CHITANŢĂ - CHIRIE

Subsemnata…………………………………………………………………………….,
legitimată cu CI seria .... nr. ................, eliberat/a de ..................., la data de ......................... ,
în calitate de proprietar al imobilului situat în BUCUREȘTI, str. .............................................
nr. ………...et. ......., ap. ..... sect. .....,
am primit de la……………………………………………………………………………...…,
în calitate de chiriaș, reprezentând contravaloarea chiriei lunare conform contractului de
închiriere nr. ........................................ din data de ........................................., înregistrat la
administrația financiară sector ......
Chiria este achitată la data de .................................. , pentru luna ....................... .

Semnătură proprietar Semnătură chiriaș

CHITANŢĂ - CHIRIE

Subsemnata………………………………………………………………………..…….,
legitimată cu CI seria ...... nr. ................, eliberat/a de ..................., la data de ......................... ,
în calitate de proprietar al imobilului situat în BUCUREȘTI, str. .............................................
nr. ………...et. ......., ap. ..... sect. .....,
am primit de la……………………………………………………………………………...…,
în calitate de chiriaș, reprezentând contravaloarea chiriei lunare conform contractului de
închiriere nr. ........................................ din data de ........................................., înregistrat la
administrația financiară sector ......
Chiria este achitată la data de .................................. , pentru luna ....................... .

Semnătură proprietar Semnătură chiriaș

 Referitor la problematica ideii de cetăţenie, aceasta ilustrează în primă fază o viziune analitică asupra
raportului dintre individ şi societate, aflându-ne în faţa unei instituţii considerată de doctrina de specialitate,
complexă, necesară, continuă și prin excelenţă, interdisciplinară, fapt ce impune cunoașterea sa în subsidență.
Acestea fiind spuse, în structura lucrării de față am încercat să surprind esența instituției cetățeniei prin
selectarea unor situații revelatoare, care să o contureze drept un sistem în vigoare în dreptul românesc, fără a face
abstracție de traiectoria evoluției sale ori de multiplele sale perspective. Cu această din urmă idee fac referire la
sistemul generat de însăși Legea nr. 21 din 1 martie 1991, a cetățeniei române. Este lesne de înțeles că prezenta
lege a fost supusă unor serii de modificări şi completări ulterioare, acest lucru datorându-se necesității de a
adapta legislaţia țării la schimbările ce au survenit de-a lungul timpului în societatea noastră, relevanță având anii
de după Revoluţia din decembrie 1989 şi până în anul aderării la Uniunea Europeană, în 2007, moment
important în istoria națională, marcat prin alăturarea oficială a României statelor democratice.
Astfel, în primul capitol se regăsesc în linii mari considerații preliminare cu privire la instituția cetățeniei
în sistemul constituțional românesc, susținute de opiniile specialiștilor în drept. De asemenea, am acordat o
importanță deosebită principiilor generale aplicabile, cu precădere celui dintâi analizat, și anume numai cetățenii
români sunt titularii tuturor drepturilor și ale libertăților fundamentale și sunt ținuți să respecte toate
îndatoririle fundamentale prevăzute de Constituție și de alte legi. În cuprinsul acestui subcapitol am conchis că
este necesar să mă opresc asupra statutului de cadru militar, dat fiind faptul că, deși este cetățean român, acesta
se înscrie în limitele unui regim juridic specific.
În cel de-al doilea capitol am surprins succint modalitățile de dobândire și de pierdere a cetățeniei
române, precum și condițiile de păstrare a acesteia. Un punct aparte detaliază conflictele de cetățenie ce pot
apărea în cadrul unei societăți, fapt des întâlnit, pe care am încercat să îl explic, având drept suport literatura de
specialitate, și, bineînțeles, legislația aferentă.
Studiul de caz se regăsește în cuprinsul capitolulul trei, unde, pornind de la o perspectivă comparativă
asupra legislației cu privire la instituția cetățeniei între două țări membre Uniunii Europene, am analizat o speță
de actualitate, și anume situația etnicilor cehi, respectiv români în Ucraina, dată fiind starea de nesiguranță
asupra securității și integrității acestora, generată de contextul internațional conflictual contemporan.
În consecință, prin lucrarea de față am încercat să surprind aspectele instituției cetățeniei în cadrul unui
stat și cum aceasta dirijează existența indivizilor unei societăți.
Activitatea de cercetare asupra instituției cetățeniei române, privită ca modalitate de exprimare în viața
cotidiană, de identificare cu imaginea unei comunități, relevă, după cum am demonstrat pe parcursul studiului, și
responsabilitatea civică a fiecărui individ în parte, cu alte cuvinte manifestarea cu bună-credință a tuturor
drepturilor și libertăților conferite de calitatea de cetățean al unui stat.
Prezenta lucrare de licență a urmărit trei direcții majore cu privire la instituția cetățeniei.
Cea dintâi a fost întocmită sub forma unei analize asupra conceptului de instituție a cetățeniei române în
sistemul constituțional românesc, în cadrul căreia, apelând la elemente de corelație, am dezbătut succint și câteva
aspecte cu privire la statutul unui cadru militar, în conformitate cu principiile generale aplicabile.
A doua direcție cu importanță deosebită în alegerea studiului de caz a reprezentat-o surprinderea
modalităților de dobândire și de pierdere a cetățeniei române. În cadrul acestui capitol au fost analizate de
asemenea și conflictele de cetățenie, precum și statutul juridic al străinilor.
Ultima parte a lucrării cuprinde partea practică, realizată sub forma unui studiu de caz asupra instituției
cetățeniei din două țări membre ale Uniunii Europene, respectiv România și Republica Cehă. Aparte de
comparația la nivel de legislația care reglementează modurile de dobândire și de pierdere a cetățeniei în cele
două state, am prezentat o speță ce vine în susținerea subiectului, cu referire la repatriere, ca modalitate specifică
de dobândire a cetățeniei atât în România, cât și în Republica Cehă, prilejuită de contextul internațional
conflictual: situația etnicilor români și cehi din Ucraina.
Studiul de caz propus este un suport în a înțelege sensul juridic al conceptului de cetățenie. Prin
intermediul acestuia, am avut drept scop identificarea instituției cetățeniei drept un sistem de norme, care
protejează atât pe cei din interiorul granițelor unui stat, cât și pe cei din afară, deoarece odată ce aparține legal de
un anume stat, orice persoană beneficiază de așa-numita protecție diplomatică.
În concluzie, cetățenia este o instituție cu dublă semnificație, anume politică și juridică, care pentru
bunul mers al unei societăți, trebuie protejată și adusă la valori europene. Toți cei care se află sub egida ei trebuie
să dea dovadă de fidelitate față de țară, demnitate și onoare, calități inerente pentru stabilirea unei relații între stat
și cetățenii săi. Este evident faptul că, în urma unei nedreptăți săvârșite de unul dintre protejații săi, care i-ar
afecta integritatea ori activitatea, statul are dreptul de a nu-i mai oferi protecția cuvenită oricărui cetățean român, stipulată
prin lege.