Punctul de vedere clasic al procesarii informatiilor

CAPITOLUL 3

PUNCTUL DE VEDERE CLASIC AL PROCESARII

INFORMATIILOR

3.1 Introducere. Fundamente matematice

Galileo Galilei a spus despre cartea Naturii ca e scrisa în limbajul

matematicii. Vom vedea în acest capitol cum raspunsul la o întrebare
fundamentala a matematicii ne duce direct la originea stiintelor cognitive
(SC).
Matematica este un sistem formal care începe cu un set de afirmatii
numite axiome si presupuse adevarate. Apoi se aplica reguli particulare
care permit deducerea unor noi fapte garantat adevarate care pot deveni
sursa unor noi afirmatii teoretice. Deci, o teorie matematica completa se
poate dezvolta prin realizarea de deductii pe baza unor presupuneri initiale.
De exemplu, întreaga structura formala a aritmetic ii poate fi dedusa
pornind de la axiomele teoriei multimilor (Stewart si Tall, 1997).
Observam cu usurinta o problema importanta a sistemelor
axiomatice legata de adevarul axiomelor. Daca la un moment dat s-ar
descoperi ca o axioma ?evident adevarata? este falsa, întregul esafodaj al
matematicii s-ar prabusi ca un castel din carti de joc.
Printr-un sistem formal se întelege o teorie deductiva alcatuita din:
• un vocabular (o lista de simboluri abstracte);
• o serie de reguli de formare a unor formule corecte (siruri corecte
de simboluri din vocabular);
• o multime de axiome;
• o multime de reguli de deductie;
Cu ajutorul regulilor de deductie se construiesc demonstratii, adica
siruri de formule, plecând de la axiome. Ultimul rând dintr-o demonstratie
este o teorema. Folosind corect regulile de deductie, adevarul se conserva si
se transmite teoremelor. Spunem ca am formalizat un domeniu matematic
daca am construit un sistem formal complet si necontradictoriu care
modeleaza acest domeniu (obiectele si adevarurile sistemului se regasesc în
sistem printre obiectele si teoremele acestuia).
La sfârsitul secolului XIX (1900), matematicianul german David
Hilbert a declansat un program ambitios de plasare a matematicii pe baze
solide, inatacabile, folosind axiome si reguli de deductie formulate odata
pentru totdeauna.
El a propus un numar de întrebari precise despre natura
fundamentala a matematicii, crezând ca matematica are într-adevar o baza
absoluta si ca raspunsul la toate aceste afirmatii este ?da?. Programul lui

28
 Punctul de vedere clasic al procesarii informatiilor

Hilbert de construire a unei matematici sintactice în cadrul careia sa se

poata obtine formal, mecanic, toate adevarurile matematici intuitive, a fost
zadarnicit în 1931, când Kurt Gödel îsi publica cele doua teoreme de
imposibilitate a formalizarii aritmeticii.

3.2 Entscheidungsproblem

S-a aratat în anii '30 ca raspunsul la multe din problemele lui Hilbert
este de fapt ?nu?. În mod interesant, raspunsul negativ la una dintre
problemele lui Hilbert, cunoscuta ca Entscheidungsproblem, a avut
consecinte pozitive majore în domenii non-matematice si a dus la
dezvoltarea SC. Entscheidungsproblem contine urmatoarea întrebare: este
matematica decidabila? Daca da, atunci ar exista o ?metoda? care ar lucra
astfel: am scrie orice expresie matematica si i- am aplica aceasta metoda,
care ar garanta ca expresia este sau falsa, sau adevarata. Aceasta metoda ar
fi deci un mecanism pentru a determina adevarul sau non-adevarul oricarei
expresii matematice.
Acestei metode i se impun doua conditii contradictorii: pe de o parte
metoda trebuie sa fie extraordinar de generala si puternica, deoarece trebuie
sa fie capabila sa prelucreze orice expresie matematica, iar pe de alta parte,
metoda trebuie sa fie extrem de simpla, astfel încât matematicienii sa fie de
acord asupra gradului ei de potrivire pentru a face afirmatii legate de
decidibilitate. Cu alte cuvinte, pentru a rezolva aceasta problema, un
matematician ar fi trebuit sa propuna un mecanism de procesare a
informatiilor extrem de simplu si capabil, în ciuda simplitatii sale, sa
rezolve expresii matematice extrem de complicate. Pentru a demonstra ca o
astfel de metoda nu poate exista pentru toate expresiile posibile,
matematicianul si criptologul englez Alan Turing a trebuit sa inventeze o
masina ce sta la baza calculatoarelor moderne (Turing, 1936).

3.3 Masina Turing

Când vorbim despre o ?masina? Turing (MT) trebuie sa nu pierdem

din vedere ca este un exemplu de ?matematica abstracta? si nu un obiect
fizic. Problema care l-a preocupat pe Turing, Entscheidungsproblem, se
formula astfel: exista oare un procedeu ?mecanic? general care sa permita,
în principiu, rezolvarea una dupa alta, a tuturor problemelor matematice
(apartinând unei clase convenabil bine definita) ?
Dificultatea de a raspunde la aceasta întrebare consta în parte în a
clarifica ce înseamna ?procedeu mecanic?, iar pentru a face lumina în acest
subiect neobisnuit pentru cercurile matematice ale vremii, Turing a urmarit
sa imagineze cum se poate formaliza conceptul de ?masina?, desfacând
functionarea acesteia în operatii elementare. Turing considera ca însusi
29
 Punctul de vedere clasic al procesarii informatiilor

creierul uman este o astfel de ?masina?, asa încât orice activitate ce are loc
în creierul unui matematician când acesta se gândeste la o problema de
matematica trebuie sa se desfasoare sub forma unui ?procedeu mecanic?.
Din primele sale zile de scoala, Turing a fost necajit si chinuit din
cauza scrisului sau, considerat de profesorii sai ca cel mai urât si mai
neîngrijit vazut vreodata. La 11 ani inventeaza un stilou si încet apare
fascinatia sa pentru masinile de scris.
Gândindu-se la problema decidabilitatii matematicii, Turing îsi da
seama ca o masina de scris avea multe din ceea ce i s-ar fi cerut unui
procesor de informatii de scop general. În primul rând, ea are o memorie
infinita. Foaia sa de hârtie în mod continuu schimbata a fost înlocuita de o
banda infinit de lunga. În al doilea rând, o masina de scris se poate misca
înainte si înapoi pe o pagina data, fiind la orice moment de timp localizata
pe o anumita pozitie în cadrul foii de hârtie. Turing a propus ca banda
infinita a ?masinii? sale sa fie împartita în casute, doar una din ele fiind
procesata la un moment dat. În al treilea rând, masina de scris poate înscrie
un simbol în memoria sa (foaia de hârtie). În al patrulea rând, aceasta
scriere este un act bine definit ce depinde de configuratia masinii. De
exemplu, în starea obisnuita a masinii de scris, apasarea unei taste duce la
imprimarea simbolului ?q?. Daca schimbam starea fizica a masinii de scris
si apasam tasta ?CAPS?, apasarea aceleiasi taste ca mai înainte va duce la
imprimarea simbolului ?Q?.
Banda infinit de lunga

citire scriere
simbol simbol

Tabela
masini
misca misca
stânga dreapta

starea masinii

Figura 3.1 ?Masina? Turing

Turing a adaugat proprietati aditionale, realizând o ?super-masina de

scris?. În primul rând, el i-a dat posibilitatea de a citi simbolul din celula de
memorie procesata. Apoi el i- a permis sa poata sterge simbolul din casuta
curenta (prin scrierea unui simbol special numit BLANK). În al treilea
rând, i-a permis sa aiba multe configuratii fizice diferite posibile, desi acest
30
 Punctul de vedere clasic al procesarii informatiilor

numar s-a impus a fi finit (chiar daca foarte mare). Aceste configuratii sunt
numite stari interne ale dispozitivului.
Dispozitivul ce rezulta e cunoscut azi sub numele de ?masina? Turing
(MT), iar figura 3.1 prezinta o varianta a acestei masini. Masina este
separata în doua componente diferite, banda infinit de lunga ce serveste
drept memorie si capul masinii care manipuleaza aceasta memorie.
Memoria e împartita în celule, fiecare putând contine un singur simbol.
Capul contine mecanisme pentru deplasarea la stânga sau la dreapta
de-a lungul benzii (o celula la fiecare pas), pentru citirea simbolului din
casuta curenta si pentru scrierea unui simbol în casuta curenta. Capul mai
contine si un registru care indica configuratia fizica (starea) masinii si un
set de instructiuni de baza, tabela masinii, care defineste precis operatiunile
pe care capul le va realiza.
Deoarece sistemul are un numar finit de stari interne diferite, nu se
poate ca el sa ?interiorizeze? toate datele de intrare sau toate rezultatele
calculelor sale. La fiecare pas, el trebuie sa examineze si sa manipuleze
numai datele implicate în operatiile imediate. Este clar ca aceste conditii
(date de intrare si iesire nelimitate si spatiu de calcul nelimitat) fac sa avem
de-a face cu o entitate abstracta, o realizare matematica si nu cu un
dispozitiv real construit în practica.

Starea ?B? ? 0? ?1?

curenta a
masinii
1 Scrie ?1?. Scrie ?B?. Muta o casuta
Treci în starea 6. Treci stânga.
starea 2. Treci starea 1.

2 Muta o casuta stânga. Scrie ?B?. Eh?

Treci starea 3. Treci
starea 3.
3 Muta 1 casuta stânga. Scrie ?B?. Scrie ?B?.
Treci starea 3. Treci Treci starea 5.
starea 1.
4 Muta o casuta dreapta. Eh?
Muta o casuta
Treci starea 4. stânga.
Treci starea 6.
5 Muta o casuta dreapta. Eh? Muta 1 casuta
Treci starea 5. stânga.
Treci starea 1.
6 Scrie ?0?. STOP Muta 1 casuta
Treci în starea 6. stânga.
Treci starea 3.
Figura 3.2 O tabela de instructiuni pentru o masina Turing particulara

31
 Punctul de vedere clasic al procesarii informatiilor

Figura 3.2 prezinta o tabela a masinii pentru o MT particulara.

Tabela are sase linii diferite, deoarece MT particulara va fi, la fiecare
moment, într-una din 6 stari interne posibile. Tabela are 3 coloane,
deoarece la orice pas exista trei simboluri posibile pe banda: blank (?B?),
?0? si ?1?.
Fiecare casuta din tabel corespunde unei instructiuni simple ce se va
executa când MT ajunge într-o stare din cele sase si citeste un simbol din
cele trei posibile. Majoritatea instructiunilor sunt de scriere a unui simbol
pe banda, sau de deplasare la stânga sau la dreapta. Toate instructiunile
arata si starea în care va trece masina. Sa observam si alte instructiuni în
tabel. De exemplu, linia 4 si coloana "0" indica ?Eh?? si aceasta înseamna
ca s-a facut o greseala, deoarece aceasta MT particulara ar trebui, în
conditii normale, sa fie în starea 4 în timp ce citeste simbolul ?0?. La linia 6
si coloana 0, tabela spune ?stop? si acesta înseamna oprirea procesarii,
deoarece masina a terminat sarcina pentru care a fost programata.
Dar cum lucreaza de fapt o masina Turing? Un programator scrie o
întrebare particulara pe banda, folosind simboluri recunoscute de MT. Apoi
programatorul plaseaza capul MT în dreptul unei casute anume de pe banda
în starea de început (start) a MT (uzual, starea 1). Apoi masina urmeaza
tabela sa de instructiuni, deplasându-se la stânga si la dreapta, rescriind
simbolurile de pe banda. La executia instructiunii ?STOP?, masina se
opreste, iar simbolurile scrise pe banda reprezinta raspunsul masinii la
întrebarea generala.
De exemplu, sa ne imaginam ca MT descrisa în figura 3.2 a fost
plasata în starea 1 pe banda desenata în figura 3.3a. Sigur ca un cititor
pasionat se poate identifica cu acea masina, lucrând el însusi pe aceasta
banda, conform instructiunilor din tabel. La întâlnirea instructiunii ? STOP
? masina se opreste si raspunsul la întrebarea 3.3a este banda din figura
3.3b (de verificat!). Sigur ca un cititor istet se va identifica usor cu setul de
instructiuni, dar poate el sa ne spuna ce înseamna raspunsul obtinut sau
care este întrebarea originala?

0 1 1 0 B 0 1 0 B B B B

Starea
1

Figura 3.3a Întrebare

0 1 1 1 0 B B B B B B B

Figura 3.3b Raspuns

32
 Punctul de vedere clasic al procesarii informatiilor

În general MT pot fi ?construite? (sa nu uitam ca ele sunt entitati

abstracte) pentru a raspunde la o multime de întrebari. De exemplu, o MT
poate calcula functii de la un întreg furnizat ca intrare la alt întreg (valoarea
functiei) scris ca iesire pe banda dupa care se opreste. O astfel de functie e
numita o functie partial recursiva. Daca e garantat ca MT se va opri pentru
orice intrare atunci când calculeaza o functie, (adica nu intra într-o bucla de
deplasari infinite stânga – dreapta), atunci ea calculeaza o functie total
recursiva. Toate operatiile aritmetice comune pe numere întregi sunt functii
total recursive. Ca un alt exemplu, MT poate accepta sau rejecta un sir de
simboluri ce reprezinta o propozitie într-un anumit limbaj. Un astfel de
limbaj e numit recursiv numarabil. Daca e garantat ca MT se va opri pentru
limbajul pe care îl ?cunoaste?, atunci limbajul se numeste recursiv.
Multimea limbajelor recursive include gramaticile independente de context,
care au fost utilizate pentru a modela structura sintactica a limbajelor
naturale umane.

3.4 Masina Turing Universala

Orice cititor care a urmarit sa simuleze chiar el masina Turing

descrisa în figura 3.2 a realizat cu siguranta ca este un dispozitiv de calcul
particular puternic, si aceasta datorita faptului ca el / ea nu ar avea nici o
dificultate în a simula orice tabela de instructiuni ar fi fost descrisa în figura
3.2. Acest cititor ar putea fi considerat ca o masina Turing universala
(MTU), capabila de a desfasura operatiile care definesc orice MT.
Ceea ce este mai interesant este ca se pot imagina MT speciale care
sunt ele însele masini universale. Aceasta se poate realiza prin crearea pe
banda masinii a unei distinctii calitativ importanta între datele ce trebuie
manipulate si un program ce trebuie sa manipuleze datele. Pentru o MTU,
prima parte a benzii furnizeaza o descriere a unei masini Turing T care
trebuie sa opereze cu anumite date.
Aceasta descriere este în mod esential ?întinderea? tabelei masinii T
într-un format ce poate fi citit de capul MTU. Partea urmatoare a benzii
este reprezentata de un numar de casute (celule) ce sunt folosite ca
delimitare (?scratch pad?). În partea finala a benzii se afla datele propriu-
zise ce reprezinta întrebarea la care masina trebuie sa raspunda.

O MTU opereaza foarte similar cu cititorul ce simuleaza masina din

figura 3.3, mergând stânga – dreapta de-a lungul descrierii masinii si
datelor, tinând o ?urma? (track) a informatiilor importante (ca starea curenta
a masinii) în scratch pad. MTU citeste o data (simbol), se întoarce la
descrierea masinii pentru a vedea ce ar face masina T (în starea sa curenta)
dupa citirea simbolului în cauza, apoi se întoarce la portiunea cu date a
benzii si realizeaza operatiunea respectiva. MTU însasi e definita ca o
tabela capabila de a citi si actiona conform descrieri masinii Turing.
33
 Punctul de vedere clasic al procesarii informatiilor

3.5 Masina Turing si stiintele cognitive

Pentru a recapitula discutia ce pâna acum, spunem ca am prezentat

masina Turing ca un dispozitiv care utilizeaza o tabela de instructiuni
pentru a raspunde la întrebari scrise pe o banda de date. În plus, masina
Tuning universala are abilitatea de a pretinde de a fi orice masina Turing
posibila. Astfel, o singura MTU poate raspunde la orice întrebare care
poate fi solutionata de o masina Turing.
Totusi, pe noi ne intereseaza legatura dintre aceste masini si stiintele
cognitive (SC). Ca sa lamurim aceasta, vom analiza raspunsurile la trei
întrebari.

1. Cât de bine descrie o MT procesarea de informatii?

Am vazut în capitolul anterior ca SC, la originea lor, pretind ca
activitatea cognitiva este procesare de informatii. Iata un citat semnificativ
în aceasta directie: ?Pentru mine, notiunea de calcul sta în aceeasi relatie
cu activitatea cognitiva, precum geometria sta cu mecanica: nu este o
metafora, ci o parte a unei descrieri literale a activitati cognitive?
(Pylyshyn, 1975, pag. 435).
Raspunsul la întrebarea pusa mai sus este surprinzator de ?puternic?:
o MT da o descriere completa a ceea ce este procesarea de informatii.
În conformitate cu teza Church – Turing: ?Orice proces care poate fi
în mod natural o procedura efectiva (algoritmica) poate fi realizat de o
masina Turing? (Minsky, 1963, pag. 108). Mai clar, aceasta teza spune ca
orice proces care este efectiv sau algoritmic ca natura defineste o functie
matematica. Aceste functii formeaza o clasa bine definita, numita prin
termeni ca recursiva, λ – definibila, calculabila Turing. Toate aceste functii
sunt asadar calculabile de o masina Turing. Orice un calculator analogic
sau digital poate calcula este calculabil de o masina Turing, fiind date
spatiu si timp suficiente.
Teza lui Church nu poate fi demonstrata din cauza ambiguitatii
intrinseci a termenului ?natural? din definitia de mai sus. Totusi, majoritatea
cercetatorilor o accepta adevarata. Teza lui Church furnizeaza baza
esentiala pentru inteligenta artificiala tare. Daca problemele calculabile
sunt rezolvabile de o MT, atunci calculatoarele numerice le pot rezolva
numai daca sunt suficient de rapide. Astfel, transferarea inteligentei reale
calculatoarelor ar cere numai un hardware foarte rapid cu o memorie
suficienta si un program. În opinia lui Abrahamson (1994), aceasta este
numai o chestiune de timp si de progres tehnologic.
Pe scurt, sa spunem ca o MTU este, astfel, din perspectiva tezei lui
Church, cea mai puternica descriere a procesarii de informatii pe care o
avem, pentru ca orice poate fi calculat de acest dispozitiv.

34
 Punctul de vedere clasic al procesarii informatiilor

2. Pot masinile Turing sa raspunda la întrebari interesante din punct de

vedere psihologic?
Ca sa întelegem si mai bine interesul SC în opera lui Turing trebuie
sa ne punem problema competentei unei MTU – ce fel de întrebari (siruri
de simboluri pe banda) îi putem pune? Poate MTU sa raspunda la întrebari
de interes psihologic? Daca am avea un raspuns clar la aceasta întrebare,
atunci fie SC ar fi complete (pentru ca am gasit astfel o cale de a realiza o
masina care sa gândeasca), fie ar fi fost abandonate (pentru ca ipoteza
procesarii informatiilor ar fi fost gresita în cazul acesta). Totusi, exista
multe lucruri care indica ca competenta MT este suficient de ridicata ca sa
prezinte si un interes psihologic (cognitiv).
Una din întrebarile care pot fi puse dispozitivelor de calcul este
acceptabilitatea propozitiilor. Adica eu scriu o propozitie într-un anumit
limbaj (de obicei artificial) pe banda masinii si apoi pornesc masina, care
va trebui sa-mi spuna daca propozitia introdusa este o formula gramatical
corecta a acelui limbaj.
Bever, Fodor si Garret (1968) au studiat o gramatica foarte simpla,
ale carei propozitii sunt alcatuite din doua ?cuvinte?: ?a? sau ?b?. Iata unele
propozitii valabile create cu aceasta gramatica: ?a?, ?bab?, ?bbabb?, samd.
Iata unele propozitii gresite gramatical: ? ab ?, ? babb ?, ? bbb ? si ? bbabbb
?. Cu aceste informatii, sunteti de parere ca ?bbbbbabbbbb? este o
propozitie corecta gramatical? Este, deoarece sirul de mai sus este generat
de regula ?oglinda?, bNabN unde N este numarul de b-uri din sir.
Bever, Fodor si Garret (1968) au putut demonstra ca un automat cu
stari finite (ASF) nu poate decide daca un sir de a si b este acceptabil
conform gramaticii lor simple. Un ASF e similar unui MT, dar are o mai
mica putere de calcul: se poate misca de-a lungul benzii într-un singur sens
si nu poate decât sa citeasca simboluri. Nu scrie pe banda, deci, si doar se
opreste la sfârsitul unei propozitii, oprindu-se într-o stare care înseamna (în
cazul nostru) sau ?da, e corecta?, sau ?nu, nu e corecta?.
În contrast, o MT poate ?rationa? corect despre sirul ?bbbbbabbbbb?
(detalii suplimentare în (Johnson – Lird, 1983, cap. 12 )). Aceasta ne
sugereaza ca furnizeaza un cadru pentru SC suficient de ?bogat? pentru
descrieri ale activitatii cognitive umane. Turing însusi a fost convins de
inevitabilitatea realizarii masinii artificiale inteligente.

3. De la finit la infinit
Ca si notiunea de decidabilitate, notiunea de inteligenta umana ne
?trage? în directii contradictorii. Pe de o parte, fiecare din noi are un simt
intuitiv puternic al faptului ca inteligenta sa (capacitatea sa cognitiva) este
nelimitata, putând produce o infinitate de produse (propozitii, idei, gânduri,
opere de arta etc.). Pe de alta parte, multi dintre noi accepta ideea ca,
?mecanic? vorbind, inteligenta umana e limitata. Sa ne explicam.
Majoritatea cercetatorilor sunt de acord cu propunerea lui Searle (1986,
1990) conform careia creierul este cauza mintii si totodata recunosc ca
35
 Punctul de vedere clasic al procesarii informatiilor

creierul nu este un dispozitiv cu puteri infinite sau magice. Cum este

posibil ca o masa asa de mica ca a creierului sa produca inteligenta umana?
O MTU poate sugera o iesire din acest conundrum (problema
dificila) pentru ca este, pe de o parte, finita ca structura si, pe de alta parte,
are un repertoar potential de comportari extrem de cuprinzator. Aceasta
comportare e posibila datorita faptului ca masina nu trebuie sa înteleaga
întrebarea scrisa pe banda ca pe un întreg. Masina descompune întrebarea
în bucatele – simbolurile scrise în casute – pe care le ?întelege?, adica
realizeaza operatiuni specifice conform tabelei de instructiuni.
Alt exemplu ce sugereaza descifrarea acestui conundrum este
limbajul uman. Este evident pentru oricine ca poate produce propozitii noi,
neauzite sau nevazute pâna acum pe aceasta planeta. Nu numai ca aceste
propozitii se produc foarte usor, dar sunt usor întelese de ceilalti în ciuda
noutatii lor. Evident, numarul de cerinte pe care le putem folosi este finit, la
fel fiind si numarul de reguli de formare a propozitiilor. Totusi, numarul de
propozitii ce pot fi produse este nelimitat.

3.6 O perspectiva multipla asupra functionarii masinii Turing si

implicatii asupra stiintelor cognitive

Pâna acum, am descris unele din proprietatile de baza ale procesarii de

informatii din perspectiva masinii Turing. Am prezentat trei motive pentru
care SC sunt interesate de MT. Nu am spus pâna acum în ce mod
considerarea procesarii de informatii din acest punct de vedere influenteaza
cercetarile fundamentale din SC.
Aceasta vom face acum: vom analiza diverse moduri în care putem
explica comportarea MT si astfel vom vedea un numar de proprietati
fundamentale ale SC, întelegând totodata de unde provin aceste proprietati.
Ce vom arata în continuare (Dawson, 1995) este ca daca acceptam
ipoteza procesarii de informatii ca model pentru mintea umana, va trebui sa
luam serios în calcul si alte presupuneri. Mai întâi, pentru a avea o
descriere completa a proceselor mentale, vom fi obligati sa le descriem
folosind câteva vocabulare diferite calitativ, fiecare din ele ?capturând? sau
?prinzând? regularitati diferite (dar importante). În al doilea rând, trebuie sa
furnizam si niste descrieri calitative diferite asociate acestor vocabulare
care toate descriu un acelasi sistem. În al treilea rând, pentru sistemele
complexe (cum sunt organismele biologice), aceste vocabulare vor fi atât
de diferite încât practic este imposibil ca un singur cercetator sa le poata
întelege si folosi pe toate. Deci este necesara prezenta mai multor
cercetatori, din domenii si cu cunostinte diferite, care vor descrie aceste
vocabulare si vor realiza legaturile necesare dintre ele. Pe scurt, natura
interdisciplinara a SC, amintita si discutata în cap. 2, este o consecinta
necesara a adoptarii ipotezei procesarii informatiilor.

36
 Punctul de vedere clasic al procesarii informatiilor

3.6.1.1 Descrieri fizice ale functionarii MT

Turing nu a construit fizic masina pe care a proiectat-o si asta din

urmatoarele motive:
1. simplitatea uluitoare a masinii care i-a permis lui Turing sa faca
afirmatii despre functionarea ei;
2. Turing era matematician si ce conta pentru el era o descriere abstracta a
ceea ce era o procedura efectiva (algoritmica) si nu un suport hardware;
3. Ineficienta evidenta a masinii – MT sunt foarte încete, chiar pentru
sarcini computationale simple.
Totusi, daca am dori, am putea construi o MT si am putea-o descrie
fizic:
• procesele mecanice implicate în miscarea de-a lungul benzii, în citirea
simbolurilor si în scrierea simbolurilor;
• masuratori fizice ale masinii: masa ei, cât timp îi ia sa treaca de la o
celula la alta, cât de multa caldura genereaza în functionare.
Astfel, putem spune ca un tip de vocabular care poate fi aplicat
procesoarelor de informatii este o descriere fizica sau mecanica a
caracteristicilor sale. Acest tip de vocabular are unele avantaje. De
exemplu, când descriem fizic un anumit lucru putem face unele predictii
despre performantele obiectului în cauza pe care altfel, utilizând alt tip de
descriere nu le-am putea face. De exemplu, daca MT ar fi alimentata cu
baterii alcaline, atunci descrierea fizica ne-ar permite sa predictam ca
performantele sale s-ar diminua cu timpul (e. g., Boylestad, 1990 figura
2.16) si ca ar fi mai scazute la temperaturi mai mici ( Boylestad, 1990,
figura 2.15b).

3.6.1.2 Limitari ale descrierilor fizice

Descrierile fizice, desi foarte puternice, nu sunt complete si un tip de

incompletitudine este cel numit de filozofi argumentul multiplei realizari.
Aceasta înseamna ca putem construi multe dispozitive fizice calitativ
diferite care sa instantieze toate acelasi dispozitiv de procesare a
informatiilor (e.g., aceeasi masina Turing). O descriere fizica a unuia dintre
aceste dispozitive nu ne-ar spune dintre oricare din celelalte. Iata un
exemplu care va lamuri aceasta observatie. Recent, cercetatorii englezi au
reusit sa construiasca dispozitivul analitic al lui Charles Babbage (Swade,
1993). Acest dispozitiv e o masina care, precum calculatoarele moderne,
are aceeasi putere computationala ca un MTU (Haugeland, 1985). Totusi,
spre deosebire de un calculator modern, acest dispozitiv analitic este
precum un ceas frumos, cu cilindri rotativi pentru a reprezenta numere în
virgula mobila, calculele fiind realizate prin rotirea fizica a unei manivele
care roteste cilindri printr-un sistem de mecanisme. Evident, dispozitivele

37
 Punctul de vedere clasic al procesarii informatiilor

de procesare a informatiilor au în comun unele proprietati abstracte care nu

sunt prinse în descrieri pur fizice.
Deci, descrierea fizica a unui dispozitiv poate sa nu ne spuna nimic
despre alt procesor de informatii care e la fel de puternic, dar e realizat din
alte materiale. Iar daca vom porni cu o descriere fizica, putem avea
dificultati foarte mari în a captura esenta procesarii informatiei deoarece
numai un numar foarte mic de proprietati fizice sunt relevante din punct de
vedere al calculului.

3.6.2.1 Descrieri procedurale

Putem furniza o descriere foarte diferita de cea fizica pentru o

masina Turing daca am descrie programul sau procedura pe care ea îl (o)
realizeaza. Pentru o MT exista doua tipuri diferite de descrieri procedurale.
Prima, descrierea arhitecturala, ar fi descrierea tabelei de instructiuni a MT.
Aceasta tabela descrie exact, dupa cum am vazut, setul de baza de pasi de
procesare a informatiilor. Aceasta descriere este foarte puternica pentru ca
daca stim tabela de instructiuni, starea curenta a masinii si simbolul citit de
pe banda vom putea predicta exact ce va face masina în continuare.
Totusi, termenii arhitecturali nu sunt singurii termeni procedurali pe
care îi putem folosi si acesta datorita existentei MTU. Pentru a da o
descriere completa pentru o MTU trebuie sa descriem si programul pe care
îl ruleaza (adica acea MT particulara). Aceasta este descrierea de
programare si este foarte utila deoarece când programul este schimbat,
MTU va face ceva cu totul diferit, chiar daca descrierea sa arhitecturala a
ramas neschimbata.

3.6.2.2 Limitari ale descrierilor procedurale

Desi descrierile procedurale dau informatii care nu pot fi captate prin

descrierile fizice, ele nu put capta totul despre acea masina.
Sa ne aducem aminte de discutia legata de exemplul prezentat în
figura 3.3 – dupa respectarea tabelei de instructiuni din figura 3.2 care
transforma banda din figura 3.3a în cea din figura 3.3b, ce am facut exact?
Adica la ce întrebare a raspuns MT? Care a fost raspunsul? Pentru a
raspunde la aceste întrebari trebuie sa furnizam o anumita interpretare a
benzilor si a procedurii generale urmata de MT. Figura 3.4 e o încercare de
a ne ajuta sa dam un raspuns, aratând doua alte exemple de benzi cu
întrebari si raspunsuri. Privind la aceste exemple precum si la cele din
figura 3.3, avem o idee mai clara despre întelesul actiunilor masinii?

38
 Punctul de vedere clasic al procesarii informatiilor

Întrebare programator
0 1 1 1 1 1 0 B 0 1 0 B

Raspuns masina
0 1 1 1 1 1 1 0 B B B B

(a)

întrebare programator
0 1 1 0 B 0 0 B B B B B

Raspuns masina
0 1 1 0 B B B B B B B B

(b)

Figura 3.4

Observam ca tabela MT din figura 3.2 este o descriere arhitecturala a

unui dispozitiv care ia doua numere întregi si calculeaza suma lor (Adler,
1961, pag. 24). Simbolul ?0? e folosit pentru a marca începutul sau sfârsitul
unei cantitati întregi. Numarul de simboluri ?1? între doua simboluri ?0? da
valoarea întreaga reprezentata. Astfel, sirul ?011110? reprezinta valoarea 4.
Pentru o MT particulara pe banda sunt scrise doua numere întregi separate
de ?B?. Astfel, banda ?010B0110BBB…? reprezinta întrebarea ?Care e
suma lui 1 cu 2??. La sfârsitul procesarii, raspunsul corect (3) e scris pe
banda ca ?01110?.
Este foarte important sa observam ca dispozitivele de procesare a
informatiilor sunt pur formale, adica pot realiza orice fel de calcule fara a
sti ce înseamna fiecare simbol în parte sau fara a avea întelesul a ceea ce
fac. Dupa cum spune Haugeland (1985), daca ai grija de sintaxa atunci
semantica va avea grija de ea însasi.
Din nefericire, o descriere pur formala a unui procesor de informatii
(i.e., ori o descriere arhitecturala sau de programare) nu face evident modul
în care sa interpretam actiunile masinii sau simbolurile pe care masina le
proceseaza. În figura 3.5 se da descrierea arhitecturala a unei alte MT care
la prima vedere pare diferita de descrierea din figura 3.2 deoarece masinile
au un numar diferit de stari si deoarece masinile raspund la un numar diferit
de simboluri. Totusi, la un nivel mai abstract masinile sunt identice,
deoarece ambele tabele de instructiuni descriu cum o MT poate calcula
suma a doua numere întregi.

39
 Punctul de vedere clasic al procesarii informatiilor

Simbol de intrare
Starea B 1
masinii
1 Muta dreapta. Muta dreapta.
Treci starea 1. Treci starea 2.
2 Scrie 1. Muta dreapta.
Muta dreapta. Treci starea 2.
Treci starea 3.
3 Muta stânga. Muta dreapta.
Treci starea 4. Treci starea 3.
4 STOP Scrie B.
Nu muta.
Treci starea B.

Figura 3.5

Diferenta este ca la o a doua descriere, ?0? nu e folosit ca semn de

punctuatie.

3.6.3.1 Descrieri computationale

Pentru a prinde si echivalenta a acelor descrieri arhitecturale din

figurile 3.2 si 3.6, o a treia si mai abstracta descriere a unei MT este
necesara. Aceasta descriere computationala ne va spune ce fel de problema
de procesare a informatiilor este rezolvata, fara a spune nimic despre pasii
concreti de procesare. În termeni foarte generali, o descriere
computationala este o interpretare a ceea ce anume sistemul calculeaza si,
în cazul figurii 3.2, o astfel de descriere computationala ar suna astfel: ?
acesta e un procesor de informatii care calculeaza suma a doua numere
întregi ?.
Din unele puncte de vedere, descrierile computationale par a fi relativ
slabe. Totusi, ele pot ? prinde ? generalitati pe care celelalte doua tipuri de
descrieri nu le pot captura si dau astfel un altfel de putere predictiva. De
exemplu, am o MT ce foloseste notatia unara din figura 3.3 si calculeaza
produsul a doua numere întregi. Daca banda este ?0110B01110BB… ? cum
va arata banda dupa executia instructiunii STOP? Raspunsul este foarte
usor de dat si pot deci predicta comportarea masinii fara a o construi si
chiar fara a-i cunoaste tabela de instructiuni. Tot ce trebuie sa stiu pentru a-
i predicta comportarea este schema de interpretare a benzii si sa cunosc
regula semantica particulara respectata de masina (înmultirea pentru
exemplul nostru).
Descrierile computationale sunt în general formulate într-o notatie
logica sau matematica si furnizeaza metodologii non-experimentale foarte

40
 Punctul de vedere clasic al procesarii informatiilor

puternice pentru realizarea de descoperiri în stiintele cognitive. ? Puterea

acestui tip de analiza rezida din faptul ca descoperirea de restrictii
(computationale) valide si suficient de universale duce la concluzii… care
poseda aceeasi permanenta ca si concluziile din alte ramuri ale stiintei. ?
(Marr, 1982, pag. 331).

3.6.3.2 Limitari ale descrierilor computationale

Descrierile computationale pot fi extrem de folositoare. Totusi, în

stiintele cognitive, aceste descrieri pot sa nu fie puternice în mod particular,
asa cum este cazul descrierilor fizice si procedurale. Sa ne imaginam ca
avem un sistem care poate fi descris computational ca un jucator de sah.
Deci tot ce stiu despre sistem este ca orice ar face, nu va încalca încalce
legile sahului. Sa ne imaginam ca masina joaca cu piesele negre si sa
privim figura 3.6. Negrul este la mutare. Care va fi aceasta? Cei care stiu
sah, vor recunoaste o situatie de zugzwang: ?dreptul de a muta în sah este în
acelasi timp si o obligatie?. Deci stiind ce se petrece din punct de vedere
computational (adica ca regulile sahului sunt respectate), putem prezice ca
mutarea negrului va fi ? rege la F7 ?. Nici o alta mutare nu e posibila.

Figura 3.6

Revenind la discutia despre limitarile descrierilor computationale, în

exemplul de mai sus nu putem predicta cu siguranta ca mutarea fortata a
negrului va duce la pierderea partidei de catre acesta. Am putea face
aceasta predictie daca am sti cum îsi va alege ? Albul ? urmatoarea miscare,

41
 Punctul de vedere clasic al procesarii informatiilor

ceea ce descrierile computationale nu pot face, pe când cele procedurale o

fac. Similar, nu pot face nici o predictie despre care din masinile de adunat
din figurile 3.2 si 3.5 e mai rapida fara a cunoaste tabela de instructiuni,
precum si caracteristicile fizice ale dispozitivelor în cauza.

3.7 Ipoteza pe trei nivele

Sa recapitulam discutiile de pâna acum. Am spus ca exista trei

vocabulare generale care pot fi folosite pentru a descrie o MT si anume
fizic, procedural si computational. Fiecare din aceste trei vocabulare
descrie unele lucruri (sau face unele predictii) pe care celelalte doua nu le
fac. Nici unul din aceste model nu poate da o descriere completa a
procesorului de informatii.
Unii cercetatori (e.g., Dennett, 1978), desi sunt de acord asupra
aplicabilitatii acestor trei vocabulare descriptive, ar spune ca folosirea lor
are o valoare euristica. Din aceasta perspectiva, nu exista obligatia de a
folosi toate aceste trei vocabulare pentru a descrie un singur sistem. Altii
(e.g., Churchland, 1988) spun ca scopul stiintelor cognitive trebuie sa fie de
a elimina termenii computationali si procedurali, readucându-i la pure
concepte fizice. Totusi, exemplele de mai sus furnizate de Dawson (1996)
arata ca daca ne lipsesc una sau doua descrieri, atunci practic spunem mai
putine despre procesarea de informatii, deoarece exista unele predictii pe
care nu le putem face fara a folosi toate cele trei vocabulare.
Aceasta judecata, ca o completa explicare a procesari de informatii cere
o descriere fizica, procedurala si computationala, este de fapt caracteristica
stiintelor cognitive. Nevoia de aceste trei vocabulare este ceruta de natura
fundamental complicata a procesarii informatiilor. Dawson (1996) chiar
pretinde cu tarie ca daca putem omite unul din cele trei vocabulare fara a
pierde din puterea predictiva si explicativa, atunci sistemul pe care îl
descriem nu este un procesor de informatii.
Putem acum transforma ce am prezentat în ultimele pagini într-o
?dogma? a stiintelor cognitive numita "ipoteza pe trei nivele? Dawson
(1986). Cercetatorii din cadrul stiintelor cognitive cred ca mintea este un
procesor de informatii. În consecinta, un fenomen cognitiv trebuie sa fie
explicat:
1. prin descrierea lui folosind un vocabular fizic, un vocabular
procedural si un vocabular computational;
2. prin gasirea de relatii între aceste trei descrieri calitativ diferite.

3.8 Stiintele cognitive clasice

În cadrul stiintelor cognitive au aparut diferite traditii care pot fi

diferentiate prin gradul în care celelalte proprietati ale MT au fost
42
 Punctul de vedere clasic al procesarii informatiilor

încorporate în teoria cognitiva. Capitolul urmator va descrie una dintre

aceste traditii, conexionismul, care s-a îndepartat în mod important fata de
descrierea MT.
Stiintele cognitive clasice nu numai ca presupun adevarata teoria pe
trei nivele, dar o folosesc într-o maniera metodologica particulara. Sa ne
imaginam ca un cercetator adept al punctului de vedere clasic din cadrul
stiintelor cognitive primeste problema de a explica un procesor de
informatii necunoscut. Cum va aborda el aceasta problema? În general el
va folosi o teorie ? top-down ? (Mavor, 1982). În primul rând, va încerca sa
descrie sistemul cu un vocabular computational. Apoi, va încerca sa
foloseasca vocabularul de programare (procedural), iar în al treilea rând va
încerca o descriere fizica.
Exista un numar de motive de a adopta aceasta strategie top-down. În
primul rând, aceasta abordare defineste o practica metodologica particulara
numita analiza functionala (e.g., Cummins, 1983) care a fost foarte
productiva în stiintele cognitive. În al doilea rând, trecerea de la vocabulare
descriptive mai abstracte la unele mai putin abstracte (top-down) e
considerata ca furnizând o mai mare întelegere. În al treilea rând,
cercetatorul trece astfel de la afirmatii computationale care trebuie sa fie
adevarate pentru toate procesoarele de informatii la afirmatii fizice care
sunt adevarate pentru un numar mic de procesoare de informatii, unul
dintre ele fiind sistemul în cauza.
Adeptii stiintelor cognitive clasice adopta unele distinctii aditionale
care sunt facute explicite în descrierea tip masina Turing a procesarii de
informatii. În general, ei sprijina o distinctie clara între procesele sau
regulile care manipuleaza informatii si simbolurile care sunt de fapt
informatie manipulata (distinctia între capul si banda masinii Turing). La
fel, ei fac distinctia clara între un program din memorie si datele
manipulate de program (distinctia dintre descrierea unei masini Turing si
sirurile de simboluri procesate de o masina Turing universala). Adeptii
conexionismului au urmarit sa abandoneze aceste distinctii clare între
reguli si simboluri (Dawson si Schopflocher, 1992).

3.9 Concluzii

În capitolul 2, la descrierea generala a stiintelor cognitive am vazut

ca adoptarea ipotezei procesarii informatiilor duce la posibilitatea ca
cercetatorii cu diverse pregatiri sa poata avea un limbaj comun si schimburi
utile de pareri.
Acest capitol (al treilea) a fost un argument al faptului ca atunci când
un cercetator porneste cu presupunerea ca cognitia este procesare de
informatii, atunci va trebui sa adopte ipoteza pe trei nivele. Sa vedem ce ar
însemna aceasta pentru activitatea cognitiva umana. Avem astfel nevoie de
o neuro-stiinta matura care sa dea o descriere fizica satisfacatoare. Avem
43
 Punctul de vedere clasic al procesarii informatiilor

nevoie, în al doilea rând, de multe rezultate tehnice din psihologie si

lingvistica, care sa dea destule detalii empirice pe care sa se bazeze
descrierile procedurale. Trebui sa cerem calculatoristilor si filozofilor sa
furnizeze descrieri computationale ale procesarii informatiilor. Si, în final,
trebuie sa cerem acestor trei categorii de oameni de stiinta sa converseze
între ei si sa realizeze un punct de vedere complet care sa cuprinda toate
relatiile dintre aceste trei vocabulare.
În concluzie, presupunerea ca activitatea cognitiva este procesare de
informatii ne duce la ipoteza cu trei nivele, care la rândul ei impune o
accentuata interdisciplinaritate. De aceea, stiintele cognitive prezinta un
interes atât de mare si ne impun sa privim o problema data din unghiuri
complet diferite, permitându-ne sa folosim o mare varietate de metodologii.

44