INTRODUCERE

Sistemul public de asigurări sociale oferă tuturor participanților dreptul de a beneficia atît de o
protecție pe termen lung ( pensie de asigurări sociale) căt și de o protecție pe termen scurt, în
cazul incapacității temporare de muncă a persoanei.

Incapaciatea de muncă este definită ca fiind pierderea partiala sau totala de catre o persoana a
capacitatii biologice de a desfasura activitatea in cadrul raportului de munca, aceasta poate fi
temporara sau permanenta, definitiva, iar durata si natura ei constituie unele din creiteriile
folosite pentru definirea accidentului de munca. In cazuri de incapacitate de munca personalul
muncitor primeste drepturile prevazute de lege in cadrul asigurarilor sociale; concedii,
indemnizatii, asistenta medicala si medicamente, pensii.

Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncăse acordă în cazurile cînd asiguratul

angajat în baza contractului individual de muncă sau în baza unui contract de prestări servicii,
pierde temporar capacitatea de a exercita funcţiile şi obligaţiunile de serviciu.1

Acesta reprezentînd un risc social și persoana asigurată, în momentul pierderii capacității de

muncă din anumite cauze , beneficiază de plata anumitor indemnizații pentru a se intreține în
perioada neputinței de a ocupa un loc de muncă. Însă, ca o persoană să poate beneficia de acest
tip de indemnizații, trebuie să fie angajat în cîmpul muncii în baza de contract individual de
muncă.

Respectiv, nu oricine poate sa pretindă la aceste indemizații dar trebuie întrunite anumite condiții
pentru stabilirea indemnizației cît și a sumei ,cuantumul indemnizației care persoana ,în
dependență de circumstanțele de fapt ,urmează să le primească în riscul social numic în cazul dat
Incapacitate temporară de muncă.

În cadrul acestei lucrări urmează să analizăm temeiurile de apariție a acestui tip de risc social
deorece în diferite perioade ale vieții poate surveni în urma mai multor evenimente de natură
diferită,să stabilm tipul indemnizației oferit fiecărei situații în parte, modalitatea și procentajul
stabilirii sumei de care persoana urmează să benefieze.

Obiectivele sunt de a ințelege cînd persoana poate să apeleze și să beneficieze de aceste

indemnizații, care au fost modificările ce au survenit în urma reformei și modificarea legii din
2014,și să determinăm subiecții ce pot pretinde și în ce perioadă de timp la acestea.

Este important să înțelegem incapacitatea temporară de muncă ca fiind un risc social care survine
independent de voința omului ,fără ca acesta să-l prevadă sau evita cînd nu este capabil să se
intrețină și să poate să-și asigure condiții normale de viață, în scocul căreia intervine statul și
asigurăile sociale pentru reglementarea cît mai eficientă și pentru ajutorul persoane , de a
beneficia de protecție și un venit, resurse financiare pentru intreținerea sa și a membrilor familiei
și în perioada de timp neputincios de a ocupa un loc de muncă, sub forma de indemnizații oferite.

1
Monitorul Oficial al RM nr.24-25/162 din 11.02.2005, Hotărîrea Guvernului nr.108 din 3 februarie 2005

1
 Stabilirea indemnizaţiilor

Asiguraţii sistemului public de asigurări sociale au dreptul la următoarele tipuri de indemnizaţii

în baza legii: 2

a) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau de

accidente nelegate de muncă;

b) indemnizaţie de maternitate;

c) indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav;

d) indemnizaţie pentru prevenirea îmbolnăvirilor (carantină);

e) indemnizaţie pentru recuperarea capacitaţii de muncă (protezare)

În cazul în care unitatea de la locul de muncă de bază al asiguratului şi-a sistat activitatea sau a
falimentat, iar asiguratul continuă activitatea de muncă prin cumul la o altă unitate stabilirea şi
plata indemnizaţiei se efectuează de către unitatea la care asiguratul desfăşoară activitate de
muncă prin cumul, după confirmarea de către asigurat că unitatea de la locul de muncă de bază
si-a sistat activitatea sau a falimentat.

Modificări la Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă

În Monitorul Oficial nr. 86/206 din 05.04.2014 a fost publicata Legea nr. 50 din 28.03.2014
pentru modificarea şi completarea Legii nr.289-XV din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile
pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale.3

Aceste modificări sunt legate în principal de indemnizaţia de maternitate şi indemnizaţia pentru

creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani.
Prima modificare stabileşte că în cazul încetării contractului individual de muncă pe durată
determinată, precum şi în cazul lichidării unităţii în perioada aflării în concediu pentru îngrijirea
copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului se
menţine şi după încetarea contractului, cu condiţia că asiguratul nu se angajează la o altă unitate.

Următoare completare constă în faptul că dacă venitul asigurat lipseşte la toate unităţile în unele
şi aceleaşi luni calendaristice din perioada celor 12 luni calendaristice incluse în calcul ori dacă
venitul lunar asigurat realizat în perioada celor 12 luni calendaristice incluse în calcul este mai
mic decît salariul tarifar pentru categoria I de salarizare în sectorul bugetar sau, după caz, decît
cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real din motiv de concediu medical, concediu
de maternitate, concediu pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, şomaj cu
drept de ajutor de şomaj, atunci aceste luni se includ în baza de calcul al indemnizaţiei de
maternitate şi al indemnizaţiei pentru creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani cu
venit lunar asigurat în cuantumul unui salariu tarifar pentru categoria I de salarizare în sectorul

2
Monitorul Oficial al RM nr.24-25/162 din 11.02.2005, Hotărîrea Guvernului nr.108 din 3 februarie 2005
3
Monitorul OficialNr. 168-170 din 10.09.2004 LEGE Nr. 289 din 22.07.2004

2
bugetar sau, după caz, în cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real în vigoare la
data producerii riscului asigurat, la locul de muncă de bază al asiguratului ori, la cererea
asiguratului, se substituie cu acelaşi număr de luni calendaristice imediat premergătoare
perioadei incluse în calcul, cu condiţia că aceasta va duce la majorarea cuantumului
indemnizaţiei.

Altă prevedere stabileşte că în cazul cînd persoana se află în concediu pentru îngrijirea copilului
pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani şi nu a avut un venit asigurat, cuantumul indemnizaţiei de
maternitate şi al indemnizaţiei pentru creşterea copilului următor se stabileşte reieşind din baza
de calcul în al cărei temei s-au calculat aceste indemnizaţii pentru copilul precedent.
Totodată a stabilit că în cazul aflării în concediu pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea
vîrstei de 3 ani şi reluării activităţii în condiţiile timpului de muncă parţial îndemnizaţia nu se
suspendă.

Toate aceste modificări întră în vigoare la 1 aprilie 2014.4

Condiţiile de acordare a indemnizaţiilor

a) asiguraţii au dreptul la indemnizaţii dacă confirmă un stagiu total de cotizare de cel puţin 3
ani;

b) asiguraţii care confirmă un stagiu total de cotizare de pînă la 3 ani beneficiază de dreptul la
indemnizaţii dacă confirmă un stagiu de cotizare de cel puţin 9 luni realizat în ultimele 24 de luni
premergătoare datei producerii riscului asigurat;

c) asiguraţii care desfăşoară activitate pe bază de contract individual de muncă pe durată

determinată, inclusiv cei care muncesc la lucrări sezoniere, au dreptul la indemnizaţii dacă
confirmă stagiul de cotizare prevăzut la lit. a) sau b) ori de cel puţin 12 luni, realizat în ultimele
24 luni anterioare producerii riscului asigurat;

d) şomerii/ele beneficiază de dreptul la indemnizaţie dacă confirmă stagiul de cotizare

prevăzut la lit.a) şi b) din prezentul punct ori de cel puţin 12 luni, realizat în ultimele 24 luni
anterioare producerii riscului asigurat, iar indemnizaţiile se stabilesc cu condiţia suspendării
pentru această perioadă a plăţii ajutorului de şomaj;

e) femeile asigurate şi şomerele au dreptul la indemnizaţia de maternitate, indiferent de durata

stagiului de cotizare.

Indemnizaţia se stabileşte în baza certificatului medical, eliberat de instituţia medico-sanitară

autorizată şi a certificatului de modelul prevăzut în anexa nr.2 la prezentul Regulament, eliberat
de angajatorul de la locul de muncă de bază, iar în cazul pierderii acestora – în baza duplicatelor

4
Monitorul Oficial al RM , LEGE Nr.332 din 23.12.2013
3
eliberate în modul stabilit. Alte documente nu pot servi drept temei pentru stabilirea
indemnizaţiei.

Indemnizaţia se stabileşte din prima zi a pierderii capacităţii de muncă pînă la restabilirea ei sau
pînă la constatarea de către Consiliul Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de
Muncă (în continuare – Consiliu) a gradului de dizabilitate sau pînă la încetarea contractului
individual de muncă încheiat pe perioadă determinată sau lichidării unităţii, cu excepţia
indemnizaţiei de maternitate şi a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă survenită
în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale.

Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau de

accidente nelegate de muncă, se stabileşte:

a) pentru o perioadă de cel mult 180 zile calendaristice în cursul unui an calendaristic,
calculată cu începere din prima zi de concediu medical. În cazul prelungirii concediului medical
peste 180 zile calendaristice, cu cel mult 30 zile calendaristice, în temeiul avizului Consiliului,
indemnizaţia se acordă pentru întreaga perioadă de concediu medical prelungit;

b) din a 120-a zi calendaristică de plată a indemnizaţiei, dreptul la indemnizaţie se menţine

dacă concediul medical primar a fost acordat, iar în caz de continuare a incapacităţii de muncă –
dacă concediul medical a fost prelungit cu avizul Consiliului, inclusiv în cazul asiguraţilor inapţi
de muncă pe motiv de tuberculoză, SIDA şi maladie oncologică;

c) asiguraţilor care activează în baza contractului individual de muncă pe o perioada ce nu

depăşeşte un an, inclusiv celor angajaţi la lucrări sezoniere şi şomerilor indemnizaţia se acordă
pentru o perioadă de pînă la 30 zile calendaristice în perioada de acţiune a contractului şi,
respectiv, în perioada de acordare a ajutorului de şomaj, iar în caz de pierdere a capacităţii de
muncă pe motiv de tuberculoză, SIDA şi maladie oncologică indemnizaţia se stabileşte peste
perioada de 30 zile calendaristice, dar nu mai mult decît pînă la expirarea contractului individual
de muncă;

d) în caz de tuberculoză, SIDA şi maladie oncologică, dacă concediul medical este prelungit
cu avizul Consiliului la a 120-a zi şi a 180-a zi calendaristică indemnizaţia se acordă pentru o
perioada de cel mult un an pe parcursul a 2 ani calendaristici consecutivi. Perioada de acordare a
indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau de accidente
nelegate de muncă nu se include în termenul de plată a indemnizaţiei pe motiv de tuberculoză,
SIDA şi maladie oncologică;

e) pentru cazurile neîntrerupte de incapacitate de muncă, cu trecere dintr-un an calendaristic în

altul, calculul zilelor pentru cazul respectiv de incapacitate de muncă se efectuează pentru toată
perioada, începînd cu prima zi de incapacitate de muncă;

f) în cazul în care asiguratul a fost expertizat la Consiliu înainte de termenul specificat la lit.
a), b) sau c) din prezentul punct, indemnizaţia pentru cazul respectiv de incapacitate de muncă se
stabileşte pînă în ziua încadrării în grad de dizabilitate;

g) în caz de refuz sau de neprezentare a persoanei asigurate pentru expertizare la Consiliu,

precum şi în caz de refuz de a fi încadrat în grad de dizabilitate, indemnizaţia se plăteşte pînă la
data adoptării deciziei pentru trimitere la Consiliu pentru expertizare.
4
 În sensul prezentului Regulament anul calendaristic cuprinde perioada de la 1 ianuarie pînă la
31 decembrie.

Indemnizaţia pentru concediile medicale acordată în legătură cu apariţia riscului de întrerupere a

sarcinii se acordă pe toată perioada concediului medical, inclusiv şomerelor, fără solicitarea
avizului Consiliului.

Confirmarea dreptului la indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă

Dreptul la indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă se confirmă prin certificat de

concediu medical, eliberat în modul aprobat de Guvern.5

Certificatul reprezintă un formular-tip unic, aprobat în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii şi

coordonat cu Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, ce confirmă dreptul salariatului la
indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă şi maternitate şi se eliberează de instituţiile
medico-sanitare care efectuează expertiza incapacităţii temporare de muncă în conformitate cu
legislaţia.

Certificatul se eliberează :

 pentru prezentare la locul de muncă de bază

 salariaţilor şi ucenicilor asiguraţi în sistemul asigurărilor sociale de stat, conform
legislaţiei în vigoare;
 şomerilor care beneficiază de ajutor de şomaj;
 femeilor asigurate;
 soţiilor aflate la întreţinerea soților asigurat;

Certificatul de concediu medical nu se eliberează în cazurile cînd persoana:

şi-a cauzat premeditat daune sănătăţii;

şi-a pierdut capacitatea de muncă în urma comiterii unei crime;
a urmat tratament forţat, conform hotărîrii judecătoreşti, cu excepţia persoanelor cu
dizabilităţi mintale;
se afla în detenţie sau în proces de expertizare medico-legală;
a neglijat serviciile medicale sau de reabilitare care îi stau la dispoziţie;
a prezentat acte false;

5
Monitorul Oficial Nr. 77-79 din 03.06.2005 HOTĂRÎRE Nr. 469 din 24.05.2005
5
 s-a deplasat peste hotarele ţării în perioada aflării în concediul medical, cu excepţia
deplasării cu scop de tratament, confirmat prin acte medicale.

Modul de eliberare a certificatului

Pentru caz de boală sau traumatism

Certificatul se eliberează numai în cazurile în care salariatul sau ucenicul (asiguratul), în urma
unor boli, traume sau altor cauze, pierde temporar capacitatea de a exercita funcţiile şi
obligaţiunile de serviciu.
Certificatul se eliberează numai în cazurile în care salariatul sau ucenicul (asiguratul), în urma
unor boli, traume sau altor cauze, pierde temporar capacitatea de a exercita funcţiile şi
obligaţiunile de serviciu.
În toate cazurile, eliberarea şi prelungirea certificatului se argumentează prin existenţa în
documentaţia medicală primară a înscrierilor, care confirmă incapacitatea temporară de muncă a
pacientului: datele examenului clinic, rezultatele investigaţiilor de laborator şi instrumentale,
consultaţiile medicilor specialişti de profil, efectuate după caz, inclusiv în dinamică (conform
standardelor medicale).
La eliberarea şi prelungirea certificatului se va ţine cont de nivelul dereglărilor funcţionale,
caracterul şi evoluţia maladiei, inclusiv rezultatele evaluării nivelului efortului fizic şi
neuropsihic corespunzător funcţiei ocupate de salariat, modului de organizare a locului de lucru,
precum şi de alţi factori sociali şi profesionali ce influenţează capacitatea de muncă şi (sau)
agravează starea sănătăţii salariatului.
În condiţii de tratament ambulatoriu certificatul se eliberează din ziua în care asiguratul se
adresează la instituţia medico-sanitară şi este stabilită incapacitatea temporară de muncă.
În condiţii de tratament ambulatoriu certificatul se eliberează de către medicul de familie, iar în
caz de traumatism şi în unele cazuri justificate din punct de vedere medical, certificatul poate fi
eliberat de către medicul specialist de profil din instituţia medico-sanitară publică din unitatea
administrativ-teritorială în raza de deservire a căreia îşi are domiciliul bolnavul.

Certificatul pentru caz de boală sau traumă (inclusiv traumatismul habitual) se

eliberează bolnavului pe toată perioada tratamentului, pînă la restabilirea capacităţii de
muncă, însă cel mult pentru 180 zile pe parcursul unui an calendaristic. Pentru cazurile de
incapacitate temporară de muncă neîntreruptă, cu trecere dintr-un an calendaristic în altul,
calculul zilelor se efectuează pentru toată perioada, începînd cu prima zi de incapacitate
temporară de muncă.

Pentru îngrijirea copilului bolnav

Certificatul se eliberează pentru îngrijirea copilului bolnav în condiţii de ambulator şi staţionar

pînă la vîrsta de 10 ani, iar în cazul copilului care suferă de maladie oncologică şi al copilului cu
dizabilitate pentru afecţiuni intercurente – pînă la împlinirea vîrstei de 16 ani.
Perioada pentru care se eliberează certificatul pentru îngrijirea copilului bolnav este de cel
mult 14 zile calendaristice în cazul acordării asistenţei medicale de ambulatoriu şi de cel mult 30
de zile calendaristice în cazul acordării asistenţei medicale în staţionar pentru perioada în care

6
copilul necesită îngrijire, dar nu mai mult de 60 de zile cumulative într-un an calendaristic pentru
fiecare copil, cu excepţia cazurilor prevăzute în punctele 26 și 30 ale prezentei Instrucţiuni.
Pentru îngrijirea copilului bolnav certificatul de concediu medical se eliberează opţional,
unuia dintre părinţi: mamei sau tatălui. În cazul în care nici mama, nici tata, din motive
întemeiate, confirmate documentar, nu pot îngriji copilul bolnav în vîrstă de pînă la 10 ani,
copilul care suferă de maladie oncologică în vîrstă de pînă la 16 ani sau copilul cu dizabilitate în
vîrstă de pînă la 16 ani, certificatul de concediu medical se acordă altor persoane asigurate,
opţional: tutorelui, altui membru de familie, bunicului, bunicii.

Pentru carantină

Dacă serviciul sanitaro-epidemiologic, în scopul prevenirii îmbolnăvirilor, propune suspendarea

temporară din funcţie a salariaţilor care au fost în contact cu persoane cu boli contagioase,
certificatul se eliberează, în modul stabilit, de către medicul de familie, conform indicaţiilor
medicale şi epidemiologice.

În legătură cu transferarea temporară la altă muncă în urma unui accident de muncă sau unei
boli profesionale

Dacă salariatul, în urma unui accident de muncă sau unei boli profesionale, este transferat
temporar, în conformitate cu prevederile legislaţiei, la altă muncă, certificatul se eliberează în
baze generale prevăzute de prezenta Instrucţiune.6

Pentru concediu de maternitate

Femeilor asigurate, şomerelor, care beneficiază de ajutor de şomaj şi soţiilor aflate la întreţinerea
soților asiguraţi certificatul pentru concediu de maternitate se eliberează de către medicul de
familie. Faptul că soţia se află la întreţinerea salariatului se confirmă prin prezentarea actului de
identitate al soţiei şi adeverinţei de căsătorie.

Certificatul pentru concediu de maternitate se eliberează la a 30-a săptămînă de sarcină, integral,

pe o perioadă de 126 zile calendaristice şi include concediul prenatal cu o durată de 70 zile
calendaristice şi concediul postnatal cu o durată de 56 zile calendaristice.

În cazul naşterilor complicate, se eliberează suplimentar un alt certificat pentru concediu de

maternitate, cu durata de 14 zile calendaristice. În aceste situaţii certificatul este eliberat în baza
consemnării naşterii сomplicate în documentaţia medicală primară de forma aprobată de
Ministerul Sănătății, completată de instituţia medico-sanitară unde a avut loc naşterea.

În cazul sarcinii cu doi feţi certificatul pentru concediul de maternitate se eliberează la termenul
de 30 săptămîni de sarcină, pentru o perioadă de 140 zile calendaristice (care include 70 zile –
concediu prenatal şi 70 zile – concediu postnatal).

În cazul sarcinii cu trei şi mai mulţi feţi, certificatul pentru concediul de maternitate se
eliberează la termenul de 24 săptămîni de sarcină, pentru durata totală de 182 zile calendaristice
(care include 112 zile – concediu prenatal şi 70 zile – concediu postnatal).

6
Art 6, Titlul II,Monitorul Oficial Nr. 77-79 din 03.06.2005 HOTĂRÎRE Nr. 469 din 24.05.2005
7
Tipul, cuantumul şi sursa de finanţare a prestaţiei de asigurare socială7

Cuantumul indemnizaţie
Tipul prestaţiei de asigurare de incapacitate Sursa de finaţare
socială temporară de muncă
Nr.
a) 60% din baza de a) primele cinci
calcul în cazul unui stagiu zile calendaristice
indemnizaţie pentru incapacitate de cotizare de pînă la 5 de incapacitate
temporară de muncă cauzată de ani; temporară de
boli obişnuite sau de accidente b) 70% din baza de muncă se plătesc
nelegate de muncă; calcul în cazul unui stagiu din mijloacele
1 de cotizare cuprins între 5 financiare ale
şi 8 ani; angajatorului
c) 90% din baza de b) începînd cu a
calcul în cazul unui stagiu şasea zi
de cotizare de peste 8 ani. calendaristică de
incapacitate
temporară de

7
Titlul VI din Regulamentul,…apropbat prin Hotărîrea Guvernului nr.108 din 3 februarie 2005
8
 muncă,
indemnizaţia se
plăteşte din
mijloacele
bugetului
asigurărilor sociale
de stat.

indemnizaţiei pentru incapacitate

temporară de muncă cauzată de
tuberculoză, de SIDA, de cancer
2 de orice tip
indemnizaţie pentru incapacitate
temporară de muncă de muncă
cauzată de apariţia riscului de
întrerupere a sarcinii a femeilor
3 gravide care se află la evidenţă
în instituţiile medico-sanitar
100% din baza de calcul bugetul asigurărilor
sociale de stat
a) 60% din baza de
calcul în cazul unui stagiu
de cotizare de pînă la 5
ani;
b) 70% din baza de bugetul asigurărilor
calcul în cazul unui stagiu sociale de stat
de cotizare cuprins între 5
şi 8 ani;
c) 90% din baza de
calcul în cazul unui stagiu
de cotizare de peste 8 ani.

indemnizaţiei pentru incapacitate a) 60% din baza de

temporară de muncă a femeilor
4 gravide care se află la evidenţă
în instituţiile medico-sanitare
calcul în cazul unui stagiu
de cotizare de pînă la 5
ani;
b) 70% din baza de bugetul asigurărilor
calcul în cazul unui stagiu sociale de stat
de cotizare cuprins între 5
şi 8 ani;
c) 90% din baza de
calcul în cazul unui stagiu
de cotizare de peste 8 ani.

5 indemnizaţie de maternitate 90% din baza de calcul bugetul asigurărilor

sociale de stat

Concluzii

Incapacitatea temporară de muncă reprezintă un risc social,în urma căruia persoana asigurată nu
este capabilă să muncească pentru a avea un venit care să-i asigure condiții adecvate de viață a
persoanei respective în parte cât și a membrilor familiei sale care depind de sursele financiare a
persoanei în cauză.

9
În urma analizei am ajuns la concluzia că există mai multe tipuri de indemnizații pentru
incapacitate temporară de muncă, acordate în dependență de împrejurările survenirii acestei
incapacități, fapt care trebuie neapărat confirmat în baza legii și anume în baza certificatului
medical eliberat de instituţiile medico-sanitare care efectuează expertiza incapacităţii temporare
de muncă în conformitate cu legislaţia.

În baza certificatului medical și circumstanțelor de fapt se acordă concediul medical și

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă, pe o anumită perioada de timp din
Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat sau de alți subiecți,în dependență de termen și zilele
acordate. Calculul sumei indemnizației se face în dependență de situația de risc social și a
stagiului de cotizare, respectiv, condiția necesară ca o persoană să poate să benefiecieze de acest
timp de indemnizații este ca persoana să fie asigurată, deținînd un anumite post de muncă în
perioada survenirii riscului social.

Respectiv, ca o persoană să poată să beneficieze de insemnizații pentru incapacitate temporară de

muncă trebuie să indeplinească anumite condiții necesare, stabilite de legislația în vigoare și
aceste indemnizații,în urma analizei pot afirma că sunt strict necesare, și reprezintă un ajutor
financiar elementar de care persoana are nevoie în cazul în care nu poate,în urma anumitor
circumstanțe să dețină un post de muncă care să-i ofere salariu, sursă de venit și de intreținere a
acesteia și a persoanelor aflate la intreținerea persoanei în cauză. Este necesar să cunoaștem
esența acestor tipuri de indemnizații și necesitatea lor din motivul că ele survin pe parcursul
vieții la toate persoanele din cadrul societății și este strict indispensabil existenței noastre ca
persoană cît și angajat/angajator.

10
 Bibliografie

Cărți:
Romandaș N., Proca L., ș.a.Dreptul Protecției Sociale, Chișinău: ”Foxtrot” SRL, 2011- 381 p.

Acte Normative:

 HOTĂRÎRE nr.108 din 3 februarie 2005, În Monitorul Oficial al RM nr.24-25/162 din

11.02.2005
 LEGE Nr.332 din 23.12.2013 În Monitorul Oficial al RM , LEGE Nr.332 din
23.12.2013

 HOTĂRÎRE Nr. 469 din 24.05.2005, În Monitorul Oficialal RM Nr. 77-79 din
03.06.2005

 LEGE Nr. 289 din 22.07.2004 În Monitorul Oficial Nr. 168-170 din 10.09.2004
 Monitorul Fiscal al Republicii Moldova //
http://monitorul.fisc.md/section/editorial/3651.html

11