Sunteți pe pagina 1din 3

A R H I T E C T U R A G O T I C AĂ E C L E Z I A S T I C AĂ IÎ N T R A N S I L V A N I A

SECOLELE XIV–XV
_________________________________________________________________________________________________________________________

Biserica Evanghelică din Sibiu

Virgil Văă tăă șș iănu, Istoria artei feudale în Țările Române, volumul I, Bucureșș ti, 1959, pp. 211- 217.

(211) Potrivit cu nouă etăpăă , pe căre o iluștreăzăă măi ăleș epocă domniei lui Ludovic I,
ărhitectură cătolicăă trănșilvăă neănăă progreșeăzăă cu pășș i repezi pe de o părte pe temeiul formelor dejă
îîmpăă măî ntenite, pe de ăltă prin introducereă de fermentși noi, căre îîi vor îîmbogăă tși ășpectul din toăte
punctele de vedere. Aștfel, îîn domeniul clăă dirilor ecleziăștice ăpărtșinăî nd goticului mătur șș i primei etăpe ă
goticului tăî rziu (făză din primă jumăă tăte ă șecolului ăl XV-leă), ărhitectură trănșilvăă neănăă ătinge ăpogeul
reșurșelor ștructive șș i ăl celor decorătive. Alăă turi de tipul băzilicii gotice, pe căre l-ăm îîntăî lnit îîn
Trănșilvăniă îîncăă din făză precedentăă ă știlului romănic, dăr căre șe îîmbogăă tșeșș te ăcum cu elemente noi,
trănșmișe măi ăleș prin șș ăntierele din Auștriă, vă ăpăre vurăî nd tipul bișericii-hăle, răă șpăî ndit de mărele
șș ăntier de lă Prăgă, dotăt cu mijloăcele văște de căre dișpuneă regele- îîmpăă răt Cărol IV, ănimăt șș i căă lăă uzit
lă îînceput de meșș terul Mătei din Arrăș șș i ăpoi de Peter Părler din Gmund, șș eful unei fămilii de pietrări
(ărhitectși șș i șculptori) căre, îîn ultimă treime ă șecolului ăl XIV-leă, ău jucăt un rol hotăă răî tor îîn ărtă
provinciilor de șud ăle Imperiului Germăn. Cărăcterișticile noului tip ărhitectonic, ăle bișericii- hălăă , pot fi
rezumăte ăștfel: năvele lăterăle șe ridicăă lă ăproximătiv îînăă ltșimeă năvei centrăle, boltșile luăî nd nășș tere- îîn
năvă centrălăă că șș i îîn cele lăterăle- lă ăcelășș i nivel, iăr năvele lăterăle șunt de obicei mult măi lărgi decăî t lă
băzilicăă . IÎn conșecintșăă, șpre deoșebire de dinămizăreă impreșiei șpătșiăle, (212) oferităă de băzilicăă , îîn căre
extenșiuneă șș i îînăă ltșimeă șpătșiălăă creșc din năvele lăterăle șpre năvă centrălăă șș i din năvă centrălăă șpre
căreul din fătșă corului (căî nd băzilică e prevăă zutăă cu trănșept), bișerică-hălăă prezintăă o impreșie șpătșiălăă
mult măi echilibrătăă șș i măi unitărăă . Poșibilităteă de ă creă ășemeneă interioăre, căre șăă poătăă fi
îîmbrăă tșișș ăte cu privireă ăproăpe dintr-o dătăă , e șș i un rezultăt ăl măă ieștriei tehnice, ăl căpăcităă tșii de ă șpori
ămploăreă boltșilor îîn răport cu mășă ștăî lpilor, îîngăă duind privirii șăă ștrăă bătăă măi neștăî njenit năvă,
colăterălii șș i corul, iăr tendintșă șpre o căî t măi perfectăă unităte șpătșiălăă îîșși vă găă și o expreșie șș i măi
coreșpunzăă toăre îîn formă măi modeștăă ă bișericii- șălăă , concretizătăă îîn Trănșilvăniă îîn căî tevă exemple
impreșionănte prin dimenșiunile lor. Aceăștăă etăpăă finălăă vă fi ătinșăă îîn primă jumăă tăte ă șecolului ăl XV-
leă.
Aceăștăă epocăă e mărcătăă îîn Trănșilvăniă de dezvoltăreă orășș elor. Aștfel, punctul de greutăte trece
de lă ărhitectură bicericilor epișcopăle șș i măă năă știreșș ti din perioădă precedentăă , lă șș ăntirele bișericilor
părohiăle orăă șș eneșș ti. Bișerică continuăă șăă fie făctorul căă lăă uzitor ăl vietșii șpirituăle, șș i ărtă bișericeășcăă , îîn
frunte cu ărhitectură ei, continuăă șăă exprime ășpirătșiile orgănișmelor șociăl- politice. Pătriciătul din
orășș ele trănșilvăă nene îîn curș de dezvoltăre, șău din cele căre iău fiintșăă ăbiă ăcum, căutăă șăă -șș i mănifește
reșurșele economice șș i șăă -șș i concretizeze ășpirătșiile politice îîn clăă diri bișericeșș ti părohiăle căî t măi
reprezentătive, căî t măi bogăt îînzeștrăte. IÎn diferitele orășș e rivăle șe initșiăzăă , (213) îîn conșecintșăă, o
emulătșie fecundăă , căre conștituie unul din cele măi ătrăă găă toăre ășpecte ăle ărhitecturii din Trănșilvăniă.
Progrămele ămbitșioășe depăă șș eșc de obicei poșibilităă tșile economice ăle orășș elor nou formăte șș i bogăă tșiă de
mijloce pușe lă îîndemăî nă conștructorilor șș i îînnoite cu tenăcităte, ădeșeori timp de pește un veăc, pentru
îînfăă ptuireă lucrăă rioe de intereș obșș teșc, șunt nu număi făă răă precedent îîn Trănșilvăniă, dăr vor răă măî ne șș i
făă răă ănălogii îîn veăcurile imediăt urmăă toăre. Lă fel șș i reălizăă rile obtșinute prin colăborăreă pietrărilor cu
zugrăvii chemătși șăă contribuie lă bună reușș ităă ă progrămului ăting ăcum un ăpogeu unic îîn iștoriă ărtei
trănșilvăă nene, căă ci îîn ăceăștăă provincie nicicăî nd îîn trecut nu ș-ă măi conștruit șș i decorăt cu ăcelășș i șpirit
îîntreprinzăă tor șș i cu ăceeășș i viziune de ănșămblu.
E îînșăă ădevăă răt căă ăverșul ăceștei medălii ăre șș i un reverș îîntunecăt, pe căre îîl exprimăă nu număi
proăștă ștăre economicăă șș i culturălăă ă tșăărăă nimii iobăge, ci șș i perșecutșiile tot măi ăprige dezlăă ntșuite de
bișerică cătolicăă îîmpotrivă bișericii ortodoxe, perșecutșii îîn urmă căă roră căă lăă uză șpirituălăă ă băă șș tinășș ilor e
ăproăpe imobilizătăă prin numeroășe reștrictșii șș i intolerăntșăă.
Săă ne îîndreptăă m ăcum ătentșiă ășupră monumentelor religioășe șș i șăă exăminăă m măi dăî ntăî i căî tevă
bișerici din grupul celor cu plăn șș i dișpozitșie băzilicălăă , continuăre îîn părte, ăle trăditșiei gotice cunoșcute.
Zidireă unoră dintre ăceșteă ș-ă îînceput îîncăă îînăinte de mijlocul veăcului ăl XIV-leă șș i dișpozitșiă lor initșiălăă
ă răă măș măi mult șău măi putșin neșchimbătăă , cu toăte căă îîn curăî nd formele goăticului mătur ș-ău
șuprăpuș, dăî nd elevășș iei din punct de vedere ștructurăl șș i formăl, un ășpect nou.
Monumentul căre reălizeăzăă pentru primă dătăă ăceăștăă îîmbinăre ă băzilicii ărhăice cu o elevătșie
goticăă măturăă ește foștă bișericăă Sfăî ntă Măriă din Sibiu, îîn prezent bișericăă părohiălăă evănghelicăă . Eă ă
răă măș totodătăă șș i șingură clăă dire importăntăă din ăceăștăă cătegorie, călelălte bișerici gotice fiind fie imitătșii
părtșiăle ăle ăceșteiă, fie derivătșii ăle trăditșiilor locăle.
Zidireă noii bișerici din Sibiu pe locul clăă dirii romănice pomenite ș-ă îînceput probăbil îîncăă îînăinte
de mijlocul veăcului ăl XIV-leă, îîntemeind ăceăștăă preșupunere pe ănăliză formelor ărhitectonice ăle
păă rtșilor celor măi vechi șș i pe făptul căă din ănii 1371 șș i 1373 șe păă ștreăzăă , îîn șocotelile Sibiului, îînșemnăă ri
deșpre executăreă căî torvă fereștre mări, căre nu pot fi decăî t cele din corul ăctuăl. Avem ăștfel o dovădăă
directăă căă prin 1371 zidireă corului eră terminătăă . Din ăceăștăă primăă perioădăă măi dăteăzăă îîncăă
trănșeptul, părteă veche ă șăcriștiei șș i ștăî lpii năvei centrăle.
Corul șe compune din trei trăvee, douăă pătrulătere șș i ună pentăgonălăă . Boltșile șunt ridicăte pe
ogive ășș ezăte pe toruri lungi, formăte – îîn coltșurile poligonului din căî te un șingur șemicilindru,
coreșpunzăî nd unei șingure nervuri, iăr îîn coltșurile trăveelor pătrulătere din măă nunchiuri de căî te tre
cilindre, deștinăte șăă șuștșinăă ărcul trănșverșăl șș i cele douăă ogive diăgonăle. Conșolele pe căre zăc torurile
din coltșurile poligonului șunt șș i ele nișș te cilindre șimple, terminăte cu căî te un șemicon, îîn felul celor
derivăte din vechile șș ăntiere cișterciene, legăte îînșăă îîntre ele printr-o cornitșăă, menităă șăă îînlăă ntșuie
elementele verticăle șș i șăă îînchege unităteă ărhitectonicăă ă ăltărului. Torurile îînmăă nunchiăte din trăveele
pătrulătere creșc, îîn șchimb, din căî te o conșolăă îîn formă unei prișme poligonăle, ășș ezătăă pe o pirămidăă
inverșătăă . Cu ăceșt tip de conșolăă , cărăcteriștic goticului mătur, șș i cu derivătșiile șăle ne vom îîntăî lni de ăici
îînăinte îîn măjorităeă bișericilor gotice din jumăă tăteă ă două ă veăcului ăl XIV-leă. Ogivele măi păă ștreăzăă
un trășeu eliptic, îîn vreme ce ărhivoltele principăle îîn ărc frăî nt șunt șș i ele îîncăă depărte de liniă ăvăî ntătăă de
măi tăî rziu. Profilurile ogivelor șș i ăle ărcurilor șunt (214) deștul de șimple, cu exceptșiă ărcului dintre cor șș i
trănșept. Aceșt ărc nu zăce pe toruri șș i conșole, ci pe ștăî lpi ăngăjătși, compușș i din îînmăă nuncheri bogăt
ărticulăte. Accentul verticăl ăl ăceștor ștăî lpi ridicătși pe băze relătiv putșin proeminente, nu e îîntrerupt
decăî t de un profil dișcret îîn locul căpitelurilor.
Spre nord e ălipităă șăcriștiă. Părteă veche șe compune din douăă trăvee păă trăte, ăcoperite cu boltși
îîn cruce pe ogive. Forme tot ătăî t de măă șurăte șș i ărhăice șe regăă șeșc îîn cele trei trăvee ăle trănșeptului. Sș i
ăici ărcele șș i ogivele zăc pe conșole. Arcele deșpăă rtșitoăre dintre trăvee șunt ășș ezăte relătiv joș, iăr ogivele
îîmpinșe șuș, deășupră ărcurilor, șuștșin boltși îînălte, bombăte șpre centru. Conșolele prezintăă o văriătșie măi
bogătăă ă motivelor îîntăî lnite îîn ăltăr, unele imităî nd tăbernăcole cu ărcuri treflăte. Cheile de boltăă ău
podoăbe figurăle; ceă din trăveeă de mijloc poărtăă un relief reprezentăî nd pe Ișuș binecuvăî ntăî nd, iăr îîn
trăveele lăterăle e mielul cu știndărdul îînvierii șș i măî ntuitorul.
Tot îîn ăceăștăă primăă perioădăă ă conștructșiei ș-ău puș fundămentele năvelor băzilicăle. Dăr, șpre
deoșebire de băzilicile boltite îîntăî lnite păî năă ăcum, reșpectăî nd îîncăă principăl șiștemul legăt, ăici conștătăă m
pentru primă dătăă ăbăndonăreă metodicăă ă ăceștuiă șș i introducereă trăveelor pătrulătere/
dreptunghiulăre, deăvoltăte îîn năvă centrălăă îîn lăă rgime, iăr îîn năvele lăterle îîn lungime, ăștfel îîncăî t fiecăă rei
trăvee din năvă centrălăă îîi coreșpunde căî te o șingurăă trăvee îîn cele lăterăle. Din ăcește dișpozitșii nu șe măi
păă ștreăzăă îînșăă decăî t ștăî lpul măi vechi, cilindric, din căpăă tul răă șăă riteăn ăl lăturii de veșt șș i ștăî lpii
octogonăli ăi năvei centrăle. Dișpozitșiă boltșilor, ăle căă ror ărce șș i ogive erău ășș ezăte pe conșole repărtizăte
lă fel că șș i îîn trănșept, șe măi recunoășș te din conșolă păă ștrătăă îîn coltșul dinșpre năvăă , de lăî ngăă ștăî lpul
cilinșdric ăminitit. Boltșile fușeșerăă măi joășe decăî t cele ăctuăle șș i îîn conșecintșăă lă fel erău șș i fereștrele de
pe ămbele lături ăle năvei centrăle. Dăr năvă centrălăă nu ă foșt terminătăă îîn ăceăștăă perioădăă ; îîn locul
boltșilor șe conștruișerăă ăcoperișș uri (215) provizorii de lemn șș i reluăreă lucrului ă îîntăî rziăt păî năă îîn veăcul
ăl XV-leă. IÎn șchimb, năvele lăterăle, șenșibil măi ștrăî mte decăî t cele ăctuăle, fușeșerăă terminăte cu boltși cu
tot, dăr din ăcește boltși ău măi răă măș număi căî tevă chei, ăle căă ror profiluri denotăă , îîn punctele de
răcordăre cu ogivele ăctuăle, căă vechile ogive ăvușeșerăă ălt ășpect. Cheile de boltăă , ăștfel reîîntrebuintșăte îîn
conștructșiă nouăă , fușeșerăă îîmpodobite cu reprezentăă ri ășemăă năă toăre celor din trănșept șău cu figuri
umăne șș i ănimăle făntăștice. Judecăî nd dupăă ăcește forme decorătive, ș-ă conștătăt căă îîn ultimii ăni ăi
ăceștei făze de conștructșie ne îîntăî lnim șș i cu un pietrăr provenit din șș ăntierul cătedrălei șf. Vit din Prăgă.
Spre veșt, îîn fătșă năvei centrăle, ș-ă îînceput tot îîn ăceăștăă perioădăă ridicăreă clopodnitșei, dupăă
cum o dovedeșș te ăltăă îînșemnăre din șocotelile Sibiului, contemporănăă cu cheltuielile făă cute cu ășș ezăreă
fereștrelor corului. Dăr nu ău foșt conștruite decăî t etăjele inferioăre. Dupăă unele (216) păă reri îîn
clopodnitșă ăctuălăă ș-ăr păă ștră reștul unui turn romănic. Argumentul ăceștei teze e portălul clopodnitșei,
îîncheiăt îîn ărc șemicirculăr. Dăr ăceșt portăl, mediocru șș i refăă cut, decorăt îîn forme gotice tăî rzii, probăbil
ăbiă îîn perioădă ă treiă de conștructșie, nu poăte conștitui nicio dovădăă îîn ăceșt șenș, fiindcăă pe lă mijlocul
șecolului ăl XV-leă vom obșervă șș i îîn ălte căzuri o îîntoărcere lă ărcele de trășeu șemicirculăr. De ăltfel, nu
trebuie uităt căă ăxă bișericii roămnice nici nu coincide cu ceă ă băzilici gotice, ceeă ce exclude orice
poșibilităte că îîn nouă conștructșie șăă fi foșt îîncădrăt vreun corp ăl clăă dirii vechi.
Pentru ă îîncheiă deșcriereă lucrăă rilor din ăceăștăă primăă făzăă , trebuie șăă măi ămintim fereștrele
corului șș i fereăștră de șud ă trănșeptului. IÎn ăltăr ele șunt îînălte șș i îînguște, bipărtite, iăr mulurile șunt
compușe din combinătșii de trilobi șș i pătrulobi. Cevă măi bogătăă e fereăștră trănșeptului, bipărtităă , de pe
lătură de șud. Fătșăă de fereștrele gotice de păî năă ăcum, mulurile ăceșteiă conștituie un importănt progreș șș i
ne îînfăă tșișș eăzăă punctul de plecăre șpre formele viitoăre, tot măi bogăte șș i măi văriăte.

S-ar putea să vă placă și