Sunteți pe pagina 1din 2

Șase personaje în căutarea unui autor

2.Subiectul.Personajele

„Pot zice doar ca, fara sa le caut, m-am trezit cu ele in fata, vii sa le pot atinge, vii sa le
pot asculta pana si rasuflarea acestor Sase Personaje prezente acum pe scena. Si erau
acolo toate, fiecare cu framantarea sa ascunsa, unite prin nasterea si desfasurarea
intamplarilor in care sunt amestecate si asteptand sa le fac eu intrarea in lumea artei, sa
compun eu din persoanele lor, din pasiunile si cazul fiecaruia, un roman, o drama ori
macar o nuvela. Nascute vii, isi cereau dreptul la viata.”Fiind întrebat despre felul în care
s-a născut piesa Luigi Pirandello a dat acest răspuns,el scoate în evidență faptul că la fel
ca în piesă personajele sunt cele care pun stăpânire pe creator,ci nu invers cum suntem
obișnuiți.

Personajele poartă măști specifice Commediei dell´arte,fiecare personaj prezintă un


univers diferit.Așa că ele apar în fața unui regizor fictiv și îl îndeamnă să le reprezinte
drama.Aici apare conflictul dintre cele două părți:personajele nu pot fi reprezentate de
către actorii din teatru exact așa cum sunt ele în esență,pentru că sunt trecute prin care
sunt interpretate de către actori.Cele șase personaje reprezintă niște construcții de
neschimbat ale fanteziei,realități create pe când actorii sunt nestatornici prin ființa lor.

Cele șase personaje apar întru-un teatru chiar în timpul unei repetiții și încearcă să îl
convingă pe director că așa cum te naști fluture ei s-au născut personaje și drama lor
este cea care trebuie pusă în scenă.Atunci când Directorul întrebă unde este textul,Tatăl
raspunde că ei în ei și așteaptă să fie prezentat.

Fiecare personaj este reprezentat de către un sentiment de font care îi urmărește


pretutindeni:pentru Tată-remușcarea,la Fata Vitregă-răzbunarea,la Fiu-dezgustul și la
Mama-durerea.

Subiectul este unul a dualității dintre realitate și iluzie,artă și viață.Personajele fiind un


manifest al creației artistice,strigătul personajelor vine din nevoia de a trăi pentru ca
autorul lor a renunțat la ele.Ficțiunea este reprezentată de povestea personajelor iar
realitatea de lumea din interiorul teatrului.Sunt două universuri care se îmbină,apoi se
resping din nevoia de a conviețui împreună.Așa ar trebui să fie și adevărata lume a
teatrului din perspectiva lui Pirandello,vie și de o realitate crudă,așa cum este
viața.Drama personajelor este una marcantă iar atenția actorilor este captată încă de la
început de diversitatea personajelor și de relațiile pe care le au între ele.