Deci, revoluția socialistă-marxistă ( ez egy komcsi szöveg, nem forradalom volt, hanem megszállás

és rezsim váltás) Odată cu inaugurarea regimului comunist gândirea marxistă a adus transformări
majore, în domeniul manifestărilor spirituale intelectuale, și a apucat să stabilească caracteristicile
omului nou, care a afectat orientările din istoriografia ardent după 1944.

Imediat după cel de al doilea Război Mondial, și după ocupația sovietică a României, disciplinele
umane și sociale au căzut sub influența sovietice. Astfel era inevitabil propagandizarea istoriografiei
și întărirea istoriografiei marxiste.

În 1947, a devenit evident că scopul noului sistem, era abolirea instituțiilor vechi și creare unor noi
în care cercetarea va continua, sub semnul socialismului. În primul rând "Academia Română" a fost
desființată, înființându-se în schimb o instituție complet nouă, "Academia Republicii Populare
Române". A apărut o nouă listă de academicieni, cu personalități legate de Partidul Comunist, în
fruntea departamentului de istorie a apăruse Mihail Roller. El a avut ca scop principal de a crea noile
standarde socialiste în scrisul și studiul istoric.

Mihail Roller s-a născut la 6 mai 1908 la Buhuşi, într-o familie de origine evreiască. A făcut studiile
superioare în Germania, la Berlin, şi în Franţa, la Paris, locuri unde sa aderat la Partidul Comunist.
Sa activat ca publicist în presa ilegală comunistă. A ajuns în anii Războiului la Moscova, unde a urmat
studii de istorie, la Universitatea din Moscova unde a asimilat ideologia marxistă. În toamna lui 1944
a revenit în România. În primii ani s-a ocupat mai puţin cu istoriografie, și mai degrabă se ocupase
cu propagandă politică. Pe începutul carierei sale a publicat multe articole în ziarul "Scânteia"
împotriva activitatea lui Partidul Național Țărănesc.

Misiunea sa a început, când a intrat în rândurile Academiei Române. Cu scopul de dezrădăcinarea din
conștiința românească valorile tradiționale. Ca directorul, al Institutului de Istorie a Partidului, Roller
a deținut controlul asupra scrisul istoric în perioada 18?48-1955 (tul nagy elannal teccik gepelni).
Lucian Boia îl atribuie ca „micul dictator al istoriei” sau „dirijorul noii istoriografii”, după expresii
de.

Mihail Roller a condus grupul de istorici care a redactat manualul școlar sovieto-român "Istoria
României". Manualul era prima încercare de a prezenta evoluţia istoriei românilor pe temeiul
„învăţăturii marxist-leniniste”: după Marx periodizarea urma succesiunea formațiunilor social-
economice: comuna primitivă→ sclavagism→ feudalism→ capitalism→ socialism. Lupta de clasă
era considerată ca „forţa motrice” a dezvoltării societăţii.

Obiectivele noii „revoluții culturale” din România au fost trasate precis începând cu data de 28 mai
1948: răspândirea învățăturilor lui Marx, Engels, Lenin și Stalin, combaterea ideologiei imperialiste,
popularizarea dezvoltării socialiste prin reconsiderarea marxist-leninistă a istoriei.
În 1948 a apărut, la Bucureşti, primul număr din revista de istorie trimestrială "Studii" avându-l ca
redactor-şef pe Mihail Roller. El a criticat vechea istoriografie, pe care o acuza, că a falsificat rolul
clasei muncitoare. Au fost suprimate celelalte reviste cu tematică istorică: „Revista istorică”, fondată
de Nicolae Iorga, „Revista Istorică Română”, condusă de C. C. Giurescu, „Balcanica”, redactor-şef
Victor Papacostea.

În 1956 a apărut, "Istoria RPR", manual pentru învățămîntul mediu, sub redacția lui Mihail
Roller. El a pus accentul pe influența predominantă slavă în formarea etnică a românilor. O altă
trăsătură sovietică, era faptul că Holocaustul nu a fost ignorat, find că redactorul șef a fost un comunist
şi antisionist convins. Pentru Roller, ca și pentru mulți stalinisti zeloși, moartea liderului suprem în
1953 a adus o carieră de scădere.

Început de anul 1958, academicianul și militantul Mihail Roller a început să fie criticat cu
aprig. Sub pretextul că că permisese, la Institutul de istorie a partidului, luări de cuvânt ale unor
ilegaliști. La scurt timp după aceea, Mihail Roller s-a sinucis în 21 iunie 1958.

Cu îndepărtarea lui Roller și cu destalinizarea istoriei a început o periodă nouă. După moartea
lui Roller, sub îndrumarea lui Andrei Oţetea s-a început elaborarea unei colecţii de documente și
scrieri care să înlocuiască antologiile care deveniseră acum nefavorizate. Perioada între anii 1960-
1965 a însemnat „o reinterpretare a unor adevăruri deja interpretate”. După anul 1960, editura „Cartea
Rusă” operat de Asociația Română pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică, iar în 1963
dispar una după alta, Institutul, și „Analele”.

Noul intervenție al istoriografiei a dus la creșterea rolului Academiei Române. Mulți istorici
descoperind dintr-odată noi direcții în metoda tratării unor probleme importante ale istoriei țării . Deja
menționat, noul set de izvoare lui Andrei Oțetea, conținea în limba originală, traducerea în limba
română modernă și un aparat critic, care a fost o noutate până atunci în scrisul istoric român și care a
trasat calea spre traducerea multor izvoare.

Andrei Oțetea s-a născut în 24 iulie 1894, la Sibiu. A fost un istoric român, membru titular
al Academiei Române. Profesor universitar la Iași și București, specialist în istoria Evului Mediu și a
epocii moderne. A fost redactor responsabil al volumelor II și III din Istoria României, pe care a inițiat
Roller. Studiul de caz cel mai evident este cel al tratatului de istorie în care fosta teorie a etnogenezei
prin exagerarea elementului slav în componența poporului și limbii române este golită de sens. Apoi
sa întâmplat, moarte lui Gheorghiu-Dej în anul 1965, și venirea la conducere a lui Nicolae Ceaușescu
au expulzat știința istorică din interesul central al partidului comunist.