Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Un computer, numit si calculator, calculator electronic sau ordinator, este o masina de prelucrat
date si informatii conform unei liste de instructiuni numita program.
Cel mai vechi mecanism cunoscut care se pare ca putea functiona ca o masina de calcule se
considera a fi “Ceasul din Antikythira” (87 I.Hr.) si folosit aparent pentru calcularea miscarilor
planetelor.
In prima jumatate a sec. al-XX-lea, nevoile de calcul ale comunitatii stiintifice erau satisfacute
de computere analogice, foarte specializate si din ce in ce mai sofisticate. Perfectionarea
electronicii digitale a condus la abandoanrea computerelor analogice in favoarea celor digitale
care modeleaza problema in numere (biti) in loc de semnele electrice sau mecanice.
Este greu de precizat care a fost primul computer digital; realizari notabile au fost:
COMPUTERUL ATANASOFF-BERRY
CALCULATORUL ENIAC
Principiile de mai sus pot fi implementate cu o varietate de tehnologii, de exemplu, masina lui
Babbage era alcatuita din componente mecanice. Insa singura asemenea tehnologie care s-a
dovedit suficient de practica este cea a circuitelor digitale, circuite electrice care pot efectua
operatii din algebra booleana si aritmetica binara. Primele circuite digitale foloseau relee
electromagnetice pentru a reprezenta starile “0” (blocat) si “1” (conductie), aranjate in porti
logice. Releele au fost inlocuite cu lampi (tuburi in vid), dispozitive 100% electrice, folosite pana
atunci in electronica analoga pentru proprietatile lor de amplificare, dar care por functiona si
drept comutatoare. CSIRAC, unul dintre primele calculatoare bazate pe arhitectura von
Neumann si probabil cel mai mic asemenea calculator posibil, avea circa 2000 de lampi.
CSIRAC
Lampile posedau cateva limitari severe in constructia portilor logice: erau scumpe, putin
fiabile, ocupau mult spatiu si consumau cantitati mari de curent. Desi erau incredibil mai rapide
decat releele mecanice aveau totusi o viteza de operare limitata. Astfel ca, incepand cu anii 1960
lampile au fost inlocuite cu tranzistori, dispozitive ce functionau asemanator, insa erau mult mai
mici, mai rapide, mai fiabile, mai putin consumatoare de curent si mult mai ieftine.
Din anii 1960-1970, tranzistorul a fost si el inlocuit cu circuitul integrat, care continea mai
multi tranzistori si firele de interconectare corespunzatoare pe o singura placuta de siciliu. Din
anul 1970 , UAL-urile combinate cu unitati de control au fost produse ca circuite integrate,
numite microprcesoare, sau CPU (Central Processing Unit). In timp densitatea tranzistorilor din
circuitele integrate a crescut incredibil, de la cateva zeci in 1970 pana la peste 100 milioane de
tranzistoare pe circuit integrat, la procesoarele Intel si AMD din anul 2005.
Nu cu mult timp dupa dezvoltarea computerului s-a descoperit ca aceleasi rutine (parti de
programe cu scop bine definit) se pot uneori folosi in mai multe programe diferite; un exemplu
fiind calcularea unor functii matematice. Din motive de eficienta, versiunile standard ale acestor
rutine au inceput sa fie adunate in biblioteci de programe si puse la dispozitia tuturor celor
interesati.
In anii 1960, calculatoarele au inceput sa fie folosite pe larg in industrie, iar un calculator
putea fi folosit la executarea simultana a multor sarcini. Curand a aparut si software specializat in
automatizarea planificarii acestor sarcini. Combinatia intre un software gestionar al hardware-
ului si un software planificator de sarcini a devenit cunoscuta sub numele de “ sistem de
operare”. Un prim exemplu de sistem de operare a fost sistemul OS/360 al firmei IBM.
Urmatorul pas major a fost partajarea timpului, prin care mai multi utilizatori pot folosi masina
simultan. Pentru aceasta programele fiecaruia se pastreaza in memorie, executandu-se pe rand
portiuni din aceste programe pentru o perioada scurta de timp, astfel oferind fiecarui utilizator
iluzia ca lucreaza pe un computer doar al sau.
Primele calculatoare electronice digitale, fiind foarte mari si scumpe, erau folosite la calcule
stiintifice complicate, de multe ori pentru scopuri militare. ENIAC-ul a fost proiectat pentru
calculul tirurilor de artilerie, dar a fost folosit si la calculul densitatilor transversale de neutron, in
proiectarea bombei cu hidrogen.
Primele succese ale pietei au fost microprocesorul Intel 8080 si noul sistem de operare numit
CP/M-80 scris pentru acest circuit. CP/M-80 a fost creat in 1975 de Gary Kildall.
Calculatoarele Apple si masinile CP/M nu erau numite calculatoare personale – acesta a fost un
termen recunoscut pana in august 1981, data de nastere a calculatorului IMB PC, creat de piata.
Desi microprocesorul carea stat la baza calculatorului IBM PC a fost produs in 1974, calculatorul
IBM PC a fost produs abia in 1981. Inten 8088 era un microprocesor de 16 biti, care putea lucra
cu mai multa memorie si mai rapid decat predecesorii sai. IBM a delegat o companie
necunoscuta, numita Microsoft, pentru a realiza un sistem de operare.