CRIMINOLOGIE

Cursul 1
24.02.2014
Valerian Cioclei

1 punct din seminar ( se adauga la examen )

Editia 5, Editura CH Beck, Manual de criminologie, Valerian Cioclei

NOUL SI VECHIUL COD PENAL – CH Beck

EXAMEN: Examen fulger ( 5-10 min. intre intrebare si raspuns )sau examen complex ( grila, sinteza, subiecte mici )

STRUCTURA CURSULUI: - 4 PARTI

(Teorii criminologice, grupate in 2 categ. DE CE –uri? )

PARETEA 1. Cercetarea criminologica

PARTEA 2. Criminologie etiologica – Principalele teorii cauzale ( raspunsurile la ‘De ce?’ –uri
PARTEA 3.Criminologie dinamica – Principalele teorii non-cauzale ( cei care au refuzate ‘ De ce?’ –ul)
PARTEA 4. Studii criminologice ( Terorism, Criminal in serie, Trafic si consum de drogorui )

PARTEA 1 – Cercetarea criminalistica ( Ce este criminologia? )

Structura:
1. Obiectul cercetarii criminologice
2. Modalitati de cunoastere, procedee si finalitate in cercetarea criminologica
3. Definirea criminologiei

Obiectul cercetarii criminologice

1. Fenomenul criminal – un prim obiect al cercetarii crimonologice
2. Practica anticriminala – al doilea obiect al cercetarii criminologice

1. Fenomenul criminal = crima, criminal, criminalitate ( fara represiune, aceasta nu face parte din fenomenul
criminal, ci este legata de fenomenul criminal )

Crima – notiunea are 3 sensuri in care este utilizata:

- Sensul comun al notiunii de crima ( utilizata in limbajul comun, interuman ) => Ex.: omorul ( fie el simplu,
calificat, cu premeditare, in limbajul comun se foloseste tot notiunea de ‘crima’ sau talharie urmata de moartea
victimei, viol urmat de moartea victimei – praeterintentie – in limbaj comun, se numeste tot ‘crima’ ). Sunt
infractiuni care au obiect juridic diferit ( la omor e viata/ la talharie e patrimonial, la lipsire de libertate e
libertatea, la viol e libertatea sexuala ). In sens comun, notiunea de ‘crima’ desemneaza infractiunile comise cu
intentie impotriva vietii, precum si infractiuni care au alt obiect juridic ( nu viata persoanei ), care au ca urmare
moartea victimei ( talharie, viol, urmate de moartea victimei ).
 - Sensul penal al notiunii de crima - Notiunea de ‘crima’ se refera la o fapta foarte grava, pt. care legiuitorul
prevede pedepse si procedure speciale. Acest sens penal al notiunii de crima se regaseste numai in acele
sisteme de drept, care mentin impartirea tripartita in crime delicate si contraventii sau au o impartire dipartite
in crime si delicte. Aceasta impartire tripartite isi are originea in Rev. franceza si e preluata apoi in C. lui
Napoleon, apoi a fost imprumutata in toate legislatiile europene, apoi multe state au renuntat si au ramas la
infractiune unica, fara distinctie, cum e si cazul actual al legislatiei penale romane. In acest sens penal, notiunea
de crima cuprinde o sfera mai larga decat cea utilizata in sensul comun ( nu doar infractiunile impotriva vietii
cu intentie si cele praeterintentionate care au urmare moartea victimei ), ci si alte infractiuni, indreptate fie
impotriva persoanei, impotriva patrimoniului, infractiuni economice, impotriva pacii si omenirii. Unii autori si
unele lucrari, mai ales in sist. Francez, desi acolo notiunea de crima exista si are un sens penal f. bine delimitat,
aceasta notiune este utilizata cu sensul general de ‘infractiune’, dar in acele sistem ea ocupa doar o anumita
zona din aria infractionala ( anumite fapte reprezinta crima, iar alte fapte reprezinta delict, altele, contraventie )

- Sensul criminologic - Notiunea de ‘crima’ in sens criminologic treb. sa plece de la notiunea de ‘infractiune’ din
dr. penal, dar nu exista o suprapunere totala intre cele 2 notiuni, notiunea de ‘crima’ avand o sfera mult mai
larga de aplicare.

VCP: infractiunea = fapta prev. de legea penala, savarsita cu vinovatie, care prezinta pericol social.
NCC: infractiunea = fapta sav. de legea penala, savarstita cu vinovatie, nejustificata si imputabila. ( vezi Cauzele
justificative si neimputabilitate ).

In criminologie, intereseaza si faptele care nu mai sunt prevazute de legea penala, fie ca au fost sanctionate demult, fie
ca au fost de curand dezincriminate faptele respective ( si o cercetare contemporana ma oblige sa tin cont de faptele
respective ). Este necesar pt. cercetarea criminologica. E important ca si faptele dezincriminate de azi au intrat in
statisticile anterioare sau pt. studii, cand un infractor a mai comis inainte niste infractiuni, chiar daca acum sunt
dezincriminate ( el a mai luat contact cu sist. de justitie ) – pt a vedea profilul infractorului.
Intereseaza si faptele comise fara vinovatie ( ex.: legitima aparare ) – si aceste fapte urmeaza acelasi traseu pe care il
urmeaza o fapta normala, trebuie analizate si ele. Acestea, pana la un mom. dat, intra in statisticile judiciare ( nu intra de
la inceput sub sfera legitimei aparari, pana la un anumit pct, sunt prinse in statisticile criminale ). In crimologie, s-a
studiat si criminalul nebun ( chiar daca iresponsabilitatea, data de lipsa discernamantului a personei, nu se inscrie in
sfera faptelor savarsite cu vinovatie de catre aceasta ).
Dpdv criminologic, notiunea de crima se refera la o fapta penala sau cu justificata aparenta penala ( include si acele
fapte care se dovedeste ca nu constituie infractiune pe tiparul penal, dar au initial aparenta de infractiune ).
Notiunea de ‘crima’ in sens criminologic, reprezinta un prim element al fenomenului criminal.