Etica organizaţională

Chişinău, 2019
 Principiile Eticii Organizaţionale

Etica organizaţională defineşte un sistem de principii, valori, norme şi coduri de

conduită, în baza unei filosofii a firmei, care se impun ca imperative morale inducând
obligativitatea respectării lor. În bună măsură codurile etice şi de comportament îşi integrează
valorile morale ca atare, deşi, acestea devin funcţionale şi credibile numai în măsura în care sunt
asociate obiectivelor afacerii.
Etica organizationala poate fi considerată un domeniu de studiu aplicativ al eticii, cu
privire la determinarea principiilor morale şi a codurilor de conduită ce reglementează relaţiile
interumane din cadrul organizaţiilor şi guvernează deciziile oamenilor de afaceri sau ale managerilor.
Etica în afaceri vizează, printre altele, atitudinea, conduita corectă şi onestă a unei firme
faţă de angajaţi, clienţi, comunitatea în care acţionează, investitori, acţionari, etc.
Interesul pentru un comportament moral în lumea afacerilor este vechi. Ceea ce ştim, din
perspectivă istorică, este că acest interes a început în cea mai avansată societate comercială de acum
cinci mii de ani, în Sumer. Grecia Antică manifesta deopotrivă interes pentru teoria economică şi
pentru valorile şi normele morale implicate în schimburile economice. Aristotel făcea distincţia între
oeconomica (gospodărire privată, cu scopuri familiare) şi hremastica (schimburi economice a căror
scop este profitul)1. Prima practică avea o încărcătură etică, cea de-a doua avea o singură dimensiune:
cea a profitului. Este o ocupaţie pur egoistă.
În anii premergători formării capitalismului sunt de remarcat preocupările societăţii de a
reglementa relaţiile corecte între oameni. Astfel, tot în secolul XVII apare Elizabethan Poor Law,
lege progresistă la acea vreme, în care colectivităţile erau făcute răspunzătoare pentru soarta celor
nevoiaşi, stabilind o taxă pentru sărăcie asupra pământului aflat în posesia celor înstăriţi. Mai
tîrziu, Adam Smith lansează conceptul de homo oeconomicus, insistând asupra responsabilităţii
de a obţine profit din toate acţiunile, iar A. Carnegie, în The Gospel of Wealth, promovează ideea
acţiunilor caritabile susţinute din banii câştigaţi din afaceri.
În plin avânt, capitalismul nu a oferit întotdeauna o protecţie a intereselor tuturor
membrilor societăţii ceea ce a determinat apariţia unor acte normative care au încercat să elimine
abuzurile sociale. De referinţă rămân Legea Sherman Antitrust (1876), primul cod de etică
îndreptat împotriva abuzurilor grosolane ale celor implicaţi în afaceri, Wembley Code of Etichs
(1924), sau Consumer Bill of Right promovată de J. F. Kennedy în 1962, prin care guvernul
american devine garantul corectitudinii afacerilor faţă de consumatori.
În mare, teoreticienii de orientare liberală au insistat pe ideea că succesul este o virtute, sărăcia este
un viciu şi că bogăţia devine sursa de noblesse oblige (este generatoare de obligaţii morale, pe când sărăcia
este generatoare de probleme morale). Recent discuţiile teoretice s-au mai echilibrat şi au ajuns la nivelul
construcţiei idealurilor morale în afaceri, cu accente, inclusiv pe dreptate socială şi grija faţă de
consumator.
Etica afacerilor este esenţială pentru succesul pe termen lung al activităţii. Acest adevăr
este probat atât din perspectivă macroeconomică, cât şi din cea microeconomică. La nivel
macroeconomic, etica afectează întregul sistem economic; comportamentul imoral poate
distorsiona piaţa, ducând la o alocare ineficientă a resurselor.

1
Aristotel, Politica, Ed.Cultura Naţională, Bucureşti, 1924, ed.îngrijită de Dimitrie Gusti, p. 8.
2
 Etica în afaceri se referă de fapt la acel echilibru care ar trebui găsit între performanţele
economice şi cele sociale ale firmei. Pentru înţelegerea clară a rolului eticii în afaceri este deosebit
de importantă atitudinea conducerii superioare a firmei din care să reiasă respectarea eticii atât
prin acţiunile proprii ale managerilor cât şi din politicile abordate în firmă, din deciziile luate, din
sarcinile transmise, din politicile salariale adoptate, din modul de aplicare a sancţiunilor
disciplinare, etc.

Funcţiile Eticii Organizaţionale

Unii specialişti consideră că etica nu are, ca ştiinţă, un caracter utilitar deoarece impune
nişte norme facultative vizînd conduita oamenilor în societate. Realitatea însă contrazice
aceste păreri întrucît etica are pe lîngă funcţia sa de informare asupra unor norme de conduita
morală şi aceea de prezentare a realităţii reflectate de activitatea umană în general. Prin valorile pe
care le promovează, această ştiinţă îşi aduce o importantă contribuţie la promovarea judecăţiilor
de valoare referitoare la conduita umană, şi ne ajută să dobîndim deprinderi utile în a deosebi
binelede rău. Cele mai importante funcţii ale eticii sunt:
Funcţia cognitivă - se manifestă sub trei aspect: aspectul explicativ care relevă factorii
cauzali, generatori ai moralei, factori legaţi de geneză, structura, progres moral; aspectul
descriptiv ocupat cu problemele explicite ale vieţii morale, calităţi, defecte, vicii, virtuţi, etc.;
aspectul analitico-sintetic care elaborează modele teoretice ale moralei pe baza analizei
fenomenelor legate de moralitate.
Funcţia educativă - legată de transpunerea în practica a unor modele morale prin
implementarea de facto a unor valori în conştiinţa colectivă sau individuală.
Funcţia normativă - este cea axiologică, cu referire la constituirea de norme morale. Ea vine să
suplinească lipsa unor norme legale prin constituirea unei instanţe morale.
Funcţia persuasive - fiind receptată ca o rezultantă a funcţiilor normativă şi cognitivă, urmăreşte
aspectele concrete ale vieţii morale, ducînd spre actul convingerii.
Etica organizaţională are aşadar o multitudine de aspecte care încearcă să cristalizeze
raţionamente sănătoase legate de modul de desfasuare a afacerii, de relaţiile cu partenerii
companieie, de modul în care ar trebui sa fie condusa o afacere si comportamentul angajatilor. In
contextul actual cînd asistăm la manifestarea unei mari varietăţi confesionale şi culturale, la
accelerarea tendinţelor de globalizare, la reafirmarea valenţelor concurenţiale ale pieţei libere,
valorile morale ca simboluri şi obiective, vin să se afirme sub forma unor necesităţi imediate,
menite să ducă la crearea unui climat de colaborare, încredere şi solidaritate.