Clasa Nematoda (Hook worms)

Viermi care au capsula bucală sub un anumit unghi, ce le conferă aspect de „vierme-
cârlig”.
Sunt 2 genuri:
1) Ancylostoma (singura specie parazitară la om: A. duodenale), Ancylostoma spp. (specii
parazitare la animale)
2) Necator (specie: N. americanus)
Produc infecții în zone tropicale (Africa, Asia, America Centrală și de Sud). Prezintă
dimorfism sexual – femela are extremitățile drepte, iar masculul are extremitatea posterioară
răsucită, la nivelul ei are un fel de raze unite printr-o membrană (ca laba raței) cu care se
atașează la zona copulatoare a femelei. Au aproximativ 1 cm. În partea anterioară este capsula
bucală, care la Ancylostome e prevăzută cu dinți cornoși (diferiți la fiecare specie), iar la
Necator are 2 lame cornoase. Se localizeaza în intestinul subțire, unde se prinde de mucoasă cu
capsula bucală.
Element de diagnostic – forma de Y – ambii viermi sunt prinși cu capsula bucală de
mucoasă, în acest timp masculul copulează femela, îmbrățișând-o cu „evantaiul” copulator la
2/3 din lungime, ceea ce conferă aspectul literei Y. După copulare, femela depune ouăle parțial
embrionate (element de diagnostic).
În prima fază se deosebesc ouăle celor 2 genuri – oul de Ancylostoma e în stadiul de 4
blastomere, cel de Necator e în stadiul de 8-16 blastomere. Dacă se întârzie examinarea, oul de
Ancylostoma evoluează rapid și ajunge și el în stadiul de 8-16 blastomere. Toate se numesc
„ouă de hook-worms” (nu contează genul, nici specia, că simptomatologia și răspândirea
geografică sunt cam aceleași). Sunt geohelminți, embriogeneza se desfașoară pe sol. Din ou va
ieși pe sol o primă generație de larve, care se numesc larve rhabditoide (au esofag rhabditoid,
adică bicameral). Se hrănesc pe sol cu material organic bacterian, iar la un moment dat, trec în
stadiul de larve strongiloide (au esofag strongiloid, adică unicameral), care sunt infectante.
Acestea nu se hrănesc, ele putând supraviețui fără hrană câteva zile, dar la umbră.
Au o serie de tropisme –
1) Geotropism – negativ – se îndepărtează de sol (urcă pe plante, pe pereți)
2) Hidrotropism – pozitiv – se îndreaptă către zone umede (cu rouă, picături de ploaie)
3) Tigmotropism – pozitiv – mereu sunt mai multe larve la un loc, niciodată una singură
4) Histotropism – pozitiv – când histotropismul le indică o potențială gazdă, ele
penetrează pielea, pătrund pe cale transcutanată, apoi pe cale circulatorie ajung la
cordul drept, apoi în plămân și în alveolele pulmonare, iar odată cu sputa ajung în gură
(de aici pot fi înghițite și ajung în intestinul subțire).
Larvele devin mature în intestinul subțire, însă abia după câteva săptămâni copulează.
Viermele adult se fixează cu capsula bucală de mucoasă, înglobează câteva vilozități pe care
le secționează cu piesele cornoase din cavitatea bucală, secretă o substanță anticoagulantă și se
hrănește cu sânge. 1 vierme Ancylostoma poate consuma zilnic cam 0,2 ml sânge/zi. 1 vierme
Necator cam 0,03 ml/zi.
Clinic – manifestările seamănă cu sdr. Loeffler. În faza de invazie cutanată, larvele
strongiloide determină o dermatită caracterizată de prurit intens, urmat de edem eritematos care
se transformă într-o erupție papulară. Gratajul inerent determină accentuarea leziunilor care se
pot complica prin suprainfecție.
Faza pulmonară – este de regulă asimptomatică, la nivelul plămânilor pot apărea puncte
hemoragice mici însoțite de infiltrații leucocitare și fibroblaste (mai ales în infecțiile masive).
În cazurile moderate pot apărea senzații de tuse uscată, durere în gât și hemoptizie. Aceste
simptome persistă timp de câteva zile, până la 3 săptămâni. Eozinofilia atinge valori ridicate.
Faza intestinală – mucoasa intestinului subțire este extrem de congestionată din cauza
multiplelor leziuni, dar și a acțiunii iritante a secrețiilor anticoagulante. Hemoragia intestinală
are un caracter cronic, scaunele sunt melenice, iar în timp se instalează anemia cronică (pierderi
masive de sânge). Hemoragiile continue pot determina o anemie hipocromă (chiar în primele
5 luni de infecție), iar această anemie se agravează în timp, mai ales în infecția cu A. duodenale.
Nivelul Hb poate scădea sub 15%, iar numărul de hematii sub 1.000.000.
Elemente de susținere a diagnosticului (altele decât eozinofilia) – sdr. Loeffler,
manifestări digestive pronunțate, scaune hemoragice, anemie feriprivă (atenție la elementele
epidemiologice). Valoarea medie a eozinofiliei – 35-40%, aceste valori apar în infecțiile acute,
când de altfel, este respectată curba lui Lavier. În infecțiile cronice eozinofilia scade. Momentul
maxim al eozinofiliei – aproximativ la 3 luni de la infecție. Eozinofilia poate atinge 60-70%.
Investigații recomandate – examane coproparazitologice repetate pentru evidențierea ouălor
cel puțin 30-40 de zile de la infecție.
În cazul ancilostomiozei – eozinofilia se produce atât în faza pulmonară (când parazitul
e tisular), cât și în faza luminală (că face iritație locală la locul de atașare).
Ancilostomioza este o infecție tropicală, dar poate apărea și în zona temperată, în climat
de mină (e întuneric, umiditate crescută, temperatură crescută – perfect mediul), dacă există o
sursă de infecție (un individ parazitat). Secolul trecut, în România – focar de infecție în minele
de la Anina.
Alte specii de Ancylostoma – sunt parazite la animale, unele se găsesc și în România.
Sunt geohelminți. Omul se poate infecta transcutanat, incidental, cu larve strongiloide de
Ancylostomă de animale. Faza cutanată e aceeași. Parazitul încearcă să pătrundă în sistemul
circulator, plimbându-se și desenând trasee prin piele, dar reacția locală care intervine distruge
aceste larve. Totalitatea simptomelor cutanate caracterizează sdr. de larvă migrans cutanată
(SLMC, nu SLMV ca la toxocaroză). Se găsește de obicei în pielea picioarelor, mâinilor și a
oricăror părți ale corpului care vin în contact cu solul. Pruritul și gratajul generează leziuni care
se pot suprainfecta, ceea ce duce la o vindecare mai dificilă. Adesea nu e nevoie de tratament,
e autolimitată. Tratamentul posibil e cu dietil-carbamazină sau albendazol.

Strongiloides stercoralis (anghilula)

Agentul etiologic al strongiloidozei – infecție cosmopolită. Seamănă cu hook-worms.
Toate stadiile parazitare se găsesc în grosimea mucoasei intestinului subțire (deci infecția va
da o eozinofilie foarte mare).
După acuplare, femela depune ouă (eclozează tot în grosimea mucoasei). Din ouă ies
larve rhabditoide care ajung în lumenul intestinului subțire, apoi sunt eliminate cu fecalele.
Larvele sunt element de diagnostic. Ele își continuă evoluția pe sol (e geohelmint). Se hrănesc
pe sol cu bacterii, ciuperci, materiale organice aflate în descompunere. Dacă găsesc o gazdă
convenabilă, trec în larve strongiloide, infectante, altfel devin adulți, care vor da naștere altor
generații libere pe sol, deci o răspândire masivă a infecției.
Infecția se realizează pe cale transcutanată. Ciclul e ca la Ancylostoma.
Clinic – pe lângă formele cutanate și pulmonare (vezi Ancylostoma), formele
intestinale se deosebesc net. În funcție de încărcătura parazitară, apar tulburări digestive de
intensitate variabilă, dar nespecifice, predomină scaunul diareic intermitent, cu pauze, dureri
abdominale, inapetență, dar parazitul nu e hematofag, nu produce scaune melenice, nu
determină anemie. Foarte frecvent sunt autoinfecții endogene (mai ales la cei cu tranzit lent sau
igienă defectuoasă). La persoanele cu tranzit intestinal lent – larvele din lumenul intestinului
(inițial rhabditoide), fiind în proximitatea peretelui intestinal, datorită histotropismului trec în
larve strongiloide, infectante, și reiau circuitul.
În pliurile mucoasei anale rămân resturi fecale, cu larve rhabditoide, care datorită
proximității mucoasei anale, ele trec în larve strongiloide și pătrund prin piele, apoi pe cale
circulatorie, și-și reiau circuitul. La imunosupresați poate disemina și-n alte organe.
Element de diagnostic – ocupă mult din câmpul microscopic și se mișcă permanent.
 Elemente de susținere a diagnosticului (altele decât eozinofilia) – simptome digestive,
variate ca forme de manifestare și ca intensitate, în funcție de amploarea infecției. Erupții
urticariene, uneori trasee neregulate, pruriginoase. Valoarea medie a eozinofiliei – 10-25% și
peste. Eozinofilia are caracter fluctuant datorită autoinfecțiilor repetate. Momentul maxim al
eozinofiliei – în jurul a celei de-a 40-a zi de la infecție. Poate atinge valori de 80-90%.
Investigații recomandate – evidențierea larvelor în fecale începând cu a 40-a zi de infecție, prin
examene coproparazitologice (pe cărbune) și probe de concentrare specifice.

Infecții tropicale
Filarioze limfatice
Wuchereria bancrofti. Wuchereria bancrofti var. Pacifica. Brugia malayi.
Transmiterea se realizează prin înțepăturile țânțarilor (orice specie de țânțar). Când
țânțarul infectat înțeapă, el inoculează stadiul infectant care se numește microfilarie. După un
timp în sângele periferic, microfilariile se retrag în marile ducte limfatice (toracale și pelviene)
și în aproximativ un an devin viermi adulți (care pot trăi aproximativ 16 ani, deci creșteți
împreună).
După acuplare, devin vivipare, vor intra în circulație larve – microfilarii (element de
diagnostic). Unele specii au larvele îmbrăcate într-o teacă, altele nu. Microfilariile au la interior
un numar mare de nuclei, care se numesc nuclei somatici. Recunoașterea speciei se face după
dispoziția ultimilor nuclei, nucleii caudali, și după prezența/absența tecii.
Microfilariile trăiesc aproximativ 70 de zile în sânge și limfă, timp în care, pentru a-și
continua evoluția, trebuie să ajungă în sângele profund pentru „a fi recoltate” de un țânțar care-
și ia prânzul sanghin. Apare fenomenul de periodicitate a larvelor (adică microfilariile vin
în sângele periferic doar la orele la care țânțarii din zona geografică respectivă se hrănesc, altfel
stau în vasele profunde). Larvele de Wuchereria apar în sânge doar noaptea (în somnul profund,
după ora 23).
Clinic – au perioadă de incubație de 1 an (până devin adulte). Febră nebună filaroidă.
Debutul se face la nivelul traseelor vaselor limfatice superficiale din piele, care se umflă și
devin dureroase (mai ales la nivelul articulațiilor genunchiului și cotului), teritoriul
corespunzător cutanat e hiperemic, dureros la atingere. Acest proces inflamator începe treptat
să se întindă către profunzime – limfangite profunde. Când aceste procese inflamatorii devin
cronice, peretele vaselor limfatice se îngroașă, lumenul se micșorează, se închide la un moment
dat. Vasele se rup, limfa drenează – limforagii interne, chilurie, diaree chiloasă etc. În timp,
țesuturile se „usucă” – piele uscată, cornoasă, îngroșată, fanere absente, organomegalie, deci
elefantiazis. Este alterată potența membrului afectat, apar dureri.
W. bancrofti var. Pacifica afectează membrele superioare și sânii. W. bancrofti prinde
organele genitale (epididim, scrot îngroșat și de dimensiuni uriașe) și afectează membrele
inferioare în totalitate, evoluția infecției este invers (de la periferie în sus). B. malayi afectează
un singur membru inferior și doar de la genunchi în jos.
Toate genurile de viermi descarcă cantități mari de metaboliți toxici și alergici – apar
reacții alergice, cutanate, respiratorii, de hipersensibilitate etc.
Eozinofilia pulmonară tropicală – acumularea unui număr mare de filarii în plămân (în
vasele limfatice și sanghine) duce la o reacție puternică locală, cu acumulare de eozinofile –
deci dispnee, tuse, insuficiență respiratorie.