Bevezetés:

Dialectica materialistă este o filozofie a științei dezvoltată în Europa și bazată pe scrierile lui
Karl Marx și Friedrich Engels. Spre deosebire de dialectica hegeliană, care a subliniază observația
idealistă, și propune că experiența umană depinde de percepțiile minții. Dialectica marxistă
subliniază importanța condițiilor lumii reale, și susține că lumea reală e definește percepția și care
sunt: interacțiunile dintre clasă, muncă și interacțiunile socio-economice. Marx presupunea că
aceste condiții materiale cauză conflicte, iar propune că rezolvarea acestora ar fii în cautarea unor
noi forme de organizare socială.

Materialismul istoric este un curent metrialist, prponenții curentului deoarece nu cred că istoria
a fost condusă de conștiința sau idealurile individului, ci mai degrabă atribuie substanța materială,
ca fundamentală forța motrică din întreaga istoria a lumii.
În România apreciere a istoriei prin prisma materalismului dialectic a devenit posibilă după
anii 1870-1880, și a devenit realitate cu apariţia primelor organe de presă socialiste și cu
pătrunderea Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România, în 1893.
Trebuie să subliniem faptul, că primii istorici marxişti nu au fost profesionişti.
Revista "Contemporanul"', ·care a apărut la Iaşi între 1881-1891 a acordat o anumită atenţie şi
istoriei . S-au publicat mai ales articole de popularizare şi recenzii critice în care, au apărut idei
marxiste. Principalul animator a revistei Contemporanului a fost cunoscutul socialist Ioan
Nădejde, care a fost un publicist și traducător român.
Cel mai interesant studiu publicat în această perioadă de el este o broşură intitulată Schiţă
despre Miron Costin şi vremea lui, apărută în 1888. Este o încercarea de a explica subiectul ales
prin metode materialist-istorice. Care se manifestează prin faptul că activitatea lui Miron Costin
este analizată prin clasa sa socială. O ală manifestare marxistă interesantă și importantă către I.
Nădejde a fost publicarea, în 1895, o scrierea lui Marx, Luptele d e clasă din Franţa.
Următorul proponent important în perioadă este Constantin Dobrogeanu-Gherea, cunoscutul
fruntaş al mişcării socialiste româneşti, sa născut la Dnipropetrovsk rusia și a studiat în Harkov.
El a fost primul care a introdus conceptul materialismului istoric în broşura sa, publicată în 1892
sub titlul Concepţia materialistă a istoriei. Darwiniștii au încercat să strămute şi în domeniul social
ideea luptei pentru existenţă. Dar C. Dobrogeanu-Ghera a refuzat conștient ideea lupta raselor ca
forța principală în istorie. Dobrogeanu-Gherea se pronunţă împotriva acestor interpretări folosind
lucrările lui Marx, Engels.
Istoriografia marxistă a înregistrat dezvoltări considerabile în perioada interbelică, sub
conducerea Partidului Comunist Român, întemeiat în 1921
trebuie reţinut mai întîi numele lui Petre Constantinescu-Iaşi, născut în anul 1892 la Iaşi, A publicat
o serie de lucrări privitoare la relaţiile româna-bulgare, la istoria artei româneşti, cu sublinirea
influenţelor bizantine şi slave. în 1925, Caracterizarea şi împărţirea istoriei românilor. O nouă
concepţie, în care, supunînd criticii periodizările anterioare (politice, culturale, dinas tice sau
eclectice), propunea o altă viziune, inspirată de metoda materialist-istorică. Arăta că în
caracterizarea şi periodizarea istoriei unui popor important este factorul social-economic,
succesiunea formaţiunilor sociale.
Răspîndirea metodei materialiste în cercetarea istorică este dovedită si de studiul cu caracter
teoretic al lui Andrei Oţetea, publicat în 1938 Concepţia materialistă a istoriei ca metodă de
cercetare şi de expunere :
"istoria nu e o simplă reproducere a trecutului, ci o răsfrîngere a acestuia prin conştiinţa
autorului. Trecutul nu poate fi înţeles decît în cadrul experienţei actuale”-
materialismul istoric a pus în lumină insuficienţa concepţiei ideologice a istoriei, care atribuie
evenimentele istorice oamenilor mari şi le explică prin însuşirile personaleale acestora
Oțetea arată că "materialismul istoric a lărgit cunoaşterea vieţii şi a istoriei, printr-o seamă de
descoperiri pe care nici adversarii săi nu le mai pot nesocoti.
Teme favorizate: Răscoala de la Bobîlna nu este tratată izolat, ci privită în lungul şir al
răscoalelor şi altor mişcări ţărăneşti.
In spiritul metodei materialiste, numeroase istorici au scris şi despre răscoala lui Horea. David
Prodan (n. 1901), istoric format la Universitatea din Cluj , a publicat în 1938 monografia Răscoala
lui Horea în comitatele Cluj şi Turda, el arăta că răscoala i-a unit pe iobagii români şi unguri
împotriva nobililor și „tuturor auspritori” în general. Realiatea iobăgiei comune era mult mai
puternică încît să s mai respecte, în asemenea momente, liniile de despărţire naţională".
Un eveniment privit cu deosebit interes de istoriografia marxistă a fost revoluţia din 1821.
Ştefan Voicu (n. 1906) o lucrare în 1936 intitulat 116 ani de la revoluţia lui Tudor Vladimirescu.