Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Situat pe unul din principalele trasee turistice naţionale care-l racordează la turismul
intern şi european, municipiul Bacău a apărut ca o necesitate a negustorilor şi meşteşugarilor,
îndeplinind funcţia de centru de tranzit pe văile Siretului şi Bistriţei, amintit ca important punct
de vamă în relaţiile comerciale dintre Moldova, Transilvania şi Ţara Românească Istoria umană a
acestor meleaguri se pierde dincolo de misterul anilor. Cercetările arheologice ne demonstrează
că ne-am început existenţa încă din perioada paleolitică, cu peste 35000 de ani î.Hristos, pe un
teritoriu în care s-au descoperit mai multe tezaure monetare, ceea ce ne arată dezvoltarea
economică a zonei din timpuri străvechi.
Primele dovezi ale locuirii acestor teritorii datează din paleolitic şi dovedesc nu numai
existenţa unei populaţii active, dar şi legăturile strânse stabilite între locuitorii acestor părţi şi cei
din restul Moldovei, estul Transilvaniei şi Ţara Românească. Regiunea Bacăului a fost locuită
din cele mai vechi timpuri, de când datează descoperirile de la Lespezi (din paleoliticul timpuriu)
şi descoperirile de la Podei (ceramica neolitică de tip Cucuteni). Puternice urme de viaţă au lăsat
geto-dacii: cetatea de la Tiseşti (sec.I î.Hr.- anul Id.Hr.), aşezările de la Brad (ipotetic
Zargldava), Răcătăul de Jos (Ipotetic Tamasidava) şi Târgu Ocna (Ipotetic Utldava).
În ceea ce priveşte originea numelui Bacău, istoricii susţin ca denumirea ar proveni de la
un oarecare Bako, de la zeul Bachos, sau de la baca, fructul viţei de vie, ce se cultivă mult în
aceste părţi. În documentele străine Bacăul apare şi în formele: Bacovia, Bacova, Bacow sau
Bachkowka.
Existenţa unor aşezări bine organizate şi intens populate în zona Bacăului este atestată în
documente foarte vechi aparţinând cancelariei domneşti a Moldovei (un prim asemenea
document datează din 12 Martie 1399).
Aşezările importante ale judeţului s-au format în sec. XIV-XV, înflorind în timpul lui
Ştefan cel Mare, născut la Borzeşti (1436), care a înălţat multe construcţii importante pe teritoriul
actualului judeţ. La sfârşitul sec. al XV-lea în oraşul Bacău s-a stabilit Alexandrel, unul din fiii
lui Ştefan cel Mare care a zidit aici Curtea Domnească şi biserica Precista, azi cunoscut
monument istoric.
Începând cu sec. al XV-lea oraşul Bacău a fost reşedinţa ţinutului cu acelaşi nume, care în
documente este amintit pentru prima oară la 14 decembrie 1458. Din sec. al XV-lea şi până la
începutul sec. al XIX-lea Bacăul a avut mai degrabă o importanţă comercială, decât culturală.
În epoca modernă Bacăul a cunoscut o fază de dezvoltare, îndeosebi după Unirea
Principatelor.
Industria oraşului Bacău în anul 1832 era formată dintr-un atelier de lumânări, unul de pălării, 10
de pielărie, o velniţă şi 8 fierarii, ajungând la sfârşitul sec. al XIX-lea, începutul veacului al XX-
lea, în condiţiile favorabile create de Unirea Principatelor la construirea unei Fabrici de Bere
(1867), una de cherestea pe Câmpul Poştei (1881), Fabrica de Hârtie Letea (1881) – prima din
ţară, o Fabrica de Mezeluri (1890), o moară modernă (1892), Fabrica de Cosanci Gloria (1913),
Fabrica de Maşini, Turnătorie de Fontă şi Metale(1916) şi altele.
Prin anul 1850 iluminatul se făcea cu felinare fixate de stâlpi şi în care ardeau lumânări de
seu. În anul 1867 în centrul Bacăului au fost instalate cca. 100 de lămpi cu gaz. Începând cu anul
1902, unele străzi au fost iluminate cu ajutorul becurilor electrice.
În 1886 s-a construit un pod de fier peste râul Bistriţa, care făcea legătura oraşului cu
comuna Şerbăneşti.
Înaintea primei conflagraţii mondiale s-au înălţat câteva importante edificii publice:
Palatul Administrativ, în anul 1880 s-a refăcut localul Primăriei (azi biblioteca judeţeană), iar în
1885 s-a reorganizat Oficiul Poştal şi Telegrafic.
Din Adunarea electivă a Moldovei, care în ziua de 5 ianuarie 1859 l-a ales ca domn pe
Alexandru Ioan Cuza, făceau parte şi următorii trei băcăuani: Vasile Alecsandri, Constantin
Rosetti-Tetcanu şi Iancu Doinici.
Răscoala de la 1907 a fost aici deosebit de tumultoasă, ţăranii locuitori ai acestui teritoriu,
ridicându-se la luptă împotriva moşierilor şi arendaşilor. O filă deosebit de glorioasă din cartea
de istorie a acestui judeţ o constituie luptele împotriva cotropitorilor străini din timpul primului
război mondial. De mare răsunet sunt eroicele bătălii ce s-au dat la Caşin, Oituz şl Cireşoaia.
Pasul Oituz a fost martorul unor evenimente de neuitat, aici având loc trei bătălii cu trupele
germane şi austro-ungare.
Marea Unire din anul 1918 a creat un cadru favorabil pentru o nouă dezvoltare
economico-socială şi culturală a Bacăului. În 1925 a fost înfiinţată Camera de Agricultură şi
Camera de Muncă.
Un moment important pentru Bacău a fost pe 7 decembrie 1929 când Bacăul a fost
declarat municipiu.
În plan cultural s-au înregistrat progrese vizibile: învăţământul s-a dezvoltat rapid, astfel
că în 1938 funcţionau 16 şcoli primare şi 5 grădiniţe, iar în 1923 a luat fiinţă Ateneul Cultural
înfiinţat de Grigore Tăbăcaru şi George Bacovia.
Din ziua de 23 august 1944 până la 12 mai 1945 băcăuanii au contribuit din plin la efortul
depus de întregul popor pentru eliberarea patriei, în luptele grele pentru eliberarea Transilvaniei,
a Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei participând mii de băcăuani încadraţi în diferite unităţi
militare.
Revoluţia din Decembrie 1989 a luat o forma paşnică în Bacău, fără vărsare de sânge. Dar
mulţi tineri băcăuani au luptat pe baricadele revoluţiei şi în alte localităţi ale ţării.
Prin bogatul său potenţial turistic, expus în paginile următoare, Bacăul reuneşte într-un
spaţiu unic, pitorescul naturii cu trecutul eroic şi cu o cultură veritabilă.
Localizat în zona centrală a Regiunii de Nord-Est a României, pe cursul mijlociu al râului
Siret, la întretăierea drumurilor europene E 85, E574 şi E 577, judeţul Bacău se situează pe
coordonatele de 46° latitudine nordică şi 26° longitudine estică şi ocupă 2,8% din suprafaţa
României.
Judeţul Bacău are o populaţie de 721.507 locuitori – majoritatea fiind de etnie română
(98,15% români, 1,11% rromi, 0,59% maghiari, 0,15% ceangăi). În judeţ se află 3 municipii:
Bacău, 179.507 locuitori (reşedinţă de judeţ), Oneşti (51.506) şi Moineşti (23.972), 5 oraşe:
Comăneşti (24.160), Buhuşi (20.026), Dărmăneşti (14.340), Târgu Ocna (13.055), Slănic
Moldova (5.100), 85 comune şi 491 sate1.
Suprafaţa totală a judeţului este de 6.621 km2, iar judeţele vecine sunt: Neamţ la nord,
Vaslui la est, Vrancea la sud, Covasna şi Harghita la vest.
1
Date preluate din Anuarul Statistic al României 2007, cap.2 “Populaţie”, www.insse.ro
Fiecare din componentele menţionate îşi exercită influenţa asupra activităţii turistice
printr-o serie de aspecte specifice, determinând forme particulare de manifestare a turismului.
Principalele elemente care evidenţiază resursele turistice naturale ale judeţului Bacău sunt
prezentate mai jos2.
Relieful
Diversitatea reliefului este dată de câmpii, dealuri, văi , munţi, varietatea formaţiunilor
vegetale, gama de culori şi de forme, toate acestea reprezentând frumuseţea acestor
meleaguri. Relieful judeţului este format dintr-o zonă muntoasă , puternic cutată , la vest
înglobând grupa central-estică a Carpaţilor Orientali , o zonă deluroasă cuprinzând subcarpaţii şi
depresiunea Tazlău-Caşin şi o parte din lunca Siretului şi a podişului Bârladului. Carpaţii de pe
raza judeţului sunt formaţi din munţii Tarcăului , Oituzului , Gosmanului şi Berzunţului. Cea mai
mare altitudine se atinge în munţii Tarcăului , pe vârful Grinduşul-Tărbaus (1662m).
Bogăţiile solului
Judeţul Bacău dispune de un potenţial diversificat de resurse minerale precum gaze libere,
ţiţei şi gaze asociate, sare, cărbune, cele mai multe dintre ele, puse în valoare economică, ceea ce
face ca rezervele geologice să cunoască diminuări de volum3.
Clima
Regimul climatic ce caracterizează judeţul Bacău se încadrează în sectorul de climă
continental-moderată şi cel cu climă de munte, având ca specific un regim termic moderat,
umezeală relativ mare cu precipitaţii atmosferice bogate. Temperaturile aerului înregistrează
valori anuale cuprinse între -1ºC şi +9ºC. Cantitatea anuală de precipitaţii este cuprinsă între 700-
1400mm, mai mare în partea nordică şi nord-vestică a judeţului.
Flora şi fauna
Vegetaţia şi fauna sunt caracterizate printr-o varietate de specii în funcţie de altitudine,
unele având caracter endemic munţilor. Speciile de animale sunt bine reprezentate, prezentând o
mare varietate în funcţie de altitudine: în zona alpină întâlnim capra neagră, marmota, acvila de
stâncă, în jnepeniş, cocoşul de mesteacăn, iar în pădurile de conifere şi răşinoase, râsul, cocoşul
de munte, ursul brun, cerbul carpatin şi altele. În judeţul Bacău au fost inventariate speciile de
2
Teirău E., 2005, pag. 31
3
Constantinescu & al., 1971, pag. 20-24
floră şi faună: 258 de specii de floră, 354 de specii de faună, 189 de specii de floră şi faună de
interes comunitar, 68 de specii de interes naţional.
Hidrografia
Reţeaua hidrografică este alcătuită în principal din apele din bazinul mijlociu al Siretului
şi din lacurile de acumulare construite pe cursurile inferioare ale râurilor Bistriţa, Tazlău, Uz şi
Siret. Râul Siret izvorăşte în Carpaţii de nord pe teritoriul Ucrainei de azi, în Bucovina de Nord,
parcurge 706 km şi se varsă în Dunăre. Principalii afluenţi ai Siretului sunt: pe partea dreapta,
Suceava, Moldova, Bistriţa, Trotuş, Putna şi Buzău; pe partea stângă, Polocin şi Bârlad. Pe
cursul său au fost realizate mai multe baraje şi lacuri de acumulare, reducând pericolul de
inundaţii.
Rezervaţii naturale4:
- Stejarul din Borzeşti- arbore secular, ocrotit prin lege, în jurul căruia există legende
ce ne duc înapoi în timp, până în vremea lui Ştefan cel Mare;
- Poiana Sărăriei – rezervaţie botanică, situată lângă Târgu Ocna;
- Codrul secular de la Runc-Racova – este o rezervaţie naturală de circa 60 ha de
pădure de fag de 150 ani, cu diametre şi înălţimi impresionante, unice în ţară;
- Dofteana – este un parc dendrologic cu o rezervaţie forestieră în care cresc circa 70
specii lemnoase, din care 50 sunt exotice;
- Hemeiuş şi Parcul dendrologic- situat la nord de Bacău are o suprafaţă de 47,5 ha.
Aici cresc peste 500 specii de plante lemnoase, dintre care 370 exotice;
- Hăghiac- Parc dendrologic situat pe valea Doftanei la 13 km nord-vest de Târgu
Ocna, o rezervaţie forestieră ce cuprinde numeroase specii de plante, în special arbori: pinul
Oriental, originar din China, Coreea sau Japonia (întâlnit foarte rar în Europa);
- Parcul de agrement de la Comăneşti – este un parc de pe fostul Domeniu Ghica-
Comăneşti cu specii decorative foarte rare precum: paltinul de câmp, molidul japonez, chiparosul
de Sawara, arţarul de Pensilvania.
- Plaiurile şi stâncăriile Nemirei
- Rezervaţie naturală complexă, aşezată pe culmea principală a M. Nemira,
constituită dintr-o porţiune de teren unde cresc specii rare ca floarea de colţ, pinul oriental şi
arborelui de tisa.
4
Stănciulescu , 2004, pag. 25- 27
- Cineritele de Nutasca Ruseni – situată la Cleja, rezervaţia naturală se remarcă prin
rocile vulcanice de natură deosebită;
- Dealul Perchiu este o rezervaţie naturală situată pe dealul cu acelaşi nume (398 m
altitudine) la nord de Oneşti şi acoperit cu păduri caracteristice silvostepei. Aici cresc arbori şi
arbuşti termofili. În ansamblu, în pajiştile şi pădurile de pe dealul Perchiu cresc circa 600 specii
de plante cu flori, dintre care multe sunt rare în ţară.
- Lacul Balătău este un lac de baraj natural care a fost declarat monument al naturii.
Este situat la o altitudine de 530 m în Munţii Nemirei, la 3 km distanţă de Sălătruc. S-a format în
1883 datorită alunecărilor de teren şi ploilor puternice şi prelungite din timpul verii. În prezent,
este foarte frecventat de pescari.
Resursele antropice reunesc invențiile omului de-a lungul timpului, concretizate în artă
şi civilizaţie, istorie, elemente tehnice tehnico-economice şi socio-demografice care, prin
caracteristicile lor atrag fluxurile de turişti.
În structura potenţialului antropic pot fi identificate mai multe grupe, dintre care:
vestigii arheologice şi monumente de artă: cetaţi, castele, palate, statui, obeliscuri etc.
elemente de etnografie şi folclor: arhitectura populară, portul, muzica şi dansul, creaţia şi
tehnica populară, obiceiuri şi tradiţii, serbări şi târguri, manifestări şi credinţe religioase,
gastronomie.
instituţii şi evenimente cultural-artistice: muzee, case memoriale, instituţii teatrale şi
muzicale, festivaluri, carnavaluri, manifestări sportive, târguri şi expoziţii;
realizări tehnico-economice şi ştiinţifice contemporane: baraje, lacuri de acumulare,
poduri şi viaducte, canale, porturi, centre comerciale,centre ştiinţifice;
asezări umane: centre urbane, sate turistice;
Principalele elemente care evidenţiază resursele turistice naturale ale judeţului Bacău sunt
prezentate mai jos5.
Muzee şi expoziţii:
5
Cristureanu C. , 2002, pag.56- 63
- Centrul de Cultura Rosetti Tescanu – George Enescu, denumit în continuare
Centru, este o instituţie publică de cultură, cu personalitate juridică; cuprinde şi Casa Memorială
Rosetti - Enescu, conform Actului de donaţiune ;
- Muzeul Judeţean de Istorie „Iulian Antonescu” Bacău a fost deschis în 1957
adăposteşte: o colecţie arheologică, obiecte din ceramică din cultura Cucuteni, diverse statuete;
obiecte şi unelte geto-dacice; exponate şi documente din secolele III-XVIII; obiecte care au
aparţinut unor personalităţi: Al. I. Cuza, M. Kogălniceanu, M. Sturdza;
- Muzeul Judeţean de Etnografie şi Artă Bacău, a fost înfiinţat în 1957 şi cuprinde:
icoane din secolele XV-XIX; pictură, grafică şi sculptură semnată de artişti plastici locali, galerie
de artă;
- Muzeul Judeţean de Ştiinţele Naturii Bacău − cuprinde exponate cu flora şi fauna
din Carpaţii Răsăriteni; un acvariu cu peşti exotici; o expoziţie păsări exotice vii;
- Complexul Astronomic Popular „V. Anestin” Bacău − înfiinţat în 1982;
- Muzeul Ţesutului şi Postăvăritului Buhuşi înfiinţat în 1977, în fostul Conac Buhuş,
ridicat în secolul al XVIII-lea, de Toader Buhuş, refăcut în secolul al XIX-lea, în stil neoclasic −
cuprinde: exponate privind istoria oraşului şi a împrejurimilor;
- Muzeul de Etnografie şi Artă Contemporană Comăneşti o fost amenajat în anul
1988, în incinta Palatului Ghica, care a fost construit de către familia Ghica în 1790, şi refăcut în
secolul al XIX-lea, acum are statutul de monument istoric;
- Muzeul Moineşti − cuprinde istoria exploatării petrolului din sudul Moldovei;
- Muzeul Memorial „George Enescu” − se organizează anual în luna septembrie
Festivalul muzical Enescu - Orfeul moldav;
Vestigii istorice şi situri arheologice:
- Tell neolitic – culturile Precucuteni şi Cucuteni Comuna Poduri, satul Poduri
Bacău,
- Aşezare – cultura Cucuteni Comuna Traian, satul Zapodia Bacău,
- Dava antică; complexe arheologice reprezentând aşezări succesive din neolitic
(Cucuteni A-B) şi epoca bronzului (cultura Costişa şi Monteoru) (în punctul „Zargidava”),
Comuna Negri, satul Brad Bacău,
- Dava Antică Tamasidava necropola tumulară; fortificaţie epoca bronzului, cultura
Monteoru (în punctul „Cetăţuie”), comuna Horgeşti, satul Răcătău de Jos Bacău.
- Centrul tribal dac − Poiana, menţionat cu numele de Piroboridava de către
Ptolemeu, (secolul I î.Hr.) a fost o aşezare înfloritoare şi o cetate puternică;
- Ruinele Curţii Domneşti din Bacău datând din anul 1481 unde a locuit Alexandru-
Vodă, fiul şi lui Ştefan cel Mare.;
- Urmele unei aşezări dacice localizate în com. Horgeşti , datând din secolele I î. Hr. -
II d. Hr;
- Ocnele romane amplasate în oraşul Târgu Ocna.
Case memoriale:
- Casa memorială George Bacovia este punctul de început al oricărui itinerar
cultural băcăuan. În imediata vecinătate a monumentalei statui a lui Ştefan cel Mare, actualmente
strada G. Bacovia, bătrâna casă îşi îmbracă ferestrele în reflexele calde ale trandafirilor.
- Casa Memorială „Ion Borcea” din com. Racova înfiinţată în 1966 cuprinde
exponate care evocă personalitatea marelui naturalist (1879-1936), întemeietorul şcolii romaneşti
de oceanografie şi fondatorul Staţiunii de biologie marină de la Agigea.
Biserici şi mănăstiri6:
- Biserica Precista a fost zidită la 1491 de Alexandru-Voda - fiul şi coregentul lui
Ştefan cel Mare - care îşi stabilise reşedinţa la Bacău. Biserica, din cărămidă, este tipică pentru
seria ctitoriilor domneşti din această epocă.
- Biserica în stil muntenesc - Caşin (secolul al XVII-lea), construită de locuitorii
veniţi aici din Rucăr şi Dragoslavele;
- Mănăstirea Caşin - Caşin− înălţată în 1655, de domnitorul Gh. Ştefan, monument
istoric, terminată în secolul al XVII-lea cu sprijinul patriarhiei din Ierusalim − edificiu
monumental, din piatră făţuită, cu ornamentaţie în stil baroc şi ziduri de incintă fortificate;
- Mănăstirea Bogdana, com. Ştefan cel Mare ctitorie din 1670, a logofătului
Solomon Barlădeanu, în stil moldovenesc, refăcută după 1755 de episcopul loanichie. După
renovarea din 1977 devine muzeu şi este reînfiinţată ca mănăstire în 1990;
- Mănăstirea Răducanu - Târgu Ocna − în 1664, marele logofăt Nicolae Buhuş
ridică pe malul stâng al Trotuşului o frumoasă biserică;
6
Cristureanu C.- op.cit., pag. 64- 69
- Mănăstirea Ciolpani - Buhuşi − după tradiţie, ctitorie din secolul al XII-lea a
călugărului Ciolpan, cea mai veche mănăstire de Semn din Moldova, monument istoric şi de
arhitectură, citată ca mănăstire în 1737 şi reînfiinţată în 1990. Este o biserică din lemn masiv de
stejar cu ancadramente şi profile cu motive geometrice bogat sculptate iar în interior are icoane
vechi şi un candelabru;
- Mănăstirea Runc - Buhuşi − ridicată în 1457 de Ştefan cel Mare, într-un loc
frumos şi odihnitor, a fost refăcută în 1760, în stil moldovenesc, de boierul Ionaşco Isăcescu şi a
fost restaurată între 1980-1990, având o pictură din 1987 şi o colecţie de icoane din secolul al
XVIII-lea şi cărţi rare;
- Biserica de lemn „Sf. Gheorghe” – Târgu Ocna edificiu din 1761 în curtea căruia
se află bustul lui C. Negri (sculptor C. Dimitrîu-Bariad, 1959;
- Mănăstirea Măgura Ocnei – Târgu Ocna ctitorie din secolul al XVII-lea,
refăcută în 1750 de C. Racoviţă şi demolată în 1864. Biserica nouă, din piatră, a fost ridicată în
1810 de egumenul Iacov, iar mănăstirea a fost reînfiinţată în 1990;
- Mănăstirea Răchitoasa − a fost înălţată la 1697 Ilie Enache mare spătar. Biserica a
fost refăcută în 1739 de egumenul Danil. A mai fost reparată în 1836, de egumenul Iacov.
Mănăstirea a fost închinată la mănăstirea Vatopod, de la muntele Athos (Grecia);
- Mănăstirea Tazlău − („Naşterea Maicii Domnului”) a fost construită de Ştefan cel
Mare (1496-1497). Turla păstrează baza stelară, specifică epocii, dar a suferit modificări la
partea superioară. Valoarea artistică a monumentului e sporită de calitatea sculpturii. O piesă
remarcabilă este uşa de la intrarea în pronaos, sculptată în lemn de arin, la sfârşitul veacului ai
XVI-lea, de către „Cozma maistru” (inscripţie datată 1596).
- Biserici din lemn: Tisa Silvestri 1723, Moineşti, Ciolpani 1729, Târgu Ocna
(Tiseşti) 1761, Soci 1785, Scorţeni 1799.
7
Centru de informare turistică Bacău, www.ropedia.ro
- Creasta Nemirei − jumătatea nordică (Valea Uzului - vârful Fârcu Mare - vârful Nemira
Mare - vârful Şandru Mare - Slănic Moldova) − bandă albastră;
- Traseu de promenadă: Slănic Moldova (Valea Pufului – vârful La Cireş – Cheile
Dofteanei) − cruce albastră;
- Traseu de promenadă „300 de scări” (Slănic Moldova – vârful Dobru - Campingul „Ray
11”- Cascada Slănicuiui - Slănic Moldova) − triunghi roşu:
- Traseu de promenadă „La releu” (Slănic Moldova - vârful Corbu – Slănic Moldova) −
triunghi galben.
6000
5095 5222
4710 4694 4840
5000
1000
45 47 46 34 34
0
2006 2007 2008 2009 2010
45 47
g2006= *100=0,95% g2007= *100=1,00%
4710 4694
46 34
g2008= *100=0,95% g2009= *100=0,66%
4840 5095
34
g2010= *100=0, 65%
5222
În anul 2010 oferta de unităţi de cazare din judeţul Bacău reprezintă 0,65% din totalul
ofertei de unităţi de cazare la nivel de ţară, înregistrând o scădere faţă de anul 2006 cu 0,3
procente.
Graficul 9. Evoluţia ponderii ofertei de unităţi de cazare a judeţului Bacău în totalul
ofertei de unităţi de cazare a ţării la nivelul anului 2010
0,65
Graficul 10. Evoluţia capacităţii de cazare în judeţul Bacău în perioada 2006 - 2010
3300
3200 3188
3100
3000
2900 Număr locuri
2858
2800 2783
2736 2756
2700
2600
2500
2006 2007 2008 2009 2010
8
Informaţii preluate de pe site-ul oficial al Direcţiei Sivice Bacău- http://www.rnpdsbacau.ro
Pentru pasionaţii de pescuit, în judeţul Bacău zonele admise la pescuit pe fondurile
piscicole a D.S. Bacău sunt grupate în partea de vest şi sud-vest a judeţului
.
Direcţia Silvică Bacău pune la dispoziţia turiştilor mai multe servicii în vederea
organizării şi desfăşurării unor acţiuni de vânătoare. Aceste servicii constau în oferirea de cazare
în camere cu diferite categorii de confort, transport (maşini de teren sau autoturisme), şi
posibilitatea de a închiria arme.
Unităţi de tratament în judeţul Bacău
Ca şi unităţi de tratament în judeţul Bacău se valorifică, strângând anual zeci de mii de
turişi următoarele unităţi.
- Slănic Moldova: este renumită pentru izvoarele sale de ape carbonate,
bicarbonatate, uşor sulfuroase, clorate, sodice, hipertonice, hipotonice şi oligominerale,
izvoare descoperite încă din anul 1801. Din anul 1974, Slãnic Moldova a fost declaratã
staţiune de interes internaţional.
Fondul balnear al staţiunii are un specific aparte, unic în ţară şi în Europa, găsindu-se pe
o zonă relativ restrânsă o mulţime de izvoare variate în ceea ce priveşte compoziţia, concentraţia,
complexitatea chimică şi efectele terapeutice. Staţiunea Slănic Moldova dispune de importante
zăcăminte de ape minerale, cercetate şi exploatate încă de la începutul sec. XIX, reconfirmate de
studiile din anul 1999 pentru reevaluarea rezervelor de apă minerală şi bioxid de carbon mofetic,
ce au evidenţiat două tipuri de zăcământ hidromineral distincte din puncte de vedere
hidrogeologice, hidraulice, fizico-chimice şi balneo-medicale: ape minerale clorurate şi
bicarbonate.
În staţiunea balneară Slănic Moldova se tratează afecţiuni ale aparatului digestiv
(gastrite cronice hipoacide şi hiperacide, ulcere gastrice şi duodenale, colite cronice);
afecţiuni hepatobiliare (diskinezie biliară, colecistite); afecţiuni ale căilor respiratorii;
afecţiuni metabolice şi de nutriţie; afecţiuni ale rinichilor şi ale căilor urinare; afecţiuni
neurologice periferice; afecţiuni post-traumatice; afecţiuni asociate (reumatisme degenerative
sau artroze, afecţiuni cardiovasculare, endocrine, ginecologice, profesionale, nevroze
astenice), afecţiuni cardiovasculare.
Tipuri de proceduri:
- Cura cu apă minerală – cura externă cu ape minerale de la Slănic Moldova
ajută la tratamentul bolilor: reumatismale degenerative şi diartritice; cardiovasculare şi
respiratorii (astm alergic, traheobronsite cronice, rinosinuzite cronice, emfizem pulmonar,
rinofaringite) ; tratamentul bolilor endocrine (stări prepubertale la copii hiperreactivi) ;
ginecologice (sindrom ovarian menopauzal) ; afecţiuni neurologice periferice; afecţiuni post-
traumatice; inflamaţii cronice ale conjunctivitei oculare ; boli asociate;
- Cura internă cu ape minerale de la Slănic Moldova ajută la tratamentul bolilor :
aparatului digestiv (izvoarele: 1 , 1bis, 3, 6, 8, 10, 14, 15, S2, S3) ; boli hepato-biliare
(izvoarele: 1, 3, 6, 10, 14, S2, S3); boli respiratorii (izvoarele: 1bis, 3, 6, 15); boli de nutritie
si metabolism (izvorul 3); boli ale rinichilor şi căilor urinare (S2, S3);
- aerosoli şi inhalaţii cu ape minerale şi substanţe medicamentoase;
- băi cu apă minerală încălzită;
- hidroterapie;
- kinetoterapie;
- electroterapie;
- cultură fizică medicală;
- psihoterapie;
- meloterapie;
- geriatrie.