UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIŞ” DIN ARAD

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

MASTER: AUDIT ŞI EXPERTIZĂ CONTABILĂ

REFERAT

AUDITUL AFACERILOR

“AUDITUL ESTIMĂRILOR CONTABILE”

CORPADE NICOLETA
ANUL I SEM. II
 Auditul estimărilor contabile

Cuprins

Introducere ……………………………………………………………………………………3

Natura estimărilor contabile………………………………………………………………….3

Proceduri de audit……………………………………………………………………………..4

Examinarea şi testarea metodelor utilizate de conducere…………………………………..4

Analiza datelor şi presupunerilor pe care se bazează estimarea……………………………5

Verificarea calculelor şi compararea estimărilor perioadelor precedente cu rezultatele

effective…………………………………………………………………………………………6

Evaluarea rezultatelor procedurilor de audit………………………………………………..6

Bibliografie ……………………………………………………………………………………..8

Page 2
 Auditul estimărilor contabile

Auditul estimărilor contabile

Introducere

Standardul Internaţional de Audit (ISA) nr. 540 stabileşte procedurile şi principiile

fundamentale cât şi modul lor de aplicare în ce priveşte auditul estimărilor contabile conţinute în
situaţiile financiare.
Prezentul standard nu este destinat pentru a fi aplicat la examinarea informaţiilor
financiare de prospectare, deşi multe din procedurile descrise în prezentul standard pot fi utilizate
în acest scop.
Auditorul trebuie să obţină dovezi de audit suficiente şi adecvate, referitoare la estimările
contabile.
"Estimare contabilă" - o sumă (mărime) aproximativă a unei posturi contabile, în absenţa
metodelor precise de măsurare a acesteia. Drept exemple servesc:
• Uzura mijloacelor fixe pe parcursul duratei stabilite de utilizare utilă a acestora.
• Rezerve pentru acoperirea cheltuielilor legate de diminuarea valorii de intrare a
stocurilor de mărfuri şi materiale pînă la valoarea realizabilă netă.
• Corecţii la datorii dubioase.
• Venituri anticipate.
• Active şi datorii amînate privind impozitul pe venit.
• Rezerve pentru acoperirea pierderilor privind prevenţiile.
• Rezerve pentru acoperirea cheltuielilor legate de garanţii.
Responsabilitatea pentru pregătirea estimărilor contabile incluse în rapoartele financiare o
poartă conducerea agentului economic. Aceste estimări sunt, deseori, determinate în condiţii de
incertitudine a rezultatelor privind evenimentele care s-au produs sau care se pot produce, şi deci
se bazează pe aprecierea persoanelor ce au determinat estimările. Prin urmare, la aplicarea
estimărilor contabile riscul denaturărilor semnificative creşte.

Natura estimărilor contabile

Estimarea contabilă - desemnează o evaluare aproximativă a sumei unui element în

absenţa unei metode precise de măsurare (determinare).
Cele mai frecvente estimări contabile se referă la: provizioane pentru deprecierea
stocurilor şi creanţelor; amortizarea imobilizărilor asupra duratei lor de viaţa estimată; venituri
anticipate; impozite amânate; provizioane pentru riscuri privind procesele în curs; pierderi asupra
unor contracte pe termen lung; provizioane pentru garanţii.
Procesul de pregătire a estimărilor contabile poate fi simplu sau complicat, în funcţie de
esenţa posturii contabile examinate. Spre exemplu, suma chiriei aferentă veniturilor anticipate se
determină prin calcul simplu, în timp ce calcularea rezervelor pentru acoperirea cheltuielilor
legate de diminuarea valorii de intrare a stocurilor de mărfuri şi materiale până la valoarea
realizabilă netă, poate necesita analize detaliate a datelor curente şi a previziunilor de vânzări

Page 3
 Auditul estimărilor contabile

viitoare. Pregătirea estimărilor complicate poate necesita cunoştinţe speciale sau exprimarea
aprecierii de către persoanele responsabile de calculul estimării.
Estimările contabile pot fi determinate permanent, ca parte a sistemului contabil curent,
sau periodic, la sfîrşitul perioadei de gestiune. În multe cazuri, estimările contabile se determină
în baza formulelor ce prevăd utilizarea indicatorilor perioadelor precedente, cum ar fi spre
exemplu, folosirea:
• normelor de uzură stabilite pentru fiecare obiect (grup de obiecte) de mijloace fixe
• nivelului de cheltuieli mediu în raport cu volumul vînzărilor nete la calcularea
rezervelor pentru garanţii.
În astfel de cazuri, formulele de calcul trebuie revăzute cu regularitate de conducere, spre
exemplu, prin concretizarea duratelor de funcţionare utilă a activelor sau prin compararea
rezultatelor efective cu cele estimate şi, dacă este necesar, efectuarea corectărilor
corespunzătoare a acestor formule.
Incertitudinea referitoare la câteva posturi sau lipsa de date autentice pot să împiedice
estimarea obiectivă a posturilor respective. În aceste cazuri, auditorul urmează să examineze
necesitatea modificării raportului său în scopul corespunderii lui cu SNA 700 "Raport al
auditorului asupra rapoartelor financiare".

Proceduri de audit

Auditorul trebuie să obţină dovezi de audit suficiente şi adecvate, că în circumstanţele

create, estimarea contabilă este rezonabilă şi dezvăluită în mod corespunzător, dacă este necesar.
Dovezi de audit disponibile pentru confirmarea unei estimări contabile sunt deseori mai greu de
obţinut şi de regulă mai puţin convingătoare decât cele disponibile pentru confirmarea altor
posturi din rapoartele financiare.
Este important ca auditorul să înţeleagă procedurile şi metodele utilizate de conducere la
pregătirea estimărilor contabile, inclusiv sistemele contabil şi de control intern, la determinarea
caracterului, momentului de exercitare şi volumului procedurilor de audit.
La auditarea estimărilor contabile auditorul trebuie să aplice unul sau mai multe din
următoarele moduri de abordare:
 examinarea şi testarea metodelor utilizate de conducere pentru pregătirea
estimărilor;
 aplicarea estimării independente pentru compararea cu estimarea pregătită de
conducere;
 examinarea evenimentelor ulterioare care confirmă estimările contabile.
 evaluarea concluziilor rezultate din procedurile de audit.

Examinarea şi testarea metodelor utilizate de conducere

La examinarea şi testarea metodelor utilizate de conducere sunt aplicate următoarele

proceduri:
 analiza datelor şi presupunerilor pe care se bazează estimarea;
 verificarea calculelor utilizate la pregătirea estimării;
 compararea, când este posibil, a estimărilor calculate pentru perioadele precedente cu
rezultatele efective ale acestor perioade;

Page 4
 Auditul estimărilor contabile

 examinarea procedurilor folosite de conducere pentru verificarea şi aprobarea estimărilor.

Analiza datelor şi presupunerilor pe care se bazează estimarea

Auditorul trebuie să evalueze dacă datele pe care se bazează estimarea sunt exacte,
complete şi relevante. La utilizarea datelor contabile este necesar ca ele să corespundă datelor
prezentate de sistemul contabil. De exemplu, la analiza rezervei pentru acoperirea cheltuielilor
legate de garanţii, auditorul trebuie să obţină dovezi de audit care să confirme că datele
referitoare la produsele aflate în garanţie la sfîrşitul perioadei corespund datelor despre vânzări
conţinute în sistemul contabil.
La căutarea dovezilor de audit auditorul poate apela la surse din afară agentului
economic. Spre exemplu, la analiza rezervelor pentru acoperirea cheltuielilor legate de
diminuarea valorii de intrare a stocurilor de mărfuri şi materiale până la valoarea realizabilă netă
în legătura cu învechirea morală a acestora, auditorul, pe lângă studierea datelor interne privind
nivelul vânzărilor pentru perioada precedentă, şi existenţa comenzilor şi planurilor serviciului de
marketing, poate căuta dovezi prin analiza pieţei şi tendinţelor de dezvoltare a ramurii. La
analiza estimărilor prezentate de conducere privind consecinţele financiare ale proceselor
judiciare şi pretenţiilor, auditorul urmează să stabilească contact direct cu juriştii agentului
economic.
Auditorul trebuie să aprecieze dacă estimarea contabilă este pregătită în baza unei analize
corespunzătoare a datelor colectate. Drept exemple pot servi, analiza vechimii creanţelor şi
calculul mărimii stocurilor de mărfuri şi materiale în zile, luni etc., bazat pe rezultatele perioadei
precedente sau pe prognoze.
Auditorul trebuie să determine temeinicia principalelor presupuneri făcute de agentul
economic şi utilizate la pregătirea estimării contabile. În unele cazuri, presupunerile se pot baza
pe informaţia statisticii guvernamentale sau de ramură, cum ar fi de exemplu, date statistice
privind ratele inflaţiei şi dobînzilor, indicatorii gradului de ocupare a populaţiei, precum şi
previziuni de creştere a pieţei. În alte cazuri, se pot utiliza presupuneri specifice ale agentului
economic bazate pe date interne.
La analiza presupunerilor care stau la baza estimării, auditorul urmează să ia în
considerare dacă acestea sunt:
• Rezonabile, ţinînd cont de rezultatele reale ale perioadelor precedente.
• Coordonate cu presupunerile folosite pentru alte estimări contabile.
• Coordonate cu planurile adecvate ale conducerii.
Auditorul urmează să acorde o atenţie deosebită presupunerilor ce depind în mare măsură
de variaţii, celor subiective, precum şi celor sensibile denaturărilor semnificative.
În cazurile pregătirii estimărilor complicate cu aplicarea metodelor specializate, auditorul
poate considera necesar atragerea experţilor independenţi, spre exemplu specialişti privind
evaluarea imobilului. Modul de atragere a experţilor este reglementat de SNA 620 "Utilizarea
lucrărilor expertului".
Auditorul urmează să verifice corectarea la timp a metodelor şi actualizarea datelor
folosite de conducere la pregătirea estimărilor contabile. Pentru aceasta auditorul trebuie să
folosească cunoştinţele sale privind rezultatele financiare ale agentului economic pentru
perioadele precedente, practica aplicată de alţi agenţi economici din aceeaşi ramură, precum şi
planurile conducerii care i-au fost prezentate.

Page 5
 Auditul estimărilor contabile

Verificarea calculelor şi compararea estimărilor perioadelor precedente cu

rezultatele efective

Auditorul trebuie să verifice metodica de calcul aplicată de agentul economic. Caracterul,

momentul de exercitare şi volumul procedurilor de audit vor depinde de astfel de factori cum ar
fi caracterul complicat al calculului estimării contabile, aprecierea de auditor a procedurilor şi
metodelor folosite de conducerea agentului economic la pregătirea estimării, precum şi caracterul
semnificativ al acestei estimări pentru rapoartele financiare.
Atunci cînd este posibil, auditorul urmează să facă o comparaţie între estimările contabile
efectuate pentru perioadele precedente cu rezultatele efective ale acestor perioade în scopul:
 obţinerii dovezilor despre credibilitatea generală a procedurilor de pregătire a
estimărilor, folosite de agentul economic;
 examinării necesităţii corectării metodelor de pregătire a estimărilor;
 depistării abaterilor între rezultatele efective şi estimările efectuate pentru
perioadele precedente, şi stabilirii faptelor efectuării ajustărilor necesare sau
dezvăluirii informaţiei.
Auditorul are obligaţia de a verifica dacă această analiză şi aprobare sunt efectuate la
nivelul ierarhic corespunzător şi sunt consemnate în documentaţia care justifică calculul estimării
contabile.
Scopul auditorului este de a obţine o asigurare rezonabilă că estimările contabile au o
baza reală iar calculul lor s-a făcut corect. El, trebuie să evalueze caracterul rezonabil al
estimării, sprijinindu-se pe cunoaşterea entităţii şi a sectorului său de activitate, precum şi
coerenţa cu celelalte elemente probante obţinute pe parcursul auditului.
Auditorul va analiza evenimentele posterioare închiderii exerciţiului, care pot duce la
ajustarea estimărilor contabile ca urmare a modificării datelor şi ipotezelor reţinute pentru
calcularea estimării contabile.

Evaluarea rezultatelor procedurilor de audit

Auditorul, bazându-se pe cunoaşterea business-ului agentului economic şi pe

corespunderea estimării altor dovezi de audit obţinute în procesul auditului, trebuie să formuleze
o concluzie finală referitoare la caracterul rezonabil al estimării respective.
Auditorul urmează să ia în considerare evenimentele sau tranzacţiile ulterioare
considerabile ce influenţează asupra datelor şi presupunerilor folosite la pregătirea estimării
contabile.
Din cauza incertitudinii inerente estimărilor contabile, analiza devierilor poate fi mai
dificilă decât în alte domenii ale auditului. La existenţa devierii sumei apreciate de auditor şi
confirmate de dovezi de audit disponibile de la estimarea contabilă inclusă în rapoartele
financiare, auditorul urmează să examineze necesitatea corectării rapoartelor financiare. Dacă
devierea este rezonabilă, de exemplu, fiindcă suma din rapoartele financiare variază în limitele
acceptabile, ea poate să nu necesite corectări. Totuşi, dacă auditorul consideră că devierea nu este
rezonabilă, el urmează să ceară conducerii agentului economic să-şi revadă estimarea contabilă.
Dacă conducerea refuză să-şi revadă estimarea, devierea va fi examinată ca o denaturare şi luată

Page 6
 Auditul estimărilor contabile

în considerare împreună cu celelalte denaturări la evaluarea influenţei acestora asupra rapoartelor

financiare.
La existenţa devierilor rezonabile separate cu acelaşi sens (plus sau minus), auditorul
urmează să ţină cont că suma acestora poate influenţa semnificativ asupra rapoartelor financiare.
În aceste cazuri, auditorul trebuie să evalueze estimările contabile luând în considerare suma
tuturor devierilor.

Page 7
 Auditul estimărilor contabile

Bibliografie

1. Lector. Univ. Dr Costi Boby – Note de curs;

2. Popeangă Petre, Auditul financiar contabil, Tribuna Economică, Bucureşti, 1999.
3. Rusovici A., Cojoc F., Rusu Gh., Auditul financiar la societăţile comerciale, Editura
Monitorul Oficial, Bucureşti, 2000.
4. Toma M. Chivulescu M., Tehnici şi proceduri de audit – Tehnica observării fizice,
Tribuna Economică, Controlul economic financiar, nr. 9/1997,
5. CECCAR, Norme naţionale de audit, Bucureşti, 1999
6. Standarde Internaţionale de audit financiar, traducere, Editura Economică, Bucureşti,
2007.
7. Stoian Ana. Ţurlea Eugen, Auditul financiar contabil, Editura Economică, Bucureşti,
2001.
8. Standardul Naţional de Audit 540

Page 8