Abcesul pulmonar

Definiție: Abcesul pulmonar reprezintă o colecție purulentă, de obicei unică, localizată în parenchimul
pulmonar, care se evacuează prin căile respiratorii în urma deschiderii în bronhii, însoțindu-se de
expectorație mucopurulentă.
Etiopatogenie: agenții patogeni sunt: pneumococul, streptococul, stafilococul. Germenii pătrund în
parenchimul pulmonar pe cale aeriană, limfatică sau hematogenă și prin continuitate de la un focar din
vecinătate. Cauzele cele mai frecvente sunt: cancerul pulmonar, dilatația bronșică sau suprainfectarea unor
afecțiuni preexistente.
Anatomie patologică: Abcesul pulmonar este construit de obicei din 3 structuri: o cavitate care conține
puroi, un perete mai mult sau mai puțin îngroșat, apărând ca o membrană și o zonă de reacție inflamatorie în
jur.
Simptome: debutul este brusc, brutal, caracterizat prin frisoane, febră până la 40ºC, junghi toracic, tuse,
expectorație, facies palid, rezistență la antibiotic, apare vomica (între a 5-a și a 15-a zi de evoluție). După
vomică, febra scade, iar starea generală se ameliorează.
Tratament: se administrează antibiotice, expectorante, mucolitice, hemostatice; se recomandă aspirația prin
bronhoscopie (dar numai când expectorația este abundentă)
Gangrena pulmonara
Definiție: Gangrena pulmonară reprezintă o supurație pulmonară difuză și întinsă cu alterarea severă a stării
generale, cu expectorație fetidă, cu miros de putred. Germenii responsabili sunt diverse varietăți de
streptococ.
Simptome: debutul este caracterizat de febră mare, junghi toracic, frison, tuse, respirație fetidă. Apar
hemoptiziile, astenia, dispneea, inapetența și denutriția
Tratament: este asemănător cu cel al abcesului pulmonar, dar antibioticele trebuie administrate în doze mult
mai mari în timp îndelungat.
Chistul hidatic pulmonar
Definiție: Chistul hidatic pulmonar este o boală provocată de localizarea și dezvoltarea în plămâni a larvei
de Taenia echinococcus.
Etiopatogenie: ouăle parazitului sunt eliminate din intestinul câinelui, infestează omul; căile de infestare
sunt: respiratorie, prin inhalare sau digestivă. Contaminarea se face fie direct, prin contact repetat cu câinele,
prin mâini murdare, fie indirect prin apă sau alimente infestate.
Simptome: evoluează în 3 faze și pot apărea: urticaria, pruritul, tuse iritativă uscată, dispneea, hemoptizia,
vomica și supurația pulmonară.
Evoluție: este lentă, îndelungată, cu fenomene de compresiune, resimțite atunci când chistul a ajuns la
volumul unei portocale.
Tratament: este doar chirurgical, iar profilaxia bolii urmărește evitarea contactului prea intim cu câinii,
spălarea mâinilor înainte de masă dar și spălarea fructelor și zarzavaturilor înainte de consum.
Chisturile aeriene pulmonare
Definiție: Chisturile aeriene pulmonare sunt cavități unice sau multiple, de obicei congenitale, de mărimi
variate ce apar în parenchimul pulmonar.
Simptome: în general chisturile aeriene sunt mute, dar pot fi depistate fie cu ocazia unui exmane radiologic,
fie cu ocazia unei complicații precum hemoptizie, febră, tuse și expectorație purulentă.
Tratament: chirurgical
Profilaxie: urmărește depistarea bolii în stadii precoce. Tratamentul chirurgical presupune:
1) exereza (metoda de elecție care constă în rezecarea unui segment sau chiar a unui plămân);
2) toracoplastia constă în rezecarea unui număr de coaste, obținăndu-se retracția definitivă a plămânului care
favorizează vindecarea leziunilor;
3) pneumotoraxul extrapleural care constă în introducerea unei cantități de aer între pleura parietală și
peretele toracic.
Tuberculoza pulmonara
Definiție: Tuberculoza pulmonară este o afecțiune infecto-contagioasă provocată de bacilul Koch, afecțiune
care interesează întregul organism dar se localizează la nivelul plămânului.
De la omul bolnav, care reprezintă rezervorul important al microbului, răspândirea se face pe următoarele
căi:
1) calea aeriană – constituită de picăturile de salivă
2) calea digestivă – determinată prin ingerarea de alimente contaminate cu bacil tuberculos (laptele)
3) calea cutanată – produsă prin plăgile contaminate cutanate
Factori de risc: persoanele paupere fără adăpost, infectații cu HIV, consumatorii de droguri și alcool în
exces, scăderea imunității, vârstele extreme (<5 - >50), boli maligne (cancere, limfoame, leucemii) sau
contactul cu persoanele infectate cu tuberculoză.
Persoanele care se infectează au 2 posibilități: să rămână infectate (tuberculoza latentă) sau să treacă de la
stadiul de infecție la cel de boală în tuberculoza activă. Dacă sistemul imunitar este slăbit, în lipsa
tratamentului, persoana infectată dezvoltă tuberculoza activă și este capabilă să infecteze alți oameni.
Simptome: o persoană cu infecție nu are nici un simptom, dar o persoană cu tuberculoza activă poate avea
următoarele simptome: oboseală marcantă, scădere în greutate, tuse uscată apoi productivă, inapetență, febră
prelungită, tuse însoțită de sângerări și transpirații nocturne. Aceste simptome nu sunt specifice pentru
tuberculoză și de aceea, pentru stabilirea unui diagnostic corect, este nevoie de investigații suplimentare.
În tuberculoza latentă se efectuează:
1) test cutanat ce presupune injectarea în piele la nivelul antebrațului o cantitate mică de fluid ce conține
tuberculină, iar rezultatul se citește la 72 h. Rezultatul pozitiv presupune apariția unei umflături roșii, cu
diametrul mai mare de 10 mm la locul injectării.
2) test de sânge ce apreciază răspunsul sistemului imunitar la bacteriile ce provoacă tuberculoza, iar în
ambele situații rezultatul poate fi atât negativ cât și pozitiv, ceea ce semnifică prezența tuberculozei latente.
În tuberculoza activă se realizează următoarele examene:
1. Radiografia sau tomografia computerizată toracică – se recomandă acest tip de examen pentru
evidențierea diferitelor tipuri de leziuni
2. examenul sputei
3. bronhoscopia
Tratament: scopul principal vizează vindecarea bolii. Pacientul care suferă de tuberculoză latentă sau activă
trebuie izolat pentru a nu răspândi infecția. Tratamentul se face sub strictă supraveghere a personalului
medical și durează de la 6-18 luni.
Complicații: hemoptizia, pneumotoraxul, bronșiectazia și distrucția pulmonară extinsă
Profilaxie: 1. Vaccinarea; 2. Chimioprofilaxia; 3. Controlul transmiterii infecției