Sunteți pe pagina 1din 5

Claudia Fechete,

Istoria Artei, II

Arhitectura gotică ecleziastică în Transilvania secolelor XIV-XV

BISERICA EVANGHELICĂ DIN SIBIU


________________________________________________________

Spre sfârșitul secolului al XII-lea un grup de coloniști de origine germanică,


aduși de către regalitatea maghiară în teritoriu, pune piatra de temelie a viitorului
oraș cunoscut astăzi sub numele de Sibiu sau Hermannstadt. Actuala piață Huet a
fost întotdeauna punctul central al așezării ridicate de către coloniști. În acest
perimetru înconjurat de ziduri s-a construit prima biserică parohială a comunității.
Piața Huet a avut, așadar, de cele mai multe ori destinație religioasă, alături de un
edificiu de cult era prezentă și o densă necropolă1 în interiorul acestui spațiu.

Se presupune, deci, că a existat în piața Huet o primă biserică parohială de


plan bazilical cu trei nave și absidă semicirculară, pe locul edificiului actual, datată
din a doua jumătate a secolului al XII-lea. Istoricii contemporani consideră că în
secolul al XIII-lea s-a adăugat turnul de plan patrulater care se afla în rezalit, adosat
fațadei de vest. Cu toate acestea, istoricul de artă Virgil Vătășianu consideră că
ridicarea acestui turn a avut loc într-o perioadă mai târzie2. Unul dintre
argumentele aduse pentru plasarea bisericii parohiale în secolul al XII-lea este
existența mormintelor datate în cea de-a doua jumătate a acestui secol, care
înconjurau edificiul3, însă această bazilică nu a fost încă identificată prin săpături
arheologice.

Din aceeași perioadă datează și capelele Sfântului Ioan și ale Sfântului Iacob,
aflate astăzi în ruină. Capela Sfântului Iacob terminată înspre est cu o absidă cu
muchile sprijinite pe contraforturi a fost datată diferit, însă în intervalul secolelor
XII-XIV. În documente este menționată abia la începutul secolului al XV-lea. Din
secolul al XIX-lea a fost înglobată într-un ansamblu civil (casa cu numărul 17). După
cercetările arheologice întreprinse în anul 2005 s-a admis faptul că această capelă
era folosibilă la finalul secolului al XIII-lea4. Capela Sfântului Ioan a fost construită

1 Daniela Marcu Istrate, Sacru și profan într-un oraș european: 1150-2007. Piața Huet- o punte
peste timp, Editura Hieronymus, Brașov, 2007, p. 5.
2 Virgil Vătășianu, Istoria artei feudale în țările române, volumul I, Editura Academiei Republicii

Populare Române, 1959, p. 216.


3 Daniela Marcu Istrate, Sibiu.Piața Huet. Monografie arheologică, Editura ALTIP, Alba Iulia,

2007, p. 51.
4 Daniela Marcu Istrate, Sacru și profan într-un oraș european: 1150-2007. Piața Huet- o punte

peste timp, Editura Hieronymus, Brașov, 2007, p. 42.


1
în partea de est a incintei și este formată dintr-o rotondă și o navă patrulateră5.
Capela a supraviețuit până în secolul al XVI-lea, demolarea ei în 1530 fiind descrisă
în izvoarele istorice6.

Marile biserici ale orașelor din Transilvania au fost construite în intervalul


1350-1500, interval care coincide cu deplina maturizare a goticului în spațiul
intracarpatic. Arhitectura ecleziastică transilvăneană atinge apogeul în această
epocă marcată în special de dezvoltarea orașelor. Astfel, punctul de greutate trece
de la arhitectura bisericilor episcopale și mănăstirești din perioada precedentă, la
șantierele bisericilor parohiale orășenești. Nobilimea din orașele transilvănene, în
curs de dezvoltare, caută să-și manifeste resursele economice și să-și concretizeze
aspirațiile politice în edificii bisericești parohiale cât mai reprezentative, cât mai
spectaculoase și mai bogat decorate7. La mijlocul secolului al XIV-lea începe
construirea bisericii actuale care în prezent este biserică parohială evanghelică, însă
inițial, în perioada anterioară Reformei a avut hramul Sfintei Maria8.

După prima jumătatea a secolului al XIV-lea începe ridicarea bisericii


actuale, se construiește absida altarului gotic și brațele transeptului, biserica
funcționând cu navele și turnul bisericii anterioare. Transeptul și corul se consideră
încheiate în 1371, când sunt menționate ferestrele corului9. Avem de-a face, după
cum consideră majoritatea istoricilor de artă cu edificiul care realizează pentru
prima dată această îmbinare a bazilicii arhaice cu o elevație gotică matură. Ar loc la
începutul secolului al XV-lea momentul în care se construiesc actualii pereții
exteriori și bolțile, fiind demolați pereții cei vechi. Acum are loc și ridicarea
sacristiei care este adosată în terminarea brațului de nord a transeptului. Spre
deosebire de bazilicile întâlnite până acum care respectau în principiu sistemul
legat, la Sibiu se constată pentru prima dată abandonarea metodică a acestuia și
introducerea unor travee dezvoltate în nava centrală pe lățime, iar a celor din navele
laterale pe lungime, astfel încât fiecărei travee din nava centrală îi corespunde câte
o singură travee în cele laterale. Tot în această perioadă este menționată și capela
funerară, capela Sfintei Maria care înconjura corul gotic și partea centrală a ferulei,
care probabil era și ea o capelă (capelă a Sfântului Nicolae). Capela Sfintei Maria
este o construcție târzie care a fost realizată repetând planimetria corului gotic, ea
este adosată atât capelei funerare cât și sacristiei, niciuna din laturile sale nu are

5 Daniela Marcu Istrate, Sibiu.Piața Huet. Monografie arheologică, Editura ALTIP, Alba Iulia,
2007, p. 44.
6 Daniela Marcu Istrate, Sacru și profan într-un oraș european: 1150-2007. Piața Huet- o punte

peste timp, Editura Hieronymus, Brașov, 2007, 42.


7 Virgil Vătășianu, op. cit., p. 212.
8 Vasile Drăguț, Arta gotică în România, Editura Meridiane, București, 1979, p. 41.
9 Daniela Marcu Istrate, Sacru și profan într-un oraș european: 1150-2007. Piața Huet- o punte

peste timp, Editura Hieronymus, Brașov, 2007, 52.


Virgil Vătășianu, op.cit., p. 213.
2
contact direct cu biserica. În a doua jumătate a secolului al XV-lea se construiește
porticul de sud și se prelungește sacristia de nord. La sfârșitul secolului al XV-lea
spațiul interior a fost lărgit considerabil atât prin începerea ridicării ferulei, cât și
prin hotărârea de a transforma bazilica într-o biserică de tip hală. Astfel, s-a
supraînălțat peretele exterior sudic, iar la interior s-a format o tribună laterală.
Deasupra tribunei se observă bolta stelată care indică faza târzie a arhitecturii
gotice. Tribuna se prelungește și în zona ferulei, fapt observat în structura fațadei
de vest care nu este simetrică. Se remodelează fațada sudică care primește forma ei
actuală cu șapte pinioane triunghiulare10. Tot la sfârșitul acestui secol turnul va
primi forma lui finală fiind înălțat cu trei etaje.

La începutul secolului al XVI-lea se prelungește brațul nordic al transeptului,


se construiește porticul de nord și se finalizează ferula actuală (corpul clădirii
continuat înspre apus în jurul turnului și dincolo de turn, creându-se un spațiu
asemenea unui pronaos, pe care localnicii îl numesc ferulă- destinată probabil
adunărilor parohiale și oficierii slujbelor de înmormântare 11), alături de turnulețul
sudic. Tot la începutul secolului se dărâmă capelele Sfântului Ioan și ale Sfintei
Maria. Așadar, forma prezentă este rezultatul mai multor etape de construcție ce se
derulează până în anul 152012. Acest lung șantier este unul dintre cele mai
importante focare și centre de iradiere ale arhitecturii gotice din Transilvania de
sud13. Intervențiile din epoca modernă sunt considerate minore.

Biserica actuală este, deci, o bazilică cu trei nave, construită în stil gotic, cu
transept, cu un cor alungit terminat cu o absidă poligonală și o sacristie pe partea
nordică a corului14. Se observă deci din planimetria bazilicală a edificiului faptul că
Sibiul se afla într-o zonă de puternică autoritate artistică a mănăstirii cisterciene de
la Cârța15. Corul este compus din trei travee, două patrulatere și cea a absidei
pentagonală. Bolțile sunt în cruce pe arc frânt, nervurile sunt sprijinite la nivel
inferior pe console sugestive pentru goticul matur16. În nord-estul edificiului se află
ușa de acces la sacristie dinspre exterior, care deasupra cadrului cu baghete
încrucișate are încastrat în zidărie un detaliu al unei uși în stil renascentist probabil
din casa comitului Albert Huet, blazonul său fiind datat în 159517. Pe latura de sud
a corului, deasupra unei uși gotice este încastrat un relief cu tema Rugăciunea pe
muntele măslinilor. Relieful este atribuit unui atelier local care se consideră că s-a

10 Hermann Fabini, Sibiul gotic, Editura Tehnică, București, 1982, p.141.


11 Grigore Ionescu, Istoria Arhitecturii în România, volumul I, Editura Academiei Republicii
Populare Române, 1963, p. 159.
12 Daniela Marcu Istrate, Sacru și profan într-un oraș european: 1150-2007. Piața Huet- o punte

peste timp, Editura Hieronymus, Brașov, 2007, pp. 12-13.


13 Virgil Vătășianu, op.cit., p. 214.
14 Grigore Ionescu, op.cit., p. 157.
15 Vasile Drăguț, op.cit., p. 41.
16 Grigore Ionescu, op.cit., p. 159.
17 Alexandru Avram, Municipiul Sibiu. Centrul istoric, Editra Rheinland Koln, 1999, p. 74.

3
inspirat din sculptura gotică central-europeană din ultimul sfert al secolului al XV-
lea18. Pe peretele de nord al corului, deasupra ușii care realizează accesul în sacristie
se află o frescă care reprezintă scena Răstignirii. Conform pictorului Georg
Hermann care a restaurat-o în anul 1650, fresca a fost realizată de Johannes de
Rozenaw în 144519.

Transeptul este format tot din trei travee cu bolți în cruce pe arcuri frânte.
Edificiul se continuă înspre vest cu trei nave despărțite prin stâlpi de plan octogonal
pe care se sprijină arcade frânte. Cheile de boltă sunt decorate cu reliefuri figurative.
Elemente sculpturale mai deosebite întâlnim și în nava laterală de sud. Aici cheile
de boltă cu decor figurativ sunt cele cu reprezentarea capului lui Cristos, a mielului
cu stindardul și a lui Cristos cu cartea în mână. Deosebit de valoros este și inventarul
mobil al bisericii. Se poate admira una dintre cele mai frumoase cristelnițe de bronz
existente în țara noastră, decorată cu o serie de inscripții cu minuscule și majuscule
gotice. Cristelnița este opera meșterului Leonhardus din anul 1438. Tradiția spune
că aceasta a fost turnată din bronzul tunurilor turcești capturate de către sibieni în
1437. Biserica mai păstrează și vechiul său altar, datat între 1480-1545, voleții fiind
inspirați din ciclul Patimilor lui Albercht Dürer20.

Edificiul păstrează, deci, numeroase componente gotice, precum cheile de


boltă, ancadramentele portalurilor de nord și sud, sau portalul cu baghete
încrucișate pe sub care se accede în sacristie. Fațada exterioară este simplă, austeră,
numai contraforturile din dreptul altarului și al transeptului aduc, alături de linia
ferestrelor o notă dinamică.

După cucerirea Transilvaniei de către regatul ungar, legăturile economice și


politice ale nobilimii maghiare cu apusul Europei, ale sașilor cu ținuturile de cultură
germană și caracterul universal al bisericii catolice au făcut ca marile curente
artistice ale Occidentului să se întâlnească până la bariera Carpaților. Intervalul
cronologic descris de secolele XIV-XV este caracterizat de progrese în agricultură,
unde se practică acum o folosire mai intensivă a terenurilor, cât și în dezvoltarea
mineritului, se dezvoltă meșteșugurile și târgurile, populația transilvăneană crește.
Pe lângă acestea evoluează și comerțul, rețeaua comercială avea ca vârfuri mai
multe orașe, printre care și Sibiul. Se poate înțelege de ce creșterea economică a
provocat și noi lucrări edilitare, printre care și transformarea vechii biserici
parohiale într-un edificiu gotic chiar de la mijlocul secolului al XIV-lea.

18 Ibidem, p. 75.
19 Daniela Marcu Istrate, Sibiu.Piața Huet. Monografie arheologică, Editura ALTIP, Alba Iulia,
2007, p. 55.
20 Alexandru Avram, op. cit., p. 75.

4
BIBLIOGRAFIE

________________________________________________________

Avram, Alexandru,
Municipiul Sibiu. Centrul istoric, Editra Rheinland Koln, 1999.

Drăguț, Vasile,
Arta gotică în România, Editura Meridiane, București, 1979.

Fabini, Hermann,
Sibiul gotic, Editura Tehnică, București, 1982.

Ionescu, Grigore,
Istoria Arhitecturii în România, volumul I, Editura Academiei Republicii Populare
Române, 1963.

Marcu Istrate, Daniela,


Sacru și profan într-un oraș european: 1150-2007. Piața Huet- o punte peste timp,
Editura Hieronymus, Brașov, 2007.

Marcu Istrate, Daniela,


Sibiu.Piața Huet. Monografie arheologică, Editura ALTIP, Alba Iulia, 2007.

Vătășianu, Virgil,
Istoria artei feudale în țările române, volumul I, Editura Academiei Republicii
Populare Române, 1959.