Sunteți pe pagina 1din 8

Desenul tehnic

1. Introducere şi standardele desenului tehnic....................................................................................... 2


1. Introducere în desenul tehnic................................................................................................................ 2
2. Construcţia formelor geometrice........................................................................................................... 2
3. Reprezentarea suprafeţelor şi a umbrelor.............................................................................................. 2
2. Scrierea în desenul tehnic.................................................................................................................... 4
4. Aplicarea standardelor şi a scrierii în desenul tehnic............................................................................... 4
5. Formatele şi elementele desenului tehnic.............................................................................................. 4
3. Proiectare............................................................................................................................................. 5
6. Proiectare și proiecţie........................................................................................................................... 5
7. Vederi şi secţionări............................................................................................................................... 5
8. Cotare................................................................................................................................................. 5
4. Anexe în desenul tehnic....................................................................................................................... 7
9. Schițarea și desenarea ansamblului....................................................................................................... 7
10. Reprezentările obiectului în desenul tehnic.......................................................................................... 7
11. Detaliile și simbolurile grafice.............................................................................................................. 8

1/8
1. Introducere şi standardele desenului tehnic

1. Introducere în desenul tehnic

Desenul tehnic este o disciplină academică care subînţelege crearea unor desene standardizate în arhitectură, design
interior, proiectare civilă şi mecanică şi în alte domenii similare. Standardele şi convenţiile referitoare la organizarea
elementelor desenului, utilizarea şi importanţa liniilor, dimensiunea textului şi a simbolurilor, vederile şi proiecţiile
geometriei descriptive, cotarea şi notaţia creează desene tehnice lipsite de ambiguitate. Astăzi, desenul tehnic îşi
găseşte aplicarea în multe ramuri ale ingineriei, precum şi în anumite domenii ale industriei. Desenul ne comunică: ce
fel de geometrie are proiectul nostru, care sunt dimensiunile proiectului nostru, toleranţa - variaţii în anumite
dimensiuni ale proiectului nostru, materialele din care planificăm să creăm o anumită piesă, un obiect, finisarea
suprafeţelor din proiectul nostru şi altele. În general, când spunem instrumente pentru desenul tehnic ne referim la un
creion mecanic, două echere, o riglă, un raportor, un florar, diferite şabloane (pentru scrierea literelor, pentru
desenarea cercurilor, pentru mobilier etc.), un compas, isograph-e şi linere.

2. Construcţia formelor geometrice

În cadrul acestei lecţii am văzut că compoziţiile mai complexe apar prin unirea, adică extragerea formelor geometrice
de bază. Două sau mai multe forme geometrice care se ating sau întrepătrund alcătuiesc o unitate. Pe lângă aceasta,
am învăţat şi ce este construcţia geometrică. Construcţia este o metodă de desenare pentru care avem nevoie de un
creion, o riglă şi un compas. Aceasta înseamnă că putem construi orice cu ajutorul liniilor drepte şi a cercurilor.
Construcţiile elementare se bazează pe linie şi circumferinţă. Dacă avem două puncte, le putem uni printr-o linie
dreaptă. De asemenea, dacă avem două puncte, dintre care unul este centrul circumferinţei, iar celălalt punct se
găseşte pe circumferinţă, putem desena circumferinţa respectivă. Dacă avem două circumferinţe care se intersectează,
putem desena o dreaptă prin punctele de intersecţie. Pentru construcţia unei mediane de-a lungul unui segment de
dreaptă, folosim extremităţile acestei linii pentru a desena două circumferinţe şi în punctele de intersecţie a
circumferinţelor create pentru a trasa mediana. Cel mai des vom folosi un pătrat pentru crearea altor construcţii. Dacă
dorim să împărţim un pătrat în patru pătrate mai mici, ale căror laturi sunt de două ori mai mici, vom folosi diagonala
pătratului. Dintr-o circumferinţă se pot construi toate tipurile de poligoane regulate.

3. Reprezentarea suprafeţelor şi a umbrelor

În cadrul acestei lecţii am aflat că desenele în desenul tehnic se reprezintă deseori în planuri. Planurile sunt vederi de
sus, din faţă, din partea dreaptă şi din partea stângă. Deseori, aceste desene au foarte mult conţinut şi sunt greu de
înţeles, aşadar, un desen trebuie realizat în aşa fel încât acesta să pară cât mai realist şi cât mai convingător. Cu
ajutorul haşurii şi a distanţelor diferite dintre liniile de haşură, creăm suprafeţe mai luminoase sau mai întunecate. În

2/8
afară de haşură, deseori folosim şi nuanţe de gri. Obiectele mai apropiate se desenează în nuanţe mai deschise de gri,
în timp ce obiectele mai îndepărtate se desenează în nuanţe mai închise. De asemenea, putem tipări desenul pe
ambele părţi ale hârtiei transparente. În afara nuanţelor de gri, în desenul tehnic mai putem folosi şi culori. Desenul se
colorează abia la final, după ce toate liniile au fost trasate. Colorarea în desenul tehnic se poate face prin diferite
tehnici, în funcţie de hârtia pe care o folosim. Cel mai des se folosesc acuarelele care sunt potrivite pentru desenul pe
hârtia acuarelă sau pe hârtia semiciocan.

3/8
2. Scrierea în desenul tehnic

4. Aplicarea standardelor şi a scrierii în desenul tehnic

În cadrul acestei lecţii am abordat aplicarea standardelor şi a scrierii tehnice în desenul tehnic. Aplicarea regulilor cu
scopul obţinerii uniformităţii şi a unui schimb mai bun de informaţii se numeşte standardizare, în timp ce regulile
prescrise sunt standarde. Fiecare desen tehnic conţine un anumit număr de semne şi litere prin care explicăm mai
detaliat ideile noastre. Vom aborda legarea şi construcţia literelor. Toate literele şi semnele în desenul tehnic au o
anumită armonie care depinde de forma semnelor şi de construcţia lor. Este foarte important aspectul estetic al
desenului şi armonizarea şi uniformitatea literelor şi a semnelor. Distingem două familii de fonturi mari. Există fonturile
de tip serif, aşa-numitele fonturi cu serife care au detalii nestructurate la capetele literelor. Toate fonturile care nu au
astfel de detalii se numesc fonturi sans serif. Deseori, în literatură fonturile cu serife se notează ca fonturi romane, în
timp ce fonturile sans serif sunt notate ca fonturi gotice. 

5. Formatele şi elementele desenului tehnic

În cadrul acestei lecţii ne-am familiarizat cu formatele desenelor tehnice. Desenele tehnice se desenează pe formate
de hârtie de un anumit raport între lungimea paginilor şi dimensiunile standard. Formatul standard are marcajul
A0. Formatele mai mici se obţin prin împărţirea în două a laturii mai lungi a formatului. Formatele mai mici care se
obţin în acest fel sunt A1, A2, A3 şi A4. Folosirea formatelor de hârtie standard asigură utilizarea raţională a hârtiei, o
pliere egală și o arhivare mai simplă. Pe lângă aceste aspecte, ne-am familiarizat şi cu noţiuni precum antetul pentru
desen, raporturile, tipurile de linii şi grosimea lor în desenul tehnic. Fiecare desen tehnic trebuie să aibă un antet care
se va folosi pentru introducerea datelor de bază despre marcarea, clasificarea şi folosirea desenelor. Antetul este
suprafaţa încadrată din colţul din dreapta de jos al desenului. Raportul este relaţia dintre lungimea liniei în desen şi
lungimea originală a liniei respective. Prin standard sunt determinate tipurile de linii care se pot utiliza în desenul
tehnic. Fiecare linie are denumirea sa, marcajul, forma exact determinată, grosimea şi cazul în care aceasta se aplică.

4/8
3. Proiectare

6. Proiectare și proiecţie

În această lecţie am văzut care sunt tipurile de proiecții și în ce fel se realizează proiecția ortogonală. Scopul desenului
tehnic este prezentarea obiectului în planul bidimensional al desenului. Proiecția în plan poate fi centrală și paralelă.
Proiecția paralelă o putem împărți în proiecție axonometrică și ortogonală. Proiecția axonometrică poate fi realizată în
izometrie, dimetrie, trimetrie și proiecţia oblică. Proiecțiile axonometrice sunt potrivite pentru o înțelegere spațială a
formei obiectului, dar au dezavantaje în ceea ce privește prezentarea dimensiunilor reale. În desenul tehnic al părţilor
și obiectelor pentru afișarea obiectelor în desen, se aplică, de regulă, proiecția ortogonală. Cel mai mare număr de
părţi și obiecte reprezintă corpuri geometrice cu suprafețe proiectate interconectate. Prezentarea obiectelor pe desen
cu o singură suprafață paralelă planului de proiecție în cazul proiecției ortogonale este structural cea mai simplă.

7. Vederi şi secţionări

În unele cazuri, când nu putem reprezenta forma obiectului prin vederi auxiliare, folosim cele şase vederi principale. Cu
o săgeată și majusculă se marchează o vedere specială şi lângă o vedere auxiliară îi specificăm direcţia. În această lecție
ne-am familiarizat cu secţiunile parțiale în care nu se desenează întregul obiect, ci doar detaliile pentru care această
vedere este importantă. Obiectele complexe cu cavități și detalii adăpostite trebuie să fie prezentate nu numai în
proiecții, ci și în secționări. Secţionarea este o vedere imaginară a unui obiect, în cazul în care acesta s-ar intersecta cu
unul sau mai multe planuri. Atunci, o parte din obiectul care se află între ochiul observatorului şi planul de intersecţie
este eliminată, iar partea care rămâne este proiectată în mod obişnuit. Avem câteva tipuri diferite de secționări, ca de
exemplu: secționare completă, semisecţionare, secționare parțială și altele.

8. Cotare

Marcăm toate măsurile necesare producției corecte şi uniforme a obiectului reprezentat. Fiecare măsură de pe desen
se cotează doar o singură dată. Cota se plasează în acea proiecție, respectiv secțiune care oferă cea mai clară
reprezentare a formei obiectului în locul respectiv. Cotele trebuie distribuite în toate proiecțiile, deoarece fiecare arată
ceva nou, ce trebuie şi cotat. Toate liniile de cotă, liniile ajutătoare şi de indicaţie se desenează cu o linie continuă
subţire. Pe lângă aceasta, am constatat că cotarea simetrică se aplică pieselor simetrice în raport cu una sau două
dintre axele sale. 

Cotarea în lanţ se foloseşte la piesele la care acumularea posibilă de toleranțe este mai mare decât numărul de valori
în rând, şi nu influenţează funcţionalitatea piesei fie folosită individual, fie introdusă mai târziu în ansamblu. La cotarea
paralelă liniile de cotă sunt paralele între ele şi încep de la o anumită zonă - caracteristică comună. Se foloseşte când

5/8
este necesar să asigurăm o distanță corectă de celelalte suprafeţe în raport cu acea caracteristică comună sau când
procesul tehnologic de creare a piesei respective o cere. Apoi, cotarea prin suprapunerea liniilor de cotă este o cotare
paralelă simplificată care este utilizată atunci când există limite spațiale și când nu există nicio problemă de
interpretare clară a desenelor.

6/8
4. Anexe în desenul tehnic

9. Schițarea și desenarea ansamblului

În această lecție am vorbit despre modalitățile de analiză și de înregistrare a unui produs și obiect, prin crearea unei
schiţe temporare. Schițele reprezintă o modalitate foarte eficientă de a realiza părți rupte sau uzate. Pe lângă
elementele existente ale ansamblului se pot schiţa terenuri, obiecte și interioare. În faza inițială de proiectare ideile
pot fi notate cu schițe. După o analiză și cercetare amănunțită, se adoptă cea mai bună soluție. Schița prezintă o formă
de desen a fişei de lucru, realizată cu mâna liberă într-o scară arbitrară, dar cu un raport cât mai apropiat dimensiunii și
formei. Schiţa trebuie să fie realizată în conformitate cu regulile desenului tehnic și trebuie să conțină toate
elementele. Procesul de creare a desenului tehnic original al elementelor ansamblului prin intermediul unei schițe, în
esență, este același ca şi procesul de creare al schiţelor, cu diferența că în acest caz se utilizează și accesorile pentru
desenare. Pentru a se măsura anumite dimensiuni în timpul înregistrării modelului, se utilizează accesorii de măsurare
(şubler, telemetru şi metru).

Înainte de a începe realizarea desenului ansamblului, este necesar să se stabilească următoarele: ce funcție are
produsul (ansamblul) care se desenează; care este rolul anumitor părți ale ansambului în timpul lucrului; cum sunt
interconectate anumite elemente ale ansamblului; forma și dimensiunile anumitor părți ale ansamblului și materialul
din care au fost făcute. Desenarea ansamblurilor, respectiv a produselor are niște etape clar definite în crearea acestui
desen. Toate aceste desene sunt legate în documentația tehnică care constă din: desenul de asamblare, desenul
subansamblurilor, fişa tehnică de lucru a detaliilor.

10. Reprezentările obiectului în desenul tehnic

În această lecție aţi putut afla că există anexe bidimensionale – planuri și anexe tridimensionale –
desene axonometrice, perspective sau imagini realiste derivate dintr-un model 3D. Prezentăm obiectele din toate
părțile, pentru a putea avea o perspectivă completă în geometria și forma pe care ne-am imaginat-o. De obicei, ca
primă anexă se prezintă situaţia. Prin situație prezentăm cum arată obiectul nostru atunci când îl privim de sus, ca o
imagine din avion. În fiecare desen al situației, se desenează şi orientarea obiectului nostru în raport cu laturile lumii,
cu un simbol care arată direcția nordului. La început, sunt prezentate bazele. După desenarea bazei vom
prezenta secţiunile verticale, de obicei, două: longitudinală și transversală. Desenele planurilor unui obiect ce au fost
create fără tăierea planului reprezintă desenele vederii. În afară de reprezentarea planurilor, în desenul tehnic sunt
utilizate şi reprezentările spațiale ale obiectelor. Există mai multe tipuri de reprezentări spațiale, dar cel mai frecvent
sunt utilizate axonometria şi perspectiva. În reprezentările spațiale obiectul se poate vedea în cel mai bun
mod. Axonometria este reprezentarea unui obiect în spațiu prin proiectarea razelor paralele pe planul de proiecție,
unde obiectul nu este paralel cu planul de proiecție, astfel că razele de proiecție cad pe planul proiecției sub un anumit
unghi. O vedere mult mai apropiată obiectului se obține prin desenarea unei perspective. Există mai multe tipuri de
perspective, dar cel mai adesea, în desenul tehnic este prezentată perspectiva frontală și perspectiva sub un unghi.

7/8
11. Detaliile și simbolurile grafice

În această lecție am aflat care sunt detaliile şi simbolurile grafice ale formelor în desenul tehnic. Cel mai înalt nivel în
procesul de elaborare a unui proiect îl reprezintă desenarea detaliilor. Detaliile sunt desenate cel mai adesea pentru a
se prezenta semnificația unui proiect și modul în care acesta este realizat. Pe lângă aceasta, întotdeauna este
necesar să alegeți un detaliu care nu este standard, ci este o inovație a autorului. Detaliul este prezentat printr-un
desen al bazei, o secționare și vedere. Prin toate aceste desene, folosind diferite tipuri de linii și haşuri, sunt prezentate
straturile din care este constituit un element. Cele mai caracteristice detalii sunt detaliile ferestrelor, ușilor, scărilor și
gardurilor. Pe lângă aceste detalii, tipurile speciale de construcții, cum ar fi, de exemplu, acoperișurile din sticlă sunt
adesea afișate în anexele cu detalii.

8/8

S-ar putea să vă placă și