COMPETENTA INSTANTELOR

= este aptitudinea recunoscuta de lege unei instante judecatoresti sau unui alt organ cu
activitate jurisdictională de a judeca anumite litigii

PRECIZĂRI:

- cand vorbim de competenta ne referim la instanta nu la un judecator anume 

nu confundam probleme de competenta cu problemele de organizare a
instantelor judecatoresti. DC? Pentru că : competenta nu se raporteaza la un
judecator ci la o instanță. Importanta realizarii acestei clasificari este
substantială: determină aplicarea unui regim juridic diferit – necompetenta
poate fi invocata la primul termen; problemele legate organizarea instantei pot
fi invocate oricand.

- competența instanțelor se divide în: 1.Competență generala; 2.competenta

jurisdictională

1. COMPETENTA GENERALA

 Stabileste competenta instantelor prin delimitarea de competenta altor

organe cu atributii jurisdictionale, dar care se afla plasate in afara
sistemului instantelor judecatoresti – eg: CCR CNSC, Consilul
Concurentei etc + competenta in materia contenciosului administrativ
(totusi aici Briciu spune ca asta n-ar intra, caci pentru contencios
administrativ legea nu a creat un alt sistem, dar totusi avem probleme de
drept administrativ care sunt solutionate de alte organisme, care nu sunt
instante)
 Stabileste competenta instantelor prin delimitare de competenta altor
organe fara competenta jurisdictionala : notarul pubilic in matrie
succesoarala sau in constatarea unor fapte – nu detaliem, nu intra la
examen.

PRECIZARI:

1. existenta altor organe este impusa de specificul litigilor deduse acestora, care au ca
obicei un grad de tehnicitate ridicat

2. unele litigii pot fi incredintate unor astfel de organe in vederea degrevarii instantelor
judecatoresti

3. este imperios necesar a se asigura controlul judecatoresc deplin al hotararrilor

pronuntate de astfel de organe, cu privire la toate chestiunile de fapt si de drept. – vezi

1
decizie CCR 60/14.10.1993 : „nici o lege nu poate interzice celor interesati ca, in caz de
nemultumire sau esec al altor proceduri (jurisdictii), sa se adreseze justitiei pentru ca,
in sistemul ordinii constitutionale actuale, justitia este garantul drepturilor si
libertatilor cetatenilor, iar art.21 din Constitutie valorifica tocmai aceasta functie a
justitiei.”

Retinem: Atunci cand legea prevede anumite proceduri administrative cu caracter

juridicitonal acestea sunt facultative si gratuite.

N.B. : Competenta generala este de ordine publica.

2. COMPETENTA JURISDICTIONALA:

A. competentă materiala;

B.competență teritoriala

A. Competenta materiala

 Competenta materiala functionala: se refera la gradul instantei :

prima instanta, apel, recurs (se stabileste dupa felul atributilor fiecarei
categorii de instante). TOTUSI, in practica, a ajuns sa se intelega prin
competenta functionala separarea sectilor instantelor. INSĂ, BRICIU:
aceasta practica este gresită. Asa numita competenta a sectilor nu e
competenta, ci e o distribuire pe sectii, pe care codul doar o asimileaza
pentru rezolvarea conflictelor, regulilor privitoare la competenta. Dc nu
poate fi o problema de competenta direct, si nu asimilat? Pentru ca:
competenta instantelor este desemnata de lege, in vreme de atribuirea
materiilor pe sectii este realizata de CSM – cu toate acestea, nici
instantele nu mai stiu aceast lucru, asa ca, pentru a fi intelesi si in acelasi
timp in acord cu sensul real ar termenilor, in sustinerea unei pledoarii ar
trebui sa spunem in instant „acea desemenare pe sectii pe care dvs o
numiti competenta functionala...” 
 Competenta materiala procesuala: se refera la repartizarea intre
instante de grad diferit : Judecatorie, Tribunal, Curte de apel, ICCJ.

Mentiune: Competenta materiala este de ordine publica, dar are un

regim diferit : poate fi invocata doar pana la primul termen la care partile
sunt legal citate, in fata primei instante.

2
B. Competenta teritoriala

 Competenta teritoriala de drept comun – Ordine privata

 Competenta teritoriala alternativa – Ordine privata
 Competenta teritoriala exclusiva – Ordine publica

AȘADAR, vom distinge intre :

- Normele de ordine publica – acestea sunt normele de competență :
internationala, generala, materiala, iar de la cea teritoriala numai o parte
din ele (competenta teritoriala exclusiva)
- Norme de ordine privata : normele de competenta teritoriala (nu cele
exclusive, ci cele de drept comun, alternative) – incalcarea lor trebuie
invocata prin intampinare si numai de catre parat.

A. COMPETENTA MATERIALA (in general)

Se stabileste in functie de 3 criterii :

 natura raportului juridic

 obiectul litigiului
 valoarea litigiului

Competenta materiala : este cea care stabileste atributiile instantelor dupa

gradul lor ( pe cale verticala)- nu vizeaza aspecte teritoriale, ci exclusiv de ierarhie.
Sunt foarte importante cele 3 criterii.

Pe langa competenta pe cale ierarhica, mai apare o situatie particulara : completele

si sectiile specializate- competenta vizeaza numai instanta, nu si completele si
sectiile.

Cand apar conflicte sau declinari de competenta inte sectii - tine de specializare,
nu de competenta. Dar legea spune ca pentru rezolvarea acestor probleme se aplica
regulile de la exceptia de necompetenta si conflictul de competenta. Aceasta precizare
are importanta pentru ca in practica de multe ori se confunda si se vorbeste de
competenta sectiilor. Ba mai mult, prin trimiterea la regulile de la exceptia de
necompetena si conflictul de competenta, in practica se spune in mod gresit ca s-a
consacrat in NCPC si competenta sectiilor. Este gresit: sectiile sunt constituie de catre
CSM prin hotatare, la propunerea colegiilor de conducere ale instantelor, iar
Constitutia spune ca instantele se stabilesc prin lege (asa cum am clarificat mai sus)

3
 Cum am stabilit, competenta materiala a instantelor, se imparte in : 1.competenta
materială funcțională și 2.competență materială procesuală

1.Competenta materiala functionala : gresit sa spunem ca vizeaza aspectele

legate de repartizarea pe sectii. Competenta functionala se stabileste dupa felul
atributiilor, se refera la grad:

 Competenta Judecatoriei - > de a judeca ca prima instanta

 Competena Tribunalului -> de a judeca si ca prima instanta si ca instanta
de apel si ca instanta de recurs. ;;; etc.

Dintre toate instantele, plenitudine de competenta in prima instanta are

tribunalul: cand nu exista o dispozitie expresa prin care o cauza sa fie atribuita unei
alte instante : competenta apartine tribunalului.

CLARIFICARE : Instanta cu plenitudine de competenta pentru judecarea pricinilor in

prima instanta = este acea instanta care judeca cand legea nu iti prevede cine judecata,
adica atunci cand nu avem o dispozitie expresa – in prezent: tribunalul este instanta cu
plenitudine de competenta (pe vechiul cod era judecatoria) (art.95 NCPC)

In VCPC -> Judecatoria avea plenitudine de competenta. Aceasta din ratiuni ce

tineau de localizarea judecatoriilor mai aproape de cetateni, scaderea costurilor de
transport etc.

In NCPC : Tribunalul are plenitudine de competenta in prima instanta pentru

astfel, daca pricinile incep la tribunal si se termina la ICCJ -> se pune in ordine sitemul
judiciar. In VCPC- ICCJ avea o materie oarecum restransa. Si nu trebuie sa fie asa: ICCJ
asigura aplicarea unitara a legii: nu numai prin RIL si pronuntarea hotararilor
prealabile, ci si admitand recursuri. Daca ICCJ admite un recurs intr-o anumita
problema instantele inferioare inteleg care e alinierea ICCJ cu privire la acea problema
si isi modifica in mod natural jurisprudenta : pentru a evita casarea ulterioara a
hotararilor. Astfel, ICCJ poate sa directioneze semnale catre baza piramidei.

2.Competenta materiala procesuala: se refera la repartizarea intre instante

de grad diferit : Judecatorie, Tribunal, Curte de apel, ICCJ.

4
 COMPENTENTA MATERIALA A JUDECATORIEI

= este acum o competenta exceptionala: cauze mai mici, mai usoare, care presupun
elemente de cost social etc. (plenitudinea de competenta s-a dus la tribunal)

Aceasta este si tendinta generala din Europa, de a merge pe plenitudinea de

competenta a tribunalului.

Judecatoriile fiind multe dau o competenta care nu permite o specializare buna a

judecatorilor. La tribunal sunt judecatori mai buni, cu mai multa experiență (cel putin
teoretic) . Chiar daca tribunalele sunt mai departe de cetatean, s-a facut un
compromis: daca se vrea un act de justitie calitativ, sa plateasca mai mult cetatenii.

Totusi, in practica, foarte multe pricini sunt de competenta judecatoriei desi sunt
pricini serioase. Art 94 NCPC enumera cauzele care sunt de competenta judecatoriei si
vom observa ca nu toate sunt cauze minore.

SECŢ IUNEA 1: Competenţa după materie şi valoare

Art. 94: Judecătoria
Judecătoriile judecă:
Art.94 alin.1. în primă instanţă, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau,
după caz, neevaluabil în bani:
a) cererile date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, în
afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel; - vezi NCC:
art.107, art.265 + retinem:
- nu avem instante de tutela, LPA a NCC spune “pana la infintarea instantelor de tutela
toate atributile instantei de tutela sunt preluate de catre judecatorii”. Asadar, Legea de
punere in aplicarea a NCC (art.299 indice 1) prevede ca pana la infiintarea
instantelor de tutela( prin legea de organizare judecatoreasca), atributiile acestor
vor fi luate de instantele de drept comun, eventual sectii specializate ale acestor, dar
nu a prevazut expres care sunt aceste instante de drept comun : nu a spus daca
judecatoria, daca tribunalul etc. Astfel, ca NCPC a prevazut expres ca judecatoria.
S-a mers pe ideea ca ar fi cel mai usor pentru minor( de cele mai multe ori cererile de
acest gen sunt cu minori), ar fi costuri mai reduse etc.

- L.71/2001 art.299 indice 1 (vezi alin.1 si de la alin.3) : pana la data infintarii

instantelor de tutela , atributiile instantei de tutela refritoare la exercitarea tutelei cu
privire la bunurile minorului sau ale interzisului judecatoresc, ori cu privire la
supravegherea modului in care tutorele administreaza bunurile, revin autoritatii
tutelare  legea le-a scos de la instantele judecatoresti, pana la infintarea instantelor
de tutela  deci astea se extrag de la art.107 din NCC si se dau catre autoritatea
tutelară

- Insa, art. 229 Legea 71/2011 prevde ca unele din aceste cereri, din aceasta materie
au ramas la alte autoritati ( exemplu: autoritatea tutelara: competenta generala).
Practic aceasta prevedere ia din competenta instantei de tutela, adica ia din
competenta judecatoriei.

5
 Art. 229 din L.71/2011
(1)Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile instanţei de tutelă şi de familie se stabilesc prin legea
privind organizarea judiciară.
(2)Până la reglementarea prin lege a organizării şi funcţionării instanţei de tutelă:
a)atribuţiile acesteia, prevăzute de Codul civil, sunt îndeplinite de instanţele, secţiile sau, după caz,
completele specializate pentru minori şi familie;
b)raportul de anchetă psihosocială prevăzut de Codul civil este efectuat de autoritatea tutelară, cu
excepţia anchetei prevăzute la art. 508 alin. (2), care se efectuează de direcţia generală de asistenţă
socială şi protecţia copilului;
c)autorităţile şi instituţiile cu atribuţii în domeniul protecţiei drepturilor copilului, respectiv a
persoanei fizice continuă să exercite atribuţiile prevăzute de reglementările în vigoare la data intrării
în vigoare a Codului civil, cu excepţia celor date în competenţa instanţei de tutelă.
(3)Până la intrarea în vigoare a reglementării prevăzute la alin. (1), în vederea îndeplinirii atribuţiilor
referitoare la exercitarea tutelei cu privire la bunurile minorului sau, după caz, cu privire la
supravegherea modului în care tutorele administrează bunurile minorului, instanţa de tutelă poate
delega, prin încheiere, îndeplinirea unora dintre acestea autorităţii tutelare.
(4)Cererile în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Codului civil rămân să fie soluţionate de
instanţele judecătoreşti sau, după caz, de autorităţile administrative competente potrivit legii în
vigoare la data sesizării lor.
Prin urmare, exista o reglementare putin neclara. NCC a conceput ca tot ce exista in materie
de tutela sa fie in competenta unei instante speciale numita instanta de tutela. Nu s-a infiintat
aceasta instanta, prin urmare sunt aplicabile dispoz art. 229 – instanta de de drept comun =
care tine locul instantei de tutela : spre exemplu, in cazul divort, instituirea interdictiei etc.
Dar atributiile sunt segmentate intre atributiile judecatoriei(care tine locul instantei de
tutela) si intre atributiile autoriatii tutelale.
ASADAR, important de reținut privitor la cererile care au ramas de competenta
altor autorități:
- pana la intrarea in vigoare a instantei de tutela, masura plasamentului in regim de
urgenta si a supravegherii specializate se stabilesc dupa legea 271/2004 (care spune ca
toate astea sunt de competenta tribunalului)
- pana la intrarea in vigoare a instantei de tutela, Numirea curatorului special care il
reprezinta pe minor la incheirea actelor de dispozitie sau la dezbaterea procedurii
succesorale se face de autoritatea tutelara (nu de instanta de tutela, asa cum gresit am
putea intelege din Codul de procedura civila, daca am omite sa corelam cu aceasta lege
speciala)
- tot ceea ce inseamna adoptia sau infintarea adoptiei se va stabili dupa legea speciala,
unde se spune ca competenta revine tribunalului in prima instanta (desi potrivit NCC
adoptia ar intra in materia instantei de tutela).

b) cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, potrivit legii;

ar intra aici: refuzul de a face mentiuni;; Eventuala cerere de rectificare a erorilor/
realizarea modificarilor din registrul de stare civil.

c) cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje,

apartamente sau spaţii aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite,
precum şi cele privind raporturile juridice stabilite de asociaţiile de proprietari
cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz;
ar intra aici: 1. intr-un bloc unde nu e asociatie de proprietari (pentru ca asociatile de
proprietari sunt facultative, urmand ca in acele blocuri unde nu avem asociație sa se

6
administreze dupa regulile care reglementeaza coproprietatea fortata) toate litigile
privind spatile comune sunt de competenta judecatoriei ;;; 2.litigile dintre
asociatile de proprietari si proprietari ;;; 3. actiunile pe care proprietarii le fac
impotriva asociatilor (eg.: actiunile prin care contesta tabelul cu contributii) ;; 4.
actiunile asociatiei contra unor terti cum ar fi furnizorii de utilizati (vezi ca nu intra
toti tertii, trebuie sa tinem cont de prevederile din legile speciale) , astfel: nu intra aici
litigile pe care asociatila de propreitari le-ar avea in legatura cu un CIM, pe care
asociatia le-ar avea cu un angajat al sau, aceste litigii find de competenta tribunalului.

d) cererile de evacuare;
vizeaza nu numai evacuarea prevazuta de NCPC, ci si evacuarea de drept comun 
Deci, aceste cereri pot fi facute de 2 temeiuri: 1. Temeiul dreptului comun + 2. Un
temei special prevazut in codul de procedura civilă: o procedura urgenta, cea prevazuta
la art.1034 si urm. din NCC, respectiv evacuarea din imobilele ocupate fara drept.
ATENTIE: nu confundam cererile de evacuare cu cele de revendicare – este adevărat
faptul că si intr-un caz si in altul vrei predarea unui imobil. Insa, diferenta intre ele este
următoarea: in cererile de evacuarea, predarea imobilului se face dupa ce a existat un
raport de detentie precara din partea paratului, in vreme ce revendicarea are la baza o
posesie (deci nu tot o detentie) din partea paratului.

e) cererile referitoare la zidurile şi şanţurile comune, distanţa construcţiilor şi

plantaţiilor, dreptul de trecere, precum şi la orice servituţi sau alte limitări ale
dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părţi ori instituite pe cale
judecătorească;
 intra chestiuni legate de aspecte mentionate in cuprinsul acestei alineat, care pot fi
de natura: convetională, legală sau judiciară. Dc au fost date in competenta materiala a
judecatoriei? Toate aceste situații cuprinse la lit.e au o particularitate probatorie care
putem considera ca determina necesitatea judecarii acestora la judecatorie: 1.toate
probele se administreaza la fata locului (deci trebuie sa desemnezi un expert); 2.toate
partile cam au martori (si ar fi greu in provincie sa plimbi martorii pana la tribunal)

--- problema doctrinară privind competenta in aplicarea unor clauze de

inalienabiliate – art.627 si urm. din NCC : doctrina considera ca si aceste tipuri de
procese legate de nerespectarea unui act care contine o asemenea clauza intra in
competenta judecatoriei. INSA, BRICIU considera ca desi matematic prin lecturarea
textelor in cauza putem deduce asta, din corelarea textelor legale, TOTUSI nu putem
fi de acord, caci acest tip de inalienabilitate nu este in spiritul codului de procedura
civila + chiar si din text putem interpreta ca nu intra aici: caci textul spune “alte
limitari ale dreptului de proprietate” , si nu “toate limitarile dreptului de prop”. Trebuie
sa interpretam ca aceste “alte limitari” se referă la altele ca acelea de dinainte, nu de
alta maniera. Astfel, clauzele de inalienabilitate, ca substanta, nu au nici o legatura cu
cele de dinainte, ele au legatura doar in sens topografic (strict locul in care sunt asezate
in cod). BOROI are aceeasi opinie ca si BRICIU, insa intemeiata pe alte argumente –
vezi tratat.

7
f) cererile privitoare la strămutarea de hotare şi cererile în grăniţuire;
cereri in granituire = stabilirea unor linii de hotar prin semne exterioare intre doua
proprietati. Nu confundam granituirile cu revendicarile – la granituire reclamantul nu
cerer revendicarea de la parat a bucatii de teren si cere doar mutarea liniei de hotar.

g) cererile posesorii;
gasim reglementarea in NCPC in partea legata de cererile speciale

h) cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani,

indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date
de lege în competenţa altor instanţe;

Probleme legate de definirea notiunii de evaluabil in bani – decizia 32/2008 ICCJ (de
citit) spune că : tot ce e patrimonial e evaluabil in bani, deci e nepatrimonial doar ce
nu e evaluabil in bani  se suprapune totalmente evaluabilul in bani pe tot ce are
continut patrimonial. Aceasta conceptie este una foarte largă, dând posibilitatea
introducerii in aceasta categorie a tuturor cererilor care au avea in continut
patrimonial, in ciuda faptului ca nu putem determina concret valoarea/intinderea
acestuia (eg: sunt evaluabile in bani cererile care presupun predarea unor documente)

Totusi, de retinut că: NU intra in aceasta categorie : 1.acele cereri nevaluabile

in bani care sunt fie de proprietate intelectuala sau industriala (acestea fiind de
competente tirbunalului);; 2.toate litigile privind obligatiile de a face neevaluabile
in bani din sfera raporturilor de munca sau asigurarilor sociale (desi multe sunt
neevaluabile in bani);; 3.nu intra nici cele ce tin de contenciosul administrativ. ;;
4. toate cererile privitoare la societati chiar daca sunt neevaluabile în bani: convocarea
adunarii actionarilor, predare acte administrator - > sunt neevaluabile in bani. (acestea
sunt de compententa tribunalului)

i) cererile de declarare judecătorească a morţii unei persoane;

aceasta nu era prevăzuta in forma inițială a NCPC. S-a observat necesitatea ca cererea
sa se judece mai aproape de locul domiciliului

j) cererile de împărţeală judiciară, indiferent de valoare;

s-a dorit eliminarea partajelor judiciare (indiferent de cat de valoroase ar fi ele) din
sfera de competenta a ICCJ (unde ar fi ajuns recursurile, in cazul in care fondul se
judeca la tribunal). Proiectul initial de cod nu prevedea aceasta reglementare,
considerându-se necesar ca competența în această materie să se facă după valoare.
Ulterior insă, la initiativa ICCJ (initiativa motivata tocmai din dorinta ca recursurile in
aceasta materie sa nu ajunga la instanta suprema), aceasta literă a fost modificată,
renunțându-se la criteriul valoric. Din nefericire, comisia a uitat sa modifice si celelalte
articole care aveau legătura cu dispozitia in forma sa initială.

8
probleme ridicate de aceasta prevedere: necorelarea dintre art.94 lit.j si art.105 din NCPC :
în art.105 din NCPC (care a fost pus de comisie cand ea gandea ca se va stabili compententa
in materie de partaje dupa valoare) se vorbeste de competenta dupa valoare, in vreme de
art.94 lit.j, spune ca in toate cazurile competenta e la judecatorie – asadar, avem aceasta de
neclaritate care a aparut strict din neglijenta legiuitorului care a uitat sa modifice si art.105,
cand a modificat art.94 lit.j.

Această neclaritate, a determinat apariția mai multor interpretări, determinate

de tipul de partaj avut in vedere:

Tipuri de partaj:
- partaj care nu provine din succesiue: provine din coachizitie, dobandire in regimul
comunit legale
- partaj care provine dintr-o succesiune. Aici discutia deriva din art. 105 NCPC

art.105:
“În materie de moştenire, competenţa după valoare se determină fără scăderea sarcinilor
sau datoriilor moştenirii

Textul da doua informatii:

 atunci cand fixam valoarea unei succesiuni, nu ne uitam si la pasiv, ne uitam
numai la activ
 cererile sunt repartizate unei instante sau alteia dupa valoare.
Asta loveste in art. 94 lit j .
La partajul nesuceesoral e clar. Dar la cel succesoral cum aplicam aceste doua
articole( 94 lit. j si art 105 )?

PĂRERI:
Briciu : In realitate, nu trebuie sa avem in vedere niciuna din viziunile legiutorului.
Textul de la art. 94 lit.j, la baza, nu era asa : erau tot in functie de valoare si era in
armonie cu 105, practic 105 dadea atunci o informatie completatoare. Ulterior, s-a dorit
ca ICCJ sa nu judece partaj, sa nu ajunga la ICCJ si astfel s-a modificat lit. j a art 94 si s-
a prevazut ca indiferent de valoare, cererile de imparteala judiciara sunt de competenta
judecatoriei, dar n-au mai corelat si cu art. 105 NCPC.  DECI: art.94 lit.j se aplica
tutoror partajelor inclusiv celor succesorale

ALTE TEORII FORMULATE ÎN DOCTRINĂ:

 1. Cand avem cerere de partaj succesoral, dar fara alte capete de cerere:
atunci e competenta judecatoria în toate cazurile. Tot judecatoria este
competenta si cand avem o cerere de partaj succesoral si alte cererii
indispensabile partajului: stabilirea calitatii de mostenitor, stabilirea
masei succesorale. Instanta trebuie sa le clarifice si pe asta obligatoriu,
odata cu partajul. Le clarfica si daca nu se cere.

9
  2. Dar cand avem o cerere de partaj succesoral cu alte capete de
cerere, care nu sunt indispensabile partajului: reductiune, anularea
testamentului, petitie de ereditate etc. ?

Boroi : Nu ar trebuie sa fie in toate cazurile de competenta judecatoriei, trebuie vazut

de la caz la caz, pentru ca s-ar putea ca crerea de partaj sa fie accesorie fata de celelalte
cereri : reductiune, anularea testamentului etc. si ar merge la tribunal. Ar trebui sa
verificam de la caz la caz sa vedem daca partajul depinde de astea ca cereri principale.

Briciu: Si cand exista aceste cereri, tot judecatoria ar trebui sa fie competenta, pentru
ca toate aceste cereri se fac in scopul partajului.
Este adevărat ca art.30 din NCPC da o definitie generala a cererilor accesorii, dar
pe langa aceasta definitie legala, trebuie să avem în vedere și izvorul său, căci ea a fost
preluată în NCPC din vechea doctrină, adică reprezinta ceea ce doctrina considera ca
fiind regula, DAR nu trebuie ignorat faptul că doctrina prezenta cu aceeasi ocazie si
exceptia, respectiv: acele cereri care aparent sunt accesorii dar reprezinta scopul real al
actiunii – astfel, doctrina mai veche (care trebuie valorificată aici) a spus: cand am un
capat de cerere care intradevar se solutioneaza dupa altul dar el este cel care a
determinat cauza actiunii, inseamna ca el nu poate fi secundar, caci caracterul
principal rezulta chiar din scop. Trebuie avut in vedere că e putin probabil să anulez
un testament de dragul de a-l anula si sa cer accesoriu partajul. Tot paratajul poate fi
privit ca principal, căci acela e scopul, deaia cer anularea testamentului.

k) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv,
indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti;
- nu mai are importanta in NCPC calitatea partilor (profesionisti/neprofesionisti)
- BRICIU - nu intra in aceasta categorie litigile de munca si asigurari sociale chiar daca
valoarea ar depasi 200.000.
- nu intra nici litigile de proprietate intelectuala (care sunt de comp tribunalului)
- niici litigile de contencios administrativ (care sunt de competenta tribunalului/curtii de
apel)
si aici e la fel de importanta noțiunea de “evaluabil in bani” – decizia 32/2008 ICCJ

art.94 alin.2. căile de atac împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei

publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în
cazurile prevăzute de lege;

art.94 alin. 3. orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.
 contestatia la executare - cambie si bilet la ordin art. 62 Legea nr.
58/1934.
 cererilele de lamurire hotarare, indreptare a propriei hotarari
 asigurarea dovezilor pe cale separata: cand nu a inceput inca un porces si
pana la proces e posibil sa se piarda proba. Daca instanta deja e investita,
se face prin cerere accesorie in procesul inceput si se face la acea instnta
investita ( sau cerere incidentala cel mult).
 contestatia la executare
 contravenții

10
 COMPETENTA MATERIALA A TRIBUNALULUI

N.B.: Instanta cu plenitudine de competenta in judecarea fondurilor

Art. 95: Tribunalul

Tribunalele judecă:
1. în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor
instanţe;
2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii
în primă instanţă;
3. ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege;
4. orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.

 Are plenitudine de jurisdictie in ceea ce priveste competenta de prima

instanta.
 Cererile evaluabile in bani, de o valoarea mai mare de 200 000 lei. Cele
neevaluabile: mai toate la judecatorie, ca prin specificul lor, practic cele
neevaluabile sunt mai toate din materia specifica instantei de tutela.
 apel - impotriva hotarailor pronuntate de judecatorii. Tribunalul are
competenta speciala in materie de apel (plenitudine de competenta in materie
de apel are Curtea de apel)
 recurs: cand nu exista apel si s-a judecat in prima instanta la judecatorie, cand
legea sublima calea de atac a apelului, cand legea prevede ca se ataca doar cu
recurs: Exemplu: hotarare prin care se constata perimarea ( 421 alin.2 NCPC),
hotarare prin care paratul recunoaste pretentiile reclamantului( achiesare – 437
alin.1 NCPC), hotarare prin care se consfinteste intelegerea partilor (tranzactie –
440 – aceasta se numeste hotarare de expedient); Specificul tuturor acestor
cereri: niciuna nu judeca fondul.
 Tribunalul mai are si alte cereri data in competenta sa prin legi speciale:
Exemplu: cererile in materie de insolventa – se judeca de catre judecatorul
sindic de la tribunal;; cererile in materia constituirii sau anularii partidelor
politice;; cererile in materia asigurarilor de munca si litigilor sociale;; cererile
in materie de proprietate intelectuala sau industriala;; cererile in materie de
contencios administrativ tribunalul este compentete in prima instata pt
actiunile de contencios care vizeaza actele organelor locale, precum si pricinile
de ordin fiscal in care amenzile taxele, contributiile sau actele asemenea nu
depasesc valoarea de 1 mil de lei. Deci per a contrario, actele autorităților
publice centrale sau institutiilor centrale + litigiile de ordin fiscal de peste 1 mil
de lei se judeca in prima instanta la Curtea de Apel.

!!!! N.B. : UNBR este institutie centrală – deci actele lui se ataca in fond la Curtea de
Apel.

11
 COMPETENA MATERIALA A CURTII DE APEL

Instanta cu plenitudine de competenta in judecarea apelurilor

Art. 96: Curtea de apel

Curţile de apel judecă:
1. în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii
speciale;
2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale
în primă instanţă;
3. ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege;
4. orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.

 In prima instanta: cereri in materie de contencios administrativ si fiscal, date

in competenta CA prin legi speciale : atacare acte date de autoritatile publice
centrale : ordin al ministrului, o ordonanta etc + litigiile de ordin fiscal de peste
1 mil de lei
 In apel: toate apelurile impotriva hotarilor tribunalului pronuntate in prima
instanta : aici CA are plenitudine de compenta ( la apel)
 In recurs: in cazurile expres prevazute de lege: hotărarea care nu se poate
ataca cu apel – recurs impotriva hotararii de perimare ce intervine intr-un
litigiu de tribunal, tranzactia de la tribunal.
 orice alte cereri date in competenta CA prin lege. (eg.: Contestatile date
impotriva Consiliului Concurentei, impotriva autoritatii nationale de achizitii
publice, stramutarea de la tribunal. )

COMPETENTA MATERIALA A ICCJ

Instanta cu plenitudine de competenta in judecarea recursurilor

Art. 97: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:
1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri,
în cazurile prevăzute de lege;
2. recursurile în interesul legii;
3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor
probleme de drept;
4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.

 Ca regula ICCJ judeca toate recursurile, in afara de situatiile in care se prevede

expres altfel. ICCJ are plenitudine de competenta in ceea ce priveste recursul.
Alte instante judeca in recuts numai cand legea prevede expres acest
lucru : Exemplu : cand legea prevde ca recursul va fi judecat de ”instanta X”, sau
de „instanta superioara”- In aceste cazuri ”instanta X” si ”instanta superioara –
pot sa nu fie ICCJ = derogare.

12
  ICCJ judeca si RIL-urile
 cererile privind pronuntarea unor hotarari prealabile pt dezlegarea unei
probleme de drept - orice instanta confruntata cu o problemă de a carei
solutionare depinde solutionarea in fond a cauzei, daca problema este noua si
nu face obiectul unui RIL, instanta poate sesiza ICCJ si va suspenda procesul pe
perioada in care ICCJ urmeaza sa se pronunte. Aceasta hotărâre prealabila se
publica in MOf si va fi obligatorie pentru toate instantele.
 orice alte cereri date in competenta sa : stramutarea de la curtile de apel:
cand existe indoieli cu privire la nepartinirea judecatorului - se cere mutarea
procesului la o alta CA.
 ICCJ poate sesiza CCR cu un control prealabil promulgarii ( si presedintele
Romaniei poate) si astfel sa nu se mai ai ajunga la promulagarea unei legi : in
plen.
 judeca si sanctiunile disciplinare date de CSM impotriva judecatorilor: -
completul de 5 judecatori

DETERMINAREA COMPETENTEI DUPA VALOAREA OBIECTULUI CERERII

Stabilirea valorii obiectului litigiului are importanta atât în stabiliarea

competentei cât și în stabiliarea căilor de atac. Atunci cand stabilim caile de
atac incidente raportatat la hotararea pronuntata – poti face recurs doar in
cazul unor cereri al caror obiect depăsesc 500.000 lei, chiar 1.000.000 (dar
speram ca asta e temporar)

Pe vechiul cod nu aveam o reglementare expresa in acest sens - nu erau prevazute

expres.

Valoarea obiectului cererii este stabilită de reclamant, prin cererea de chemare în

judecată.

 Reguli speciale pentru determinarea valorii obiectului cererii (pe

vechiul cod nu aveam in lege, erau doar in doctrina si in jurisprudenta)

I. Valoarea este stabilita de reclamant prin cererea de chemare in judecata.

Poate fi contestata aceasta valoare? Da - de catre parat, dar si de catre

instanta si se da un singur termen pentru lamurirea valorii, primul termen de
judecata in care partile sunt legal citate (aceasta limitare o avem justificata prin
raportare la experienta instantelor pe VCPC, cand toata aceasta perioada de stabilire
concreta a valorii, in ipoteza contestarii acesteia, putea dura si 1 an-2ani. Pt ce tot
acest timp? Pentru a stabili instanta competenta. Doar atat. Nu era firesc). Lamurirea
valorii se poate face numai pe baza de inscrisuri si explicatii date de părți,

13
adică cu alte cuvinte, nu prin expertiza. Aceasta pentru a nu debuta procesul
printr-o proba dificila numai pentru a se stabili daca instanta e competenta sau nu.

Mentiune: daca e vorba de o suma de bani nu ai cum sa contesti valoarea –

indiferent cat are el sau nu dreptul sa ceara, tu ca parat nu ai ce sa contesti. Asadar, ai
putea sa faci contestatie in calitate de parat, in ideea in care este vorba despre un bun,
un drept evaluabil in bani, care consideri tu ca nu a fost evaluat corespunzator. Dc
aceasta diferentă? Pentru ca la sfarsit nu vei primi suma de bani ceruta, ci chiar bunul,
dreptul respectiv. Astfel, in aceste cazuri, paratul poate contesta valoarea, fiind o
chestiune de ordine publica (aceasta valoare este data pentru stabilirea competentei)
poate fi invoca si de către instanta, care va face obiectie. (ratiune: faptele care
determina competenta instantei atunci cand e vorba despre determinarea
cuantumului sumei cerute, vizeaza chiar fondul cauzei si nu voi putea intra pe fond,
trebuie sa stabilesc competenta anterior judecarii pe fond). – aici tre sa intre toate
siuatiile care au o dubla relevanta : si pe competenta instantei și pe fondul cauzei. In
aceste situatii instanta daca si-ar declina competenta ar insemna sa intre pe fondul
cauzei.

DECI, care ar fi regulile:

A. valoarea cererii se va stabili ca regula de catre reclamant. Ea poate fi

contestata pana la primul termen de judecata de catre parat. Pentru contestarea
acesteia, instanta va da un singur termen pentru chestiuniile privind valoarea

B. valoarea cererii nu se stabileste pe baza de expertiza, ci doar pe baza de

inscrisuri si explicatii.

C. pentru stabilirea competentei instantei se va tine seama de valoarea

obiectului acestuia sau dupa caz de accea a partii din obiectul dedus judecatii (in
acord cu decizia 31/2008 a ICCJ)

 1. In materie imobiliara, art. 104 NCPC- valoarea cererilor se determina in

functie de valoarea impozabila => certificat ANAF .
Conform art. 104 alin. 2 NCPC, daca valoarea impozabila nu este stabilita, se
aplica dispozitiile art 98- valoarea se stabilieste prin alte inscrisuri: Exemplu:
grilele de la notar pentru stabilirea valorii minimale a imobilelor, dar nu
expertiza.

 2. In cazul executarii unui contract- art.101 NCPC- pentru stabilirea

competentei instantei se va tine seama de valoarea obiectului acestuia sau
dupa caz de accea a partii din obiectul dedus judecatii: Spre exemplu, in cazul
cererii pt anularea partiala (valoarea partii din obiect, adica eg: valoare clauzei a
carei nulitate se solicită – cel mai des intalnit, valoarea partii din contract
pentru care se cere rezolutiunea/rezilierea, deci rezolutiune/reziliere partiala –

14
 cei drept mai rar intalnit). Daca ceri rezolutiunea contractului, si plata unei
parti din pret pentru ca ai apucat sa prestezi doar jumatate din prestația la care
erai tinut - aicichiar daca nu se cere repunerea partilor in situatia anteriaora,
solutia este aceea de a se stabili competenta dupa valoarea contractului sau a
partii din contract a carei reziliere se vedere. Deci in aceasta situatie,
competenta se va stabili la intregul contract. Faptul ca tu ai prestat doar o parte
si ceri banii doar pt o parte, nu are importanta, căci dreptul se raporteaza la
intregul contract.

Eg concret: pot cere nulitatea clauzei privind penalitatile. Aici poti avea 2 ipoteze:

1. cand ceri nulitatea unor penalitati care sunt scadente in intregime – aici e simplu,
calculezi la intreaga valoare

2. cand ceri nulitatea unor penalitati dintre care o parte sunt scadente, alta urmează si
fie – aici e ceva mai complicat – raportat la ce evaluezi valoarea? Cel mai probabil aici
vom merge pe criteriul de la pct.5, adică pe valoarea anuală.

 3. Cererile privind constatarea nulitatii absolute, anularea rezolutiunea

sau rezilierea unui act juridic - competenta instantei se va stabili tot in
functie de valoarea obiectului sau sa de aceea a partii din acesta desus judecatii ,
chiar daca nu se solicita si repunerea partilor in situatiia anterioara. : A
fost si RIL sub imperiul VCPC : faptul ca ceri sau nu ceri este o chestiune de
executabilitate a dreptului, dar dreptul il ai si e evaluabil.

 4. Cand prin actiune se solicita plata unei parti dintr-o creanta, valoarea
cererii se socoteste dupa partea pretinsa de reclamant ca fiind exigibila, NU
dupa partea pretinsa efectiv de reclamant de la parat –

Exemplu: eu am o creanta contra unui tert. Crenta mea este de 500.000 lei dintr-un
contract de imprumut, eu consider ca intreaga suma este scadenta, dar eu nu aleg sa
cer tribunalului obligarea paratului sa-mi plateasca suma, ci aleg sa fac 3 actiuni, două
in valoare de 200.000 si una de 100.000, in felul asta eu obtin o judecare mai rapida +
obtin posibilitatea de a avea doar apel , nu si recurs (caci ce se judecă în fond la
judecatorie nu poate fi atacat cu recurs). Eu ce obtin? 3 hotarari pe care le unesc si
obtin o creanta de 500.000 mii. Insa, chiar daca am facu asta instanta se uita pe
contract si vede ca exigibil era 500 000 . De ce? Pentru că s-a considerat că nu ar fi
echitabilă o reglementare care ar permite acest lucru, fiind o stavilă impotruva
abuzului de drept procesual. Asadar, conform reglementării actuale: daca reclamantul
considera doar o parte din creanta ca fiind exigibila, competenta se va stabili in raport
cu intreaga suma, nu doar in raport cu partea din creata pe care o consideră
reclamantul exigibila. – art. 102 NCPC

15
 5. In cererile care au ca obiect prestatii succesive, daca durata existentei
dreptului este nedeterminata (perioada nedeterminata), valoarea se socoteste
dupa valoarea prestatiei anuale datorate. – acest criteriu este efectiv
conventional, caci ar fi fost altfel foarte greu de determiant aceasta valoare.

 6. Cereri care au ca obiect dreptul de proprietate sau alte drepturi reale:

aici valoarea se determina dupa valoarea impozabila. Valoarea impozabilă se
stabileste printr-un certificat fiscal pe care trebuie sa-l prezinte reclamantul,
legiuitorul dorindu-si să fie cat mai predictibil și să evite posibile contestari. In
aceste conditii, valoare impozabilă nu va putea da nastere unor contestări
subiective din partea celui care reclamă acest lucru + ea nici nu poate fi
influentată de una dintre părți pentru ca e stabilită această valoare de către
autoritatea publică.
Daca valoarea impozabila nu este stabilita (căci nu toate bunurile au
valoare impozabilă stabilită), valoarea se va determina pe baza de inscrisuri și
explicații pe care le ofera partile, în principal reclamantul, raportandu-se la
valoarea de circulatie a imobilului (eg cand n-ai impozit: cand n-ai constructie
nu ai valoare impozabilă). Nu se prevede exact ce inscrisuri, dar in practica s-au
avut in vedere inscrisuri care oferă prețuri orientative, precum (desi nu sunt
obligatorii): grilele notarilor care stabilesc valorile orientative pentru imobilele
dintr-o anumitp unitate administrativă, contracte de vanzare cu data recenta
etc. Această valoare este, așa cum îi spune și numele, orientativă, ea nu tine
seamă de particularitățile terenului, care ar oferi o valoare diferită pentru , spre
exemplu, terenuri aflate in aceeasi zona, dar mai aproape de parc, scoli, etc. ---
INSĂ, deși nu sunt exacte, aceasta inexactitate poate fi justificată prin rațiunea
reglementari: pentru a fi usor de dovedit. Asa ca trecem peste acest
inconvenient al particularităților, care urmează a fi stabilit pe baza de discuții in
instantă. Deci nu înteleg: după discuțiile astea poti adauga la valoarea
impozabilă? Intreabă la seminar
Deci, daca bunurile imobile nu au valoare impozabila atunci instanta va
determina pe baza altor inscrisuri valoarea reală. Un inscris care ar putea fi folosit
este reprezentat de preturile orientative de vanzare a bunurilor imobile care sunt
utilizate de notarii publici atunci cand stabilesc taxele pentru transferul dreptului
de proprietate. Ei au o expertiza anuala care cuprinde toate zonele dintr-o unitate
administrativ teritoriala, si in functie de zona respectiva ei stabilesc o anumita
valoare pe metru patrat.

 7. La actiunile in constatare- valoarea se determina la fel ca la actiunile in

realizare.

 8. In materie de mostenire, competenta dupa valoare se determina fara

scaderea sarcinilor sau datoriilor mostenirii. Acest text nu este aplicabil
acțiunilor de partaj (in opinia lui Briciu), căci acestea sunt de competenta
judecătoriei, avem text expres.

 9. În contractele de leasing / arendă (art.101 alin.3 NCPC). Eg: Daca avem

rezilierea unui contract pentru neplata chiriei și predarea bunului,

16
 aplicam acest text, pentru ca ar fi si greu sa aplicam altceva, deci prin
raportare la situatia anuala.

CARE ESTE MOMENTUL LA CARE INTERESEAZA VALOAREA OBIECTULUI

CERERII?

 valoarea de la momentul sesizarii instantei, fluctuatiile de pe

parcursul procesului nu au relevanta. Norma care genereaza aceasta
concluzie este art 106 NCPC.

Art. 106: Dispoziţii speciale

(1) Instanţa legal învestită potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţă după
valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior
învestirii, intervin modificări în ceea ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi
obiect.
(2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi la judecarea căilor de atac.

Nu influenteaza stabilirea competentei, marirea sau scaderea

pretentilor atunci aceasta sufera fluctuații in timpul procesului ca
urmare a administrării unor probe. Eg: o parte cere sa I se acorde
comisionul dintr-un contract, ca urmare a vanzarii unui nr de
apartamente, dar nu stie nici cate apartamente, nici valoarea
apartamentelor. Atunci el face o estimare, si spune cat crede el ca
valoreaza, s-au incheiat atatea contracte (vede la cartea funciara cate)
si raportat la pretul zonei. DAR cere si o expertiza in cadrul procesului
pentru a se stabili valoarea.

Nici daca ar fi o modificare a cererii, nu ar trebui să fie necesară

schimbarea competentei, căci daca avem o cerere aditională ea va fi
tot de competenta instantei care judeca cererea principală (prorogare
de competență). Dar dacă la primul termen de judecata schimbi
obiectul, dar nu are valoarea unei cereri aditionale, tu cerând altceva,
nu ar mai trebui sa intre pe ideea de aditional, care inseamna ceva
completator, care are stansă legatura cu obiectul din cererea din
obiectul initial (eg: la primul termen ceri blocul de vizavi, iar la al
doilea spui ca revendici casa poporului. Asta n-ar mai avea valoarea
unei cereri adionale)

17
  Determinarea valorii obiectului atunci cand sunt mai multe capete de
cerere – art. 99 NCPC

Art. 99: Cazul mai multor capete principale de cerere

(1) Când reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere
întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenţa se stabileşte în raport cu valoarea
sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte. Dacă unul dintre
capetele de cerere este de competenţa altei instanţe, instanţa sesizată va dispune
disjungerea şi îşi va declina în mod corespunzător competenţa.
(2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun
ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost
deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le
soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa
unei instanţe de grad mai înalt.

 Cand se sesizeaza instanta cu mai multe capete de cerere principale -

unele vor atrage o competenta, unele o alta

Reguli

 Acesoriul urmeaza principalul: cerere de plata a creantei 180 000 lei si

dobanzi in cuantum de 30 000 lei. Nu se judeca la tribunal ( pentru ca
impreuna = 210 000 lei), Dobanzile se cer accesoriu. Se stabileste
competenta in raport de capatul principal la judecata, iar cei 30 000 urmeaza
soarta cererii principale.

Eg: cer rezolutiunea unui contract si mai am un capat prin care cer repunerea partilor
in situatia anterioară, competenta se va stabili după capatul de cerere principal, deci
rezolutiunea. Chiar și in situatia in care capatul de cerere principal are o valoare mai
scazuta, raportat la capatul de cerere accesoriu (eg: cer daune mai mari, decat valoarea
capatului de cerere principal), totusi competenta va fi determiantă de capatul de cerer
principal

 Aceeasi regula se aplica si cererilor aditionale si incidentale.

 Cererea aditionala: modifica cererea principala, nu va determina
schimbarea competentei
 Cererea incidentala: proces de revendicare – valoare 500 000, paratul
face cerere reconventionala si solicita instantei ca reclamantul sa ii
plateasca imbunatarile in valoare de 100 000 => si cererea aditionala este
tot de competenta tribunalului. Chiar daca, facuta separat, ar fi fost de
competenta judecatoriei.

18
 Sau in ipoteza unei actiuni in revendicare a unui bun in valoarea de
200 000, paratul il cheama in garantie pe cel de la care a cumpărat cerandu-i
300 000, pretul pe care l-a platit, plus sporul de valoare, plus alte cheltuieli
=> se judeca tot la judecatorie. Si cand se disjunge : tot la judecatorie.
Competenta prorogata ramane castigata.

 Dar in ipoteza cand sunt mai multe cereri principale: distingem după cum
1.sunt intemeiate pe cauze sau fapte diferite sau 2.se intemeiază pe acelasi titlu :
 1. Daca sunt principale si se intemeiază pe cauze sau fapte
diferite, competenta se va stabili in functie de fiecare capat de
cerere, iar daca una dintre ele atrage o competenta diferita in grad se
va disjunge si se va trimite la acea instanta care e competenta.
 2. Daca insă sunt cereri principale dar care se intemeiatza pe
aceasi cauza sau cauze aflate in stransa legatura, competenta
pentru toate se va determina după capatul de cerere care atrage
competenta cea mai inaltă, va opera o prorogare de competenta pt
toate capetele de cerere, tinandu-se seama de acea pretentie care
atrage competenta unei instante de grad mai inalt. – art. 99 alin. 2
NCPC

Exemplu pentru 2.: Actiunea in revendicare a 3 apartamente, de la 3 persoane

diferite, dar reclamantul are un singur titlu. Poate fi cazul unei cladiri preluate de stat,
cu 3 niveluri care apoi este vanduta catre 3 cumparatori. Reclamantului ii se un singur
titlu apoi. Rezulta ca cele 3 pretentii ale reclamantului sunt intemeiate pe aceeasi
cauza. Daca apartamentele au valori de : 100 000, 200 000, 300 000, nu se cumuleaza,
se merge pe valoarea cea mai mare(300 000, care atrage competenta unei instante de
grad mai inalt => tribunal.

 In caz de coparticipare procesuala:

= mai multi reclamanti care formuleaza pretentii impotriva aceluiasi parat, dar pe
baza unor raporturi juridice distincte: valorile nu se cumuleaza, se determina pt
fiecare capat in parte. Ramane de vazut daca se disjunge. Daca sunt in stransa
legatura: ar fi sansa sa mearga la cel mai inalt. – art 100 NCPC

- daca sunt mai multi reclamanti care formuleaza pretentile in baza unor
raporturi distincte, valoarea nu se cumuleaza deteterminearea competentei
urmand sa se faca in raport de fiecare cerere in parte și sigur, daca ele atrag
compentete diferite urmeaza dijungerea si judecarea lor de catre insitna comp
pentur fiecare dintrea acestea
- daca se formuleaza pretentiile impotriva mai multor parati, daca sunt raporturi
juridice distincte e la fel ca mai sus

19
 - daca insa raporturile in baza carora se solicita de catre mai multi relcamanit mai
multe capete de cerere, sau impotiriva mai multor parati mai multe capatete de
cerere, rpaoturil juridic fiind unic sau in stransa legatura, vom apela la
regulielde la art.99 – dc? Pentru ca avem capete de cerere distincte, caz in care
vom merge pe compenteta capatului de cere care atrage competneta cea mai
inalta. (asta crede briciu, ca e necesara corelarea dintre art.100 si art.99) Alta
opinie: in acest caz se distinge după cum dr pretinse de reclamant decurg din
acelasi raportur obligational, caz in care se aduna valaorea din capetele de
cerere. Sau cererile provin din rapturi obligational distincte, caz in care se
merge la instnata mai inaltă. (asta merge pe interpretarea din vechiul cod, cand
nu exista o prevedere precum cea de la art.99)

B. COMPETENTA TERITORIALA
= presupune o delimitare pe orizontală, între instanțele judecătorești de același grad.
Răspunde la întrebarea: care judecătorie? Care tribunal? (dintre cele competente
material)

 de drept comun – de ordine privata

 alternativa – de ordine privata
 exclusiva – de ordine publica

1. Competenta teritoriala de drept comun (sediul materiei: art.107 NCPC)

Regula: instanta in circumscriptia careia isi are domiciliul sau sediul paratul,
daca legea nu prevede altfel. Rezulta din conceptia ca paratul e prezumat a fi nevinovat
si sa nu fie el cel care avanseaza costuri de deplasare.

Notiunea de domiciliu din NCC, este mai largă decât domiciliul prevăzut în
buletin. Ceea ce prevalează este situatia de fapt, adica daca o parte isi are locuinta
statornica intr-un anumit loc, chiar daca acest loc nu este prevazut la evidenta
populației ca fiind domiciliul acelei persoane, totusi va avea prevalență.  continua sa
isi produca efectele jurisprudenta bogată cu privire la domiciliul de fapt al paratului, in
sensul că mare parte din instațe permit proba contrară în materie de domiciliu.
Oricum pana la proba contrară, mentiunile din cartea de identitate si cele de la
registrul comertului vor stabili instanta competenta. Adica daca vine paratul prin
intampinare si zice „nu stau unde scrie in buletin, stau in alta parte de fapt”. Intr-o
asemenea situatie, instanta ar putea admite exceptia necompetentei. Paratul n-ar putea
invoca asta decat prin intampinare unde poate face dovada ca sta in alta parte +

20
eventual dovada ca reclamantul stia ca el sta in alta parte decat scrie la evidenta
populației și totusi nu a luat act de acest lucru.

Aceasta stabilire a domiciliului are importanta atât in stabilirea competenței

instantei, dar și in ceea ce priveste ulterioara citare a paratului. O instanta care
apreciază ca nu este admisibilă proba contrară în materie de domiciliu, nu va accepta
sa trimită citațile în altă parte decât la domiciliul din buletin – cam neplacut.

Exceptii :

 daca paratul nu are domiciliul cunoscut- va fi competenta instanta in a carei

circumscriptie se afla resedinta sau reprezentanta lui, iar daca nici acestea nu
sunt cunoscute, la instanta la care isi are domiciliul reclamantul. – art. 108
NCPC

 In cazul persoanei juridce cu dezmembramite: cererea de chemare in

judecata se poate face fie la sediul principal, fie la instanta locului unde isi are
sediul un dezmembramant, chiar si fara personalitate juridica, dar pentru
obligatii ce urmeaza a fi executate in acel loc sau care izvorasc din acte incheiate
prin reprezentantul dezmembramantului ori prin fapte savarsite de acesta. - art.
109 NCPC (deci, in ce conditii putem considera competenta instanta de la locul
dezmembrământului? Raspuns: fie executarea sa fi fost pe locul
dezmembramantului, sau contractul să fie incheiat în acel loc, fie sa fie un fapt
ilicit produc de către dezmembrămantul respectiv, chiar daca efecte s-au produs
in alte părți fapta sa fie savarsită de dezmembrământul respectiv)
 Alta exceptie : art. 110 NCPC

Art. 110: Cererile îndreptate împotriva unei entităţi fără personalitate

juridică
Cererea de chemare în judecată împotriva unei asociaţii, societăţi sau altei
entităţi fără personalitate juridică, constituită potrivit legii, se poate introduce la
instanţa competentă pentru persoana căreia, potrivit înţelegerii dintre membri, i
s-a încredinţat conducerea sau administrarea acesteia. În cazul lipsei unei
asemenea persoane, cererea se va putea introduce la instanţa competentă pentru
oricare dintre membrii entităţii respective.

Competenta teritorială alternativa

= cand legea stabileste mai multe instante competente, în mod alternativ

 In toate cazurile in care legea prevede ca exista o competenta alternativa,

reclamantul e liber sa aleaga oricare dintre instante , fara a justifica alegerea si
fara sa existe o ierarhie inte ele

21
  art 116 NCPC: ” Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă
competente.”

Cazuri :

 1. Art. 111: Cereri îndreptate împotriva persoanelor juridice de drept

public

Cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale

sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la
instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul
pârâtului. – aici legiuitorul a creat o facilitate pentru toti cei ce se confrunta cu
instituțiile publice, statul asumandu-si aceasta obligație de a merge in
deplasare, chiar daca el este parat. Precizare: nu toate aceste cereri sunt de
natura contenciosului administrativ, deci aici intra orice cereri impotriva
statului, deci și in civilul clasic. DAR, și in legea contenciosului administrativ
exista o prevedere similara dar aplicabilă numai raporturilor de drept
administrativ. Deci nu exista o derogare in legea speciala a contenciosului, de la
NCPC, ci din contra, e o confirmare.

 Art. 112: Pluralitatea de pârâţi

(1) Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa
competentă pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi
accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii
principali.
(2) Dacă un pârât a fost chemat în judecată numai în scopul sesizării instanţei
competente pentru el, oricare dintre pârâţi poate invoca necompetenţa la primul termen
de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. –-- deci ce se
intampla daca partea cheama in judecata anumite persoane nu pt ca ar avea ceva sa le
imputa ci numai pt a atrage o anumita competenta? In această situație ne-am afla intr-
un caz de eludare a legii.  prima regula: 1.Daca cumva pe parcursul procesului
reclamantul renunta la unul dintre parati sau se dovedeste ca paratul nu are calitate
procesuala pasivă, de regula competenta se va pastra. 2.Daca insa un parat a fost
chemat in judecata numai cu scopul de a atrage o anumita competenta, oricare dintre
parati (chiar și cel chemat desi nu are nici o treabp)poate invoca necompentat
instantei la primul temren de judecata la care partile sunt legal citate, si totodata sa
invoce lipsa calitatii procesuala a unui parat chemat in proces – caci instanta nu va
putea spune ca nu e competenta dar ala are calitate. Dar nu orice lipsa de calitate,
atrage o necompetenta instantei, ci doar in această situație în care există rea credintă.

 autorizarea incheierii unor acte in materie de familie si tutela – art.114 NCPC

 in materie de asigurări : art.115 NCPC

22
  Atfel, in cazul coparticiparii procesuale pasive : exista competenta
alternativa: instanta de la domiciliul oricaruia dintre cei chemati
in proc.

 Daca unii dintre acestia sunt obligati accesoriu, au obligatii

accesorii, cererea se introduce la instanta competenta pentru
oricare dintre debitorii principali: unde isi are domiciliul oricare
dintre acestia.

 3. Competenta alternativa – o serie de astfel de cazuri sunt pevazute de art

113 NCPC

Art. 113: Competenţa teritorială alternativă

(1) În afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente:
1. instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei; - avem
domiciliul paratului ca regulă, dar avem si alternativă domiciliului reclamantului. textul
trebuie interpretat f stict, adică nu intra in domeniul acestui text, cererile de tagada a
parnității, alea se vor supune regulii foarte stricte a domiciliului paratului . INSĂ, trebuie
să avem in vedere că textul se aplică orice ar introduce cererea asta în stabilirea filiației,
dintre cei care au aceasta posibilitate potrivit legii.
2. instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant, în cererile
referitoare la obligaţia de întreţinere,inclusiv cele privind alocaţiile de stat pentru copii; –
rațiunea textului: nevoile reclamantului. textul nu se aplilca numai solicitării privind
plata pretului oblig de intretinere , ci și in cazul in care se cere majorarea ei. Textul insa
nu se aplica atunci cand se cere de catre debitor reducerea cuantumului oblig de
intretinere pentru ca de exemplu in aceasta situație nu mai există starea de nevoie.
Textul nu se aplica atunci cand cererea este accesorie unui alt capat de cerere principal
(eg: cerere de divort). Textul se aplica doar oblig de intreținere legale, nu ne referim si la
contractele de intretinere sua de rentă viageră
3. instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei,
în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract;
- Este vorba de mențiunea trecuta in contract privind executarea unei obligatii, si nu
locul prevazut in codul civil pentru executarea obligatiei, care nu va influenta
competenta. Dc? Pentru ca se presupune ca prin introducerea unei astfel de clauze in
contract, partile si-au asumat o competenta alternativa; 2. Obligatia nu trebuie sa fie
una oarecare ci o obligatie in legatura cu care se generează procesul.
4. instanţa locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de
locaţiune a imobilului; - eg: rezolutiuena/rezilierea pt neplata chiriei; prejudicile care se
solicita pentru neplata bunului inchiriat. Logica este ca ele au o pronuntata legatura cu
locul imobilului, si foarte multe dintre probele care se administreaza se fac la locul
situatii imobilului, motiv pentru care s-a stabilit o oblig alternativa
5. instanţa locului unde se află imobilul, pentru cererile în prestaţie tabulară, în
justificare tabulară sau în rectificare tabulară; - aici e vobra de acele cereri care apar ca
cereri principale. De cele mai multe ori rectificarile de carte funciară sunt facute pe cale
accesorie.

23
6. instanţa locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract
de transport;
7. instanţa locului de plată, în cererile privitoare la obligaţiile ce izvorăsc dintr-o cambie,
cec, bilet la ordin sau dintr-un alt titlu de valoare;
8. instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea,
constatarea nulităţii absolute, anularea,rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea
unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect
repararea pagubelor produse consumatorilor; - norma e de protectie, trebuie inteleasa ca
o facilitate care se creează consumatorului. E vorba de actiunea introdusa nu de
profesionist, ci de consumator, care daca nu ar exista un astfel de text, teoretic ar trebui
sa se duca la sediul profesionistului
9. instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul,
pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă. – la locul producerii
prejudiciului poate fi foarte larg acest lucru. Insa aici trebuie avut in vedere ca se refera
la prejudicile principale, nu la cele prin ricoșări, cele care au legătura directă cu fapta.
(2) Când pârâtul exercită în mod statornic, în afara domiciliului său, o activitate
profesională ori o activitate agricolă,comercială, industrială sau altele asemenea, cererea
de chemare în judecată se poate introduce şi la instanţa în circumscripţia căreia se află
locul activităţii respective, pentru obligaţiile patrimoniale născute sau care urmează să
se execute în acel loc.

 Toate aceste competente sunt alternative cu instanta de la domiciliul

paratului.

Majoritatea acestor cazuri plaseaza sub caruia i se ofera alternativa intr-o pozitie de
protectie, oarecum. Majoritatea, nu toate.

 Spre exemplu la alin. 1 pct 1, in cazul cererilor privitoare la stabilirea filiatiei:

reclamantul poate fi minor – s-a prevazut competenta alternativa pentru
protectia lui pentru ca avea o pozitie dezavantajata.

 La alin.1 pct. 2, in cazul cererilor referitoare la obligatia de intretinere,

inclusiv cele privind alocatiile de stat pentru copii. Competenta este
alternativa intre instanta de la domiciliul reclamantului si instanta de la
domiciliul paratului, atunci cand minorul este cel care face astfel de cereri.
Daca spre exemplu parintele solicita schimbarea cuantumului obligatiei de
intretinere (debitorul): competenta nu mai este una alternativa => instanta de
la domiciliul paratului.
 Cele nu au substratul acesta protectionist sunt cele de la punctele 3, 4, spre
exemplu, mai precis in cazul cererilor privind executarea, anularea,
rezolutiunea, sau rezilierea unui contract si in cazul cererilor ce izvorasc
dintr-un raport de locatiune a imobilului. Aici ratiunea institurii
competentei alternative vizeaza legatura foarte mare a contractului cu un alt
loc.

24
 Pentru ipoteza de la punctul 3, exista aceasta competenta alternativa
cand partile contracului aleg acest alt loc, cand insereaza clauza in acest
sens avand ca obiect locul executarii obligatiei, fie chiar si in parte: Exemplu: in
cazul unei promisiuni de vanzare, cand se spune ca actul promis se va face la
notarul x cu domiciliul in strada Y, orasul X.
De asemenea in ipoteza de la punctul 7 referitoare la cererile privind
obligatiile ce izvorasc dintr-o cambie, cec, bilet la ordin sau dintr-un alt titlu de
valoarea, competnta instantei de la domociliul paratului este alternativa cu cea
a instantei de la locul de plata.Insa, aceasta prevedere vizeaza locul de plata
stabilit de parti.

Competenta teritoriala exclusiva

 singura instanta si numai ea este competenta

 este singura guvernata prin norme de ordine publica  inclusiv instanta din
oficiu poate invoca incalcarea acestor norme de competenta teritoriala
exclusiva.

Ipoteze

 1. Cererile privind drepturi reale imobiliare – art. 117

Art. 117: Cererile privitoare la imobile

(1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a
cărei circumscripţie este situat imobilul.
(2) Când imobilul este situat în circumscripţiile mai multor instanţe, cererea se va face la
instanţa domiciliului sau reşedinţei pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre
aceste circumscripţii, iar în caz contrar, la oricare dintre instanţele în circumscripţiile
cărora se află imobilul.
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică, prin asemănare, şi în cazul acţiunilor posesorii,
acţiunilor în grăniţuire, acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate
imobiliară, precum şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil,când
indiviziunea nu rezultă din succesiune.

 Astfel, instanta competenta este numai instanta de la locul situarii

imobilului.

 se aplica si la act posesorii- sunt asimilate actiunilor reale

 se aplica si actiunilor in granituire, actiunilor ce vizeaza limite ale
dreptului de proprietate, actiunilor de partaj, daca partajul nu decurge
dintr o succesiune- aici sunt alte reguli.
 Actiunile in revendicare

25
  Actiunile privind ingradirea limitelor exterioare ale dreptului de
proprietate (nu vorbim de ingradirile conventionale in cazul clauzei de
inalienabilitate). Deci aici intra spre eg: limita privind distanta dintre
constructii

 Daca imobilul se afla in circumscriptia mai multor instante : este competenta

instanta de la domiciliul sau resedinta paratului, daca aceast instanta se afla in
vreuna din circumscrptiile in care se afla si imobilul.
 Aceasta situatie in care imobilul se afla in circumscriptia mai multor
instante poate fi intalnita, spre exemplu, in cazul in care imobilul este
reprezentat de o padure.
Si Curtea de Apel Bucuresti are o intrare in Sectorul 5 si o intrare
in Sectorul 4, dar textul nu se aplica. Pentru ca CAB are un cadastru care
se afla obligatoriu intr-un singur sector=> aceste este Sectorul 4. Chiar
daca imobilul se plaseaza fizic pe doua teritorii, va avea un singur numar
cadastral – dpdv cadastral e inregistrat la sectorul 4
 Articolul se aplica mai ales, in cazul unui partaj, cand masa
paratajabila cuprinde mai multe imobile, aflate in localitati diferite

 2. Ipoteza cererilor privitoare la mostenire (daca in masa bunurilor

partajabile intra cel putin un imobil): sunt de competenta instantei de la
ultimul domiciuliu al defunctului.

Daca partajul e succesoral se aplica regula de la art.118, pentru cerere in

materie de succesiuni,

Daca in masa partajabila sunt mai multe imobile plasate in

circumscriptii diferite, va fi competenta instanta de la locul unde se
plasează oricare dintre imobile

 Daca e parataj succesoral care cuprinde si un imobil art. 117 NCPC intra
in conflicnt cu art. 118 NCPC => se va aplica art. 118 NCPC pentru ca este
un text special.

= > partaj succesoral ce cuprinde si un imobil => instanta de la ultimul

domiciliu al defunctului.

Art. 118: Cererile privitoare la moştenire

(1) În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă
a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: - dc? Pentru ca majoritatea probelor,
majoritatea cunoscutilor si intereselor sunt in jurul acestei locatii

1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; (eg: actiune

privind anularea testamentului, cererea de predare a unui legat)

26
2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la
pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; (eg: partajul,
reductiunea liberalităților excesive, suportarea cheltuielilor facuta de catre unul dintre
mostenitori de catre ceilalti mostenitori, petitia de ereditate, anularea vanzarii unei
mosteniri
3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre
moştenitori sau împotriva executorului testamentar. – vorbim de pretentii ale unor
creditori ai defunctului ceea ce inseamna ca nu se aplica textul pretentilor pe care
mostenitorii le au de la debitori, acelea urmand regimul de drept comun, dar nu intra nici
eventualele acțiuni reale, căci textul vorbeste de creditori, deci trebuie sa fie actiuni cu
caracter personal (o eventuala actiune in revendicare, nu urmeaza regimul de la art. asta
si cel de la art.117, respectiv locul situatii imobilului). Insa practica spune ca textul ar
cuprinde si pe acei creditori care au niste creanta nascute dupa moartea defunctului, dar
în legatura cu mostenirea (eg: cel care face sicriul, deci creante nascute in legatura cu
inmormantarea).

(2) Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv
sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi
– avem o competenta alternativa in cardul unei competente exclusive (eg: Bunicul a avut
un imobil inainte de revolutie luat de stat. bunicul a murit in 80. In 90 tata nu a cerut
imobilul de la stat, insă a murit si el in 1995. eu nepot fac intai mostenirea după bunicul
și apoi dupa tata. Aici ai competenta ori instanta de la domiciliul bunicului ori al tatalui)

Astfel, art. 118 NCPC vizeaza 3 categorii de cererii

1. Cereri referitoare la validitea sau executarea dispozitiilor testamentare:

Exemplu: cerere pentru predarea unui legat, anularea testamentului

2. Cereri privitoare la mostenire si sarcinile acesteia, precum si cele

privitoare la pretentiile pe care mostenitorii le-ar avea unul impotriva altuia.
Spre exemplu: reductiuni, petitie de ereditate, cheltuieli de inmormantare, parataj
succesoral.

3. Cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului impotriva vreunuia

dintre mostenitori sau impotriva executorului testamentar. Creditorii isi vor
recupera creantele, nu dand in judecata si urmarind fiecare dintre mostenitori la
domiciliul lor, ci ii pot chema pe toti la instanta de la domiciliul defunctului. E vorba
numai de calitatea de creditor.

 Daca un tert revendica un bun care a fost in posesia defunctului si

aceasta posesie e continuata de mostenitorii lui, se aplica art. 117
NCPC.
 Art. 118 alin 1 pct 3- nu are in vedere nici ipoteza in care mostenitorii au
de recuperat creante ale succesiuni, de la debitori.

27
 Conform art. 118 alin. 2 – cererile care privesc mai multe moşteniri deschise
succesiv sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al
oricăruia dintre defuncţi Exemplu: moare bunuicul, iar apoi moare si tatal si nepotii
trebuie sa dezbata ambele mosteniri.

Atentie la concursul dintre art.117 si art.118 atunci cand avem un partaj sucesoral si
avem un imobil.

Pana cand se aplica 118 – pana la iesirea din indiviziune. Dupa ce am iesit din
indiviziune, cererile in materie de mostenire nu vor mai fi de competenta instantei de
la domiciliul mortului.

 3.Cererile privitoare societati – art. 119 NCPC

Art. 119: Cereri privitoare la societăţi

Cererile în materie de societate, până la sfârşitul lichidării sau, după caz, până la
radierea societăţii, sunt de competenţa exclusivă a instanţei în circumscripţia căreia
societatea îşi are sediul principal. – vizează cererile dintre asociați și societate (anularea
hotararilor adunarilor generale ale asociatului, plata dividendelor, obligarea asociatului
sa plateasca fata de societate daunele pe care I le-a adus prin exercitiul abuziv al
drepturilor sale). Textul nu se aplica actiunilor pe care societatea le exercita contra unor
terti, care nu sunt asociati, SI nici actiunilor pe care tertii le fac contra societatii. Aceasta
regula fiinteaza pana la lichidarea in fapt a societatii sau pana la radierea acesteia. Daca
sunt cereri in materie de societate care sunt si actiuni reale imobiliare, prevaleaza
dispozitiilor speciale de la art.119, adica se da intaietate actiunii societare.

 competenta se mentine pana la radierea/ lichidarea societatii

 vizeaza cereri prin care societatea da in judecata pe unii dintre
actionari sau cererile in care actionarii dau in judecata societatea. Nu
intra actiunile societatii cu tertii. Intra, spre exemplu: cereri
privitoare la adunari AGA, excluderea din societate, plata dividendelor,
raspunderea administratorilor.

 4. Cererile privitoare la insolventa si concordatul preventiv art. 120 NCPC

Art. 120: Cereri privitoare la insolvenţă sau concordatul preventiv

Cererile în materia insolvenţei sau concordatului preventiv sunt de competenţa
exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul.
Nu se aplica aceasta regula in materia persoanei fizice, unde instanta competenta
este cea de la domiciliul debitorului

 5. Cereri formulate de un profesionist impotriva consumatorului( cand

consumatorul introduce el – competenta alternativa) – art. 121 NCPC

28
 Art. 121: Cererile împotriva unui consumator
Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse
numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2)
rămân aplicabile.

Totusi in aceasta privinta, printr-o conventie, consumatorul poate accepta

mutarea competentei, insa numai dupa nasterea dreptului la despagubiri: nu prin
contract, adcica nu cand se inchieie contractul, consumatorul este intr-o pozitie
dezavantajata, profesionistul i-ar impune in acest moment.

Dupa ce s-a nascut dreptul la despagubiri, nu se mai afla intr-o pozitie

dezavantajata : poate sa zica ca vrea la instanta de la sediul profesionistului, spre
exemplu daca ea judeca mai multe cauze in materia lui sau are o jurisprudenta mai
favorabila. Daca consumatorul accepta mutarea competentei printr-o clauza
contractuala aceasta este considerata nescrisa.

Care e legatura intre 121 si art.113 pct.8 – care era o norma de competenta
alternativa?? Acolo era vorba de o cerere facuta de consumator, pe cand aici e vorba de
o cerere facuta de un profesionist.

Cat de „energica” este aceasta norma? Spre deosebire de celelalte norme de

compenteta exclusiva, ratiunile care au impus aceasta norma sunt pentru protectia
consumatorului – deci e oarecum la granita dispozitilor de ordine privata cu cele de
ordine publca – caci statul are si el interesul să protejeze consumatorul. Dar poate
consumatorul sa spuna ca e de acord chiar daca profesionistul nu a introdus la
instanta competenta? Instanta poate invoca ca e dispozitie de ordine publica.
Dispozitiile art.126 alin.2 – vorbeste despre competenta conventională. Deci: e posibil
in acest caz, ca instanta investita cu incalcarea legii, sa ramana competenta daca
consumatorul mentioneaza in mod expres faptul ca este de acord ca pricina sa fie
judecata la instanta respectiva,pentru ca altfel interpretarea ar fi una excesiva, dincolo
de facilitatea oferita consumatorului, care a fost una dintre ratiunile edictarii normei.

Mai exista niste norme de ordine publica in materie de competenta terioatriala,

acest lucru se desprinde din art.126

 Art. 126: Alegerea de competenţă

(1) Părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie
verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care
acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit
legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această
competenţă este exclusivă.
Infara de 17,18,19,20,21 , in restul cazurilor privitoare la bunuri sau pricini cu
privire la care partile pot dispune, partile se pot intelege sa stabileasca orice

29
 instanta competenta  mai exista o categorie de norme de ordine pubilca: toate
acelea care nu se refera la bunuri, cele in materie de filiatie, tot ce inseamna
instanta de tutela.

Tot competenta teritoriala exclusiva avem si atunci cand printr-o alta norma se
stabileste o astfel de competenta – eg: OG 2/2001 spune că : plangerile
contraventionale sunt de competenta judecatoriei in raza careia s-a produs
fapta; cererile in materie de litigii de munca; in materie de contestatii la
executare (se considera la instanta are competenta exclusiva – vezi ca aici briciu
nu e de acord pentru ca I se pare ca sunt drepturi de care se poate dispune.
Spre exemplu in materia starii si capacitatii persoanei, nu sunt pricini cu
privire la bunuri- de la ele nu se poate deroga.

! Art 915 NCPC- divort : nu este alternativa competenta. Nu are deschisa posibilitatea
alegerii dintre mai multe instante. Aici se stabileste competenta din treapta in treapa :

Art. 915 NCPC :

(1) Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se

află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă
comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia
judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria
competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când
pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente
internaţional, este
competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa
reclamantul.
(2) Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot
conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România.
În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei
Sectorului 5 al municipiului Bucureşti.
La seminar: art. 123, 124, 127 NCPC!

COMPETENȚA FACULTATIVA

= institutie nou introdusa in codul de procedura civila, si care vizeaza evitarea unor
viitoare stramutari de la o instanta.

Art. 127 NCPC privitor la copetenta facultativa, are in vedere situati in care in cercul
procesual, fie in calitate de reclamant, fie parat este un judecator care functioneaza la
instanta locului respctiv, care e competenta. Norma a aparut din ratiunea de a se evita
o eventuala stramutare, recuzare etc.

Art. 127: Competenţa facultativă

(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la
care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi

30
grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel
în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. – daca
judecatorul ar trebui in mod normal să introduca in bucuresti, iar el lucrează in
bucuresti, chiar la judecatorie trebuie sa introduca actiunea la una dintre judecatoriile de
la curtile de apel invecinate, din aceeasi circumscriptie. Aceasta norma este imperativa,
instanta o va putea invoca din oficiu.

(2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară
activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre
instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de
apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost
competentă, potrivit legii. – aici textul spune “poate” care induce ideea ca ar fi o norma
dispozitiva,de ordine privata lasand la dipozitia paratului posibilitatea de a introduce
actiunea la instanta respectiva, sau la o instanta invecinata. In opinia lui BRICIU:
ambele norme, si de la alin.1 si la alin.2 sunt imperative, de ordine publica, pentru ca
ratiunea instituirii acestora a fost aceeasi. Instanta poate invoca din oficiu, chiar si
reclamantul poate invoca acest lucru la primul termen daca el nu stia pana atunci ca
paratul e judecator la instanta respectiva.

In legatura cu aceasta chestiune exista un RIL nr.7/2016 ICCJ : sintagma „instanta la

care își desfăsoara activitatea” din cuprinsul art.127 alin.1 din Codul de procedura civilă
trebuie interpretata resctrictiv, in sensul ca se refera la situatia in care judecatorul isi
desfasoara efectiv activitatea in cadrul instantei competente sa se pronunte asupra
cererii de chemare in judecata in prima instanta.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor,
asistenţilor judiciari şi grefierilor. – aici s-a pus problema daca prin notiunea de grefier se
aplica doar grefierilor de instanta sau si personalului auxiliar de specialitate de la
parchetele de langa instanta – ICCJ prin RIL nr.7/2016: notiunea de grefier este aplicabilă
si personalului auxiliar.

*** principii fundamentale în jurul cărora se incearcă modificarea legislației:

- judecarea cu celeritate a cererilor

- unificarea jurisprudentei

31