Sunteți pe pagina 1din 2

Cum să recunoastem părţile de vorbire?

SUBSTANTIVUL
 Se poate număra: o casă – două case
 Exprimă nume de obiecte ale cunoaşterii: carte, iepure, plantă
 Poate fi determinat de un adjectiv: o dimineaţă însorită/ această dimineaţă
 Poate fi însoţit de articol: casa, o casă, casele, nişte case

PRONUMELE
 Ţine locul unui substantiv (este un înlocuitor/ substitut al subst.): eu, tu, el/ dvs., d-ta, d-lui/ pe mine, mă,
m-/ al meu, al tău, al său/ acesta- acela/ unul, altul, fiecare, oricare, oricine, vreunul, ceva, cineva,
altcineva/nimeni, nimic, niciunul, niciuna/ care? cine? ce? / care/ cine/ ce/ ceea ce/ insumi, insuţi, însuşi.

NUMERALUL
 Exprimă un număr sau ordinea obiectelor prin numărare: un, doi, trei/ primul al doilea , al treilea.

ADJECTIVUL
 Exprimă însuşirea unui obiect: frumos, înalt, viu, veşnic.
 Stă, de obicei după subst. determinat: băiat frumos, băieţi frumoşi: fată frumoasă, fete frumoase
 Are patru, trei, două forme sau sunt invariabile: bun, bună, buni, bune/ mic, mică, mici/ limpede, limpezi/
bordo, oliv, cachi
 Poate avea grad de comparaţie: mai bun, mai puţin bun, cel mai bun etc.

VERBUL
 Arată acţiunea, starea sau existenţa: a merge, a sta, a trăi
 Se conjugă: (eu) citesc (noi) citim
(tu) citeşti (voi) citiţi
(el/ ea) citeşte (ei/ ele) citesc

ADVERBUL
 Determină un verb Învaţă bine. un adjectiv beat turtă sau un alt adverb A răspuns destul de bine.
 Arată locul, timpul, modul: acolo, aproape, deasupra/ acum, azi, îndată/ abia, aşa, bătrâneşte, degeaba.

PREPOZIŢIA
 Leagă un atribut sau un complement de cuvintele determinate: ziarul de azi/ merg la munte
 Stă în faţa: unui subst. pe masă/ unui pron. la ei/ unui numeral cu prima/ unui adjectiv de mică/ unui verb
de a găsi/ unui adverb de acasă

CONJUNCŢIA
 Leagă două propoziţii de acelaşi fel: Fratele e frate, dar brânza e pe bani.
 Leagă o subordonată de regenta ei: Poţi dacă vrei.
 Leagă două părţi de prop. de acelaşi fel (subiecte, atribute, complemente, nume predicative): noi şi voi,
mic, dar greu, palid, deci bolnav, cuminte însă leneş)

INTERJECŢIA
 Arată un îndemn Hai!, reacţii psiho-fizice Hapciu!, sau imită sunete sau zgomote Cling! Trosc! –
onomatopee
 Impune folosirea semnului exclamării!!! Uau!

S-ar putea să vă placă și