Sunteți pe pagina 1din 44

1.

Reinsertie si neoinsertie - pag 29

Resinsertia: refacerea jonctiunii gingivo-dentare dupa tratamentul chirurgical muco-gingival de


restaurare a nivelului gingiei fata de coletul dintelui in cazul unei retracii gingivale de localizare

Neoinsertia: refacerea jonctiunii gingivo-dentare dupa tratamentul chirurgical de desfiintare a


unei pungi parodontale. Consta din adeziunea epiteliului si tesutului conjunctiv reprezentat prin
corion pe o suprafara care poate fi de cement nou, restaurat.

2.Root planning - chiuretaj radicular - pag 31

 indepartarea prin chiuretaj a cementului radicular necrozat si infectat si realizarea unei


suprafete netede dupa detratraj sau chiuretaj gingival.
 termenul ''planing'' nu inseamna ca in limba romana doar ''netezire'' sau '' planare'', ci mai
mult: '' rindeluire'' sau ''rabotare'' deci '' operatiune de raschetare, aschiere, desprindere de
pe suprafata''
 root planing trebuie inteles ca o operatiune activa de chiuretare a suprafetei radiculare si
nu doar simpla ''lustruire'' sau de ''a da luciu'' ( engl polish)

3.Debridment - debridare gingivala - pag 31


 indepartarea depozitelor moi din santul gingival sau din pungile parodontale false si de
adancime mica, formate din PB si metabolitii toxici produsi de aceasta si materia
organica neviabila: resturi alimentare, tesut epitelial si conjunctiv de granulatie infectat,
detritus celular de origine tisulara sau sangvina
 modern - cuprinde si chiuretajul peretelui moale al santului gingival (microulceratii si
tesut de granulatie subiacent) si al resturilor de tartru inclavate in cementul radicular
 se poate realiza conservativ sau chirurgical

4.Atritie si abraziune - pag 95

Atritie
 fenomen de uzura a suprafetelor dentare intre ele
 la nivelul marginilor incizale, suprafetelor ocluzale si aproximale, prin exercitarea
principalelor functii ale aparatului dento-maxilar: masticatia, deglutitia
 poate fi extinsa pana la cote patologice, prin tulburari structurale, de mineralizare a
dintilor sau prin disfunctii;

Abraziune:
 actiunea de uzura prin frecare din cauza unor forte mecanice anormale, nefiziologice;
 actiunea de uzura prin frecarea prin substante sau corpi straini interpusi interdentar ca:
pulberi dentifrice cu particule mari, grosolane, perii de dinti foarte aspre, pilirea voluntara
a dintilor in cursul unor ritualuri entice religioase.
 in conditii nefiziologice pot aparea eroziunea si abfractia

1
5.Parodontologie si parodontopatie
Parodontologia=ramura a medicinii dentare care se ocupa cu studiul parodontiului marginal,din
punct de vedere anatomic,fiziologic,patologic,terapeutic
Parodontopatiile=boli generale ale intregului suport si ale functiei maxilarelor

6. Este corect termenul de ''parodontoza''? explicati de ce.


-nu este un termen folosit actual,pentru ca boala parodontala este o inflamatie cauzata de placa
bacteriana(inflamatieterminatia “ita”).Corect este “parodontita”
-terminatia “oza”- se foloseste in leziunile degenerative distrofice

7.Descrieti “stomodeum” din perioada embrionara - pag 33

 in a 3-a saptamana - placa orala se fragmenteaza si comunica in profunzime cu o cavitate


transversala mare - stomodeum ( gura primitiva)
 in a 3-a saptamana - fata prezinta un proces frontal si un arc mandibular
 stomodeumul ( gura primitiva)
 limita superioara - mugurele frontonazal subdivizat in: MNI ( median) si 2 MNE
 lateral - 2 muguri maxilari
 inferior: 2 muguri mandibulari

2
8.Osificarea desmala si encondrala.Implicatii practice

 Osificare desmala
 structurile osoase ale parodontiului marginal se dezvolta din mezenchimul MM prin
osificare desmala - ca oase de membrana - dpdv morfoclinic - rezistenta mai redusa
in tot cursul ontogenezei ( exceptie anumite zone mai bine structurate)
 osul de membrana ( endomembranos ) - se dezvolta direct din testului conjunctiv,
fibros
 din mezenchim se diferentiaza tesut osteogen ce contine celule specializate -
osteoblaste
 osteoblastele - produc matrice omogena dispusa in interiorul retei fibroase initiale si
se calcifica sub forma de os trabecular ( spongios)

 Osificare endocondrala
 osul encondral este format pe model cartilaginos si rezulta din calcificarea cartilajului
originar care sufera procese degenerative, fiind substituit de osul nou format
 ETAPE:
1. formarea cartilajului din mezenchim prin actiunea celulelor formatoare de
matrice cartilaginoasa
2. degenerescenta si calcifierea cartilajului in urma aparitiei in interiorul acestuia
a unor lacune ce cresc progresiv in dimensiune in timp ce matrice restanta isi
reduce volumul si se calcifica
3. inlocuirea cartilajului prin aparitie de osteoclaste ce produc resorbtia
substantei cartilaginoase partial calcificate
4. depunerea de os se datoreaza osteoblastelor ce produc initial o matrice
osteoida, ulterior calcificata
 initial arcul mandibular este separat printr-o depresiune situata in zona centrala in 2
segmente laterale care ulterior fuzioneaza
 la mandibula - structurile osoase rezulta prin osificare encondrala pe model cartilaginos,
mai rezistent - cartilajul l ui MECKEL - predominant in partea anterioara ( canin si
primul premolar) - in rest parodontiul osos mandibular se formeaza ca os de membrana (
din mezenchimul arcului I branhial)
 din mugurii mandibular se mai dezvolta si celelalt componente ale parodontiului
marginal - desmodontiu, cement, gingie.

 IMPLICATII PRACTICE: cunoasterea acestor caracteristici si particularitati ale


embriogenezei oaselor maxilare are consecinte practice deosebite pentru intelegerea unor
fenomene patologice si insusirea unor atitudini terapeutice eficiente in parodontologice,
odontologice, implantologie si chirurgia alveolo-dentare legate de patologia furcatiilor,
imobilizarea dintilor, tratamentul perforatiilor camerei pulpare si a radacinilor, extractia
dentara, alegerea judicioasa a implantelor si a metodei de implantare.

3
9.Lama dentara si mugurele dentar.Implicatii practice - pag 47

 Lama dentara
 dintii temporari se formeaza direct din epiteliul oral
 dintii permanenti se formeaza din mugurii dentari ai laminei dentare, cu exceptia
molarilor care au aceeasi origine cu dintii deciduali
 dintii se dezvolta din:
 ectoderm - smaltul
 mezoderm - ulpa dentara
 dentina si cementul se formeaza prin mineralizarea directa a tesutului conjunctiv
 dezvoltarea dintilor incepe printr-o - etapa de proliferare - din saptamana a 6-a ( ziua
34 - 38) cand celulele mucoasei stomodeumului prezinta intensa multiplicare si formeaza
- lama dentara primara - viitorul organ odontogen
 lama dentara este situata langa mmarginea libera a maxilarlor
 histologic - reprezinta o ingrosare epiteliala formata din celule aplatizate situate pe un
strat bazal de celule mai inalte, numit si stratul germinativ;
 din luna a 3-a de VIU - din lama dentara apar inatai mugurii dentari temporari si apoi
mugurii dintilor frontali permanenti si ai molarilor
 la scurt timp dupa aparitia lamei dentare se diferentiaza o ingroasare epiteliala numita -
lama vestibulara - aceasta se scindeaza si apare - santul vestibular
 lama dentara prolifereaza selectiv in 10 locuri ce vor capata un aspect bulos - prima
forma de prezentare a odontomului
 in etapa de histodiferentiere - mugurii dentari au forma de clopot - invaginarea portiunii
profunde in raport cu directia de eruptie
 celulele periferice situate pe suprafata convexa a mugurelui dentar formeaza - epiteliul
adamantin extern
 celulele invaginate ale mugurelui dentar sunt inalte, de forma hexagonala si formeaza -
epiteliul adamantin intern - sunt amelobasti cu rol de diferentiere a celulelor din jur:
odontoblastii si fibroblastii pentru viitorul organ pulpar - care in acest stadiu este situat in
cavitatea ''clopotului'' formand papila dentara;
 intre cele doua straturi - EAE si EAI - se formeaza organul smaltului format din celule
stelate ( reticul stelat) - in timp sufera fenomen de regresiune
 cele doua straturi - EAE si EAI - formeaza epiteliul adamantin redus sau unit - care in
portiunea bazala stabileste jonctiunea smalt-dentina - de la acest nivel in sens caudal se
constituie teaca epiteliala a radacinii - teaca Hertwig;

 Implicatii practice
 din mugurii dentari recolatati de la orcine s-au izolat ''derivati ai matricei smaltului'' -
DEM - care stimuleaza angiogeneza si regenerarea gingivo-parodontala in special in
dehiscente ale osului alveolar si in resorbtii osoase angulare
 unii autori le atribuie efecte benefice in aplicatii topice la nivelul pungilor parodontale
instrumentate mecanic

4
10.Diafragma epiteliala si resturile epiteliale Malassez.Implicatii practice -
pag 37

 teaca Hertwig - formatiunea bilamelara alcatuita prin unirea EAI cu EAE al smaltului
fara prezenta reticulului stelat
 la nivelul viitoarei jonctiuni smalt-cement - inainte de a incepe formarea radacinii -
teaca Hertwig se curbeaza spre interior in unghi drept si formeaza - diafragma
epiteliala
 radacina se formeaza si se alungeste pe masura ce diafragma epiteliala coboara
 la monoradiculari - teaca Hertwig prezinta o singura structura tubulara
 la pluriradiculari - deschiderea centrala a diafragmei epiteliale este traversata de
lambouri orizontale care impart in 2 sau 3 orificii corespunzatoare bifurcarii sau
trifurcarii viitoarei radacini
 fragmente din teaca lui Hertwig pot persista sub forma - resturilor lui Malassez -
fiind localizate in lungul radacinii si in zonele de bifurcatie si trifurcatie
 resturile epiteliale Malassez - sunt mai frecvente la tineri, dar persista toata viata si au
putut fi evidentiate si la 70 de ani
 se presupune ca resturile lui Malassez degenereaza prin calcificare si formeaza
cementiculi
 in urma inflamatiei - aceste resturi epiteliale ale lui Malassez - pot genera formatiuni
chistice sau prolifereaza in locurile unde se produc fenomene osteitice - in zonele de
bi si trfurcatie radiculara, ca si in lungul radacinii - astfel se creeaza conditii pentru o
patologie inflamatorie sau resorbtiva si chiar degenerativa la aceste niveluri;

5
11.Cementogeneza - pag 38

 cementul se formeaza din celulele conjunctive situate la limita interna a sacului


dentar, in imediata apropiere a tecii Hertwig si a dentinei
 incepand din sapt 6 de VIU - la acest nivel al sacului dentar se diferentiaza
cementoblastii - celule specializate in elaborarea cementului
 procesul depunerii cementului incepe imediat dupa formarea dentinei
 cementoblastii se orienteaza de-a lungul suprafetei dentinare si elaboreaza
proteoglicani si glicoproteine care prin polimerizare formeaza substanta fundamentala
cementoida

 Formarea cementului acelular


 are loc sub forma de depozite stratificate succesiv care nu inglobeaza insa celulele
formatoare
 apare astfel cementul primar si acelular care acopera in intregime radacina dintelui cu
exceptia portiunii celei mai apicale
 stratul de cement primar, acelular este mai subtire la nivelul jonctiunii smlat-cement
si se ingroasa spre apex

 Formarea cementului celular


 odata cu aparitia solicitarilor prin presiune asupra arcadelor dentare, chiar inainte de
eruptia dintilor, cementoblastii formeaza o noua matrice cementoida in care acestia
sunt inglobati
 fibrele sacului dentar tangente la suprafata dentinei dispar si sunt inlocuite cu fibre de
colagen ce se orienteaza in unghi drept fata de suprafata radiculara in care patrund si
sunt inglobate in substanta cementoida prin depunerea ionilor de calciu, sub forma de
cristale de hidroxiapatita
 in cursul vietii, cementoblastii formeaza si depun, in mod ritmic, noi straturi de
cement, contribuind la formarea radacinii, migrarea verticala a dintelui si
imbunatatirea implantatiei.

6
12.Formarea desmodontiului - pag 39

 tesutul conjunctiv situat in spatiul dento-alveolar isi are originea in elementele


celulare si fibrilare din sacul dentar
 dupa diferentiere - cementoblastii se aliniaza in zona inerna iar osteoblatii se aliniaza
in zona externa a scaului dentar - sunt la originea cementului si osului alveolar
 fibroblstii concentrati in zona centrala produc fibre de colagen, la incepput
neorientate functional - acestea raman inglobate cu un capat in cementul si altul in
osul alveolar.
 in timpul eruptiei si dupa stabilirea planului de ocluzie - fibrele de colagen se
diferentiaza functional pe grupe:
 fibre gingivale supralaveolare ( fibrele dento-dentare sau
stransseptale) de la cementul unui dinte la cementul celui vecin
 fibrele alveolodentare
 vase sanguine desmodontale se diferentiaza din mezenchimul pulpei dentare, din zona
peretilor alveolari si a mucoasei gingivale
 formatiunile nervoase se diferentiaz sub forma unor corpusculi si baroceptori dispusi
in jurul fasciculelor colagene mai voluminoase - raspund de controlul intensitatii si
directiei presiunilor asupra dintilor
 fibre nervoase mielinice, filamente terminale specializate in receptia stimulilor
durerosi

7
13.Formarea oaselor alveolare - pag 39

 prin centre de osificare desmala - initiate in saptamanile 6-7 de VIU


 procesul incepe in jurul mugurilor dentari dinspre interior spre inferior si exterior
 oasele alveolare se unesc complet si fara eleente de diferentiere de baza maxilarului si
arcada bazala a mandibulei
 osteoblastii sunt principalele celule formatoare ale osului alveolar
 in perioada neonatala - oasele alveolare sunt reprezentate prin suporturi mineralizate
in jurul dintilor neerupti
 in perioada dentitiei temporare - oasele alveolare prezinta o importanta crestere in
inaltime, acest fenomen continua si dupa stabilirea dintilor in planul de ocluzie
 in perioad dentiei mixte - oasele alveolare ale dintilor temporari dispar o data cu
pierderea dintilor temporari - urmarea fiind formarea si dezvoltarea in inaltime a
oaselor alveolare ale dintilor permanenti
 in perioada dentitiei permanente - la adolescenta - continua cresterea in inaltime -
acest procesc incheindu-se a maturitate
 perioada de involtuie - la varste avansate apar fenomente caracterizate prin reducerea
 fie prin ATROFIE a inaltimii osului alveolar la nivelul crestelor si septurilor
interalveolare si interradiculare ale dintilor inca prezenti
 micsorarea prin RESORBTIE, pana la disparitie a osului alveolar in zonele
edentate
 oasele alveolare sunt intr-o permanenta reminere, insa cele mai importante fenomene
de structurare functionala se produc dupa eruptia dintilor odata cu stabilirea
rapoartelor de ocluzie: solicitarile exercitate asupra dintilor determina depunerea de
os lamelar orientat functional sub influienta tractiunii ligamentului periodontal.

14.Formarea jonctiunii dento-gingivale si a santului gingival - pag 45

 in cursul eruptiei dentare, inainte ca dintele sa travesrseze epiteliul oral, coroana cu


samaltul definitiv format este acoperita de EAR (epiteliu adamantin redus).
 EAR este format din unirea stratului intern cu ameloblasti fara activitate mitotica
(procesul de amelogeneza s-a incheiat) si din stratul de celule externe care isi mentin
capacitatea de inmultire.
 cand dintele perforeaza epiteliul oral, se apropie intim de EAR cu care fuzioneaza si se
reflecta spre coroana dintelui
 prin proliferarea celulelor bazale ale epiteliului oral se formeaza peretele moale al
santului gingival
 epiteliul jonctional este produsul proliferarii celulare din stratul extern al EAR.
 pe masura ce eruptia continua, mitoza acestui strat celular contribuie cu noi
celule la formarea epiteliului jonctional
 ameloblastele subiacente sunt dislocate, suprafata smaltului acoperita numai
de celule epiteliale: insertia epiteliala.

8
15.Eruptia activa. Implicatii clinice - pag 42

 eruptia continua are 2 componente: eruptie activa si eruptie pasiva


 eruptia activa este deplasarea dintelui spre planul ocluzal fara modificarea nivelului
epiteliului jonctional
 acest fenomen este posibil prin apozitia de os alveolar care compenseaza eruptia activa
a dintelui.
 astfel, extremitatea apicala a epiteliului jonctional pastreaza distanta constanta de
marginea osului alveolar;
 se poate vorba de o eruptie a dintelui impreuna cu alveola
 atunci cand la nivelul planului de ocluzie dintele nu se intalneste cu antagonisul sau,
deplasarea continua in mod rapid, in perioade relativ scurte de timp fiind o eruptie activa
accelerata
 coroana anatomica: portiunea dintelui acoperita de smalt.
 radacina anatomica: este portiunea dintelui acoperita de cement.
 coroana clinica: portiunea dintelui vizibila deasupra gingei si poate fi mai mica decat
coroana antomica, in cazul existentei unor hipetrofii sau hiperplazii gingivale sau mai
mare prin retractie gingivala, cu descoperirea unei portiuni a radacinii anatomice
 radacina clinica: portiunea dintelui acoperita si protejata de strcturile parodontale.
 eruptia activa se caracterizeaza prin mentinerea raportului coroana anatomica =
coroana clinica si radacina anatomica = radacina clinica.

9
16.Eruptia pasiva.Implicatii clinice - pag 43

 rezulta prin desprinderea de coroana si radacina cu deplasare progresiva spre apical a


nivelului de insertie a epiteliului jonctional -> aceasta duce la marirea coroanei clinice a
dintelui.
 intr-o oarecare masura, cresterea coroanei clinice este compensata prin atritie, dar care se
produce mai lent decat retractia gingivala, astfel incat alungirea coroanei clinice prin
eruptie pasiva este un fenomen predominant.

Eruptia pasiva se clasifica in 4 stadii:


1. stadiul 1: epiteliul jonctional si baza santului gingival sunt pe smalt
2. stadiul 2: epiteliul jonctional e localizat in egala masura si pe smalt si pe cement, baza
santului gingival se proiecteaza inca pe smalt
3. stadiul 3: epiteliul jonctional este situat in intregime pe cement, iar baza santului gingival
este la nivelul JSC
4. stadiul 4: epiteliul jonctional s-a retras spre apical pe suprafata cementului care este
expus partial, baza santului gingival se proiecteaza pe cement

 deplasarea epiteliului jonctional in directie apicala este un fenomen obisnuit in cursul


evolutiei ontogenetice a omului si, de aceea, in absenta unor semne vizibile clinic de
imbolnavarie parodontala, involutia gingivala este considerata un fenomen normal.
 eruptia pasiva poate sa fie rapida in conditiile supraadaugarii inflamatiei si reprezinta
eruptie pasiva accelerata ce reprezinta un proces proces de retractie gingivala rapida.

17.Componentele principale ale parodontiului marginal - pag 46

A. Parodontiu marginal superficial sau de invelis format din:

Gingie cu:
 epiteliu
 corion in grosimea caruia regasim fibrele ligamentului supraalveolar

B. Parodontiu marginal profund, de sustinere sau '' functional '', format din :

 cement radicular
 desmodontiu
 os alveolar

10
18.Mucoasa cavitatii bucale: zone principale - pag 47

Mucoasa cavitatii bucale poate fi impartita in 3 zone principale:


1. Gingia si mucoasa care acopera bolta palatina osoasa ( formata din apofizele palatine ale
oaselor maxilare si lamele orizontale ale oaselor palatine) denumita mucoasa
masticatorie;
2. Mucoasa de pe fata dorsala a limbii specializata in receptarea stimulilor care produc
senzatii gustative
3. Mucoasa de captusire a cavitatii bucale
 slab keratinizata si cu o submucoasa bine reprezentata de tesut conjunctiv lax fiind
mucoasa buzelor, obrajilor, suprafetei ventrale a limbii, a planseului bucal, a palatului
moale si uvulei, mucoasa alveolara

 Mucoasa masticatorie de la nivelul gingiei in prezenta dintilor este ferma si fixa, iar dpdv
functional este rezistenta la presiune si solicitari
 structura mucoasei masticatorii este reprezentata de:
 epiteliu ingrosat
 corion dens, neelastic cu o rezilienta foarte redusa
 mucoasa masticatorie are ca suport dintele si osul alveolar
 la edentati, mucoasa gingivala devine o mucoasa masticatorie simpla
 mucoasa masticatorie de la nivelul boltii palatine este de asemenea prevzuta cu epiteliu gros
si corion dens, bogat in glande salivare accesorii

19.Marginea gingivala libera - pag 48

 portiunea cea mai coronara intre papilele interdentare si corespunde peretelui extern al
santului gingival
 grosime: 0.5-2 mm
 in mod normal: conturul marginal este ascutit, neted, fara neregularitati sau depresiuni
 limita dintre MGL si gingia fixa e marcata de santul marginii gingivale libere, care
uneori poate sa si fie sters sau lipseste
 santul marginii gingivale libere corespunde, in general, cu portiunea cea mai decliva a
santului gingival.

11
20.Papila interdentara - pag 49

 ocupa spatiul interdentar ( ambrazura gingivala vestibulo-orala), fiind situata imediat sub
punctul de contact
 cand punctul de contact lipseste (diastema primara, incongruenta dento-alveolara cu
spatiere), papila interdentara prezinta forma de platou sau chiar de sa, ca o depresiune
concava
 forma normala in regiunea frontala este de piramidala
 la dintii laterali posteriori are aspect de cort, cu o depresiune pe muchia superioara
 intre dintii laterari posteriori are varful deprimat, de aspect concav, corespunzator zonei
de contact sub care se situeaza; in sens V-O prezinta un varf vestibular si unul oral
 papilele interdentare prezinta pe fetele V o depresiune verticala, de la baza spre varf, ca
un sant linear vertical, mai evident la copii.

21.In raport cu ce factori variaza forma si volumul papilei


interdentare,aspecte fiziologice si patologice - pag 49

Forma si volumul papilelor interdentare variaza in raport cu:

1. morfologia osului alveolar subiacent


2. varsta
 copii si tineri: ocupa spatiul interdentar si are un varf punctifom, usor rotunjit
 varstnici: prin involutie, volumul se reduce, iar conturul papilei se aplatizeaza; la
aceasta mai contribuie si trauma prin periaj si alte mijloace secundare de igiena,
trauma ocluzala, abaraziunea, inflamatii supraadaugate;

3. incongruenta dento-alveolara cu spatiere: reduce volumul papilei interdentare prin


impactul alimentar direct si ii modifica forma din proeminenta in platou sau chiar o
forma concava
4. incongruenta dento-alveolara cu inghesuire: reduce volumul papilelor interdentare , care,
sunt inguste, devin hipertofice si hiperplazice, ca un polip pediculat (mai frecvent) sau
sesil, cu baza mare de implantatie
5. traumatismul produs de folosirea intempestiva a scobitorii, periajul excesiv, reduc
volumul
6. diastema si tremele produse prin deplasari patologice ale dintilor parodontotici produc
deformari ale papielelor interdentare, cu aspect si volum neregulat de la un dinte la altul;

12
22.Gingia fixa - pag 50

 adera ferm de dinte si de osul alveolar subiacent si se intinde de la baza marginii


gingivale libere pana la mucoasa alveolara
 are o inaltime verticala cuprinsa intre 1 si 9mm, in functie de dintele investigat,
localizarea frenurilor, bridelor si fasciculelor musculare subiacente si creste odata cu
varsta si dezvoltarea verticala a procesului alveolar.
 gingia fixa are o inaltime mai mare la maxilar decat la mandibula, in special la incisivii si
molarii maxilarului pe fataV si mai redusa la canini si premolari.
 de asemenea, este mai inalta pe fata linguala a M1 mandibular
 este foarte ingusta la nivelul M2 si M3 mandibulari
 la copii, latimea gingiei fixe vestibularea dintilor permanenti este mai redusa la dintii cu
tendinta de vestibularizare si se mareste la cei cu tendinta de lingualizare, ceea ce poate
constitui un indiciu al perspectivei de deplasare a dintilor in cursul evolutiei naturale a
pozitiei lor pe arcada.
 gingia fixa cosntituie o zona de rezistenta impotriva tendintelor de retractie si deplasare a
MGL, rezultate din periaj sau tractiunile excercitate de mucoasa alveolara si formatiunile
subiacente acesteia (frenuri, bride, fascicule de fibre musculare)
 limita dintre gingia fixa si mucoasa alveolara este jonctiunea muco-gingivala,
reprezentata printr-o linie de demarcatie: linia muco-gingivala, vizibila pe fata V la
ambele arcade; sub aceasta linie se gaseste mucoasa alveolara, mai elastica si mai mobila
decat mucoasa fixa situata in directie coronara.
 linia jonctiunii muco-gingivale este vizibila si pe fata linguala a versantului mandibular,
dar lipseste in zona palatinala, unde mucoasa palatului dur este ferm atasata de osul
subiacent, bine keratinizata si se continua fara o linie de demarcatie cu gingia
 mucoasa alveolara este slab keratinizata, de culoare rosu-inchis, mobila fata de planul
subiacent unde prin transparenta se observa vase de sange cu traiect bine conturat.

13
23.Culoarea gingiei normale - pag 51

Culoarea normala a gingiei este roz deschis, dar variaza in raport cu:
 grosimea stratului epotelial
 gradul de keratinizare
 gradul de vascularizatie din corionul gingival
 prezenta si numarul celulelor melaninoformatoare - malanoblasti - din stratul bazal al
epiteliului
Culoarea este corelata cu pigmentatia cutanata: este mai deschisa la persoanele blonde si mai
inchisa la persoanele de culoare, orientale, mediteraneene.

Culoarea gingiei este mai palida, chiar usor albicioasa in zonele de hiperkeratoza, de reactie fata
de impactul alimentar traumatizant

La unele persoane sau la populatiile de culoare, orientale, mediteraneene - culoarea gingiei poate
fi, in mod normal, de la maro inchis sau albastru inchis pana la negru - fiind o urmare a melaniei
in exces din epiteliul gingival

Aceasta pigmentare poate fi distribuita uniforma sau neregulat pe suprafete intinse ale gingiei si
nu reprezinta, in niciun caz, un semn de imbolnavire gingivala.

24.Aspectul suprafetei gingivale si consistenta gingiei - pag 51

 Aspectul
 in zona fixa, nu si pe marginea gingivala libera este de ''gravura punctata'' ( stipping) sau
de ''coaja de portocala'', presarata cu orificii corespunzatoare unor zone de penetratie
adanca in corion a digitatiilor epiteliale;
 aceste microdepresiuni sunt datorate unor fascicule de bezni de colagen cu directie
perpendiculara pe suprafata osului alveolar si care mentin un contact mai strans intre
lamina bazala a mucoasei si periost;
 aspectul este mai evident dupa varsta de 5 ani, se remarca mai mult la frontali,
diminueaza in zonele laterale anterioare ( premolari) si dispare la nivelul molarilor;
 aspectul este mai clar pronuntat pe versantii vestibulari, se accentueaza la adult si dispare
la varstnici - la unele persoane poate lipsi in tot cursul vietii;
 prezenta astepectului de desen punctat este un semn de sanatate parodontala; absenta lui
indica, de regula,imbolnavire gingivala, iar reparatia dupa tratament reprezinta un
indicator clinic al efectului benefic al acestuia si semnaleaza insanatosirea.

 Consistenta
 ferma, in special in zona de gingie fixa
 in raport cu aceasta, MGL si varful papilelor prezinta o consistenta mai laxa, usor
depresibila la comprimare cu o sonda butonata

14
25.Culoarea gingiei in conditii patologice - mariri de volum 13

 rosu aprins in inflamatiile acute datorita hiperemiei active - gingivita alergica


 rosu-violaceu in inflamatiile cronice datorita stazei vasculare
 palida, chiar albicioasa datorita hiperkeratozei celulelor din stratul cornos (traumatisme,
lichen plan)
 palid-lucioasa in anemii
 lizereu eritematos, rosu-aprins, localizat sau generalizat, situat la nivelul papilelor
interdentare si al MGL(in SIDA)
 negru maroniu in intoxicatiile cu metale ( Pb, Cu), in boala Addison, in hemosideroza,
in sindromul Peutz Jeghers.

26.Aspectul gingiei in diferite circumstante patologice - mariri de volum 13

 zone de hiperkeratoza (diskeratoza in lichen plan, gingivostomatita micotica)


 eroziuni si ulceratii (lichen plan, gingivostomatita herpetica/aftoasa, gingivita leucemii/de
menopauza)
 vezicule ( apar n gingivostomatita herpetica, gingivostomatita aftoasa, lichen, pemfigus
vulgar)
 bule (lichen, penfigus vulgar)
 aspect atrofic (lichen plan, gingivita de menopauza, gingivita micotica)
 descuamari (gingivita descuamativa)
 hipertrofie, hiperplazie, modificari fibrotice (inflamatie cronica)
 aspect granular ''prundiș'' (gingivita hiperplazica idiopatica)
 induratii dureroasae (sclerodermie)

27.De ce factori depinde pozitia gingiei fata de dinte - pag 52

1. eruptia dentara
2. tipul constitutional
3. varsta
4. anomaliile dentomaxilare
5. imflamatia bacteriana supraadaugata
6. parafunctiile si obiceiurile vicioase
7. traumatismele directe
8. traumatismele indirecte,ocluzale
9. electul unor circumstante de cauza iatrogena
10. influenta unor afectiuni generale

15
28.Insertia epiteliala - pag 53

 insertia epiteliala se refera la celulele din epiteliul jonctional situate mai apical de fundul
santului gingival, care vin in contact direct cu suprafata dintelui.
 celulele epiteliale situatie mai apical reprezinta insertia epiteliala primara, cele situate
coronar, insertia epiteliala secundara.

29.Stratul bazal al epiteliului gingival - pag 54

 stratul bazal sau germinativ


 este format din celule de forma cuboidala sau usor alungite, asezate pe unu-doua randuri ''
in palisada''
 mitoza celulelor bazale este accentuata de inflamatie si, prin exces de multiplicare,
aspectul de palisada este inlocuit cu ce papilomatos; in acest caz, jonctiunea epiteliu-
corion nu mai este ondulata ordonat, ci extrem de neregulata , cu penetratii epiteliale
lungi in corion;
 din cauza ritmului inalt de multiplicare celulara - stratul bazal se mai numeste si
germinativ sau cu celule germinative
 din loc in loc, printre celulele stratului bazal, se disting melanocite - celule bogate in
melanina, pigment ce confera atunci cand este in exces o culoare albastruie pana la negru
 in mod normal, celulele din stratul bazal evolueaza pana la suprafata, cu transformari
structurale corespunzatoare, intr-un interval de timp: turnover epitelial de circa 2
saptamani pentru epiteliul oral si 1 saptamana pentru epiteliul jonctional.

30.Straturile spinos si granulos ale epiteliului gingival - pag 55

 Stratul spinos
 stratul cu cea mai mare grosime
 tonofilamentele sunt mai numeroase fata de cele din stratul bazal si sunt asezate in
manunchi de tonofibrile ceea ce indica o activitate crescuta de prekeratinizare

 Stratul granulos
 mai redus ca grosime fata de stratul spinos
 celule situate mai superficial elibereaza in spatiul intercelular particule granulare care
contribuie la permeabilizarea epiteliului prin glicolipide
 caracteristica principala: prezenta granulelor de keratohialina (percursor al keratinei),
incluziuni rotunde, dense, de 0,1um diametru;
 granulele de keratohialina contin filagrina (bogata in histidina) ce se constituie intr-o
matrice care inglobeaza si agrega tonofilamentele ( citokeratinele) pt a forma keratina.

16
31.Stratul cornos,keratinizat al epiteliului gingival - pag 55

 format din celule aplatizate, fara nuclee si organite citoplasmatice, intreg spatiul celular
este format din keratina

Fenomenul de keratinizare este un proces normal ce caracterizeaza celulele epiteliului gingival si


se realizeaza prin:

 reducerea pana la intrerupere a inmultirii celulare


 pierderea capacitatii de sinteza proteica
 acumulare in citolasma celulelor de material macromolecular; tonofilamente
(citokeratina) si granulele de keratohialina, percursori ai keratinei
 degenerescenta cornoasa ( keratinizata) a celulelor care se incarca in totalitate cu
keratina si pierd nucleii, fenomen numit ortokeratoza
 exfolierea progresiva din stratul cornos al celulelor situate superficial;

In conditii patologice, de inflamatie gingivala, stratul cornos este ingrosat: apare hiperkeratoza
cu frecvente fisuri, desprinderi de lambouri.
Din cauza mitozei accentuate, indusa de inflamatie, pot aparea si celule cu nucelu sau fragmente
nuclare - parakeratoza, deoarece timpul parcurs prin migrarea celulelor spre suprafata a fost
prea mic pentru a permite transofrmarea in totalitate a continutului celular in keratina.

32.Celulele Langerhans din epiteliul gingival - pag 56

 sunt prezente in epiteliul oral, sulcular si jonctional


 la microscopul electronic, apar ca o citoplasma clara cu granulatii caracateristice fara
legatura cu procesul de keratinizare;
 sunt celule fara tonofilamente, fara sistem desmozomal de unire cu alte celule
 provin din osul alveolar medular si se multiplica pe gingie

 Functiile celulelor Largerhns

 declansarea unui raspuns imun specific,tisular; ele prezinta informatia antigenica


limfocitelor T, pe care le activeaza
 dpdv imun ele actioneaza ca macrofagele in stimularea proceselor imune de aparare
antimicrobiana;

17
33.Epiteliul santului gingival: morfologie si implicatii practice - pag 56

 epiteliul care acopera peretele moale al santului gingival este slab keratinizat sau chiar
nekeratinizat - aceasta particularitate histologica trebuie bine cunocuta, fiind de o
importanta esentiala in patogenia, evolutia si tratamentul formelor incipiente de
imbolnavire parodontala: gingivita cronica, parodontita marginala cronica superficiala;

 keratinizarea redusa sau absenta favorizeaza producerea de microeroziuni si


microulceratii urmate de sangerari care sunt controlate in aceasta situatie printr-o
atitudine terapeutica particulara. (implicatie practica)

34.Epiteliul jonctional - pag 56

 reprezinta cea mai semnificativa structura a jonctiunii dento-gingivale


 jonctiunea dento-gingivala este singurul loc expus unei cavitati deschise din organismul
uman, unde un tesut moale, vulnerabil dpdv al rezistentei mecanice, se ataseaza organic
de o structura densa, hipermineralizata
 se extinde in directie apicala, de la nivelul portiunii celei mai declive a santului gingival
si formeaza un manson in jurul dintelui, care in conditii normale, poate fi localizat:
 numai pe smalt
 pe smalt si pe cement
 numai pe cement in functie de stadiu de eruptie sau de
retractie gingivala prin fenomene de involutie
 grosimea in plan transversal a epiteliului jonctional este de numai 3-4 straturi de celule in
copilarie, dar poate creste cu varsta la 10-20 straturi
 pe masura ce se extinde spre apical, epiteliul jonctional se reduce in grosime ajungand la
3-4 straturi.
 in plan vertical, inaltimea epiteliului jonctional variaza intre 0,25 si 1,35 mm
 structural, epiteliul jonctional este singura componenta a epiteliului gingival care prezinta
2 lamine bazale, cate una pe fiecare fata:
 lamina bazala externa - care se constituie ca lamina bazala a epiteliului sulcular si
se conecteaza cu tesutul conjunctiv subiacent
 lamina bazala interna - care se fixeaza epiteliului jonctional direct pe suprafata
dintelui

18
35.Vulnerabilitatea epiteliului jonctional - pag 57
 vulnerabilitatea epiteliului jonctional fata de agresiuni fizice si biologice se explica prin
particularitatile sale anatomice
 la nivelul epiteliului jonctional - lipsesc digitatiile epiteliale
 interfata epiteliu-corion este neteda, fara ondulatii - sugereaza o nutritie saraca prin
imbibitie osmotica
 reducerea sau absenta keratinizarii
 keratina este o scleroproteina care actioneaza impotriva agresiunii microbiene
prin pH-ul acid si mecanic prin consistenta crescuta
 celulele din stratul bazal, situate in portiunea cea mai decliva, apicala a epiteliului
jonctional, prezinta hemidesmozomi si prin mitoza se deplaseaza in directie
coronara fara sa prezinte tonofilamente, ceea ce explica lipsa keratinizarii
 in portiunea coronara, epiteliul jonctional se prezinta cu o suprafata
nekeratinizata
 aceasta particularitate este o adapatare la conditia de aderenta fata de suprafata
dintelui, care nu se poate face prin intermediul keratinei
 o alta particularitate - numarul mai redusa de punti desmozomale intercelulare
 prin ceasta se poate explica faptul ca epiteliul jonctional este zona de maxim
transfer al exsudatului si celulellor inflamatorii din tesutul conjunctiv in santul
gingival;
 keratinizarea redusa sau absenta favorizeaza agresiunea bacteriana din placa
gingivala, mai greu de controlat prin mijloace de igiena obisnuita.

36.Santul gingival si proprietatile lichidului - pag 58


Santul gingival este spatiul situat intre suprafata dintelui si epiteliul sulcular care captuseste
marginea gingivala de la creasta pana la epiteliul jonctional
Delimitare:
 peretele intern - dentar
 peretele extern-gingival
 baza santului, conturul coronar al ep.jonctional
 adancimea - in mod normal: 1-3mm, media fiind de ꞊1,8mm
 adancimea clinica este mai mare, nu corespunde cu cea histologica
 lichidul santului gingival provine din venulele corionului, situat sub epiteliul sulcular
 fluorosceina injectata intravenos este regasita in sangul gingival in numai trei minute
 Proprietatile lichidului santului
1. Indepartarea mecanica din santul gingival a materialului fluid sau sub forma de particule
straine, unele cu actiune antigenica si efecte agresive
2. activarea adeziunii insertiei epiteliale prin continutul de proteine plasmatice
3. activitatea antimicrobiana complexa prin anticorpi, factori antimicrobieni, leucocite
viabile

 cresteri de volum ale lichidului se constata: dimineata, in masticatie, prin masaj gingival, prin
periaj, in sarcina, in urma folosirii contraceptivelor, in inflamatia gingivala, in perioada de
vindecare dupa tratament chirurgical

19
37.Continutul lichidului santului gingival - pag 59

 elemente celulare: leucocite PMN, limfocite, monocite


 aminoacizi
 albumine
 α1,α2,β, gamaglobuline cu functie de anticorpi: imunoglobuline de tip IgA, IgG, IgM
 fibrinogen
 fibrinolizina
 fractiuni proteice ale complementului C3, C4
 glucide ( de 3-4 ori mai mult decat in serul sannguin, rezultatul activitatii florei
microbiene locale si nu a unui mecanism metabolic tisular)
 sistemul lactoperoxidazei cu rol in corectarea pH-ului
 neutrofile intregi sau fragmentate dupa incarcare cu bacterii si degranulare
 enzime lizozomale
 enzime ca: fosfataza acida, fosftaza alcalina, lizozim, proteaze, betaglucoronidaza,
catepsina, lacticdehidrogenaza
 lizozimul este o enzima glicozidazica si actioneaza prin scindarea legaturilor dintre N-
acetil-glucozamina si acidul acetilmuramic din componenta peretelui bacterian
 electoliti: Na, K, Ca, P
 uneori, in cursul unor tratamente pentru infectii si afectiuni generale, substante
medicamentoase ca tetraciclina, hidantoina, in concentratie mai mare.

38.Proteoglicanii din corionul gingival si desmodontiu - pag 60

 rol major in mentinerea integritatii corionului gingival


 componentele principale sunt de tip carbohidrati si se numesc glicozaminoglicani
 glicozaminoglicanii sunt reprezentati prin: compusi nesulfatati si compusi sulfatati
 compusi nesulfatati: acidul hialuronic - functi:
1. actioneaza ca absorbant biologic al solicitarilor mecanice
2. are o mare afinitate pentru apa, mentinand, un grad constant de
hidratare in tesutul conjunctiv ( pentru buna desfasurare a proceselor
metabolice) si din punct de vedere terapeutic are o actiune
antiedematoaa
3. mentinerea homeostaziei apei in tesuturi - prin proprietatea sa de a se
comporta ca o bariera in calea difuzarii unor macromolecule - si
controlul unor functii celulare ca inmultirea, dezvoltarea si agregarea
4. componentele cu greutate molecuala mare ale acidului hialuronic
inhiba actiunea fagocitara a macrofagelor, iar cele cu greutate mica o
stimuleaza
5. constituentul principal al invelisului pericelular si influenteaza
dezvoltarea, migrarea si inmultirea celulelor
6. rol in mentinerea si localizarea retelei de vase sangvine, in vindecarea
si regenerarea parodontiului marginal
7. degradarea lui e specifica in inflamatia gingivala

20
 consecinte practice ale acidului hialuronic: in tratamentul parodontitelor marginale profunde,
acidul hialuronic, in diferite forme de prezentare tipizate pentru uz stomatologic, este un
important factor de regenerare tisulara

 compusi sulfatati:
 condroitin sulfat - sintetizat in exces in inflamatia gingivala
 dermatan sulfat
 heparan sulfat
 keratan sulfat

39.Glicoproteinele din corion si desmodontiu - pag 61

A. fibronectina: din tesutul conjunctiv gingival si desmodontal ( dar se mai gaseste in


sange, pe suprafata fibroblastilor de care este produsa, ca si de celulele endoteliale)
indeplineste urmatoarele functii:
1. se agrega specific de proteoglicani, contibuind la structurarea substantei
fundamentale
2. intermediaza fixarea fibroblastilor pe fibrele de colagen din substanta
fundamentala
3. participa la reactii in cusul vindecarii si regenerarii tisulare:
 adeziune plachetelor sanguine la fibrele de colagen
 coagulare
 promovarea reactiilor opsonicede catre celulele fagocitare
 promovarea migrarii fibroblastice
Fibronectina, sub forma de fragmente produse prin actiunea unor proteaze ale bacteriilor
parodontale patogene, i se atribuie actiuni nocive:
 crestrea activitatii metaloproteazelor - accentuare a distructiilor parodontale
 reducerea proliferarii celulare
 inducerea apoptozei celulare in desmodontiu, in vitro

B. laminina: contribuie la formarea membranei bazale dintre epiteliu si corion.


 functii: atasarea de heparina, colagen, factori de crestere, celule si entactina

C. entactina: este o glicoproteina care impreuna cu laminina contribuie la fixarea


colagenului in membranele bazale;
D. tenascina: implicata in procesele de agregare ale substantei fundalmentale; prezenta sa
este activa in procesele de vindecare si proliferare tumorala
E. trombospondinele: glicoproteine produse in special de glicoproteine, cu rol in migrarea,
adeziunea si cresterea mai multor celule, in special PMN si macrofage; sunt active in
procesele de vindecare
F. vitronectina: activeaza fagocitoza

21
40.Celulele corionului gingival

 fibroblastii: sunt celulele cele mai numeroase in tesutul conjunctiv al gingiei sanatoase,
fiind dispusi perivascular si intre elementele fibrilare
 functiile fibroblastilor:
1. participa la sinteza diferitelor tiprui de colagen si posibil al sinteza altor tipuri de
fibre
2. produc proteoglicani, glicoproteine, ca fibronectina - rol esential in mentinerea
integritatii corionului gingival
3. rol activ in resorbtia si remodelarea tramei fibrilare de colagen
 mastocitele: localizate in general perivascular, in mod exceptional localizate in epiteliu;
 produc histamina prezenta in stadiile incipiente de inflamatie
 heparina - actiune antiinflamatoare si de control al tirmului de resorbtie osoasa
dupa inflamatie
 numarul lor scade in inflamatiile subacute si creste in inflamatiile cronice
 macrofage, monocite, plasmocite, limfocite, PMN: putine in corionul gingiei sanatoase
si situate predominant in apropierea epiteliului jonctional;
 prezenta lor este considerata o ''inflamatie fiziologica'' - pentru mentinerea
expectativei in fata unor eventuale agresiuni microbiene
 numarul lor creste in inflamatia propriu-zisa
 osteoblastii: rol osteoformator
 osteoclasti: actiunea osteodistructiva
 cementoblasti si cementoclasti: actiune de formare formare/resorbtie a cementului

41.Functiile fibroblastilor - pag 62

1. participa la sinteza diferitelor tiprui de colagen si posibil al sinteza altor tipuri de


fibre
2. produc proteoglicani, glicoproteine, ca fibronectina - rol esential in mentinerea
integritatii corionului gingival
3. rol activ in resorbtia si remodelarea tramei fibrilare de colagen

22
42.Fibrele corionului gingival - pag 63

1. fibre de colagen
 cele mai numeroase;
 colagenul este format din molecule rigide, rezistente la suprasolicitari si de aceea
este foarte bine reprezentat in tendoane, piele si ligamentul periodontal
 colagenul reprezinta 60% din componenta proteica a gingiei
 colagenul prezinta 10 tipuri structurale
 colagen de tip I - cel mai frecvent - se caracterizeaza prin agregarea moleculelor
sale in fibrile; acestea in numar de cateva sute se grupeaza in fibre si benzi

2. fibre de reticulina(argirofile)
 se evidentiaza prin coloratie argentica
 fibre de colagen tip III, dispuse in mici benzi dezlanate in zonele perivasculare,
perineurale si in corion
3. fibre elastice
 putine, circa 6%
 dispuse perivascular si aproape de osul alveolar
4. fibre de oxytalan
 au o structura similara cu cea a fibrelor de elastina, fiind considerate o forma
primara, nedezvoltata coomplet a acestora
 rezistente la oxidarea acida
 apar mai frecvent in zonele de reparatie tisulara, ceea ce le confera un rol de
indicator al fenomenelor regenerative
5. fibre de ancorare
 formatiuni de colagen tip VII
 unesc lamina bazala cu tesutul conjunctiv din corion

23
43. Fibrele ligamentului supraalveolar - pag 63

1. fibrele dento-gingivale
 pornesc de la cementul radicular si se dispun ascendent si lateral in corion
2. fibrele dento-dentare sau transspetale
 intre dintii adiacenti si au traiect aproape orizontal
3. fibrele dento-periostale
 pornesc de la dinte, trec peste marginea alveolara si se fixeaza la periost
4. fibrele dento-alveolare
 de la dinte la marginea alveolara cu traiect aproape orizontal
5. fibrele alveolo-gingivale
 un capat atasat de creasta alveolara si se opresc in corionul gingival
6. fibrele periosto-gingivale
 fixeaza gingia de os prin intermediul periostului
7. fibrele transgingivale
 pornesc cu un capat de cementul radicular al supafetelor aproximale si se indreapta spre
suprafata vestbulara sau orala a dintelui vecn, unde se intrepatrund cu fibrele similare din
directia opusa
8. fibrele intergingivale
 traverseaza continuu corionul paralel cu suprafetele vestibulare si orale ale dintilor
9. fibrele interpapilare
 travserseaza spatiul interdentar in sens vestibulo-oral la baza papilei
10. fibrele semicirculare
 pornesc de pe suprafata aproximala ( M sau D) a radacinii unui dinte, ocolesc fata vestibulara
sau orala si se fixeaza pe fata aproximala opusa a aceluiasi dine
11. fibrele circulare
 in numar mic, inconjoara in intregime radacina
12. fibrele intercirculare
 situate intre inelele de fibre circulare

44. Principalele enzime din corionul gingival - pag 65

1. fosfataza alcalina
2. fosfataza acida
3. difosfo- si trifosfo-piridin-nucleotid-reductaza
4. acetilcolinesteraza
5. succindehidrogenaza
6. glucozo-6 fosfat dehidrogenaza
7. lactic dehidrogenaza
8. beta-D-glucozidaza
9. beta-glucozidaza
10. beta-galactozidaza
11. aminopeptidazele

24
45. Histiochimia gingiei normale - pag 64

Glicogen
 se gaseste in epiteliu, intracelular, in concentratie invers proportionala cu gradul de
keratinizare
 este considerat un component chimic normal al epiteliului care creste in procesul
patologic de acantoliza ( pierderea coeziunii celulare la nivelul stratului spinos, ceea ce
determina separarea celulelor intre ele; determina aparitia unor vezicule sau bule in
interiorul epiteliului)
 cantitatea de glicogen din corion creste semnificativ in cursul inflamatiei

Grupari sulfhidrice si disulfidice

 rol in keratinizarea, diviziunea, cresterea si permeabilitatea celulara, ca si in reactiile


enzimatice

Enzime

 rol in procesle metabolice, de keratinizare, in cursul inflamatiei si a vindecari

46.Cementul primar,fibrilar,acelular - pag 66


 dispus in special in jumatatea coronara a radacinii ( sau pe 2/3 din lungimea ei)
 histologic: prezinta linii de apozitie parelele in general intre ele si suprafata radiculara;
reflecta apozitia ciclica, periodica de cement, care se continua in tot cursul vietii - aceasta
proprietate contribuie la imbunatatirea implantarii si explica procesele reperatorii care se
produc dupa fracturile radiculare
 grosimea stratului acelular variaza de la cativa um in timpul eruptiei la 50 um intre 11 si
20 de ani si pana la 130 um la adult sau chiar mai mult, peste 500 um la persoanele
varstnice.
 in grosimea stratului de cement acelular sunt preznte fibre de colagen denumite intrinseci
( care apartin cementului) spre deosebire de cele provenite din desmodontiu care sunt
fibre extrinseci
 la ME: cementul acelular demineralizat prezinta benzi formate din fibrile de colagen,
dispuse mai mult sau mai putin perpendicular pe suprafata radacinii si care deriva, in
principal, din fibrele ligamentului periodontal, fibrele extrinseci fiind produse si
incorporate, treptat, in matricea cementului sub actiunea cementoblastilor.
 cementoblastii - celule asemenatoare morfologic cu fibroblastii si sunt situate in
desmodontiu, de-a lungul suprafetei radiculare, unde formeaza o matrice nemineralizata -
cementoid sau precement - in timp, aceasta matrice se mineralizeaza impreuna cu fibrele
de colagen.
 fibrele lui Sharpey - termen utilizat pentru a desemna toate fibrele inserate cu un capat in
cement si mineralizate la acest nivel.

25
Compozitia cementului fibrilar, acelular:

 substanta minerala a cementului este reprezentata de cristale fine, aciculare de hidroxiapatita,


care formeaza 61% in greutate ( 31% din volum) si apa 12% in greutate ( 36% in volum)
 gradul de mineralizare a cementului este mai redus la varste tinere si mai mare la varstnici

In imbolnavirile parodontale, cementul cervical expus agresiunii microbiene din mediul bucal se
poate hipermineraliza prin aport fosfocalcic de origine salivara.

47.Cementul secundar,celular - pag 67


 situat in jumatatea apicala a radacinii si la nivelul furcatiei dintilor pluriradicularilor
 grosimea intre 130-200 um
 in portiunea mijlocie a radacinii, cementul celular poate acoperi o portiune cementul
acelular depus anterior
 dispunerea diferita a celor doua tipuri morfologice de cement - celular si acelular - poate
fi explicata prin: functionalitatea crescuta deasupra si sub punctul de rotatie
hypomochilion al dintelui - unde deplasarile sunt mai mari, initierea unor mecanisme de
protectie printr-un metabolism mai intens

Compozitie:

 substanta minerala este mai redusa - 46% in greutate, dar matricea organica este mai
bogata, fiind bine reprezentata de colagen tip I(90%) si III(5%), glicoproteine,
proteoglicani.
 cementocitele - celule caracteristice acestui tip de cement si sunt situate nuami in cement,
nu si in desmodontiu, stationare in lacune ale cementului ( numite impropriu
cementoplase).
 lacunele au dimesniuni si forme diferite si sunt unite intre ele prin canalicule fine care se
orienteaza preferential catre desmodontiu.
 cantitatea de fibre de colagen provenite din desmodontiu si fixate in cementul celular este
mai mare decat in cementul acelular
 fibrele Sharpey sunt numeroase si prezinta o buna mineralizare, in special periferica, in
timp ce axul central este mai slab mineralizat.

26
48.Spatiul dentoalveolar:desmodontiul - pagina 67

 totalitatea structurilor din spatiul dento-alveolar formeaza desmodontiul


 spatiul dento-alvolar are forma de clepsidra, mai ingust in zona de rotatie a dintelui -
hypomochlion si mai larg cervical si apical,pe Rx apare ca o zona Rtransparenta crescuta
hypomochlion - si mai larg in zona cervicala, respectiv apicala.
 spatiul dento-alveolar este vizibil pe imaginea radiologica ca o zna de radiotransparenta
crescuta
 prin pozitia punctului hypomochlion mai aproape de apex, aproximativ la unirea a 2/3
coronare ale radacinii cu 1/3 apicala, latimea spatiului dento-alveolar inspre coronar va fi
mai mare decat spre apical, datorita amplitudinii mai mari a bratului de parghie de 2/3
fata de 1/3 din lungimea radacinii.
 in medie, spatiul dento-alveolar masoara 0.35 mm spre coroana dintelui, 0.25 mm spre
apex si 0.17 mm in zona hypomochlion.

Dimensiunea spatiului dento-alveolar si deci ale desmodontiului variaza in functie de:

 varsta: mai larg la adolscenti si tineri decat la varstnici


 gradul de eruptie: este mai ingust la dintii neerupti si inclusi
 gradul de functionalitate a dintelui: este mai larg la dintii cu functie normala, activi si mai
ingust la dintii fara antagonisti ( hiperfunctia prin suprasolicitari mareste dimensiunea
spatiului dento-alveolar)
 inflamatia desmodontiului
 afectiuni sistemice: sclerodermia se insoteste de o largire a spatiului
 componentele desmodontiului sunt: substanta fundamentala, celule, fibre, vase si nervi

49.Celulele mezenchimale si fibroblastii din desmodontiu - pag pag 69

 Celulele mezenchimale nedifentiate


 in fapt, celule stem originare din celulele ectomezenchimale ale crestei neurale, dotate
cu inalt potential de transformare in celule ca : fibroblasti, cementoblasi si osteoblasti;
 joaca un rol esential in procesele de structurare normala a desmodontiului, osului
aveolar si cementului;
 participa alaturi de alte sisteme reparatorii la fenomenele de regenerare dupa
interventii chirurgicale asupra parodontiului marginal;

 Fibroblastii
 formeaza majoritatea celulara a desmodontiului
 sunt orientati cu axul lung paralel cu al principalelor fibre
 functia principala consta in sinteza moleculelor de colagen care formeaza fibrile si
fibre
 actioneaza si in sens invers, prin degradarea fibrilelor de colagen de catre o
colagenaza a carei activitate creste in inflamatii si scade in administrarea locala si
generala de tetraciclina

27
50.Alte celule din desmodontiu - pag 69
 celule mezenchmale nediferentiate
 fibroblastii - majoritatea celulara a desmodontiului
 osteoblastii - sunt situati in desmodontiu, inspre osul alveolar, in zonele de osteoformare
si osteomodelare alveolara; pot fi situati si in interiorul osului alveolar, in lacune, ca
osteociti
 cementoblastii - sunt dispusi spre suprafata cementului si participa in cementogeneza
 osteoclastele + osteoblastii - in remodelarea osului
 odontoclastele - celule cu rol in rezorbtia tesuturilor mineralizate, inclusiv cementul, fara
a se integra functional cu cementoblastii;
 celulele epiteliale – sau resturile epiteliale Malassez ( care provin din teaca lui Hertwig)-
aceste celule reprezinta un inalt potential odontogenic, contribuie la repararea cementului
radicular si mentinerea homeostaziei ligamentului periodontal prevenind anchiloza si
resorbtia radiculara
 celulele de aparare - macofage, mastocite, PMN, limfocite - in numar redus in
desmodontiul normal

51.Fibrele de colagen din desmodontiu:componenta,plexul intermediar,fibrele


indiferente - pag 69
 cele mai numeroase, in proprotie de 53-74%
 fibrele de colagen sunt formate din fibrile
 numeroase fibre de colagen sunt grupate in benzi groase, care in totalitatea formeaza
sistemul ligamentului periodontal
 la dintii recent erupti: numarul de benzi de colagen este de circa 50.000/mm2 radicular,
iar la dintii maturi, functionali, numarul de benzi este 28.000/mm2, in timp ce la dintii
nefunctionali este de 2.00/mm2;
 diametrul benzilor e la dintii recent erupti este de 2-3um si se dubleaza la dintii maturi,
functionali
 la cobai s-a evidentiat un plex intermediar, rezultat prin indepartarea capetelor fibrelor
de colagen in zona mijlocie a traseului lor dintre radacina dintelui si os alveolar; la om nu
s-a dovedit prezenta lui;
 orientarea fibrelor se face intre osul alveolar si cement, dupa un traseu oblic, dinspre
coronar spre apical si dinspre os spre dinte; traseul fbrelor este ondulat, ceea ce le
asigura un rol functional, deosebit in preluarea solicitarilor exercitate asupra dintelui.
 in zona capatului dinspre osul alveolar, benzile sunt mai distantate decat spre cement
 capetele fibrelor principale inglobate in osul alveolar si cement si care reprezinta
portiunile mineralizate sunt fibrele Sharpey; dintre acestea, cele incluse in osul alveolar
sunt mai putine si mai distantate pe suprafata decat cele incluse in cement
 unele fibre au o directie paralela cu suprafata radacinii si formeaza plexul fibrelor
indiferente, mai evident in jumatatea apicala a radacinii; fibrele ''indiferente'' pot fi
inglobate partial in cement;

28
52.Principalele grupe de fibre ale ligamentului periodontal - pag 70

1. fibrele crestei alveolare


 usor oblice, se intind de la marginea osului alveolar spre cementul radicular, sub
epiteliul jonctional
2. fibrele dento-dentare sau transeptale
 sunt asociate fibrelor omonime ale ligamentului supraalveolar si de dispun
interdentar
3. fibrele orizontale
 sunt dispuse in unghi drept de axul longitudinal al dintelui, de la creasta alveolara
la cementul radicular
4. fbrele oblice
 sunt cele mai numeroase, reprezinta suportul principal de sustinere a dintelui in
alveola; se intind de la osul alveolar, spre cement, unde se insereaza mai apical
decat pe os
5. fibrele apicale
 se intind radiar, oblic sau chiar vertical de la varful radacinii la osul inconjurator;

53.Componentele osului alveolar - pag 70

Osul alveolar este o prelungire apofizara a oaselor maxilare si este format din:
1. osul alveolar propriu-zis
2. osul alveolar sustinator

54.+55.+57. Osul alveolar propriu-zis, Lamina dura,Os fasciculat - pag 71

 osul alveolar prorpiu-zis este compus dintr-o lama subtire de os care inconjoara radacina
si serveste drept suport de insertie capatului osos al fibrelor ligamentului periodontal
 este reprezentat de corticala interna a osuui alveolar
 marginea coronara a osului alveolar este ondulata si corespunde in primele faze de
eruptie, jonctiunii smalt-cement a dintilor; la dintii adulti, functionali, se situeaza la 1-1,5
mmde aceasta jonctiune;

Osul alveolar propriu-zis se mai numeste si:

 lamina dura - radiologic apare sub forma unei benzi lineare de radioopacitate crescuta
 lamina cribriforma - prevazuta cu orificii prin care trec vase sanguine, limfatice si nervi
din desmodontiu in osul spongios subiacent;

 in fazele initiale de evolutie, lamina dura, are o structura de os fasciculat caracterizat prin
prezenta de numeroase celule: osteocite de forma rotunda sau stelata situate in lacune;
 matricea osului este formata din benzi de fibre de colagen si are un grad variabil de
mineralizare
 formarea matricei extracelulare incepe in centrul unor complexe sferice alcatuite din agregari
de colagen, proteoglicani, vezicule secretate de osteoblasti;

29
 primul semn de calcificare se produce prin depunere de hidroxiapatita in centrul acestor
vezicule - hidroxiapatita se depunde ulterior prin fenomenul de EPITAXIE, de crestere a
cristalelor de hidroxiapatita, cu formarea unor sfere cu diamentrul de 1500-3000 A si care se
constituie in moduli din care se devolta retaua de os fasciculat;
 pe masura ce copilul creste - osul fasciculat este treptat inlocuit cu os lamelar
 osul lamelar este realizat de osteoblasti prin aparitia succesiva de lamele circumferentiale,
separate prin straturi de os de apozitie sau rezidual.
 osul lamelar se dispune, sub forma unor lame concentrice, in jurul unui vas central - aceasta
pozitie caracterizeaza osul haversian
 in spatiul tridimensional, unitatea osului haversian este repreentata printr-un
sistem cilindric denumit osteon
 intre osteoane - osul rezidual este denumit os interstitial
 osteoanele recente, care nu au suferit procese de remodelare - sunt osteoane
primare
 in urma resorbtiei partiale si a formarii de noi osteoane, primele devin osteoane
secundare, procesul fiind caracterstic remodelarii osoase prin fenomene de
apozitie si resorbtie
 resorbtia osoasa se realizeaza in principal prin celule mari, multinucleate: osteoclaste
situate in depresiuni ale suprafetei osoase denumite lacune Howship.

56.Osul lamelar si osul haversian


Osul lamelarrealizat de osteoblasti prin aparitia succesiva de lamele circumferentiale,separate
prin straturi de os de apozitie sau rezidual
-se dispune sub forma unor lamele concentrice,in jurul unui vas central
Osul haversianin 3D,unitatea e reprezentata de osteon,sistem cilindric.
-intre osteoane,osul rezidual=os interstitial
-osteoanele primare=nu au suferit procese de remodelare,sunt recente
-osteoane secundare=apar in urma resorbtiei si formarii de noi osteoane,proces
caracteristic remodelarii osoase prin apozitie si resorbtie
-resorbtia se realizeaza de catre osteoclastele din suprafata ososasa,fenomen stimulat de
factorul de activare a osteoclastelorcitokina

30
58.Osul medular spongios - pag 72

 apartine osului alveolar sustinator


 osul medular, spongios sau trabecular este alcatuit din numeroase spatii captusite cu
un strat de celular denumit endosteum
 spatiile intraosoase sunt separate prin septuri dispuse sub forma unor trabecule, care
jaloneaza in apropierea laminei dura traseul functional al fibrelor Sharpey
 se gaseste in cantitate mare la tuberozitatea maxilara si in zona molara si premolara
inferioara
 maduva osoasa are functie hematopoetica si in raport cu varsta este:
 rosie - bine vascularizata, la tineri
 cu fenomene de degenerescenta grasa, la adulti
 cenusie, cu o degenerescenta avansata de tip fibros si calcara, la varstnici
 osul medular folosit in autotransplante pentru umplerea defectelor alveolare, produse in
parodontitele marginale cronice, se recolteaza din zone bogate in maduva osoasa, in
special de la nivelul tuberozitatii maxilare - si are sanse crescute de integrare daca se
recolteaza la varsta tanara;
 la varstnici, reducerea spatiilor prin condensare ososa, compenseaza atrofia procesului
alveolar

59.Corticala externa - pag 72

 formata din os haversian si poate fi V sau O


 grosimea sa V este mai redusa la incisivi, canin si premolari si mai mare pe fata O
 corticala externa este acoperita de periost, un strat fibros care include si celule:
osteoblasti, osteoclate si precursorii lor precum si un sistemul vascular (activ in cursul
fenomenelor de regenerare) si unul sistem nervos bine determinat;

60.Conturul crestei marginale a osului alveolar - pag 72

 variaza in functie de forma radacinii si este, in general, paralel cu JSC


 in zonele unde radacina prezinta o suprafata neteda, fara denivelari, maginea crestei
alveolare are un traiect drept.
 in zona convexitatilor radacinii, marginea crestei alveolare prezinta un traiect rotunjit
spre apical (aspect concav, de scoica)
 unde suprafata radacinii este concava, traiectul marginii alveolare este convex, ascendent;

31
61.Dehiscenta si fenestratia - pag 73

 sunt defecte prin resorbtie la nivelul corticalei externe a osului alveolar, care duc la
descoperirea radacinii subiacente.
 dehiscenta - reprezinta o lipsa de os, situata marginal, ca o planie deschisa coronar si
mai ingusta spre apical;
 fenestratia - reprezinta un defect osos circumscris, situat sub marginea crestei alveolare;
 osul spongios este redus pana la disparitie la dintii frontali, unde, in apropierea marginii
aveolare, osul propriu-zis si corticala externa fuzioneaza; vascularizatia perioastala este
saraca in zonele unde periostul si mucoasa sunt subtiri si intinse, asa cum se intampla pe
suprafata convexa a radacinilor, mai ales la dintii vestibularizati sau oralizati - aceste
circumstante favorizeaza aparitia dehiscentei sau a unei fenestratii care se transforma in
dehiscenta; concomitent, resorbtia osoasa de cauza inflamatorie bacteriana se dezvolta cu
predicletie in zonele aproximale ale radacinilor;
 dehiscenta si fenestratia se trateaza chirurgical prin acoperire cu lambou de vecintate
biine vascularizat

62.Cauze desmodontale de resorbtie osoasa alveolasa sau de anchiloza


radiculara - pag 74

 componenta cea mai activa a influentelor inductive ale desmodontiului o reprezinta osul
alveolar, care se depunde in zonele de tractiune si se remodeleaza prin resorbtie
functionala in zonele de presiune
 acest fenomen de structurare si restructurare permanenta asigura stabilitatea dintelui in
alveola in cursul procsului de eruptie continua, activa si de mezializare fiziologica
 in mod obisnuit, anchiloza radacinilor nu se produce din cauza potentialului inalt de
regenerare a desmodontiului;
 in timpul procedurii de replantare, extractia dintelui, urmata de indepartarea mecanica a
desmodontiului, deshidratarea si alterarea celulara prin mentinerea extraalveolara un timp
inelungat si decontaminarea suprafetei radiculare cu antiseptice drastice - determina
alterari ireversibile ale desmodontiului - in astfel de cazuri, replantarea este urmata
frecvent de resorbtii osoase alveolare si radiculare si uneori de anchiloza radiculara;

32
63.Plexul vascular periodontal - pag 74

 la mandibula circulatia sanguina se realizeaza prin artera alveolara inferioara si ramurile


sale:
 a mentoniera
 a sublinguala
 a bucala
 aa faciale
 la maxilar:
 aa alv superioare, anterioare, posterioare
 a infraorbitala
 a palatina
 colateralele trimise de arterele principale se anastomozaza si formeaza:
 plexul subalveolar
 reteaua ( sau plexul) interalveolara
 plexul subalveolar este sursa - arterioelelor periodontale ascendente ( longitudinale
intraseptale) - au traiect arcuat pe langa apex si ascendent in desmodontiu
 plexul interalveolar - situat in septurile interdentare trimite ramuri oblice si
transversale care perforeaza lama cribriforma si prin anastomoza cu arteriolele
peridontale ascendente formeaza plexul vascular periodontal
 in portiunea coronara a spatiului dento-alveolar - plexul periodontal se uneste prin
anastomoze cu reteaua vasculara gingivala a plexului cervico-gingival
 pe sectiunea orizontala - ramurile plexului periodontal au aspect radiar
 in sectiunea verticala - se prezinta ca plex longitudinal cu numeroase ramificatii ce ii
confera aspect denticular, dintat;

64.Surse de vascularizare ale gingiei - pag 75

 plexul periostal
 plexul intaalveolar
 plexul periodontal

 arteriole din plexul interalveolar - strabat corticala externa a osului alveolar - ajung in gingie
prin ramuri arcuate si tangentiale la suprafata crestei
 vasele principale dau arteriole terminale pentru mucoasa - cu dispozitie ''in palisada''
 arteriolele terminale se divid in capilare - iriga papilele corionului pana sub lamina bazala

33
65.Particularitati ale vascularizatiei gingivale evidentiate pe sectiune verticala
- pag 75

 versantul extern, spre MGL, prezinta in profunzime un plex arterial, format din ramuri
groase, anastomozate intre ele si din care pleaca ramuri paralele, ce patrund in axul
papilelor corionului pana in apropierea epiteliului - aici au traicet arcuat, usor ondulat,
subepitelial;
 versantul intern, spre dinte si epiteliu jonctional, prezinta un plex cervico-gingival in
continuarea plexului periodontal;

66.Particularitati ale vascularizatiei parodontiului marginal - pag 75

 existenta unor sisteme conjunctivo-vasculare nervoase, formate din arteriole si venule,


capilare, limfatice si nervi mielinizati, situate intr-o teaca conjunctiva, care strabat axul
lung al papilelor gingivale;
 arteriolele terminale prezinta o tunica musculara subtire, iar contactele axoni-mioblaste
sunt numeroase, ceea ce sugereaza o reglare vasomotorie bine controlata;
 la nivelul diviziunii arteriolei in capilare, comportamentul vasomotor se aseamana cu al
unui sfincter precapilar, datorita contactului extrem de strans intre celule ( celule
endoteliale si mioblasti, intre mioblasti si axoni) - confera acestei zone un rol esential in
reglarea circulatiei;
 vasele din parodontiu marginal prezinta numeroase anastomoze arterio-venoase sub
forma unor vase cu traiect sinuos, cu infasurari repetate si aspect de ghem vascular, in
special in apropierea coletului dar si apical;
 reteaua vasculara a parodontiului marginal este bine reprezentata si in pofida caracterului
sau ''terminal'' asigura o buna circulatie in teritoriul parodontal, chiar atunci cand unele
vase sunt blocate sau sectionate chirugical;
 efectele provocate de fumat, frig, stres pot favoriza aparitia unor leziuni cu caracter
ischemic - care scad rezistenta la agresiuni microbiene si grabesc evolutia gingivitelor si
parodontitelor.

67.Particularitati ale vaselor limfatice capilare din parodontiul marginal - pag


76

 de-a lungul traseului parcurs de vasele limfatice, se gasesc noduli limfatici cu rol in
procesele de aparare imuna
 vasele limfatice din corionul gingival patrund printre ligamentele supraalveolare, se
raspandesc in retea fina pe suprafata cementului si printre fibrele ligamentului
periodontal din desmodontiu, fiind situate alaturi de vasele sangvine;
 la nivelul apexului se gasesc vase limfatice din pulpa dentara, care strabat apoi spatiile
medulare catre canalul mandibular/infraorbital - parasesc oasele maxilare la nivelul
orificiului mentonier/infraorbial;

34
 se deosebesc de capilarele sanguine prin:
 lipsa hematiilor din lumen
 endoteliu ce prezinta intreruperi intercelulare
 absenta laminei bazale in jurul vaselor
 prezenta unor valve in lumen
 traseu vaselor limfatice este in general paralel cu al vasele sanguine si trece prin
ganglionii limfatici inainte de a repatrunde in circuitul sanguin;
 drenaj:
 gingia maxilarului - ganglionii cervicali profunzi
 gingia mandibulei - ganglionii submentonieri, subangulomandibulari, cervicali

68.Inervatia parodontiului marginal - pag 77

 filamentele nervoase aferente si eferente, formatiunile senzitive si senzoriale ale


parodontiului marginal - urmeaza de regula caleaa vaselor, cu care formeaza complexe
neuronale, ghidate si sustinute de fascicule de tesut conjunctiv;
 gingia maxilarului este inervata de:
 nn. alveolari superiori anteriori, mijlocii si posteriori
 ramuri din infraorbital
 n. palatin mare
 nn. nazopalatini
 gingia mandibulei este inervata de:
 n.bucal
 n. mentonier
 n.sublingual
 ramuri terminale ale nervului alveolar inferior asigura inervatie senzitiva - fibrele
nervoase patrund in desmodontiu prin zona periapicala si prin orificiile laminei dura -
dupa ce pierd teaca de mielina se determina prin 4 tipuri de formatiuni:

1. terminatii nervoase libere ale fibrelor nervoase nemielinizate - specializate in


receptionarea stimulilor durerosi
2. terminatii nervoase fuziforme inconjurate de o capsula fibroasa - localizate in principal
la apex
3. corpusculi Ruffini si Krause - in zona apicala
4. terminatii nervoase ondulate,spiralate - in regiunea mijlocie a desmodontiului

35
69.Osteopenia si osteoporoza - pag 84

 Osteopenia - reducerea masei osoase prin demineralizare si aceasta consta in afectarea


componentei minerale cu pastrarea structurii organice, printr-un dezechilibru intre
decalcifiere, care predomina si apozitie, care se diminueaza odata cu varsta.
 osteopenia este asociata cu reducerea prin demineralizare a inaltimii marginii crestei
alveolare, in special, la femei in perioada de dupa menopauza.

 Osteoporoza - afectiune osoasa caracterizata prin fragilitatea masei osoase, redusa prin
demineralizare si cresterea riscului de fractura; aceasta este legata in primul rand de
densitatea minerala a osului dar si de trama organica trabeculara;

70.Enumerati factorii si indicatorii de risc variabili si invariabili - pag 85

 Factorii invariabili
 sexul feminin
 varsta avansata
 constitutia scheletului ( gracila, tip constitutional cu volum osos mai redus)
 ereditatea
 Factorii variabili
 menopauza precoce
 menopauza posthisterectomie/ovarectomie
 dezvoltarea intarziata a scheletului la adolescenti
 sedentarismul
 fumatul
 abuzul de alcool si cafea
 alimentatia bogata in proteine, sare si fosfati

71.Metode de apreciere a gradului de osteoporza si resorbtii osoase in boala


parodontala - pag 86

 absortiometria fotonica ( simpla si dubla: SPA, DPA)


 absortiometria energiei razelor X ( DXA)
 radiografia sustractiva digitala pentru osteoporoza
 tomografia computerizata cantitativa QTC
 TACT
 masurarea inaltimii crestei alveolare(RX)
 sangerarea papilara si gingivala
 pierderea jonctiunii gingivo-dentare
 adancimea pungilor parodontale
 mobilitatea clinica si mai precis instrumentala
 pierderea dintilor,edentatia in forme clinice variate pentru boala parodontala;

36
72.Regenerarea si reparatia - pag pag 88

 Regenerarea reprezinta un proces de refacere, reproducere in intregime sau in parte a unui


organ sau tesut, cu restaurarea functiilor initiale. E o restaurare structurala comparabila
cu starea initiala

 Reparatia consta in vindecarea unei leziuni printr-un tesut normal sau cicatriceal fara o
restaurare ad inegrum: completa, morfologica si functionala. Este o repunere in stare de
functionae a structurilor recuperate terapeutic

73.Celulele care participa la regenerarea parodontiului marginal - pag 88

 glicoproteinele cu rol in procesele de vindecare si cicatrizare: fibronectina, tenascina,


trombospondinele
 celulele mezenchimale tinere nediferentiate,cu proprietati de multiplicare si
metamorfozare intre noi tipuri de celule
 fibrele de oxytalan, acidorezistente

74.Regenerarea tisulara ghidata si regenerarea osoasa ghidata - pag 89

 Regenerarea tissulara ghidata - RTG - reprezinta un ansamblu de masuri terapeutice


prin care se urmareste restaurarea structurilor moi si mineralizate ale parodontiului
marginal distruse prin osteoliza bacteriana;

 Regenerarea osoasa ghidata - ROG - reprezinta ansamblu similar de masuri terapeutice


prin care se urmareste inaltarea crestei osoase edentate;

75.Proteine de morfogeneza osoasa DEM - pag 92

 sunt izolati din muguri dentari recoltati de la porcine ce se depun pe suprafata radacinii
inainte de formarea cementului
 principalii constituienti sunt amelogeninele ( mai mult de 95%), proteine matriceale
derivate dn celulele epiteliale ale tecii lui Hertwig cu rol in cementogeneza in timpul
formarii radacinii
 alaturi de amelogenine mai sunt prezente si alte proteine matriceale (enamelina,
ameloblestinam, amelotina, apina), factorul de transformare a cresterii - beta ( TGF -
beta), proteine si diverse proteinaze;
 intervin in regenerarea parodontala prin stimularea chemotaxiei, a proliferarii si
diferentierii cementoblastelor, osteoblastelor, a fibroblastelor precum si cel de inducere a
agiogenezei
 aplicate pe suprafata radiculara conditionata in prealabil cu acid fosforic, acid citric sau
EDTA - DEM-urile se absorb de hidroxiapatita, colagen si suprafata radiculara - unde pot
persista 2-4 saptamani ca un complex insolubil
 aderenta de suprafete este influientata in mod negativ de prezenta sangerarii si a altor
proteine;

37
76.Factorul de crestere derivat plachetar - pag 92

 este o glicoproteina cu calitati mitogene si chemotactice pentru fibroblaste si celulele


osului alveolar, avand de asemenea un rol in angiogeneza
 se foloseste in combinatie cu factorul de crestere insuluin-like sau cu fosfatul beta-
tricalcic
 se obtine prin preparere autologa a plasmei imbogatite plachetar ( PRP) prin adosul unui
anticoagulant urmat de centrifugare
 aplicat local, prin continutul de fibrinogen, reactioneaza cu trombina si induce formarea
cheagului de fibrina capabil sa stimuleze colagenul in matricea extracelulara;

77.Fibrina imbogatita plachetar - pag 93

 se obtine ca o membrana prin centrifugarea sangelui autolog fara adaos de anticoagulant


 aplicata local accelereaza procesul de vindecare, prin eliberare treptata a factorilor de
crestere si a glicoproteinelor matriceale;

78.Factorului de crestere al fibroblastelor - pag 93

 rol in stimularea proliferarii fibroblastelor si a celulelor mezenchimale nediferentiate


 actiune angiogenetica, contribuind astfel la repararea si regenerarea tisulara;

79.Alti factori cu rol restaurativ, regenerativ al structurilor parodontiului


marginal - pag 93

 angiopoietina si factorul de crestere endoteliala vasculara-initiaza vasculogeneza si


proliferarea cel endoteliale in tesutul traumatizat/ischemic
 factorul de crestere placentar-contribuie la revascularea tesuturilor ischemice
 factorul de crestere insulin-like si trombocitari
 transplantul osos medular autolog - cu rol regenerator dar s-au demostrat si fenomene de
anchiloza
 hidroxiapatita - la ME: fibroblastii in contact cu particulele de hidroxiapatita - dezvolta
fenomenul de fagocitoza concomitent cu o intensificare a sintezei de proteine si scaderea
activitatii fosfatazei alcaline - comportament comparabil cu cel al osteoblastilor
 acid hialuronic

38
80.Mecanisme de actiune ale tetraciclinei in stimularea proceselor
regenerative ale parodontiului marginal - pag 94

1. cresterea atasarii fibroblastilor din corionul gingival si din desmodontiul de componenta


fiblrilara, colagenica - acest fenomen se datoreaza formarii substantial crescute a
fibronectinei in prezenta tetraciclinei. Fibronectina inhiba, in acelasi timp, inmultirea
celulelor epiteliale si tendinta acestora de a patrunde in spatiul evidat prin tratament de
continutul patologic al pungii parodontale, ceea ce reprezinta elementul esential pe care
se bazeaza actualmente regenrarea tisulara ghidata;
2. activitate intensa anticolagenolitica
3. inhibarea hormonului paratiroidian si prin aceasta - actiune protectoare fata de resorbtia
osului alveolar
4. actiune antiinflamatoare de lunga durata
5. aceste actiuni sunt dublate de actiunea antimicrobiana specifica a tetraciclinei asupra
principalilor germeni patogeni parodontali;

81.Functiile cementului radicular - pag 78

Cementul radicular indeplineste 3 functii principale:


1. asigura fixarea fibrelor ligamentului periodontal - se realizeaza astfel conditii pentru
ca solicitarile asupra dintelui sa fie transformate din presiuni in tractiuni asupra
cementului;
2. Cementul se depune continuu in cursul vietii - prin apozitie de noi straturi, mareste
suprafata radiculara si imbunatateste conditiile de implantare
3. Depunerea continua de cement este esentiala pentru mezializarea fiziologica si pentru
eruptia dintelui, fiindca permite rearanjarea orientarii si dispozitiei fibrelor din ligamentul
periodontal in cursul acestor procese fiziologicel;

82.Functia de structurare si restaurare tisulara a desmodontiului si


ligamentului periodontal - pag 79

 desmodontiul cu ligamentul periodontal se dezvolta din tesutul mezenchimal al folicului


dentar ( stratul cel mai intern al mezenchimului in contact cu organul smaltului cel mai
aproape de EAR si in jurul tecii Hertwig);
 studii histologice au aratat inalta capcitate a celulelor mezenchimale din foliculul dentar
de a se diferentia de cementoblasti, fibroblasti si odontoblasti - care se regasesc si in
ligamentul periodontal matur cu rol in formarea cementului, colagenului si a osului
alveolar;
 ligamentul periodontal si intreg complexul desmodontal se afla intr-un continuu si
constant proces de modelare si restructurare functionala;
 celulele si fibrele sunt treptat inlocuite cu altele noi, printr-o activitate mitotica inalta, in
special a fibroblastilor si a celulelor endoteliale
 pe langa functia colageno-formatoare - fibroblastii se pot dezvolta spre osteoblasti si
cementoblasti

39
 fibroblstii au si activitate colagenolitica si fagocitara asupra colagenului
 fibroblastii se ataseaza de fibra de coolagen prin intermediul fibronectinei si au capacitate
migratorie de-a lungul fibrelor
 desmodontiul se comporta ca o membrana periostala pentru cement si osul alveolar

83.+84.Ce asigura functia de preluare a solicitarilor dentare de catre


desmodontiu si ligamentul periodontal - pag 80

1. rezistenta fata de fortele ocluzale de impact


2. transmiterea fortelor ocluzale catre oslul alveolar
3. protectia fomatiunilor vasculo-nervoase
4. mentinerea unor relatii normale gingivo-dentare

85.Teoria sistemului vasco-elastica - pag 80

 teoria sistemului vaso-elastic atribuie rolul principal in deplasarea dintelui si de absorbtie


a socurilor - fluidului desmodontal - reprezentat, in principal, de sange si lichidul
extracelular, fibrele ligamentare avand un rol secndar;
 fortele de impact imping lichidul extracelular din desmodontiu in spatiile osului medular
prin orificiile laminei dura
 dupa depletitita lichidului intercelular, fibrele ligamentului periodontal se intind, prin
dezondulare si produc o compresie a vaselor din care - in special in cazul arteriolelor
stenozate - se exravazeaza un ultrafiltrat sanguin care reface volumul lichidului
intercelular;

86.Teoria tensiunii ligamentare - pag 80

 teoria tensiunii ligamentare atribuie rolul principal fibrelor de colagen care, in cursul
solicitarilor prin impact, se dezonduleaza si transmit tensiunea sub forma de tractiune
asupra osului aveolar
 osul alveolar sufera o deformare elastica transitorie, caredaca nu este excesiva, este
neutralizata de osul bazal al maxilarului si mandibulei;

87.Teoria tixotropica - pag 80

 teoria tixotropica sustine ca desmodontiul in intregime, deci si fibrele ligamentului


periodontal, au comportamentul unui sistem sau gel tixotropic si explica reactia fata de
solicitari prin modificari de vscozitate ale acestuia;
 tixotropia reprezinta lichefierea reversibila a unui gel, sub influienta actiunilor mcanice -
sau proprietatea unui gel de a se fluidifica atunci cand este supus la o vibratie ori agitatie
mecanica si de a deveni, din nou, semisolid, dupa indepartarea cauzei mecanice;

40
88.Fiziologia osului alveolar - pag 82

Osul alveolar
 este o apofiza a oaselor maxilare si prezinta importante fenomene de remaniere si
restructurare in tot cursul evolutiei ontogenetice;
 in copilarie si adolescenta redomina procesle formatorii - de apzitie si structurare
functionala
 la tineri si adulti sunt caracteristice fenomenele de restructurare, de remaniere, printr-un
proces echilibrat intre apozitie si resorbtie, in raport cu relatiile interdentare, ocluzale
 la varstnici predomina procesele de involutie, de reducere in volum a osului alveolar
 la cele mai multe persoane inflamatia bacteriana, manifesta sau oculta, interfereaza cu
evolutia normala, ontogenetica a osului alvelar si , alaturi de alti factori favorizanti,
determina fenomene distructive de cele mai multe ori ireversibile pe cai naturale, in
absenta tratamentului;
Procesul fiziologic de remaniere a osului alveolar se realizeaza prin resorbtie si apozitie osoasa -
formarea osului nou are loc in 2 etape principale:
1. producerea de catre osteoblasti a unei noi matrici organice
2. mineralizarea matricii
 formarea de os alveolar nou e controlata de hormoni si factori locali de crestere

89.Implantarea dentara - pag 81

Complexul morfofunctional cement-desmodontiu-os alveolar asigura implantarea dintilor in


care osul alveolar actioneaza prin:

1. fixarea fibrelor ligamentelor periodontale


2. preluarea solicitarilor exercitate asupra dintelui si transformarea in actiuni dispersate,
in mod echilibrat, in osul alveolar propriu-zis si transmise osului sustinator prin trabecule
osoase
3. asigurarea unui suport integru de-a lungul radacinii dentare care se constituie astfel
intr-un brat de parghie intraalveolar de circa 2/3 din lungimea totala a dintelui

Implantarea dentara depinde de:


 lungimea radacinilor
 nr radacinilor si gradul de divergenta al acestora
 suprafata radacinilor
 forma si volumul radacinilor: drepte, arcuate, filifomre, voluminiase in portiunea
terminala
 prelungiri din corpul oaselor amxilare care intaresc osul alveolar: liniile oblice
mandibulare, creasta zigomatico-alveolara si extremitatea frontala a apofizei palatine
 varsta, starea constitutionala si de sanatate a persoanei

41
90.Factorii care controleaza resorbtia osoasa - pag 84

Factorii care controleaza resorbtia osoasa sunt in general citokine ca:


 interleukina 1, inteleukina 6
 limfotocine
 factorul de necroza a tumorilor(TGF-β)
 gama-interferonul
 prostaglandina si alti metabolite ai acidului arachidonic effect de stimulare a resobtiei
osoase de tin osteoclazic.

91.Factorii de protectie al osului alveolar - pag 84

 factorul de crestere produs de osteoblasti si trombocite


 factori de crestere asociati cu heparina
 factori de crestere insulin-like
 factorul de transformare(TGF-β) a cresterii
 proteinele de morfogeneza osoasa

92.Fiziologia ligamentului supraalveolar - pag 77

Ligamentul supraalveolar indeplineste urmtoarele roluri:

1. asigura fixarea si mentinerea gingiei pe dinte la un nivel constant - ceea ce devine evident
in cursul eruptiei active

2. intareste structura corionului gingival, confera marginii gingivale libere consistenta si


rezistenta fata de impactul alimentar exercitat in conditii fiziologice

3. se opune tendintelor de retractie gingivala prin agresiuni mecanice directe asupra


marginii gingivale libere si in santul gingival

4. asigura o transmitere a presiunilor de masticatie din zonele active la restul dintilor prin
fibre dento-dentare sau transseptale, in conditiile unor arcade integre, fara brese edentate,
chiar in lipsa punctelor de contact, in incongruentele dento-alveolare cu spatiere

5. formeaza o bariera biologica rezistenta in timp fata de agresiunea microbiana, extinderea


inflamatei si a proliferarii epiteliului joncional si sulcular in desmodontiu

42
93.Rolurile functionale ale atritiei - pag 95
1. Atritia suprafetelor ocluzale ale dintilor permanenti reduce relieful ocluzal accidentat,
conditie a retentiei PB si resturilor fermentescibile si, implicit, riscul de producere a
cariilor ocluzale;
 se previne situatia prin care, la persoanele cu carii ocluzale, masticatia este
deviata de in alte zone mai putin afectate, in detrimentul procesului e autocuratire

2. Atritia suprafetelor ocluzale la dintii permanenti reduce din bratul de pargie extraalveolar
reprezentat de coroana clinica a dintelui care, in cursul eruptiei cotinue, are tendinta de
alungire si de suprasolicitare a parodontiului profund;

3. Atritia ocluzala reduce gradul de inclinare al pantelor cuspidiene; se reduc astfel


rezultantele oblice si orizontale ale fortelor axiale si paraaxiale nocive;

4. Atritia suprafetelor aproximale transforma contactul interdenta dintr-o zona redusa initial,
intr-o zona extinsa, ceea ce imbunatateste deflectia alimentelor in mod progresiv, catre
zonele periferice ale versantiilor gingivali. Asigura o protectie mai buna a papilei
interdentare si o stimulare a dinamicii vasculare din corion.

94.Rolurile functionale ale contactului interdentar - pag 96

1. transmiterea echilibrata a fortelor din cursul masticatiei, din zonele active la restul
dintilor, al caror parodontiu marginal va primi stimuli functionali

2. protejeaza papila gingivala de impactul direct, traumatic al alimentelor

3. directioneaza bolul alimentar pe versantii gingivali si alveolari, ceea ce contribuie la


stimularea dinamicii vasculare din corion

95.Mezializarea fiziologica si mobilitatea dentara fiziologica - pag 96

 procesul de mezializare fiziologica reprezinta procesul de migrare a dintilor in directie


meziala, catre planul mediosagital.
 se presupune ca acest proces este datorat succesiunii de eruptie a dintilor dinspre mezial
spre distal, ultimii dinti exercitand presiuni dinspre distal catre dintii erupti anterior sau
ca urmare a unor rezultante de forta din timpul masticatiei
 prin mezializarea fiziologica, in directia de deplasare a dintilor se produce resorbtie
osoasa, iar in directie opusa apozitie, in special, de os lamelar bogat reprezentat in fibre
Sharpey;
 mezializarea fiziologica joaca un rol activ in contiguitatea arcadelor dentare neintrerupte
de brese edentate si in prevenirea formarii spatiilor retentive sub zonele de contact
interdentar;

43
Mobilitatea dentara fiziologica
 0,15mm la monoradiculari
 0,10mm pluriradiculari
 valorile variaza de la o persoana la alta, sunt mai mari dupa un efort de masticatie, seara
fata de dimineata, in cursul sarcinii, in ciclul menstrual;

Mobilitatea fiziologica este rezultatul a doua faze de desplasare dentara:


 desmodontala - pe seama compesiunii elementelor din spatiu dento-alveolar si reprezinta
mobilitatea fiziologica parimara a dintelui
 alveolara - pe seama deformarii elastice a peretelui osos alveolar si reprezinta mobilitatea
fiziologica secundara a dintelui

Mobilitatea dentara fiziologica nu poate fi perceputa cu usurinta de examinator, prin mijloace


clinice curente si se evidentiaza, cel mai bine, prin mobilometrie instrumentala de precizie;

44