Sunteți pe pagina 1din 52

CUPRINS

MOTIVAȚIA

I. PARTEA GENERALĂ .................................................................................................................. 3


1. ISTORICUL BOLII ....................................................................................................................... 3
2. DEFINIȚIE ................................................................................................................................ 3
3. EPIDEMIOLOGIE ..................................................................................................................... 4
4. CLASIFICAREA TIPURILOR DE ALCOOLISM ..................................................................... 5
5. ETIOLOGIE .............................................................................................................................. 7
6. SIMPTOMATOLOGIE ȘI FORME CLINICE DE ALCOOLISM .............................................. 8
7. COMPLICAȚII .........................................................................................................................11
7.1. Complicații psihice .............................................................................................................11
7.2.Complicații somatice ...........................................................................................................13
8. METODE DE SCREENING ȘI DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL ...............................................14
9. TRATAMENT MEDICAMENTOS ȘI PSIHOTERAPEUTIC ..................................................20
10. EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC ...............................................................................................24
II. PARTEA PERSONALĂ ..............................................................................................................26
1.MATERIAL ȘI METODĂ .........................................................................................................28
2. REZULTATE ȘI DISCUȚII ......................................................................................................46
3. CONCLUZII .............................................................................................................................48
III. BIBLIOGRAFIE .........................................................................................................................50

1
MOTIVAȚIA

Am ales această temă din dorința de a oferi o viziune clară asupra


consecințelor aduse de această boală și cât de important este sprijinul din partea celor
apropiați pentru un alcool, deoarece doar tratamentul medicamentos nu este îndejauns
pentru aducerea unui alcoolic pe drumul cel bun.
Consumul de alcool a ajuns să devină o problemă de importanță majoră în
România, ocupând acum locul 5 în lume la consum total de alcool pur per locuitor de
13,7 litri.
Puțini sunt cei care înteleg cu adevărat cât de dăunător este alcoolul, deoarece
frecvența cu care acesta se consumă a dus la banalizarea actului, dar și a
circumstanțelor în sine.
O persoană dependentă de această substanță nu mai este conștientă de faptul că
nu mai deține controlul asupra cantității consumate, frecvența cu care o consumă și
faptul că este în stare de orice ca să o obțină.
Îngrijirea unui pacient psihiatric necesită extrem de multă atenție și înțelegere,
deoarece aceștia sunt lipsiți de încredere de sine și cred că toată lumea este împotriva
lor.
Un lucru foarte important pe care l-am învățat în cei 4 ani de studii la această
specializare a fost că nu doar tratamentul medicamentos este îndeajuns pentru
vindecarea unui pacient, ci comunicarea pacient-cadru medical este esențială în
stabilirea cauzelor pentru care acesta s-a prezentat la spital și în determinarea cât mai
rapidă și exactă a unui diagnostic.

2
I. PARTEA GENERALĂ

1. ISTORICUL BOLII

Consumul de alcool este cunoscut în întreaga lume încă din timpuri străvechi,
vechiul testament îi atribuie lui Noe plantarea primei culturi de viță de vie,
considerandu-l prima persoana care s-a îmbătat. Prin secolul al VII-lea î.Hr.
consumarea băuturilor alcoolice reprezintă o parte importantă a vieții de zi cu zi, grecii
erau însă destul de inteligenți pentru a remarca faptul că deși vinul poate crea o stare
euforică, deasemenea poate să determine o persoană să facă lucruri pe care în mod
normal nu le-ar fi făcut sau chiar să-și iasă din minți.
Primele informații cu privire la dependeța de alcool ca fiind o problemă
medicală care are și repercursiuni în mediul social al unui individ au apărut în ultimele
două secole.În anul 1819, Vril-Kramer, un medic moscovit introduce termenul de
"dipsomanie" argumentând faptul că beția este determinată de motive morale.Suedezul
Magnus Huss, descrie în lucrarea sa "Alcoolismul cronic ori maladia cronică" urmările
consumului de alcool și introduce în literatura medicală termenul de "alcoolism
cronic". (9) (13)

2. DEFINIȚIE

Dependența de alcool este o boala cronică de o importanță majoră și este


caracterizată printr-o tulburare de comportament manifestată prin preocuparea
continuă pentru alcool și pentru uzul său în detrimentul sănătății.
OMS-ul definește alcoolismul ca orice consum de băuturi alcoolice ce
provoacă prejudiciu individului și societății. (3)
Dependența de o substanță, în general, parcurge mai mulți pași până se ajunge
în acest stadiu. Etapele consumului sunt :

3
- Consumul experimental: atunci când o persoană consumă alcool doar din pură
curiozitate (exemplu: prima ieșire la o petrecere; persoane care încearcă pentru că
sunt impulsionate de prieteni, etc.);
- Consum regulat: tipul de persoană care obișnuiește să consume alcool la ieșiri cu
prietenii, cunostințele, rude, etc;
- Consum devenit preocupare: apare în momentul în care persoana obișnuiește să
consume alcool, droguri, tutun în multe situații, iar căutarea acestor situații devine
în sine un scop;
- Dependența: este momentul în care întregul comportament al persoanei este
controlat de nevoia de a consuma alcool, iar lipsa consumului duce la un
comportament agresiv și apariția simptomelor de sevraj. (14)

3. EPIDEMIOLOGIE

Organizația pentru Sănătate (OMS 2007) estimează că consumul nociv al


alcoolului produce aproximativ 2,3 milioane de decese premature pe an la nivel
mondial și este responsabil pentru 4,4% din povara globală a bolii. În Europa, alcoolul
este inamicul de sănătate publică numărul 3, în spatele tutunului și al hipertensiunii
arteriale, și în fața obezității, a lipsei de exerciții fizice și a drogurilor.
În Uniunea Europeană se estimează că aproximativ 53 de milioane de adulţi nu
beau deloc alcool, în timp ce aprox. 58 de milioane sunt mari băutori, dintre care 23 de
milioane sunt dependenţi de alcool.Consumul total în populaţia adultă a Uniunii
Europene a fost de 12,5 litri de alcool pur pe locuitor în anul 2009.
În România riscul general pentru alcoolism în populația adultă a fost apreciat la
3-5% pentru bărbați și 0,5-1% pentru femei. Un studiu epidemiologic efectuat pe un
eșantion pe o populație din București a evidențiat faptul că 5,55% din totalul
patologiilor psihiatrice din populația generală este reprezentat de alcoolismul cronic și
complicațiile lui psihice. (8) (17)

4
Condiția Populația

A băut cel puțin o dată 90%

Bea în prezent 60-70

Probleme temporare +40%

Abuz de alcool Bărbați: +10%


Femei: +5%

Dependență Bărbați: +10%


Femei: 3-5%

Figura 1. Epideomiologia consumului de alcool în lume (Tabel după Mark A. Schuckit


M.D., preluat din Kaplan/Sadock, Manual de buzunar de psihiatrie clinică) (20)

4. CLASIFICAREA TIPURILOR DE ALCOOLISM

Există diverse clasificări ale alcoolismului, dar cea mai cunoscută și acceptată este cea
a lui Jellinek din 1960.Aceasta clasifică alcoolismul în funcție de tipul dependenței alcoolice,
a formelor de sevraj și a motivației principale a consumului.

Alcoolismul ”alfa”- consumul de alcool se face din dorința de a se elibera de


probleme; fără pierderea controlului, în scop tranchilizant și euforizant; apare dependența
psihică, deoarece apărarea împotriva anxietății agravează problema;

Alcoolismul ”beta”- este precedat de o perioadă îndelungată de consum excesiv care


are drept urmare apariția unor complicații somatice (hepatice, neurologice, digestive); în
această formă nu este prezentă dependența fizică sau psihică;

Alcoolismul ”gamma”- este caracterizat prin apariția dependenței și adaptarea


metabolismului celular la alcool; crește toleranța față de toxice și apariția simptomatologiei de
sevraj;

5
Alcoolismul ”delta”- apar simptomele de sevraj la reducerea sau suprimarea
consumului de alcool pentru scurt timp (1-2 zile); este reprezentat de degradarea personalității
prin beții prelungite, iar singura preocupare este abuzul de alcool;

Alcoolismul ”epsilon”- corespunde cu dipsomania gravă (prin dipsomanie


înţelegându-se dorința necontrolată de a consuma alcool).(1) (2)(34)

O clasificare mai recentă a alcoolismului este cea a lui Cloninger în care sunt descrise
două tipuri de alcoolism.
Tipul I, numit și ”mediu-limitat” are un debut tardiv dupa 20 ani, evoluție lentă
observându-se la ambele sexe.Factorii de risc sunt reprezentați de tulburările de mediu din
copilărie, carențe afective, separări precoce, dezorganizare familială și mai puțin de factori
genetici .
Tipul II sau ”masculin-nelimitat” este exclusiv masculin prezintă un debut precoce
înainte de 20 ani cu o evoluție rapidă, telescopată spre dependență ceea ce duce la perturbări
somatice și sociale grave.Factorii de risc sunt de ordin genetic și neuropsihologici, sindrom de
hiperactivitate, tulburări deficitare ale atenției în copilărie. Prezența unei personalități
antisociale ar reprezenta un factor de risc intermediar.

Unii autori contemporani propun o clasificare diferită a tipurilor de alcoolism,


descriind o formă separată a alcoolismului simptomatic în care consumul de alcool este
secundar unei tulburări nevrotice psihotice sau organice. S-a propus diferenţierea conceptuală
a alcoolismului „primar” de cel „secundar”, forme care nu se exclud ci pot coexista la acelaşi
pacient.
În cazul alcoolismului primar, accentul se pune pe pattern-ul de comportament în sine
faţă de alcool, care nu este rezultatul unei tulburări afectiv cognitive sau de personalitate, ci
semnifică mai curând o paradigmă comportamentală bazată, probabil, pe comportamente
transmise genetic independent de ambianţă.
Alcoolismul secundar semnifică acelaşi comportament auto distructiv de utilizarea
exagerată a alcoolului, dar care este rezultatul unui sindrom psihopatologic major (psihoză
afectivă, schizofrenie), al unei tulburări de personalitate sau al unui conflict nevrotic. (1) (19)

6
5. ETIOLOGIE

S-au realizat numeroase studii în ceea ce privește etiologia consumului de alcool,


iar cei mai întâlniți factori au fost cei genetici, bio-chimici, factori de mediu și psiho-
sociali și personalitatea premorbidă.
Factori genetici - studiile realizate pe ipoteza genetică au de demonstrat că riscul
de a deveni alcoolic este de 4 ori ai mare pentru rudele de gradul I ale persoanelor cu
alcoolism.
Predispoziția genetică ar rezulta din capacitatea de metabolizare a alcoolului
(prezența enzimei gamma glutamiltransferaza), din reglarea particulară a dispoziției de
fond și a sistemului vegetativ. Alte studii susțin legătura dintre alcoolism și o genă de
dopamină, plasată pe cromozomul 11.
Factori bio-chimici- modificările bio-chimice produse de consumul de alcool la
nivelul sistemului nervos central au ajutat la elucidarea unor aspecte prinvind dezvoltarea
toleranței și dependența pentru această substanță. (1) (24) (27)

Circuitul alcoolului în organism

După ingestie, absorbţia se face la nivelul duodenului şi jejunului.Concentraţia


maximă în sânge se atinge la aproximativ 30 – 90 de minute de la ingerare.Dacă subiectul
se alimentează, absorbția este mai După trecerea în sânge, alcoolul este:

- 10% excretat nemodificat prin rinichi, plămâni (în alveole alcoolul se


evaporă şi este expirat – proba cu înverzirea fiolei) sau transpiraţie.
- 90% este metabolizat la nivel hepatic prin două căi care au ca rezultat
comun formarea intermediară a acetaldehidei, care este mai toxică decât alcoolul
atunci când se acumulează. Alcoolul metabolizat se va elimina ulterior prin materii
fecale. Cale de metabolizare a alcoolului:

1. Calea alcooldehidrogenazei – În acest proces, alcoolul se transformă în


acetaldehidă, iar ulterior sub acţiunea acetaldehid-dehidrogenazei este transformată în
acetat. Blocarea acetaldehid-dehidrogenazei (prin Disulfiram/Antalcol/Antabuse)
determină acumularea de acetaldehidă în organism.

7
2. Oxidarea microzomială – se produce în prezenţa O2 şi rezultă apă. Această
oxidare provoacă proliferarea reticulului endoplasmatic. NAD este un cofactor și
acceptor de hidrogen când alcoolul este convertit la acetaldehida și mai departe la acetil-
CoA. Alcoolul se răspândeşte în organism în toate ţesuturile, inclusiv la nivelul
neuronilor. Alcoolemia e un indice al nivelului alcoolului în ţesuturi. Ritmul de
metabolizare a alcoolului este de 15 mg/dL/h, cu o variabilitate cuprinsă între 10 – 34
mg/dL/h în funcţie de mai multe caracteristici, cum ar fi: vechimea consumului, sex, rasă
etc. (10)

Factorii de mediu şi psiho-sociali au o contribuție importantă în dezvoltarea


alcoolismului cronic.O traumă din copilărie, privarea parentală (prin deces, divorț sau
abandon), pierderea unei persoane apropiate, sunt doar unele din situațiile care se
regăsesc în spatele consumului abuziv de alcool.(35)

Un alt factor important este personalitate premorbidă. Deși nu există un profil


unic de personalitate caracteristic alcoolicilor, iar numărul acestora este în creștere, s-au
elaborat câteva caracteristici care se regăsesc la majoritatea consumatorilor de alcool.
S-a observat faptul că, în general, alcoolicii au personalități instabile, tendințe
depresive, sentimente de inferioritate combinate cu atitudini de superioritate care sunt
precedate de consumul abuziv de alcool.

6. SIMPTOMATOLOGIE ȘI FORME CLINICE DE ALCOOLISM

Cele unsprezece simptome ale tulburărilor de consum de alcool conform DSM V:

1) Alcoolul este adesea administrat în cantități mai mari sau pe o perioadă mai lungă
decât a fost destinat.
2) Există o dorință persistentă sau eforturi nereușite de reducere sau de control al
consumului de alcool.
3) Mare parte a timpului este petrecut în activitățile necesare pentru obținerea alcoolului,
pentru consumul de alcool.
8
4) Pofta sau dorința puternică de a folosi alcoolul.
5) Recurența consumului de alcool duce la neîndeplinirea obligațiilor de rol major la
locul de muncă, la școală sau la domiciliu.
6) Utilizarea continuă a alcoolului în ciuda problemelor sociale sau interpersonale
persistente sau recurente cauzate sau exacerbate de efectele alcoolului.
7) Activitățile sociale, ocupaționale sau recreative importante sunt abandonate sau reduse
datorită consumului de alcool.
8) Utilizarea alcoolului în situații în care este periculoasă fizic (condusul mașinii).
9) Utilizarea alcoolului este continuată, în ciuda cunoașterii unei probleme fizice sau
psihice persistente sau recurente care ar putea fi cauzată sau exacerbată de alcool.
10) Apare toleranța cu necesitatea de creștere a consumului de alcool;
11) Apariția sevrajului împreună cu simptomele specifice. (14) (30)

Intoxicația alcoolică acută (beția)- apare în urma ingestiei recente de alcool și duce
la modificări de comportament negative. Persoana poate fi suspicioasă sau sociabilă,
iar urmările fiziologice pot fi: incoordonarea, mersul nesigur, facies congestionat,
dizartria.Complicațiile intoxicației sunt multiple: automutilarea, agresiuni, accidentări,
vărsături sau chiar decesul.
Manifestările clinice depind de nivelul alcoolemiei:

 0,15 g‰ – o prelungire a timpului de reacţie;


 0,8 g‰ – scădere a performanţelor, o creştere a pragului reflexelor senzoriale şi
motorii (ce explică mărirea evidentă a timpului de reacţie);
 1,5 g‰ – dezinhibiţie psihică, logoree, mişcări insuficient controlate şi coordonate, cu
creştere a amplitudinea;
 2 g‰ – percepţie diminuată, orientare deficitară, vorbire dificilă, mers dificil, ebrios,
gesticulaţie neadecvată;
 2,5 g‰ – confuzie extremă cu vorbire imperceptibilă, nu se mai poate susţine pentru a
merge, poate să cadă sau să intre în somn;
 3-4 g‰ – comă alcoolică; se caracterizează prin: hipotonie, transpiraţii reci, midriază,
reducerea progresivă a reflexelor, bradipnee, inhibiţie respiratorie, hipotensiune
arterială, hipotermie şi poate duce la deces. (14) (19)

Intoxicația alcoolică idiosincratică sau beția patologică- survine după ingerarea


unei cantități mici de alcool (de până la 1%) la persoanele care au o sensibilitate crescută.
9
Apariția acesteia poate fi favorizată dacă este însoțită de băutul pe nemâncate, sechele
traumatice ale creierului sau suprasolicitare nervoasă. Crește iritabilitatea și
irascibilitatea, persoana în cauză devine conflictuală, agresivă și violentă.

Alcoolismul cronic se caracterizează printr-un complex de simptome


(comportamentale, fiziologice) apărute în urma consumului îndelungat, și în cantități
semnificative, de băuturi alcoolice.Persoana își pierde controlul asupra consumului de
alcool, concomitent se accentuează tendința de a bea mai mult și în cantități mai mari.
În general, persoana nu recunoaște uzul excesiv.Alcoolicul trece printr-o fază de
toleranță crescută, iar în condițiile consumului continuu apar simptome de sevraj sau delir
dacă cantitatea este redusă sau oprită.
Cu cât consumul se face pe o perioadă mai îndelungată, cu atât starea fizică și
psihică a persoanei se alterează prin apariția de tulburări digestive, disfuncții hepatice
până la ciroză, alimentația este îngreunată, își pierde capacitatea de a gândi limpede,
inapetență, etc. (14) (19)
Delirurile alcoolice cronice apar într-un stadiu al consumului în care alcoolici
devin impotenți și ajung să dezvolte idei de gelozie sau otrăvire, dezvoltând agresivitate,
dispreț sau idei criminale față de cei apropiați.

Comportamentul adictiv și dependența etanolică sunt în strânsă legătură,


deoarece apar odată cu creșterea progresivă a nevoii de a bea cu scopul de anesteziere a
sentimentelor negative, ascundere a neputinței și uitare a greșelilor din trecut. Persoana
pierde controlul asupra consumului de alcool: în ceea ce privește doza consumată, locul
sau momentul consumului și nu mai poate întrerupe consumul deoarece apare reacția de
sevraj psihic și fizic care poate să ajungă până la delirium tremens. De asemenea
neglijează alte activități în favoarea consumului de alcool și nu întrerupe, în ciuda
apariției consecințelor somatice sau sociale negative.
Pentru că alcoolul înlătură inhibițiile, alcoolici cronici devin cicălitori, ostili și
agresivi.Alții devin închiși, deprimați, singuratici.Ei au frecvent probleme interpersonale,
cu menținerea căsniciei, a profesiei, cu poliția.

Tulburarea afectivității. Majoritatea alcoolicilor trăiesc un viu sentiment de


culpabilitate. La început au remușcări. Rușinea este cea mai tipică și cea mai profundă și
este mai greu de suportat decât culpabilitatea, pentru că include și un sentiment de
10
rejecție de sine. Mulți alcoolici sunt depresivi deoarece conduita lor nu corespunde
sistemului de valori, îi rănesc pe cei apropiați și îi împiedică să se realizeze. Gelozia
alcoolică, caracteristică alcoolismului cronic, poate fi datorată leziunilor cerebrale, dar și
impotenței frecvente. (19) (23)

Mecanisme de apărare. Negarea este principalul mecanism de apărare care


menține dependența față de alcool. Prin negare, alcoolicul încearcă să își păstreze iluziile
legate de persoana sa și să și protejeze stima de sine, în ciuda comportamentului său
asupra altora. (28)
Printr-un proces de influențare, exercitat frecvent de alcoolic care aruncă vina pe
ceilalți, pe soartă, pe condiții, ceilalți se pot simți controlați, exploatați, tratați ca niște
obiecte.
Alte comportamente precum seducția, agresiunea, furia, apar pentru a reduce
anxietatea și să crească impresia de putere și control.
Negarea reprezintă un obstacol important pentru tratament și cât timp persoana
nu își recunoaște problema, nici o intervenție nu o să aibă rezultat îndelungat. (1)

7. COMPLICAȚII

7.1. Complicații psihice (19):

Tulburarea psihotică indusă de alcool:

- Encefalopatia Wernicke este un sindrom care se caracterizează prin modificarea


statusului mental, ataxie, afectarea memoriei pe termen scurt. Apare în urma
malnutriției cauzate de consumul de alcool pe termen lung. Ignorată sau prost tratată
ea duce la sindromul amnestic Korsakoff, tulburare deteriorativă, ireversibilă a
creierului
- Paranoia alcoolică-rezistentă la tratamentul antipsihotic, apar teme delirante
predominant de natură sexuală
- Halucinoza alcoolică. Apariția halucinațiilor vii, persistente, auditive (insulte,
amenințări), vizuale (văd zei, demoni) fără delirium sau alterarea conștienței.
11
Fenomenele apar după un consum pe o perioadă mai mare de 10 ani și afectează
persoanele în jurul vârstei de 40 de ani. Tulburarea poate dura săptămâni sau luni. (23)
(25)

Tulburările amnestice (19) (26):

- Sindromul Korsakoff- este cauzat prin deficiența severă de tiamină (vitamina B1).
Principalele simptome sunt: imposibilitatea de a învăța lucruri noi, de a-și aminti
evenimente recente. Problemele de memorie pot fi extrem de grave, dar acestea nu
afectează abilitățile de gândire sau pe ce sociale. Indivizii pot părea capabili să ducă o
conversație coerentă, dar mai târziu să nu își amintească cu cine au avut convorbirea
sau despre ce era vorba.

Afectarea cognitivă. Ca în orice intoxicație cronică, sunt afectate atenția, memoria,


capacitatea de judecată și discernământul. Golurile de memorie reprezintă unul din
semnele precoce ale alcoolismului.

Black-out-urile (amnezie de scurtă durată). Episoade tranzitorii de amnezie


anterogradă care apar în cursul intoxicațiilor acute alte alcoolicilor cronici. Tulburarea se
datorează difuncțiilor organice de la nivelul hipocâmpului și structurilor temporale
conectate cu acesta în procesul sintezei amnezice. După astfel de episoad precede
instalarea sindromului amnestic Korsakoff.

Sevrajul alcoolic. Apare la câteva ore de la încetarea sau reducerea ingestiei de


alcool și se manifestă prin vărsături, slăbiciune, grețuri, tremor grosier, dispoziție tristă,
cefalee, insomnie.

Prezența simptomelor de sevraj pot persista până la 5-7 zile de la oprirea


consumului de alcool, iar unele persoane prezintă semne și după 6 luni (hipertensiune,
tahicardie, anxietate, insomnii). Manifestările sevrajului sunt agravate de malnutriție,
depresie, stări convulsive, stări de amețeală, anxietate, iar una din principalele manifestări
grave este delirium tremens. (20) (21) (25)

Delirium tremens reprezintă o complicaţie psihiatrică majoră, al cărei element central


constă din sindromul de confuzie mentală şi care poate apărea nu doar în sevraj (la 48 – 72
12
ore de la întreruperea sau reducerea marcată a consumului), ci şi în cursul consumului
pacientului cu etilism maladiv. Este o urgenţă medicală ce apare la 1-3% din bolnavii
dependenţi de alcool. Manifestările sunt la nivel:

- psihic: dezorientare temporo-spațială, agitație, anxietate, halucinații tactile zoomorfe


micropsice, scene onirice, false recunoașteri, vorbire incoerentă, fragmente de idei delirante;

- somatic: marcată hiperactivitate a sistemului nervos vegetativ cu tremor generalizat,


transpiraţii profuze, tahicardie, hiper- sau hipotensiune arterială cu tendinţă la colaps,
hiperpnee, greţuri, vărsături, uneori poate apărea febră de tip central prin apariţia
dezechilibrului metabolic şi hidro-electrolitic.(22) (23) (24)

7.2.Complicații somatice

a. Aspect general modificat: îngrășare sau


scădere în greutate datorită perturbării
regimului alimentar, facies vultuos cu
telangiectazii;
b. Complicații gastro-intestinale: ulcer gastric
și peptic, pancreatită, ciroză care se poate
complica cu varice esofagiene, Sindromul
Mallory-Weiss, gastrita care poate antrena
hemoragii digestive.Aproximativ 15-20%
din alcoolici fac ciroză, dar 50-58% din
cirotici sunt alcoolici;
c. Complicații pulmonare: pneumonie, TBC,
bronșite, emfizem pulmonar, bronho-
pneumonie;
d. Complicații cardiovasculare: HTA,
coronaropatii, cardimiopatia alcoolică cu
tulburări de ritm și de conducere; Figura 2. Organele afectate de alcool
aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa(preluată de pe google images)
e. Complicații hematologice: macrocitoza, anemie feriprivă ca urmare a hemoragiilor
digestive, anemii megaloblastice prin carență alimentară și malabsorbție (deficit de
vitamina B12 și acid folic);

13
f. Complicații endocrine: la barbați apare diminuarea nivelului de testosteron prin
deprimare gonadală și hipofizară, scăderea libidoului, atrofie testiculară, impotență; la
femei apar iregularități menstruale.
g. Complicaţii metabolice: cetoacidoză, hiperglicemie, hiperuricemie, hipoglicemie,
hiprelipidemie;
h. Sindromul alcoolic fetal este o malformație congenitală asociată consumului de alcool
al mamei în timpul sarcinii.Această boală durează întreaga viață afectează organismul
la nivel fizic și psihic.Este caracterizat prin trăsături faciale anormale (facies plat, buza
superioară subțire, ochi mici cu deschizătură mică a pleoapelor), retard mental
(tulburări comportamentale și cognitive) și deficit de statură (greutatea la naștere sub
2500 grame). (1) (19) (23) ( 24)

8. METODE DE SCREENING ȘI DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL

Se face după semnele clinice, halena specifică și testele de alcoolemie utilizate în


general la cazurile medico-legale.
Alcoolicul cronic este de multe ori identificat la serviciile de medicină internă, unde se
prezintă cu diferite afecțiuni somatice.
Markerii consumului cronic de alcool:

- Gama-glutamil transpeptidaza (GGT) este o enzimă hepatică implicată în


metabolizarea proteinelor. O creștere GGT trădează consumul cronic de
alcool de peste 6 săptămâni. Creșterea nivelului serit GGT sub acțiunea
consumului de alcool se datorează stimulării enzimei, distrugerii
membranelor hepatice sau morții celulelor hepatice.
- Volumul corpuscular mediu (VCM) reprezintă creșterea volumului celulelor
roșii sanguine sub influența consumului. Încă este necunoscut mecanismul
prin care alcoolul produce creșterea volumului hematiilor, dar se presupune
ca toxicitatea alcoolului afectează formele tinere de hematii și măduva
osoasă sau prin deficientele nutritive pe care le produce alcoolul (scăderea
cantității de acid folic sau de vitamina B12).

14
- Transaminazele. Testarea acestor enzime constituie unul din markerii cei
mai vechi utilizați în decelarea alcoolismului cronic. Aceste enzime
hepatice sunt implicate în metabolismul proteinelor. Se determină nivelul
seric a două transaminaze: aspartat-aminotransferaza (AST), cunoscută și
sub numele de transaminaza glutamic-oxalacetica și alanin-
aminotransferaza (ALT), cunoscută sub numele de transaminaza glutamic-
piruvica.
- Colesterol-lipoproteina de înaltă densitate (HDL-C).Este o lipoproteină ce
are rolul de a transporta colesterolul în exces din țesuturi în ficat.
Sensivitatea acestui marker este joasă, aproximativ 30% din cazurile de
alcoolism fiind detectate prin această metodă. Ciroza hepatică și alcoolică
duc la scăderea nivelului HDL-C.
- Transferina deficinta in carbohidrat (CDT). Transferina este o proteina
sanguină cu rol în transportul fierului. După un consum moderat timp de 1-2
săptămâni, nivelul CDT crește.Spre deosebire de alți markeri, CDT crește
doar într-o formă de ciroză hepatică nealcoolcă, fapt care face ca
specificitatea acestui test să fie foarte mare. (10)

Un interviu bine realizat poate stabili consumul excesiv şi îndelungat de alcool.

Pentru screening, depistarea consumului de alcool cuprinde doi pași:


1. Identificarea pacienților cu consum de alcool cu risc:
- Aflarea cantității de alcool și dacă aceasta respectă criteriile Institutului de
Abuzul de alcool și Alcoolism.Acestă cantitate este definită ca fiind de:
a) 14 băuturi/săptămână sau 4 băuturi pe zi- la bărbați;
b) 7 băuturi/săptămână sau 3 băuturi pe zi- femei;
c) O băutură standard este definită ca 14 grame de alcool pur.
- Parcurgerea testului AUDIT (Alcohol use Disorder Identification Test)
dezvoltat de Organizația Mondială a Sănătății. (11)

15
Întrebări Răspuns

1. De câte ori aţi consumat băuturi alcoolice în ultimul an de zile?

0 - niciodată

1 - o dată pe lună sau mai puţin

2 - de 2-4 ori pe lună

3 - de 4 şi peste 4 ori pe săptămână

2. Câte unităţi alcoolice aţi consumat într-o zi (în medie), atunci când
aţi folosit băuturi alcoolice?

0 - între 1-2 unităţi

1 - între 3-4 unităţi

2 - între 5-6 unităţi

3 - între 7-9 unităţi

4 - 10 şi peste 10 unităţi

3. De câte ori aţi consumat mai mult de 6 unităţi de alcool pe zi?

0 - niciodată

1 - mai mult decât o dată pe lună

2 - o dată pe lună

3 - o dată pe lună

4 - zilnic sau aproape zilnic

4. De câte ori v-aţi apucat de băut alcool şi nu v-aţi mai putut opri?

0 - niciodată

16
1 - mai mult decât o dată pe lună

2 - lunar

3 - săptămânal

4 - zilnic sau aproape zilnic

5. De câte ori nu v-aţi putut îndeplini obligaţiile zilnice (la locul de


muncă, familiale etc.) din cauza băuturii, în ultimul an de zile?

0 - niciodată

1 - mai mult decât o dată pe lună

2 - lunar

3 - săptămânal

4 - zilnic sau aproape zilnic

6. De câte ori aţi simţit nevoia să luaţi o gură de alcool (o duşcă)


dimineaţa, pentru a depăşi starea de mahmureală, în ultimul an de
zile?

0 - niciodată

1 - mai mult decât o dată pe lună

2 - lunar

3 - săptămânal

4 - zilnic sau aproape zilnic

17
7. De câte ori aţi avut, în ultimul an, un sentiment de remuşcare sau
vinovăţie după consumul de băuturi alcoolice?

0 - niciodată

1 - mai mult decât o dată pe lună

2 - lunar

3 - săptămânal

4 - zilnic sau aproape zilnic

8. De câte ori, în ultimul an de zile, vi s-a întâmplat să nu vă amintiţi


ce s-a petrecut cu dumneavoastră în noaptea trecută, datorită
consumului de alcool?

0 - niciodată

1 - mai mult decât o dată pe lună

2 - lunar

3 - săptămânal

4 - zilnic sau aproape zilnic

9. Aţi fost implicat în accidente (rutiere, la locul de muncă etc.)


datorită faptului că aţi consumat băuturi alcoolice?

0 - Nu 2 - Da, dar mai demult 4 - Da, în anul


trecut

10. O rudă, un prieten sau un medic s-au arătat îngrijoraţi de


consumul dumneavoastră de alcool sau vi s-a sugerat să întrerupeţi
consumul de alcool?

0 - Nu 2 - Da, dar nu în ultimul an de zile 4 - Da, în


ultimul an de zile

18
Interpretare: Fiecare întrebare este cotată cu valori cuprinse între 0
și 4 puncte.Scorul minim este de 0 punce, iar scorul maxim de 40
de puncte.Cu cât valoarea este mai mare, cu atât cresc consumul
de și dependența de alcool.

Figura 3. Testul AUDIT (preluat de pe site-ul Organizației Mondiale de


Sănătate) (11)

2. Identificarea dependenței și gradului de severitate prin parcurgerea testului


CAGE

Întrebări Răspunsuri

C(ut down)- V-ați gândit vreodată să reduceți din Nu [0]


consumul de alcool?
Da [1]

A(nnoyed)- V-au deranjat vreodată oamenii care Nu [0]


vă criticau pentru că consumați alcool?
Da [1]

G(uilty)- V-ati simțit vreodată vinovat pentru că Nu [0]


consumați alcool?
Da [1]

E(ye-opener)- Ați consumat vreodată băuturi Nu [0]


alcoolice dimineața pentru a vă calma sau pentru
Da [1]
a scăpa de mahmureală?

Interpretare: Dacă se obține un scor de 1 este necesară asistarea prin medicul de familie

19
pentru renunțarea la consum, cât și din punct de vedere a riscului de boală.Un scor mai
mare de 2 este specific dependenței de alcool.

Figura 4. Testul C.A.G.E. ,Esențialul în psihiatrie, Roxana Chiriță, Romeo Dobrin, Gabriela
Chele, Editura ”Gr. T. Popa, U.M.F. Iași 2013, pag. 125. (24)

Diagnosticul diferențial se face cu alte substanțe hipnotice, anxiolitice, droguri,


stări confuzionale, cetoacizod diabetică, dar și cu alte comorbidități ale alcoolismului
precum schizofrenia, depresia, tulburări de personalitate.

Probleme legate de alcool Dependeța de alcool


Prezența simptomelor de Nu adesea
sevraj
Toleranța Usoară marcată
Cantități consumate >14 unitățipesăptămână >40-60 unități pe
săptămână
Consecințe bio-psiho- Absente sau ușoare severe
sociale
Neglijarea Nu da
responsabilităților majore
Figura 5. Diagnosticul diferențial dintre problemele cauzate de alcool și dependeța de
alcool; Esențialul în psihiatrie, Roxana Chiriță, Romeo Dobrin, Gabriela Chele, Editura
”Gr. T. Popa, U.M.F. Iași 2013; pag: 126 (24)

9. TRATAMENT MEDICAMENTOS ȘI PSIHOTERAPEUTIC

Tratamentul dependenței de alcool este dificil, deoarece consumul prelungit a


acestuia conduce la dereglări ale sistemului nervos central, iar consecințele resimțindu-se
la nivelul procesării informației, cât și în planul echilibrului emoțional. Netratate, aceste
efecte duc la creșterea abuzivă și compulsivă a consumului și afectează toate sectoarele

20
vieții psihice. Consumul abuziv devine unica strategie de a face față tulburărilor
emoționale și situațiilor stresante specifice vieții. (17) (18)
Abordarea terapeutică a ”alcoolismului-boală” este un proces de lungă durată,
adaptat stadiului și evoluției tulburării, precum și nevoilor pacientului. Într-o primă etapă
este importantă terapia medicamentoasă, iar ulterior pentru stabilirea și prevenirea
recăderilor sunt importante intervențiile psihoterapeutice.

Tratamentul sevrajului alcoolic la un pacient deja diagnosticat este administrarea


benzodiazepinelor, datorită toleranței încrucișate cu alcoolul.
Administrarea de benzodiazepine (20-90 mg/zi fractionat la 46 ore) și vitamine
(tiamină) garantează prevenirea simptomele de sevraj doar dacă pacientul este spitalizat,
deoarece există riscul apariției complicațiilor care trebuie asistate la timp, iar riscul de a
relua consumul de alcool interferează destul de frecvent cu tratamentul.
Chiar dacă benzodiazepinele oferă protecție împotriva crizelor convulsivante, la
pacienții care au un istoric de crize se vor administra anticonvulsivante (carbamzepina în
doze de 200-800 mg/zi). (4)
Gabapentinul este recomandat pentru că se elimină pe cale renală, nu
interacționează cu alte medicamente și nu produce tulburări cognitive sau dependență.
Tiamina are rolul de a hrăni neuronii afectați în mare măsură de alcool, pentru profilaxia
psihozei Wernicke și Korsakoff, acesta fiind administrat per os în doze de 100mg până la
300 mg/zi timp de 10-14 zile. După evaluarea funcției hepatice și examinarea celorlalte
organe se va face completarea tratamentului cu hepatoprotectoare, hipotensoare,
antiritmice, în funcție de afecțiune. (12)
Administrarea preparatelor cu magneziu ajută la prevenirea crizelor convulsive la
un pacient care a mai avut. Betablocantele și alfa-blocanții se recomandă pentru
remedierea semnelor vegetative, iar antipsihoticele se recomandă pentru tratamentul
deliriumului. (9)

Forme Medicație Cale de Posologie Comentarii


clinice administrare
Agitație Clordiazepoxid Per os 25-100 Doza inițială
moderată mg, la poate fi repetată
fiecare 4- la fiecare 2 ore

21
6 ore până când
pacientul se
liniștește, apoi
dozele și ritmul
de administrare
se adaptează la
starea
pacientului
Agitație Clordiazepoxid Intravenos(perfuzie) 0,5 Se
marcată mg/kg administrează
corp, în până la liniștirea
ritm de 2 pacientului, apoi
g/min se
individualizează
atât posologia
cât și calea de
administrare
Delirium Lorazepam Intravenos(perfuzie) 0,1
tremens mg/kg
corp în
ritm de 2
mg/min
Clordiazepoxid Per os 50-100
mg, la
fiecare 4
ore

Crize Diazepam Per os 0,15


epileptice mg/kg
corp, în
ritm de
2,5
mg/min

22
Halucinoză Diazepam Per os 5-20 mg
la fiecare
4-6 ore
Lorazepam Per os 2-10 mg
la fiecare
4-6 ore
Figura 6. Tratamentul sevrajului complicat - Constantin Oancea, Nursing psihiatric,
manual pentru asistentele medicale, Editura Vavila Eding, București, 2004 (1)

Tratamentul de durată, care împiedică alcoolicul sa bea, se face prin administrarea


de disulfiram și carbamid. Consumul de alcool combinat cu acestă medicație aversivă duce
la apariția unei reacții fizice acute și psihologice, de disconfort și rău. Această reacție
constă în amețeală, cefalee, vedere tulbure, hipotensiune arterială, dureri în piept, vomă, iar
simptomele durează aproximativ 30-60 minute (repetarea acestora îl determină pe alcoolic
să dezvolte un reflex negativ față e băutura ingerată).
Disulfiramul intervine în metabolizarea alcoolului, inhibând aldehid-dehidrogenaza
și oprind astfel metabolizarea alcoolului. Acesta se administrează astfel: prima zi 1-3
comprimate, zilele 2-10 câte 1-2 comprimate, apoi întreținere cu 1 comprimat la 2-3 zile.
Din nefericire, această metodă nu este îndeajuns și funcționează pentru o scurtă
perioada de timp. Prevenirea recăderilor presupune ca pacientul să fie motivat, să aibă o
situație socio-profesională și familială bună, să fie sănătos. (1) (6)

Psihoterapia dependenței de alcool

Psihoterapia unui pacient dependent de alcool se poate realiza prin încurajarea


acestuia să participe la întâlnirile alcoolicilor anonimi. Conștientizarea și recunoașterea
acestei probleme este un prim pas către vindecare.
Primele grupuri de Alcoolici Anonimi au apărut în anul 1935, iar de atunci s-au
dezvoltat continuu ajungând astăzi în peste 170 de tări.
Metoda de tratament care se aplică în timpul întâlnirilor este parcurgerea a 12 pași:

1) Am admis că eram neputincioși în fața alcoolului, că nu mai eram stăpâni pe viața


noastră.

23
2) Am ajuns la credința că o Putere Superioară nouă înșine ne-ar putea reda sănătatea
mintală.
3) Am hotărât să ne lăsăm voința și viața în grija unui Dumnezeu așa cum și-l
închipuie fiecare dintre noi.
4) Am făcut fără teamă un inventar moral amănunțit al propriei persoane.
5) Am mărtuirisit lui Dumnezeu, nouă înșine și unei alte ființe umane natura exactă a
greșelilor noastre.
6) Am consimțit fără rezerve ca Dumnezeu să ne scape de toate aceste defecte de
caracter.
7) Cu umilință, I-am cerut să ne îndepărteze defectele.
8) Am întocmit o listă cu toate persoanele cărora le-am făcut necazuri și am consimțit
să reparăm aceste rele.
9) Ne-am reparat greșelile direct față de acele persoane, acolo unde a fost cu putință,
dar nu și atunci când le-am fi putut face vreun rău lor sau altora.
10) Ne-am continuat inventarul personal și ne-am recunoscut greșelile, de îndată ce ne-
am dat seama de ele.
11) Am căutat, prin rugăciune și meditație, să ne întărim contactul conștient cu
Dumnezeu așa cum și-l închipuia fiecare dintre noi, cerându-i doar să ne dea
puterea s-o îndeplinim.
12) După ce am trăit o trezire spirituală ca rezultat al acestor pași, am încercat să
transmitem acest mesaja altor alcoolici și să punem în aplicare aceste principii în
toate domeniile vieții noastre.

Unii reușesc să își găsească motivația și să parcurgă acești pași, alții renunță din lipsa
credinței pentru Dumnezeu sau le este mai ușor să continuie consumul și să trăiască
singuri în propria lume. (11) (14)

10. EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC

Evoluția alcoolismului cronic este îndelungată, dar unele studii arată ca un


procentaj de 30% dintre marii consumatori reușesc să se oprească către bătrânețe.

24
O persoană parcurge mai multe etape până ce ajunge la dependență. În cazul
alcoolicilor, aceștia încep cu un consum ocazional la petreceri sau diverse întâlniri, iar în
timp apare consumul regula din care nu se pot opri.
E.M. Jellinek a fost cel care a elaborat 4 faze de evoluție a consumului de alcool
către dependență. Prima fază este cea prealcoolică sau prodromală și apare din momentul
în care consumatorul i-a contact cu alcoolul, de obicei într-un context social, iar acesta
descoperă o cale de a se deconecta de probleme și de a se destinde. Odată cu începerea
consumului, organismul începe să se adapteze la această substanță și o să fie nevoie de o
cantitate mai mare de alcool pentru a obține starea dorită.
Următoarea fază din evoluția alcoolismului este cea de debut, în care consumatorul
realizează o diferență dintre cantitatea consumată de el și cantitatea consumată de cei din
jur. Deși prezintă semne de vinovăție cu privire la acest comportament și se minte cu
privire la cantitatea consumată, el nu se poate opri datorită creșterii dorinței de a consuma
mai mult. În acest stadiu apar modificări de comportament și pierderi de memorie.
În faza critică, alcoolicul începe să piardă controlul asupra consumului, găsește tot
timpul scuze care să îi justifice acțiunea, dezvoltă o atitudine agresivă făță de cei apropiați
și ajunge să fie izolat din punct de vedere social. Alcoolicul își pierde pofta de mâncare,
devine neglijent cu privire la aspectul său fizic, își ignoră atribuțiile de la locul de muncă și
devine acaparat de o nemulțumire permanentă pe care lasă tot în mâinile alcoolului.
Ultima fază de evoluție a alcoolismului este cea cronică. Consumul este permanent,
iar de aici apar din ce în ce mai multe afecțiuni grave asupra organismului și vieții sociale.
Persoana trece printr-o degradare etică și morală, își pierde rațiunea, apar simptomele de
delir, psihoză și halucinații.
Prognosticul alcoolismului cronic este rezervat. Alcoolismul reprezintă o problemă
serioasă cu mulți factori de prognostic negativ : durata lungă de consum, factorii genetici,
vârsta tânără de debut, lipsa motivației din partea alcoolicului pentru renunțarea la consum,
lipsa suportului din partea familiei.

25
II. PARTEA PERSONALĂ

NURSING GENERAL

Virginia Henderson, cea mai importantă figură a nursingului secolului XX,


definește nursingul ca fiind ”Rolul esențial al asistentei medicale constă în a ajuta persoana
bolnavă sau sănătoasă să-și mențină sau recâștige sănătatea (sau să-l asiste în ultimele sale
clipe) prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur, dacă ar fi avut voința
sau cunoștințele necesare. Asistentul medical trebuie să îndeplinească aceste funcții astfel
încât bolnavul să-și recâștige independența cât mai repede.” (5)

Bolnavii care ajung să fie internați într-un spital de psihiatrie prezintă, în marea
majoritate a cazurilor, un comportament agresiv prezentând un pericol pentru ei însuși, dar
și pentru cei din jur. O atitudine de înțelegere, tact și răbdare din partea personalului
medical este foarte importantă, deoarece acesta se ocupă de îngrijirea și observarea
comportamentului pacientului, și poate preveni eventualele crize și manifestări agresive.

Asigurarea condițiilor de mediu. Deși secțiile de psihiatrie au un caracter închis,


acestea nu diferă de celelale spitale. Bolnavul trebuie să realizeze ca se află într-un mediu
spitalicesc pentru a-și da seama de starea lui și se va convinge singur că acest anturaj
servește la vindecarea lui.(28)

Din momentul internării, pacientul este verificat pentru a nu avea asupra sa diverse
obiecte tăioase (lame, briceag) sau orice obiecte cu potențial periculor. În cazul
narcomanilor care sunt internați des se efectuază un control mai riguros, controlul rectului,
pentru că mulți ascund substanța destul de bine.

Ajuns în secție, bolnavul este ajutat să se dezbrace, să se spele și să îmbrace hainele


de spital.În acest timp asistenta trebuie să fie atentă dacă pacientul prezintă leziuni la
suprafața tegumentelor, răni profunde, hematoame, care puteau să apară în urma stării de
inconștiență sau a stării convulsive.

Supravegherea pacientului include și urmărirea cu atenție a consumului de lichide,


alimentația, motilitatea tubului digestiv, deoarece pacienții dau de multe ori informații
eronate.

26
Întrucât asistenta medicală medicală stă aproape în permanență cu bolnavul, aceasta
recunoaște imediat modificările comportamentale ale pacientului, dacă au o evoluție mai
bună, și poate lua întotdeauna o atitudine corectă terapeutică cu privire la tulburările
psihice manifestate de cei pe care îi îngrijește. (1)

Pe toată perioada internării, asistenta medicală este cea care se ocupă de îngrijirea
și susținerea pacientului pentru a avea o evoluție favorabilă. Etapele procesului de nursing
cuprinde 5 etape:

1. Culegerea datelor și organizarea informațiilor pentru determinarea nevoilor


de îngrijire
2. Analiza și interpretarea nevoilor, problemelor, diagnosticelor de nursing.
3. Planificarea îngrijirilor și stabilirea obiectivelor.
4. Aplicarea intervențiilor
5. Evaluarea rezultatelor

Evaluarea viitoarelor îngrijiri este bazată pe culegerea datelor date de pacient,


familie, anturaj sau din dosarul medical:

- Comportamentul țintă: de când a început să consume alcool regulat, de când


au început problemele din cauza alcoolului, în ce cantități consumă în
prezent alcool.
- Starea afectivă: care este dispoziția obișnuită, dacă se simte vinovat de ceva
în viață, descrierea unor aspecte ale vieții față de care are un sentiment de
eșec, ce sentimente îi provoacă dorința de a bea.
- Starea fiziologică: a aparatului digestiv, respirator, cardio-vascular,
sistemului nervos.
- Aspecte despre viața socio-culturală: cu cine locuiește, cu cine consumă
alcool, dacă are familie, prieteni, cum își petrece timpul liber.

Asistenta medicală trebuie să-și aleagă prioritățile în interventie, începând cu lista


de diagnostice de nursing, iar apoi acordând atenție tulburărilor care amenință viața
pacientului.

În cazul unui pacient care suferă de alcoolism cronic, principalul scop al


tratamentului este ca acesta să fie ajutat să accepte faptul că trebuie să renunțe la consum.

27
Va fi prevenit într-o manieră calmă și politicoasă faptul că recăderile sunt oricând
posibile. Pentru început se va lucra la îmbunătățirea imaginii de sine, va fi ameliorată
recunoașterea, acceptarea și exprimarea propriilor idei.

Planul de îngrijiri trebuie să cuprindă învățarea de noi modele de conduită care să


îi permită să combată stresul și problemele sociale prin planificare în mod util a timpului
liber, cum să fie activ prin planificarea distracțiilor, sportului, plăcerilor. În acest mod, el
se va lupta mai bine cu anxietatea și va avea alte ocupație decât consumul de alcool.

Este important ca pacientul să respecte un orar regulat pentru mese, odihnă sau
alte activități recreative sau ocupaționale. Cu pași mici, acesta va reuși să se integreze
înapoi în comunitate.

1.MATERIAL ȘI METODĂ

Datele statistice prezentate în studiul următor au fost prelucrate în incinta Institutului de


Psihiatrie ”Socola” Iași, în cadrul secțiilor de psihiarie CRONICI I și II, femei și bărbați,
cu privire la diagnosticul dependenței cronice de etanol din perioada 01.01.2017-
31.12.2017 pe un lot de 108 de persoane.

STUDIU DE CAZ

a. Frecvența pe sexe

Din totalul de 108 de cazuri cuprinse în studiu, 76 sunt de sex masculin, iar 32 sunt de
sex feminin.

28
FRECVENȚA PE SEXE

80
70
60
50
40
Femei
30
20 Bărbați

10
0
Femei
Bărbați

Figura 7. Repartiția pe sexe a pacienților cu sindrom de dependență etanolică

b. Frecvența pe grupe de vârstă

Am remarcat faptul că cea mai mare frecvență o are grupa de vârstă 31-50 de ani.
Acest lucru se poate datora mai multor factori de risc acumulați pe parcursul anilor,
neprezentarea la medic sau la un psiholog în momentul apariției simptomelor de
dependență.

29
FRECVENȚA PE GRUPE DE VÂRSTĂ

70

60

50

40
18-30 ani
30
31-50 ani
20 >50 ani
10

18-30 ani
31-50 ani
>50 ani

Figura.8 Repartiția pe grupe de vârstă a pacienților cu sindrom de dependență etanolică

c. Majoritatea pacienților consumatori de alcool sunt fie necăsătoriți, fie trăiesc în


concubinaj.Lipsa unui sprijin familial duce la apariția recăderilor curente, deoarece
tratamentul medicamentos nu este eficient fără dorința pacientului de a se vindeca.

30
STATUS MARITAL

45
40
35
30
25
20
15
10
5
0
căsătoriți necăsătoriți trăiesc în concubinaj

Figura 9. Repartiția pacienților cu sindrom de dependență în funcție de statusul marital

d. În ceea ce privește mediul de proveniență a pacienților, aceștia sunt prezenți în


procent de 65% din mediul rural, iar 35% din mediul urban.Această diferență este
rezultată din faptul că în mediul rural oamenii au acces la băuturi alcoolice din
propria recoltă și prezintă mai mulți factori de stres (sărăcia, lipsa unui loc stabil de
muncă).

URBAN/RURAL

35%

urban
65%
rural

Figura 10. Repartiția pacienților cu dependență etanolică în funcție de mediul de


proveniență
31
e. Prezența dependenței de etanol în procent atât de mare la pacienții cu studii medii
(43%) și fără studii (35%) arată ca educația are un rol important în prevenirea
abuzului de alcool în populația generală.

FRECVENȚA PE NIVELE DE STUDII

5%

17%
35%
fără studii
studii medii
liceul
studii superioare

43%

Figura 11. Repartiția pacienților cu dependență etanolică în funcție de nivelul de studii

f. Din totalul de 108 pacienți, doar 35 din aceștia au un loc stabil de muncă, 60 nu
lucrează, iar 13 beneficiază de ajutor social. Imposibilitatea găsirii unui loc stabil
de muncă este un factor care îi afectează pe oameni, iar alcoolul devine un mijloc
de eliberarea a acestui eșec.

32
REPARTIȚIA PE NIVEL SOCIO-ECONOMIC

60

50

40
nu lucrează
30
lucrează
20 beneficiază de ajutor social

10

0
nu lucrează lucrează beneficiază de
ajutor social

Figura 12. Repartiția pacienților în funcție de nivelul socio-economic

g. Din numărul total de pacienți preluați pentru acest studiu, 83 dintre ei au fost
internați în regim de urgență având ca și diagnostic intoxicație acută ca urmare a
creșterii toleranței sau complicațiile sevrajului, iar 25 s-au internat voluntar având
deja prezente complicații psihice sau somatice în urma abuzului.

Tipul internării

90
80
70
60 regim de urgență
50
voluntar
40
30
20
10
0
regim de urgență voluntar

Figura 13. Repartiția pacienților în funcție de tipul internării

33
h. Din totalul de 108 de pacienți, diagnosticul care predomină la internarea unui
pacient diagnosticat cu alcoolism cronic este intoxicația acută.După un consum
abuziv îndelungat, pacientul este tot mai însetat de starea pe care o obține din
consumul acestei substanțe și ajunge să facă o intoxicație cu alcool.

DIAGNOSTICE DE INTERNARE

tulburare psihotică

sevraj cu delir

sindrom de sevraj

sindromul de dependență

intoxicație acută

0 10 20 30 40 50 60

Figura 14. Repartiția pacienților în funcție de diagnosticul de internare primit

i. Diagnosticul de etilism cronic este pus pe baza mai multor semne și simptome, iar
un alcoolic este destul de ușor de identificat.Majoritatea pacienților prezintă tremor
și agitație psihomotorie datorită apariției sevrajului.

34
FRECVENȚA SIMPTOMELOR LA INTERNARE
vărsături
tremur 9%
23% convulsii
14%

agitație tahicardie
psihomotorie 14%
17% anxietate hipertermie
11% 12%

Figura 15. Repartiția pacienților în funcție de simptomele prezente la internare

j. Un procent de pacienți de 41% au hepatită cronică toxică, 28% steatoză hepatică,


14% ciroză hepatică, 17% din aceștia nu prezintă comorbidități hepatice.

COMORBIDITĂȚI HEPATICE

steatoză hepatică
17%
28%
hepatită cronică toxică
14%
ciroză hepatică cronică

fără comorbidități
41% hepatice

Figura 16. Repartiția pacienților în funcție de prezența comorbidităților hepatice

35
k. Afecțiunile gastrice sunt adesea prezente la alcoolici.Din numărul de cazuri studiat,
36 de pacienți au gastrită, 27 ulcer duodenal, 25 ulcer gastric, iar 20 neprezentând
momentan comorbidități gastrice.

COMORBIDITĂȚI GASTRICE

fără afecțiuni gastrice

gastrită

ulcer duodenal

ulcer gastric

0 10 20 30 40

Figura 17. Repartiția pacienților în funcție de comorbiditățile gastrice prezente

l. Patologii din sfera neurologică

PATOLOGII NEUROLOGICE

fără patologii
neurologice
23%
polineuropatia
senzitivo-
sindromul
motorie
Korsakoff
49%
9%
atrofie
cerebrală
19%

Figura 18. Repartiția pacienților în funcție de patologiile neurologice prezente

36
m. Datorită creșterii consumului de alcool, unii pacienți au recurs și la consumul de
substanțe pentru a-și satisface dependența. Majoritatea sunt consumatori de
nicotină (60 de pacienți), un număr de 25 de pacienți au ajuns să consume alte
substanțe psihoactive (cannabis, etnbotanice), iar 23 consumă doar alcool.

CONSUM DE ALTE SUBSTANȚE

nu consumă alte substanțe

Fumat(nicotină)

alte substanțe psihoactive (cannabis,


etnobotanice)

0 10 20 30 40 50 60

Figura 19. Repartiția pacienților în funcție de prezența consumului de alte substanțe

37
CAZ CLINIC DE LA INSTITUTUL DE PSIHIATRIE „SOCOLA” IAȘI

Date anamnestice

Numele, prenumele: A.M.

Data nașterii: 01.10.1979

Vârsta: 37 de ani

Sexul: masculin

Domiciliul: Dobrovăț, Județul Iași

Alergii: nu are

Diagnostic principal de internare:

TULBURĂRĂRI MENTALE ȘI DE COMPORTAMENT DATORATE FOLOSIRII


ALCOOLULUI

INTOXICAȚIE ACUTĂ CU AGITAȚIE PSIHOMOTORIE

ÎNTÂRZIERE MINTALĂ

OMS: Retardare mentală moderată, deficiență semnificativă a comportamentului


necesitând atenție sau tratament

Diagnostice secundare:

AVITAMINOZA

NUTRIȚIE NEADAPTATĂ

TCC REPETATE ÎN ANTECEDENTE

38
EPICRIZA:

Pacient aflat în evidența Institutului de Psihiatrie ”Socola” Iași, revine în regim de urgență
pentru o simptomatologie agravată în contextul consumului etanolic, manifestată prin
agitație psihomotorie, iritabilitate, irascibilitate, toleranța diminiuată la frustrări minore,
manifestări impulsiv-discomportamentale cu heteroagresivitate fizică și verbală, reacții
clasice, capacitate diminuată de analiză, sinteză, generalizare, concretizare și abstractizare,
acalculie, alexie, bradilalie, tulburări amnezico-prosexice, capacitate diminuată de
autoconducție și autoîngrijire, deficit integrativ-relațional.

Evaluare psiho-socială:

1) Anamneza socio-familială:
Tata: nu are
Mama: nu are
Frați: 2
Copii: nu are
Partener de viață: trăiește în concubinaj
2) Elemente de psihogeneză:

Dezvoltarea neuro-psihică 0-1 an și copilări: neefectuat

3) Evaluarea situațională/ocupațională/de mediu:

Ruta profesională: indemnizație de handicap

Stare socială actuală (locuință, venit, probleme financiare sau de altă natură): are locuință,
trăiește în mediul rural

4) Evaluare capacitate de organizare/planificare venituri/cheltuieli: incapabil


5) Evaluare capacitate de întreținere a casei: moderată
6) Evaluare capacitate de autoîngrijire: moderată
7) Evaluare aptitudinilor parentale: -
8) Evaluarea pastorală: ortodox
39
9) Obiceiuri și atitudini fără de norme: respectă obiceiurile sociale
10) Relații de grup (prieteni, subalterni, superiori): dificultăți în a crea relații de grup

Condiția psihică:

Configurație deficitară psihocognitivă medie: IQ=40-42

Tremor al membrelor superioare.

Consum etanolic abuziv

Tulburări polimorfe (timice, comportamentale, de vorbire)

Manifestări impulsiv abuzive

Tratament efectuat în cursul spitalizării:

Carbamazepin-200mg

Clorură de sodiu 0.9% 500 ml, soluție perfuzabilă

Vitamina B1- 100mg, injectabil

Vitamina B6- 50mg, injectabil

Tratament recomandat:

Tratament medicamentos:

a) Carbamazepina 200mg/2 capsule/zi;


b) Pentoxifilin- 400mg/2 capsule/zi;
c) Imovane- 7.5mg/zi;
d) Anxiar- 1 mg/2capsule/zi;

Strict interzis consumul de băuturi alcoolice.

Control medical periodic.

Climat psihoprotectiv în mediul socio-familial.

40
Măsuri medico-sociale psihoprotective.

Pe durata tratamentului nu este indicat să se conducă autovehicule sau să se presteze


activități cu risc crescut, deoarece abilitatea și manualitatea pot fi diminuate datorită
medicației.

APLICAREA CELOR 14 NEVOI FUNDAMENTALE ÎN CAZUL CLINIC


STUDIAT

1) Nevoia de a respira. Prin respirație se asigură schimburile gazoaze esențiale în


funcționarea întregului organism.
La internare pacientul nu prezintă probleme respiratorii, iar toracele are aspect
normal.
2) Nevoia de a se alimenta și hidrata. Asigură întreținerea corpului și activitatea
fizică zilnică.
Prezența nutriției deficitare la pacient solicită o alimentație corectă cu 3 mese/zi
plus administrarea de vitamine B1 și B6.
3) Nevoia de a elimina. Scaunul, urina, sudoarea, asigură eliminarea toxinelor
organismului și este important ca acestea să se facă în limite normale
La internare pacientul nu prezintă dificultăți de micțiune sau defecație. Acest aspect
trebuie ținut sub supraveghere, deoarece apariția sevrajului poate declanșa dereglări
de defecație.
4) Nevoia de a se mișca și de a avea o bună postură. Această nevoie asigură
independența fizică.Funcționarea corectă a sistemului muscular, scheletic,
cardiovascular și nervos asigură libertatea de mișcare, adaptare.
Prezența mișcărilor necoordonate la pacient la nivelul mâinilor și picioarelor.
Sistemul muscular este normal, iar sistemul osteo-articular este mobil și nedureros.
5) Nevoia de a dormi și de a se odihni. Orice activitate fizică sau mintală duce la
apariția oboselii, aceasta putând fi compensată prin odihnă și somn.
Pacientul prezintă tulburări alea somnului pe timpul nopții, iar ziua este destul de
agitat și anxios. S-a recomandat administrarea de anxiolitice pentru a mai reduce
din starea de anxietate și a se liniști.

41
6) Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca. Hainele au o importanță socială, dar scopul
principal al acestora este de a menține temperatura corpului în funcție de climă și
de a-l proteja.
Pacientul este capabil să își satisfacă această nevoie fără ajutorul asistenței
medicale, dar este neglijent cu aspectul său fizic și trebuie stimulat.
7) Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale. Această nevoie
depinde de controlul hipotalamic, de ritmul biologic și metabolismul persoanei.
Temperatura corpului a fost în limite normale pe timpul spitalizării, având o
temperatură medie de 36.9 grade Celsius.
8) Nevoia de a fi curat, îngrijit și de a-și proteja tegumentele și mucoasele.
Satisfacerea acestei nevoi depinde de capacitatea fizică de a face gesturile și
mișcările necesare, precum și de factorii biologici ca vârsta și sexul.
Pacientul are capacitatea fizică de a-și satisface această nevoie, dar el trebuie
îndrumat către ceea ce trebuie să faca, pentru că se neglijează.
9) Nevoia de a evita pericolele/nevoia de securitate și de încredere în sine. Această
nevoie este îndeplinită prin izolarea unui pacient cu idei de suicid, ridicarea
grătarului patului unei persoane pentru a preveni căderea, plasarea acestuia într-un
mediu plăcut pentru el.
Pacientul a avut manifestări agresive, a prezentat semne de iritabilitate și
irascibilitate pentru care s-a încercat o ameliorare, deoarece duc la afectarea
integrității fizice.
10) Nevoia de a comunica cu semenii. Este o nevoie fundamentală comună ființelor
umane. Aceasta este satisfăcută prin manifestarea expresiilor verbale și non-
verbale.
Deși pacientul prezintă un deficit integrativ-relațional, se încearcă comunicarea și
înțelegerea acestuia pentru ameliorarea sentimentelor de frustare și anxietate.
11) Nevoia de a practica religia. Alterarea stării de sănătate poate determina creșterea
sau diminuare credinței. Nu trebuie judecat sau luat în derâdere indiferent de
religie.
Pacientul este de religie ortodoxă, dar nu este un practicant a acesteia.
12) Nevoia de a fi ocupat pentru a fi util. Fiecare ființă umană dorește să se realizeze,
să studieze, să aibă un loc de muncă.Apariția unei probleme de sănătate poate să
diminueze, temporar sau permanent, capacitatea de a fi util.

42
Pacientul prezintă un deficit școlar și îi este greu să se dezvolte din punct de vedere
profesional, îi afectează capacitatea de a fi util.
13) Nevoia de a se recrea. Este o modalitate prin care ființa umană se destinde prin
mijloace noi sau promovarea celor vechi, factori sociali și culturali, în funcție de
vârstă și starea de sănătate.
Pacientul obișnuiește să vizioneze diferite emisiuni la TV pentru a se destinde.
14) Nevoia de a învăța. Dorința de a cumula cunoștințe, nevoia de descoperire, de
satisfacere a curiozității.
Pacientul este învățat despre problema de sănătate pe care o are, complicațiile care
pot aparea dacă se continuă consumul și care sunt pașii de recuperare.(12) (15) (26)

PLANUL DE ÎNGRIJIRI AL PACIENTULUI

Nr. Diagnostice de Obiective Intervenții autonome și Evaluare


nursing delegate

1. Alterarea Pacientul să Evaluarea somnului Pacientul începe


somnului beneficieze de pacientului să aibă un somn
manifestată prin un somn Identificarea cauzelor de corespunzător
agitație în timpul corespunzător insomnie începând cu a
zilei cantitativ și Informarea pacientului doua zi de la
calitativ cu privire la efectuarea internare și
intervențiilor care l-ar devine mai
putea ajuta să aibă un liniștit
somn liniștit(exerciții de
relaxare, de respir).
Administrarea de ceaiuri
cu potențial calmant
Salonul trebuie să
beneficieze de condiții
favorabile pentru somn
2. Alterarea stării de Reechilibrarea Alimentația Pacientul începe
nutriție prin nutrițională și corespunzătoare a să consume

43
consumul abuziv hidro- pacientului prin porții normale la
de alcool electrolitică administrarea a 3 mese/zi fiecare masă
Administrarea începând cu a
suplimentelor de doua zi de la
vitamina B1 și B6 internare
prescrise de medic Îi sunt
Informarea pacientului administrate
cu privire la importanța suplimentele și
consumului de cel puțin consumă
2 Litri de apă pe zi aproximativ 2
litri de apă/zi.

3 Alterarea Diminuarea Asigurarea unui mediu În prima zi de la


comunicării la manifestărilor sigur internare
nivel intelectual, comportamentale Comunicarea terapeutică pacientul a avut
afectiv prin Prevenirea și încurajarea ideilor, dificultăți de
agitație pericolelor posibilităților comunicare cu
psihomotorie asupra sa Supravegerea cadrele
Exprimarea modificărilor de medicale, dar
sentimentelor, comportament este de acord să
nevoilor și I s-a explicat pacientului urmeze
dorințelor sale tratamentul ce urmează tratamentul
să îi fie administrat și prescris
care sunt beneficiile După 3 zile de
acestuia internare
pacientul
reușește să
comunice
normal cu
cadrele medicale

4. Deficit de Pacientul trebuie Stimularea pacientului să Pacientul


autoîngrijire prin să se preocupe se spele, să se îmbrace cu realizează ca este
aspect exterior de aspectul haine curate și să își într-un mediu

44
neîngrijit exterior schimbe lenjeria patului social și este
des. necesar ca acesta
Ajutarea pacientului să să aibă grijă de
se bărbierească pentru ca aspectul său fizic
acesta să nu se taie din exterior
cauza tremurului După două zile
alcoolic. de la internare
nu a mai fost
necesară
stimularea
acestuia pentru
toaleta zilnică

5. Alterarea stării de Pacientul trebuie Informarea pacientului Pacientul nu


a învăța lucruri să cumuleze despre importanța conștientizează
noi datorită măcar un minim respectării schemei de în totalitate cât
afecțiunii de de cunoștințe tratament și ce riscuri de gravă este
întârziere mintală despre boala sa presupun recăderile boala, și sunt
medie și tratamentul pe Studiere simptomelor șanse ca acesta
care îl urmează bolii și educarea să revină la
Oferirea de pacientului cu privire la spital cu același
informații acestea pentru a putea diagnostic.
aparținătorilor cu anunța medicul la
privire la boala apariția acestora.
pacientului Educarea aparținătorilor
cu privire la boală și
tratamentul acesteia
Sfătuirea aparținătorilor
să evite stările
conflictuale, iar după
externare să încerce
consilierea psihologică

45
6. Dispoziție ușor Reluarea Stimularea pacientului de Pacientul a reușit
depresivă, relațiilor a se implica în activități să comunice cu
capacitatea de a fi interpersonale cu ceilalți pacienți ceilalți colegi pe
util este scăzută Redobândirea Susținerea pacientului în perioada
încrederii în sine găsirea unei activități la internării, dar nu
care se descurcă bine reușește să
devină destul de
motivat pentru a
desfășura
activități

2. REZULTATE ȘI DISCUȚII

Dependența de alcool, considerată de unii ca fiind un viciu, s-a demonstrat de multe


ori cât rău poate face aceasta unei persoane, din punct de vedere psihic și somatic.

Alcoolismul cronic are un debut mai mare la categoriile de vârstă cuprinse între 31-
50 de ani (65 de pacienți), predominând sexul masculin (76 de bărbați), iar incidența fiind
crescută în mediu rural.

Aceste aspecte le-am regăsit și de-a lungul realizării acestei lucrări.D atorită
faptului că dependența de alcool în stadiu cronic apare după un consum regulat pe o
perioadă mai îndelungată, face ca vârsta apariției simptomelor de dependență să apară la o
vârstă mai înaintată. Dintotdeauna bărbații au considerat alcoolul ca fiind ”un ajutor”
pentru a deveni mai curajoși, mai puternici, crescând numărul acestora printre
consumatori. Obișnuița de a consuma alcool înainte de a pleca la muncile câmpului sau
după, ușurința cu care se găsește alcoolul sau condițiile de viață precare, au dus la prezența
unui număr mai mare de alcoolici în mediul rural.

46
Doar un procent de 5% din pacienți au studii superioare, majoritatea fiind fără
studii (35%) sau cu studii medii (43%), iar dintre aceștia doar 35 au un loc stabil de muncă,
restul nu lucrează (60) sau beneficiază de ajutor social(13).Pacienții căsătoriți sunt în
număr de 25, cei necăsătoriți 45, iar cei care trăiesc în concubinaj în număr de 38.

Am amintit la începutul lucrării factorii care influențează consumul de alcool, iar


printre aceștia se află și cei psiho-sociali. Lipsa studiilor este un minus în găsirea unui loc
stabil de muncă, aceste lipsuri pot determina o persoană să își piardă încrederea în sine,
găsind o eliberare a grijilor în consumul de alcool. Lipsa motivației alcoolicului de a se
lipsi de această substanță este întâlnită des, iar sprijinul familiei este un pas important în
prevenirea recăderilor și tratament.

Puține persoane recunosc consumul excesiv de alcool, iar din acest motiv
majoritatea ajung la spital în regim de urgență. Din totalul pacienților studiați de mine, 83
au ajuns la spital în regim de urgență, și doar 25 s-au prezentat voluntar în secție pentru
verificări periodice sau tratament. Aceștia au avut prezente ca și diagnostice de internare
intoxicația acută (52), sindromul de dependență (14), sindromul de sevraj(30), delir (5) și
tulburarea psihotică(7).

Persoanele care suferă de alcoolism pot prezenta simptome de dependeță a


fiziologică din orice specialitate medicală.Pacienții au prezentat în procent de 17% agitație
psihomotorie, 14% tahicardie, hipertermie 12%, tremur 23%, anxietate 11%, convulsii
14% și 9% vărsături. Dar pot avea și alte simptome precum: febră, halucinații, iritabilitate,
hipertensiune, transpirații.

Patologiile neurologice sunt grave și destul de greu de tratat în cazul unui pacient
alcoolic. Pacienții prezentând în procent de 49% polineuropatia-senzitivo-motorie, 19%
atrofie cerebrală, 9% sindromul Korsakoff, iar un procent de 23% nu prezintă momentan
patologii neurologice.

Este greu să nu consideri dependența de alcool ca fiind un simplu viciu, deoarece


aceasta nu afectează o persoană doar din punct de vedere psiho-social. Comorbiditățile
apărute în urma consumului sunt nenumărate, iar unul dintre cele mai cunoscute organe
afectate este ficatul. Din lotul de pacienți, un procent de 41 % prezintă hepatită cronică
toxică, 28% steatoză hepatică, 14% ciroză hepatică cronică, iar un procent de 17 % nu
prezintă momentan comorbidități hepatice grave.
47
Pe lângă prezența afecțiunilor hepatice, un număr de 36 de pacienți au gastrită, 27
ulcer duodenal, 25 ulcer gastric, iar 20 nu au momentan comorbidități gastrice. Apariția
problemelor medicale la nivel abdominal sunt influențate de lipsa alimentației și a
consumului de alte substanțe în perioada consumului. 60 de pacienți din cei studiați sunt
dependenți și de nicotină, 25 sunt consumatori și de alte substanțe precum cannabis sau
etnobotanice, iar 25 consumă momentan doar alcool.

3. CONCLUZII

Din cele mai vechi timpuri au fost observate efectele consumului de alcool asupra
organismului și a tulburărilor de comportament.

Un consumator dependent ajunge să se bazeze pe alcool din punct de vedere fizic,


psihologic și emoțional. Creierul se adaptează la prezența alcoolului și apar schimbări asupra
acestuia. În momentul în care se oprește consumul brusc, mediul intern obișnuit cu această
substanță, apar simptomele sevrajului care pot varia de la tremur la convulsii sau fenomene
psihotice.

Dependența de alcool are consecințe medicale, psihologice și sociale din toate


domeniile asistenței medicale. Alcoolismul poate fi legat de multe probleme psihologice,
personale, sociale și economice. Joacă un rol în cazurile de crimă violență, la accidentele de
circulație, cazurile de omucidere și violență în familie.

Alcoolul este cunoscut pentru proprietățile toxice pe care le are ducând la creșterea
riscului de hepatită, boli cardiace, accidente vasculare cerebrale și alte probleme de sănătate.
La femeile însărcinate care consumă alcool, există pericolul ca copilul să dezvolte sindromul
alcoolismului fetal, o multitudine de probleme de sănătate cum ar fi greutatea mică la naștere,
anomalii ale feței sau dificultăți de învățare.

Așa cu am redat pe parcursul acestei lucrări, multe persoane nu își recunosc


dependența și din acest motiv ajung să fie internați în clinică cu simptome ale dependenței și
afecțiuni somatice și psihice grave. Din pacienții preluați pentru studiu aceștia au prezentat

48
simptome de agitație psihomotorie (17%), tahicardie(14%), hipertermie(12%), tremur(23%),
anxietate (11%), convulsii (14%) și vărsături(9%).

Există pacienți cărora li se pune diagnosticul de dependență de alcool, li se


oferă mijloacele de tratament medicamentos și psihoterapeutic, dar ajung în cele din urmă
să revină la spital în regim de urgență. Din 108 pacienți, 83 au ajuns la spital în regim de
urgență, și doar 25 s-au prezentat voluntar în secție pentru verificări periodice sau
tratament. Aceștia au avut prezente ca și diagnostice de internare intoxicația acută (52),
sindromul de dependență (14), sindromul de sevraj(30), delir (5) sau tulburarea
psihotică(7).

Afecțiunile hepatice și gastrice sunt frecvent întânite la consumatorii de alcool, iar în


lotul de pacienți am regăsit 36 de pacienți cu gastrită, 27 ulcer duodenal, 25 ulcer gastric, iar
20 nu au momentan comorbidități gastrice. Din aceștia 41 % prezintă hepatită cronică toxică,
28% steatoză hepatică, 14% ciroză hepatică cronică, iar un procent de 17 % nu prezintă
momentan comorbidități hepatice grave.

Rolul asistentei medicale este cel de a ajuta pacientul în procesul de vindecare sau de
ușurare a suferinței acestuia. Aceasta trebuie să cunoască îndeaproape pacientul și să
stabilească cu acesta o relație de încredere reciprocă.

Un tratament aplicat corect, încurajarea pacientului sau o conversație calmă pot duce
către o evoluție favorabilă a bolii. Oricine poate fi ajutat, dar trebuie să își dorească acest
lucru. Este de datoria asistentei medicale să încerce aducerea pacientului pe un drum bun
indiferent dacă acesta este lipsit de speranță și motivație.

49
III. BIBLIOGRAFIE

(1) B. Sadock & V. Sadock, Terapie medicamentoasă în psihiatrie, Editura


Medicală CALLISTO, 2005;
(2) Constantin Oancea MANUAL DE NURSING PSIHIATRIC. Manual pentru
asistentele medicale, Editura Vavila Edinf, 2004;
(3) Constantin Oancea, Nursing psihiatric, Manual pentru asistentele medicale,
Editura Vavila Eding, București, 2004;
(4) Dan Prelipceanu , Abuzul și dependența de substanțe psiho-active, Infomedica,
2004;
(5) Dan Prelipceanu, Psihiatrie clinică, Editura Medicală, 2015;
(6) David Taylor, Carol Paton, Robert Kewin, Ghid de terapeutică medicală,
Editura Medicală, 2007;
(7) Davila,Bucuresti- “Psihiatre , note de curs”,Editura InfoMedica Bucuresti 2003;
(8) DSM IV –TR ”Manual de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale”- Editia
a patra revizuita;
(9) Florin Tudose, Cătălina Tudose;Psihiatrie în practica medicală, 2004;
(10) G. Hussein Rassool Addiction for Nurses , G. Hussein Rassool, 2010;
(11) http://www.vrasti.org/Cap.%207%20Terapia%20de%20facilitare%20in%20
12%20pasi.pdf
(12) http://www.vrasti.org/Cap.9.%20Markerii%20biologici%20ai%20alcoolism
ului.pdf
(13) http://www.who.int/
(14) https://www.alcooliciianonimi.ro/
(15) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK65484/
(16) https://www.sciencetheearth.com/uploads/2/4/6/5/24658156/dsm-v-
manual_pg490.pdf
(17) Ileana Antohe, Alina Delia Popa ; Ghid de nursing clinic, Editura “Gr. T.
Popa”,U.M.F. Iași 2014;
(18) Ileana Antohe, Note de nursing clinic, Editura Grigore T. Popa, U.M.F. Iași,
2009;
(19) Intervenție psihologică specifică destinată dependenței(jocuri, adicții,
alcool), 2013;
50
(20) Ioana Miclutia-Psihiatrie, Curs-Editura Medicala Universitara “Iuliu
Hatieganu”,Cluj Napoca,2002;
(21) Iolanda Mitrofan, Psihoterapie, Editura SPER, 2008;
(22) Jonathan Jick, Alcoolul și problemele consumului de alcool, Editura Minerva,
anul 2008;
(23) Kaplan si Sadock- Manual de buzunar de psihiatrie clinica; editia a III-a;
Editura Medicala, 2015;
(24) Klaus Dorner, Ursula Plog, Christine Teller, Frank Wendt, Manualul de
psihiatrie sociala si psihoterapie, Editura Trei, anul 2014
(25) Kurz, X, Scuvee-Moreau, J., Rive, B., Dresse, A: A new approach to the
qualitative evaluation of functional disability in dementia. Int J Geriatr
Psychiatry 2003;
(26) Liana Dehelean, CAIET DE STAGIU PENTRU PSIHIATRIE ADULŢI,
Editura „Victor Babeş” Timişoara, 2013;
(27) Mary C Townsend , Psychiatric Nursing, Editura Plymbridge Distributors
Ltd , 2014;
(28) Mircea Beuran, Ghid de Urgente in Psihiatrie (Volumul 9),
Editura: SCRIPTA, 2015;
(29) Petru RADU, Alina HUCAI; Buletin de Psihiatrie Integrativă, 2008
SEDOM LIBRIS;
(30) Predescu Dan, Psihiatrie,1998, vol.II, Editura medicala, Bucuresti;
(31) Roxana Chiriță, Romeo Dobrin, Gabriela Chele, Esențialul în psihiatrie,
Editura „Gr. T. Popa”, U.M.F. Iaşi 2013;
(32) Roxana Chiriță, Vasile Chiriță, Aurel Papari, Editura Fundației Andrei
Șaguna, 2009; pag: 528-538.
(33) Titircă Lucreția,Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții
medicali, Editura Viața Românească, București, 2001;
(34) Tracey L. Fowler; Alcohol dependence and depression: Advance practice
nurse interventions, 2006;
(35) Tudose F., Tudose C., Dobranici L., Psihopatologie şi Psihiatrie pentru
Psihologi, Ed. Infomedica, Bucureşti, 2002;

51
DECLARAŢIE

Subsemnatul ....................................................................................., student în anul .......,


specializarea ......................................................................................... Facultatea de
Medicină declar prin prezenta că lucrarea de licenţă cu titlu
..........................................................................................................................
.......................................................................................................................... este scrisă de
mine şi nu a mai fost prezentată niciodată la o altă specializare, facultate sau instituţie de
învăţământ superior din ţară sau străinătate. De asemenea, declar că studiul de literatură şi
datele experimentale prezentate în lucrare sunt rezultatul propriei mele activităţi, iar sursele
de informare consultate sunt indicate în lucrare.

Iaşi, (data)

..............................................

52