Sunteți pe pagina 1din 12

AN II

LISTA TEMELOR DE SINTEZĂ PENTRU DISCIPLINA

MACROECONOMIE CANTITATIVA

1. Explicaţi cu ajutorul modelului IS-LM-BP posibile efecte pe care le-ar fi avut


asupra economiei României accesarea a 40 mld. Euro, în perioada 2008-2018,
fonduri acordate cu titlu gratuit de către Uniunea Europeană.

Modelul IS-LM-BP este folosit pentru a explica comportamentul economiei naţionale şi


dinamica sa. Modelul IS – LM arată legăturile existente intre sectorul bunurilor şi serviciilor
şi sectorul monetar, legătura ce există intre pieţele bunurilor şi cea a activelor financiare. El
oferă un instrument simplu şi puternic de analiză a efectelor politicilor fiscale şi monetare
asupra cererii producţiei şi a ratei dobanzii. Variabilele de bază ce fac legătura dintre pieţe
sunt venitul şi rata dobanzii.
Echilibrul pe piata bunurilor si piata monetara ( modelul IS-LM) Modelul IS-LM este obţinut
din combinarea curbelor (IS) şi (LM), respectiv a echilibrelor pe cele două pieţe: cea a
bunurilor şi serviciilor respectiv cea monetară. Modelul IS –LM va arăta combinaţia de venit
naţional şi rată a dobanzii care conduce simultan la echilibre pe ambele pieţe (in ambele
sectoare: cel real şi cel monetar), astfel că economia este privită ca un intreg. Punctul de
echilibru este unic, iar grafic este reprezentat prin intersectia dintre cele doua curbe(grafic).

Pentru a studia deplasările vom face două ipoteze:

1.Producţia (outputul) creşte ori de cate ori există un exces de cerere de bunuri şi scade ori de
cate ori există un exces de ofertă de bunuri. Această ipoteză descrie comportamentul firmelor
faţă de scăderea sau creşterea stocurilor.

2. Rata dobanzii creşte ori de cate ori există un exces de cerere de bani şi scade atunci cand
există un exces de oferte de bani. Această ajustare derivă din faptul că un exces de cerere de
bani conduce la un exces de ofertă de active speculative. In tendinţa de a obţine mai mulţi
bani agenţii economici vor vinde certificate, ceea ce va conduce la scăderea preţului acestora
sau la creşterea ratei dobanzii. Din mai multe motive este util să condiţionăm dinamica
indicatorilor prin ipoteze rezonabile. Una dintre aceste condiţionări este ipoteza că piaţa
monetară se ajustează rapid la schimbări, in timp ce piaţa bunurilor se ajustează mai lent.
Balanţa de Plăţi (BP)reprezintă inregistrarea tranzacţiilor rezidenţilor unei ţări cu restul lumii.
Există două mari conturi ale balanţei de plăţi: contul curent şi contul de capital. Ce-a de-a
treia componentă este contul acordurilor oficiale (sectorul oficial. Rezervele oficiale sunt
reprezentate de activele financiare străine deţinute de către guvern (autoritatea publică). O
creştere a rezervelor oficiale conduce la o balanţă a acordurilor curente negative.
Surplusul balanţei de plăţi = creşterea rezervelor oficiale = surplusul contului curent + fluxul
net privat de capital către interior.
In continuare vom analiza modelul IS-LM-BP pe cazul Romaniei. Am stabilit
ca IS este o dreapta de panta negativa. Dat fiind faptul ca Romania este o economie dechisa,
faptul că o parte a venitului va fi cheltuită pentru bunuri importate conduce la verticalizarea
curbei IS faţă de cazul unei economii inchise. Deci modificarea pantei curbei IS depinde de:
-Elasticitatea investiţiilor în raport cu dobânda.
-Înclinaţia marginală către economisire (s)
-Rata de impozitare.
-Elasticitatea exportului net in raport cu dobanda (n)
-Inclinatia marginala catre export net (m).

Deplasările curbei IS rezultă din:


- Modificarea cheltuielilor publice (G)
- - Modificarea volumului absolut al impozitelor (T).
Panta curbei LM depinde de:
-elasticitatea cererii speculative de bani în raport cu rata dobânzii
- senzitivitatea cererii pentru tranzacţii curente faţă de modificările venitului naţional.
Deplasarea curbei LM rezultă din modificarea ofertei de masă monetară. O creştere a
acesteia determină deplasarea către dreapta a curbei LM, iar o scădere determină
deplasarea către stânga. Pentru a verifica dacă un punct de echilibru intern (r, Y) situat
la intersecţia curbelor IS şi LM) conduce la un deficit (sau un surplus) al balanţei de plăţi
este suficient să suprapunem diagrama BP peste diagram IS – LM.

Acordarea de catre Uniunea Europeană, cu titlu gratuit, a 23 mld. Euroin perioada 2010-
2015 va determina: In prima instanta, cresterea surplusul contului de capital prin cresterea
fluxului de capital catre interior.
↑ CSB - > ↑ BP - > curba BP se va deplasa in jos - > vom avea o noua
curba: BP1.
In al doilea rand, datorita unei intrari de capital banesc in interiorul tarii, oferta de masa
monetara va creste.
↑ M / P - > LM se deplasează la dreapta .
Cum piaţa activelor reacţionează imediat, rata dobânzii va scădea între E şi E1, ceea ce va
stimula investiţiile, venitul crescând către noul punct de echilibru E’, pentru care rata
dobânzii va fi r1.
Mărimea acestor modificări depinde de poziţiile curbelor IS şi LM. Cu cât curba LM este
mai aproape de orizontală, cu atât mai mari vor fi modificările în venit.
Suma primita de la UE va insemna o crestere a cheltuielilor guvernamentale G, ducand la
modificarea curbei IS.
↑ G – > Y ↑ - > IS se deplaseaza spre dreapta
Dacă vom presupune că rata dobânzii rămâne nemodificată, atunci venitul se deplasează la
dr . Încorporând efectele monetare ale creşterii cheltuielilor, atunci datorită creşterii
venitului va avea loc creşterea ratei dobânzii, iar venitul va scădea. Această creştere a ratei
dobânzii va „elimina” anumite cheltuieli private iar creşterea venitului va fi mai mică decât
aceea corespunzătoare cazului în care rata dobânzii rămâne constantă. Acest efect
se mai numeşte efect de compensare şi va reduce dimensiunea multiplicatorului. Echilibrul
intern se modifica, corespunzator outputului si ratei reale a dobanzii . Deci Y creste, iar r
scade. Aceast lucru este benefic pentru economie, sugerand o perioada de expansine in
economie.
2. Apreciaţi faza ciclului economic în care se află România în prezent şi propuneţi,
pe baza modelului IS-LM-BP măsuri de încurajare a creşterii economice.

Creşterea economică se defineşte drept un spor al ritmului produsului naţional brut, al


produsului intern brut sau al venitului naţional brut pe cap de locuitor, încercându-se tratarea
simultană a aspectelor economice şi sociale. Aceasta este generată de sporul calitativ şi
cantitativ al resurselor productive ale economiei naţionale, al forţei de muncă şi a capitalului.
Latura cantitativă a ofertei de muncă este determinată de dinamica populaţiei, iar cea calitativă
de resursele disponibile pentru educaţie şi calificare profesională. Celălalt factor major al
creşterii economice este formarea brută de capital, constă în lărgirea stocului de capital
determinată de sporul investiţiilor brute; calitatea stocului de capital depinzând de nivelul
tehnologiei încoporate în acesta.

Teoriile creşterii economice sugerează următoarele direcţii:


- stimularea acumulării private şi naţionale;
- promovarea şi stimularea investiţiilor în industrii şi tehnologii de vârf;
- promovarea şi stimularea investiţiilor în capitalul uman;
- încurajarea comerţului internaţional.

Pe termen lung oferta de factori de producţie este cea care determinăcreşterea economică. De
aceea guvernele încearcă să acţioneze în această direcţie folosind următoarele pârghii:
- Perfecţionarea calităţii forţei de muncă;
- Stimularea investiţiilor prin sistemul de taxare;
- Menţinerea ratei dobânzii la un nivel scăzut pentru a reduce costul împrumuturilor
destinate investiţiilor;
- Stimularea cercetării ştiincifice şia dezvoltării tehnice;
- Sporirea investiţiilor în sectorul public.
Deşi este general acceptată ideea creşterii economice ca motor al dezvoltării sociale, teoria
economică evidenţiază şi daunele care însoţesc acest proces:
- Deteriorarea mediului prin industrializare, urbanizare şi în special prin poluare;
- Modificarea rapidă a profesiunilor şi a stilului de viaţă, care produce inadaptări cu
consecinţe asupra calităţii vieţii;
- Schimbarea involuntară a stilului de viaţă şi a calităţii acestuia determinată de
societatea de consum.
Analiza situaţie existente în România
În România putem considera faptul că vârful creşterii economice s-a atins în anul 2004, care
totodată a fost şi un an electoral. Dar de atunci, noile politici ale guvernului nou instalat, au
făcut ca aceasta, să tindă către „ un dezastru economic”. Un exemplu în acest fel ar fi faptul
că în anul urmator, în 2005, nivelul preţurilor nu a crescut deoarece valoarea importurilor a
crescut foarte mult, ţinând astfel pe loc inflaţia, lucru ce a determinat totodată şi o creştere a
deficitului balanţei de plăţi externe. Acordarea creditelor doar cu ”buletinul” a dus la o
îndatorare a cetățenilor și la un supraconsum
nesustenabil care a avut ca efect două consecințe, pe termen scurt a dus la creșterea PIB-ului,
iar pe termen lung la un deficit al balanței comerciale a României la care plătim și acum, prin
datora externă.
Deoarece în vederea îndeplinirii obiectivului de susţinere a creşterii economice şi de reducere
a inflaţiei, principalele acţiuni au vizat stabilirea deficitului bugetului general consolidat la un
nivel corelat cu obiectivele macroeconomice. În acest sens, s-a urmărit ca nivelul anual al
deficitului bugetului general consolidat să fie stabilit în corelaţie cu obiectivele
macroeconomice, scop în care ţinta a fost de 1,5% din PIB a deficituluibugetar pe anul 2005.
Acest lucru nu a fost realizabil.
Un alt mijloc de creştere economică ar fi scăderea ratei dobânzi pentru
investiţii, lucru care ar încuraja dezvoltarea infrastructurii datorită realizări de investiţii în
diferite domenii de activitate, fapt ce va determina o sporire a oferei de monedă, datorită
creşterii volumului de credite acordate de către bănci.
În concluzie cea mai importantă măsură luată de guvern în vederea relaxării fiscalităţii asupra
muncii, venitului şi capitalului a fost unificarea la 16% a cotei de impozitare a veniturilor şi
a profitului, concomitent cu măsurile de întărire a disciplinei financiare. Dar acest lucru se
pare că nu a avut succesul scontat de actuala guvernare, deoarece acestă relaxare fiscală, are
efecte pozitive pe termen scurt, iar menţinerea unei astfel de politici în continuare va conduce
guvernul la sporirea altor taxe şi impozite prin care să se acopere deficitul public. Iar în ceea
ce priveşte deficitul balanţei de plăţi externe, faptul că el a crescut a fost un lucru bun pe
moment deoarece preţurile nu au crescut, inflaţia fiind ţinută în loc datorită volumului mare
deimporturi. Actualele măsuri ”nepopulare” ale guvernului nu sunt măsuri anticriză, ci măsuri
disperate de a reduce deficitul bugetar. Scăderea salariilor bugetarilor cu 25% și a pensiilor
cu 15% vor reduce consumul și, în cel mai bun caz cheltuielile guvernamentale. Dar formula
PIB-ului este sumă din Consum + Investiții + Cheltuieli guvernamentale + Exportul net,
reducând două componente din această ecuație rezultă că PIB-ul va scădea, deci nu vom avea
creștere economică nici la anul.
3. Analizaţi pe baza modelului IS-LM-BP efectele pe care le are asupra economiei
României procesul de apreciere a monedei naţionale.

Devalorizarea monetara reprezinta reducerea legala a valorii paritare a monedei


nationale ca urmare a deprecierii sale in procesul de desfasurare a activitatii economice.
Valoarea paritara este data de continutul valoric al unitatii monetare al unei tari sau al
instrumentelor monetare internationale,ea se exprima printr-un etalon si serveste la
stabilirea paritatii monetare, adica la raportul valoric intre doua monede.Sunt
cunoscute in literatura de specialitate mai multe tipuri de devalorizari:
- devalorizarea explicita
- devalorizarea implicita
- devalorizarea defensiva
- devalorizarea ofensiva
- devalorizare totala
Deprecierea monetara ca diminuare a valorii insasi a unei monede poate fi interna si se
masoara cu ajutorul indicelui costului vietii sau mai poate fi externa cand se reflecta in
evolutia ascendenta a cursului la principalele burse.
Deprecierea interna la randul sau poate fi generala si partiala. Deprecierea generala
apare cand preturile si tarifele cresc insesizabil pe ansamblu, fapt care face sa se
achizitioneze mai putine bunuri ca inainte dar cu o suma identica de moneda ori pe piata
raman marfuri cu acelasi pret ca inainte dar de calitate inferioara. Deprecierea partiala
in sensul ca moneda se depreciaza doar la unele marfuri si numai intr-o anumita
perioada.
Deprecierea externa este cauza pentru o varietate de fenomene dramatice din economie
inclusiv a deprecierii interne.Semnificatia sa tehnica este ca pentru o suma data de
moneda straina se va cheltui o suma mai mare de moneda nationala. Dintre formele
frecvente de devalorizare o importanta aparte in contextul actualei economii romanesti
ca economie deschisa si de proportii mijlocii o are devalorizarea care poate fi: Defensiva
cand se omologheaza oficial prevederea pietei de cumparare externe a monedei
nationale ca urmare a unei inflatii prelungite.Ofensiva cand printro atare operatiune se
urmareste stimularea exporturilor daca intre monedele implicate exista raporturi
paritare efective.
O devalorizarea partiala la care a fost supusa moneda romaneasca a fost in toamna
anului 1990 cand vechea valoare paritara a monedei a fost redusa brusc pe cale
administrativa fata de valoarea dolarului (de la 22lei/$ prin devalorizarea leului sa ajuns
la cursul de 35lei/$).
Experienta practica a aratat ca stabilizarea monetara, oprirea ferma a inflatiei, inclusiv
prin devalorizare, a dat rezultate in general favorabile.
Reformele monetare pentru a da rezultate de durata, trebuie sustinute puternic prin
cresterea productiei, asigurarea echilibrului bugetar, a unei balante comerciale si de
plati echilibrate, control riguros al emisiunilor monetare si al acoperirii lor temeinice.
Masurile de combatere a inflatiei merg, de regula, in sensul invers al cailor care au dus
la inflatiei. Prima intentie se indreapta spre diminuarea cererii:reducerea cheltuielilor
publice, reducerea cheltuielilor private din fonduri imprumutate, majorarea
impozitului.
Devalorizarea poate contribui la alimentarea inflaţiei prin efectul propagat al creşterii
preţurilor bunurilor importate. O monedă prea puternică poate
produce de asemeni pierderi economice. Iniţial o monedă puternică creşte puterea de
cumpărare a statului pe piaţa internaţională. Preţurile mai scăzute la importuri pot
contribui la scăderea inflaţie. Dar, exporturile devin mai puţin competitive, astfel încât
exportatorii vor fi constrânşi să urmărească o competitivitate structurală. Aceasta
înseamnă o rată a dobânzii mai puternică pentru plasamentele în monedă naţională, în
raport cu devizele. Creşterea ratelor dobânzii poate produce scăderea investiţiilor şi
subminarea creşterii PIBului. În plus, poate antrena creşterea artificială a cursurilor de
schimb şi implicit a riscului crahului bursier.

Efecte pozitive şi negative ale devalorizării

Devalorizarea monedei naţionale este efectuată de către Banca Centrală într-un regim
cu rate de schimb fixe iar deprecierea rezultă din deficitul balanţei de plăţi într-o
economie cu regim de schimburi flexibile. În ambele situaţii se pot înregistra
următoarele efecte :
(1) Devalorizarea monedei naţionale conduce la creşterea preţurilor produselor
importate.
(2) În cazul în care importurile se concentrează în mare măsură pe materii prime,
materiale şi tehnologiei atunci vor creşte şi preţurile interne (inflaţia importată).
(3) Datorită creşterii preţurilor interne are loc o scădere a competitivităţii produselor
exportate (exprimate în monedă străină).
(4) Pe de altă parte, creşterea preţurilor importurilor conduce la scăderea volumului
acestora.
(5) Devalorizarea monedei naţionale generează scăderea preţurilor produselor
exportate (exprimate în monedă străină).
(6) Scăderea preţurilor produselor exportate conduce la creşterea competitivităţii
produselor interne şi de aici la:
(7) Creşterea volumului exporturilor.
(8) Creşterea exporturilor determină creşterea PIB împreună cu toate efectele acesteia:
creşterea ofertei de locuri de muncă şi scăderea şomajului conjunctural.
(9) Scăderea importurilor însoţită de creşterea exporturilor va determina scăderea
deficitului balanţei comerciale.
Efectele descrise anterior au loc doar în cazul unei economii competitive pe plan
internaţional şi a unui comportament concurenţial din partea firmelor interne. Din
aceste considerente vom sublinia şi dezavantajele care pot aparea în cazul unei
asemenea politici:
(1) Efectul – profit al unei devalorizări constă în faptul că exportatorii, păstrându-şi
preţurile în moneda străină.
(2) vor câştiga la repatrierea valutei un venit mai mare în moneda naţională, iar volumul
exporturilor rămâne nemodificat.
(3) În ceea ce priveşte importatorii, dacă vor decide să menţină preţurile interne
nemodificate (pentru a păstra volumul desfacerii), aceştia vor înregistra o scădere a
profitului, iar dacă vor majora preţurile, va scădea volumul desfacerilor.
(4) Aceste efecte vor determina scăderea deficitului balanţei comerciale.
(5) Efectul de concurenţă constă în comportamentul exportatorilor şi importatorilor în
raport cu devalorizarea.Dacă elasticitatea cererii faţă de preţuri este puternică, vor
scădea importurile şi vor creşte exporturile.
(6) Creşterea exporturilor şi scăderea importurilor determină scăderea deficitului
balanţei comerciale.Dacă cerea este realativ inelastică în raport cu preţurile, volumul
importurilor va rămâne relativ nemodificat.
(7) Menţinerea nemodificată a importurilor determină creşterea deficitului balanţei
comerciale.
Efectul unei devalorizări nu este de la început favorabil balanţei de plăţi datorită inerţiei
sistemului economic şi efectelor de întârziere. Grafic, forma efectelor unei devalorizări
este aceea a literei J, respectiv în primul an are loc o depreciere a soldului balanţei
comerciale, urmată de o îmbunătăţire progresivă a acestuia. Revenirea la echilibru se
efectuează, în general, după doi – trei ani de la devalorizare.

În cazul unei monede slabe există multe situaţii în care o devalorizare nu are efectele
scontate. În cazul unei monede puternice, chiar dacă pe termen scurt o apreciere a
acesteia generează o înrăutăţire a balanţei economice, pe termen lung se realizează o
consolidare a monedei şi o bază stabilă pentru relansare economică şi obţinerea unei
balanţe comerciale şi \de plăţi excedentară.
4. Analizaţi evoluţia şomajului şi a inflaţiei în România în ultimii 29 de ani şi
comentaţi curba Phillips.

Inflatia este procesul de crestere semnificativa si persistenta a nivelului


preturilor. Aceasta mai poate fi definita prin scaderea puterii de cumparare a
unei unitati monetare. O crestere a inflatiei, a nivelului preturilor de sub 1%
anual nu este considerata inflatie. Un nivel al inflatiei intre 1 si 3% este
considerat rezonabil pentru o economie in expansiune, iar o astfel de inflatie
se numeste inflatie taratoare. La polul opus, in care inflatia este de peste
50% avem hiperinflatie.Pe termen lung inflatia este prezenta in orice
economie. Exista doua tipuri de inflatie:anticipata si neanticipata. Inflatia
neanticipata este acea crestere surprinzatoare a preturilor, crestere care nu
a fost anticipata de agentii economici. Inflatia poate fi masurata prin
intermediul IPC, IPP, IGP sau deflatorul PIB. IPC masoara evolutia preturilor
unui cos de produse semnificativ pentru cheltuielile efectuate de o
gospodarie reprezentativa. IPP masoara evolutia preturilor in stadiile
anterioare consumului final, respectiv preturile materiilor prime, ale
semifabricatelor si ale produselor finite inainte de a fi livrate pe piata. IGP
masoara evolutia tuturor preturilor din economie. Deflatorul PIB arata
evolutia nivelului mediu al preturilor tuturor bunurilor si serviciilor incluse in
PIB: = * 100. Cele mai generale masuri pentru inflatie sunt IGP si
deflatorul PIB.
Inflatia are drept cauze cresterea salariilor care conduce la cresterea
costurilor de productie.De asemenea, cresterea cererii de bunuri si servicii
mai rapida decat cresterea ofertei va determina cresterea preturilor.O alta
cauza a inflatiei este reprezentata de cresterea masei monetare. Dintre
politicile antiinflationiste amintim: controlul preturilor, controlul salariilor,
reducerea cererii agregate, prin intermediul politicii de venituri sau prin
politica monetara (masa monetara mica). In ceea ce priveste somajul, acesta
poate fi analizat prin intermediul indicatorilor absoluti (nr. efectiv de someri)
sau indicatorilor relativi ( Rata somajului= S/PA*100), S-nr. someri, PApopulatia
activa.
Somerii, a doua componenta a populatiei active, se determina in 2 variante:
someri inregistrati si someri in sensul BIM.
7
In statistica internationala se utilizeaza urmatoarele rate de somaj: -rata
globala standardizata BIM =someri in sen BIM/ populatia activa totala; -rata
globala standardizata OCDE= someri/ populatia activa totala
Somajul a fost clasficat in mai multe tipuri: -Voluntar/Involuntar;
-Conjunctural/ Frictional/ Structural.
In functie de raportul cerere-oferta:Clasic/ Ciclic/ Sezonier
În România problema şomajului tinde să se agraveze şi datorită faptului că a
început să se restructureze o parte a întreprinderilor mari şi foarte mari.
Această restructurare presupune deci şi pierderea unor locuri de muncă,
care adăugându-se la numărul şomerilor deja existenţi pe această piaţă nu
va reuşi decât să agraveze problema şomajului.
Relatia negativa intre somaj si inflatie este evidentiata de curba Phillips.
In cazul unei concurente perfecte pe piata, preturile si cantitatile se
ajusteaza catre echilibru. (Teorema Cobweb). In cazul Romaniei rata
somajului se observa ca are un trend descrescator. Variatii mai mari ale
acestuia s-au inregistrat in ianuarie 2000 (cand a crescut brusc de la 11.8%
la 12.3%) sau in mai 2001 cand a scazut de la 9.8% la 9.2%. In 1991 s-au
inregistrat cele mai mici valori ale somajului, media anuala fiind de doar
1.8%. Daca analizam valorile corespunzatoare pentru rata inflatiei observam
ca acestea urmeaza o dreapta cu panta negativa, deci au tendinta
descrescatoare. (in 2000 aceasta a fost de 45.7%, iar in 2009 de doar
5.59%). Pentru 2010 estimarea ratei inflatiei este cuprinsa intre 1 si 6%.
Există trei etape ale procesului inflaţionist la noi în ţară :
1. Inflaţia până la revoluţia din decembrie 1989. Această etapă a procesului
inflaţionist se caracterizează prin fatpul că: preţurile au fost menţinute forţat
sub control ; a existat o penurie acută de produse şi servicii adăugându-se la
aceasta şi proasta calitate, banii menţinuţi la populaţie au fost foarte puţini
folosindu-se un sistem agresiv de impozite.
2. O a doua etapă ţine de la la revoluţia de la 1989 până la declanşarea
acţiunii de liberalizare a preţurilor ;(1989-1996). Această perioadă se
caracterizează prin faptul că preţurile au fost menţinute la un nivel
satisfăcător; creşterea veniturilor populaţiei; creşterea fără motiv a masei
monetare.
3. Trecerea la sistemul de preţuri liberalizat a fost o adevărată lovitură
pentru economia românească, importurile au crescut în comparaţie cu
exporturile; moneda naţională a fost scăpată de sub control depreciindu-se
în continuu faţă de cursul de referinţă.
In 1993, imediat dupa Revolutie, rata inflatiei a atins un nivel maxim de
256,1%. Dupa aceea, rata inflatieie a cunoscut un declin gradual până în
anul 1997 când economia ţării a cunoscut o perioadă de instabilitate
economică ce a condus la atingerea unui nou nivel al inflaţiei (154.8%). Din
1997 si pana astazi, rata inflatieie a scazut treptat, tinta pentru 2010 fiind de
3.5%.
Rata somajului a scazut constant (mai ales din 2002) datorita mentinerii
cresterii economice, consecventei in aplicarea eficienta a masurilor privind
sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca,
8
care au creat permanent oportunitati de ocupare pe piata muncii. Rata
somajului in 2003 a fost de 7.6% (fata de 10.2 % in 2002) datorita
implementarii masurilor prevazute in Programul socila aprobat de Guvernul
Romaniei, in urma caruia au fost incadrate in perioada 1 noi. 2002-31 mar.
2003 64.877 persoane.
Analizand ultimii 18 ani, am identificat trei cicluri complete de crestere si
descrestere a ratei somajului, al patrulea fiind in plina desfasurare:
1. intre august 1992 si noiembrie 1996, rata somajului a crescut de la 5.9%
la 11.5% dupa care a scazut inapoi la 6.1%, ciclul total de
crestere/descrestere intinzandu-se pe o perioada de 51 de luni. Maximul de
11.5% a fost atins dupa o perioada de 19 luni de crestere, iar descresterea a
durat 32 de luni, insa pe ultima parte, revenirea a fost semnificativa:
in ultimele 9 luni ale perioadei, rata somajului a scazut de la 9.8% la 6.1%.
2. noiembrie 1996 – octombrie 2001: rata somajului s-a majorat de la
6.1% la 12.5% (39 de luni de crestere discontinua) revenind la 7.7% dupa 19
de luni de scadere, valoarea de 6.1% nefiind insa atinsa.
3. octombrie 2001 – mai 2003: in doar 19 luni, rata somajului a urcat
de la 7.7% la 13.5% revenind apoi la 7.6%, aceasta evolutie spectaculoasa
putand avea si alte explicatii pe care nu am reusit sa le identific (de ex,
intrarea in randul somerilor a un0r categorii de persoane care nu au fost
prinse in statistici pana la momentul respectiv, urmata de iesirea acestora
din statistici dupa o anumita perioada).
4. iulie 2008 – prezent: rata somajului este acum de 7.8%, cu 4.1
puncte procentuale sub nivelul din iulie 2008, cresterea avand loc pe
parcursul a 17 luni.
Inflaţia manifestată în România în intervalul 1990–2000 s-a menţinut la
un nivel ridicat, dar într-un evident proces de dezinflaţie după anul 2000, în
timp ce şomajul a avut o evoluţie sinuoasă, declinul şi dezechilibrele
provocate de trecerea la economia de piaţă determinand o adevărată
explozie a şomajului în primii ani ai tranziţiei. Deşi în literatura de
specialitate se apreciază că pe termen mediu relaţia de compensare inflaţieşomaj
(curba lui Philips) nu se respectă, totuşi faptul că economia
românească se află în proces de tranziţie spre economia de piaţă este
reflectat de existenţa, într-o anumită proporţie, a acestei relaţii. In ceea ce
priveste Romania, relatia inversa dintre inflatie si somaj a putut fi observata
in perioada 1993-1994, cand inflatia a scazut de la 256.1% la 136.7%, in
timp ce somajul a crescut, de la 10.4% la 10.9%. In schimb, in perioada
urmatoare, scaderea inflatiei a fost insotita de scaderea ratei somajului.
Pana in 2008, trendul descrescator s-a mentinut la ambii indicatori
analizati.
Curba Phillips poate fi considerat un instrument important în
fundamentarea politicii economice pentru ca fiecare punct al ei poate fi
considerat o strategie economica. Asadar, pentru a putea restabiliza
echilibrul economic, este necesar a se actiona asupra celor 2
instrumente(ambele cu efecte negative asupra cresterii) care, actionand una
asupra celeilalte pot aduce nivelul economiei la un prag de echilibru.
5. Analizaţi pieţele bunurilor şi serviciilor şi piaţa monetară din România prin
intermediul modelului IS-LM.

6. Analizaţi evoluţia comerţului exterior al României în ultimii 29 de ani şi influenţa


acestuia asupra formării PIB (pe baza modelului IS-LM-BP).

7. Analizaţi evoluţia cursului de schimb nominal şi real în România în ultimii 29 de


ani si comentaţi influenţa evoluţiei acestuia asupra economiei.

8. Comentaţi dinamica valorilor nominale şi reale ale principalilor indicatori


macroeconomici în România pentru ultimii 29 de ani.

9. Analizaţi evoluţia Balanţei de Plăţi a României în ultimul deceniu şi oferiţi soluţii


de echilibrare a deficitului balanţei comerciale.

10. Analizaţi cu ajutorul modelului IS-LM-BP efectele pe care le au fluxurile de


capital trimise de românii care lucrează în străinătate.

11. Politici de creştere economică monetară. Studiu de caz pentru economia


Românei.

12. Politici de creştere economică fiscală şi bugetară. Studiu de caz pentru economia
Românei.
13. Politici antiinflationiste si politici antisomaj.

14. Tipuri de multiplicatori si efecte de multiplicare. Studiu de caz pentru România.

15. Politici neokeynesiene şi de tip monetar de creştere economică.