Am sovait at�ta �n fata acestui caiet, pentru ca n-am izbutit sa aflu �nca ziua

precisa c�nd am �nt�lnit-o pe Maitreyi. �n �nsemnarile mele din acel an n-am gasit
nimic. Numele ei apare acolo mult mai t�rziu, dupa ce am iesit din sanatoriu si a
trebuit sa ma mut �n casa inginerului Narendra Sen, �n cartierul Bhowanipore. Dar
aceasta s-a �nt�mplat �n 1929, iar eu �nt�lnisem pe Maitreyi cu cel putin zece luni
mai �nainte. Si daca sufar oarecum �ncep�nd aceasta povestire, e tocmai pentru ca
nu stiu cum sa evoc figura ei de-atunci si nu pot retrai aievea mirarea mea,
nesiguranta si turburarea celor dint�i lnt�lniri. �mi amintesc foarte vag ca,
vaz�nd-o o data �n masina, astept�nd �n fata lui "Oxford Book Stationary" ? �n timp
ce eu si tatal ei, inginerul, alegeam carti pentru vacantele de Craciun ? am avut o
ciudata tresarire, urmata de un foarte surprinzator dispret. Mi se parea ur�ta ? cu
ochii ei prea mari si prea negri, cu buzele carnoase si rasfr�nte, cu s�nii
puternici, de fecioara bengaleza crescuta prea plin, ca un fruct trecut �n copt.
C�nd i-am fost prezentat si si-a adus palmele la frunte, sa ma salute, i-am vazut
deodata bratul �ntreg gol si m-a lovit culoarea pielii: mata, bruna, de un brun
nemai�nt�lnit p�na atunci, s-ar fi spus de lut si de ceara. Pe atunci locuiam �nca
�n Wellesle'y Street, la Ripon Mansion, si vecinul meu de camera era Harold Carr,
impiegat la "Army and Navy Stores", a carui tovarasie o cultivam, pentru ca avea o
suma de familii prietene �n Calcutta, unde �mi petreceam si eu serile si cu ale
caror fete ieseam saptam�nal la dancinguri. Acestui Harold �ncercai sa-i descriu ?
mai mult pentru lamurirea mea dec�t a lui ? bratul gol al Maitreyiei si straniul
acelui galben �ntunecat at�t de turburator, at�t de putin feminin, de parca ar fi
fost mai mult al unei zeite sau al unei cadre dec�t al unei indiene. Harold se
barbierea �n oglinda cu picior de pe masuta lui. Vad si acum scene: cestile cu
ceai, pijamaua lui mauve m�njita cu crema de ghete (a batut s�ngeros pe boy pentru
�nt�mplarea aceasta, desi o murdarise chiar el, c�nd se �ntorsese �ntr-o noapte
beat de la balul Y.M.C.A.), niste gologani de nichel pe patul desfacut si eu
�ncerc�nd zadarnic sa-mi desfund pipa cu un sul de h�rtie, pe care �l rasuceam p�na
ce se subtia ca un chibrit. ? Nu zau, Allan, cum de-ti poate placea tie o
bengaleza? Sunt dezgustatoare. M-am nascut aici, �n India, si le cunosc mai bine
dec�t tine. Sunt murdare, crede-ma. Si apoi, nu e nimic de facut, nici dragoste.
Fata aceea n-are sa-ti �ntinda niciodata m�na... Ascultam toate acestea cu o
nespusa desfatare, desi Harold nu �ntelesese nimic din cele ce �i spusesem eu si
credea ca, daca vorbesc de bratul unei fete, ma si g�ndesc la dragoste. Dar e
ciudat c�t de mult �mi place sa aud vorbindu-se de rau de cei pe care �i iubesc sau
de care ma simt aproape, sau care �mi sunt prieteni. C�nd iubesc cu adevarat pe
cineva, �mi place sa ascult lumea b�rfindu-l; asta �mi verifica oarecum anumite
procese obscure ale constiintei mele, pe care nu le pricep si de care nu-mi place
sa-mi aduc aminte. S-ar spune ca, paralel cu pasiunea sau interesul meu sincer fata
de cineva, creste si o pasiune vrajmase, care cere suprimarea, alterarea,
detronarea celei d�nt�i. Nu stiu. Dar surprinz�ndu-ma placut impresionat de critica
idioata pe care Harold ? prost si fanatic ca orice eurasian ? o facea femeilor
bengaleze, mi-am dat �ndata seama ca ceva mai ad�nc leaga �nca amintirea
Maitreiyiei de g�ndurile sau dorurile mele. Lucrul acesta m-a amuzat si m-a
turburat totdeodata. Am trecut �n odaia mea, �ncerc�nd automat sa-mi desfund pipa.
Nu stiu ce-am mai facut dupa aceea, pentru ca �nt�mplarea nu se afla notata �n
jurnalul meu de-atunci, si nu mi-am adus aminte de ea dec�t cu prilejul coronitei
de iasomiei a ca poveste am s-o scriu eu mai departe, �n acest caiet. Ma aflam,
atunci, la �nceputul carierei mele �n India. Venisem cu o suma de superstitii, eram
membru �n "Rotary Club", foarte m�ndru de cetatenia si descendenta mea
continentala, citeam mult despre fizica matematica (desi �n adolescenta visasem sa
ma fac misionar) si scriam aproape zilnic �n jurnal. Dupa ce am predat
reprezentanta locala a uzinelor "Noel and Noel" si fusesem angajat pentru desen
tehnic la noua societate de canalizare a deltei, am cunoscut de mai aproape pe
Narendra Sen (care de pe atunci �nca era foarte cunoscut si respectat �n Calcutta,
fiind cei dint�i inginer laureat din Edinburgh), si viata mea a �nceput sa se
schimbe. C�stigam mai putin acum, dar �mi placea munca. Nu eram nevoit sa ma coc �n
birourile din Clive Street, sa semnez si sa descifrez h�rtii si sa ma �mbat �n
fiecare seara de vara ca sa ma feresc de neurastenia. Eram plecat la fiecare doua-
trei saptam�ni, aveam initiativa lucrarilor din Tarnluk, si crestea inima �n mine
c�nd vedeam constructia �nalt�ndu-se de c�te ori trebuia sa vin de la centru si sa
lucrez pe teren. Lunile acelea au fost, �ntr-adevar, fericite pentru mine, caci
plecam �n zori cu expresul Howrah-Madras si ajungeam �nainte de pr�nz pe santier.
Mi-au placut �ntotdeauna calatoriile �n colonii. �n India, cele �n clasa I sunt
chiar o adevarata vacanta. Gara o simteam prietena de c�te ori scoboram din taxi si
alergam vioi pe peron, cu casca maron trasa bine pe ochi, cu servitorul dupa mine,
cu cinci reviste ilustrate subsuoara si doua cutii de tutun "Capstan" �n m�ini
(caci fumam mult la Tamluk si, de c�te ori treceam prin fata tutungeriei din
Howrah, mi se parea ca nu cumparasem destul "Capstan", iar amintirea unei nopti
fara tutun de pipa, silit sa fumez mahorca lucratorilor, ma �nfiora). Nu intram
niciodata �n vorba cu vecinii mei de compartiment, nu-mi placeau acei harasahib cu
studii mediocre la Oxford, nici tinerii cu romane politiste �n buzunari, nici
indienii bogati, care �nvatasera sa calatoreasca �n clasa I, dar �nca nu �nvatasera
cum sasi poarte vestonul si cum sa se scobeasca �n dinti. Priveam pe fereastra
dropiile Bengalului ? niciodata c�ntate, niciodata pl�nse ? si ram�neam apoi mut
fata de mine, fara sa-mi spun nimic, fara sa-mi cer nimic.