UNIVERSITATEA VALAHIA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXA ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

SPECIALIZAREA: TEOLOGIE PASTORALĂ

Lucrare de seminar

Viata si opera Sfantului Ioan Damaschin

COORDONATOR:

Pr. Asis. Dr. Virlan Florin

SUSȚINĂTOR:

TÂRGOVIȘTE

2014
 Planul lucrarii

Introducere

Capitolul I: Viata si opera Sfantului Ioan Damaschin

Concluzii

Bibliografie
 Introducere

Sfantul Ioan Damaschinul, considerat ultimul părinte bisericesc, în ordine cronologică.

Unul din cei mai importanți gânditori ai Bizanțului, de origine arameică-siriană. Spirit
enciclopedic, a încercat să realizeze o sinteză de vaste proporții, a întregii cunoașteri a epocii
sale, în spirit creștin, proiectul său fiind comparabil, prin proporții, cu cel aristotelic.
Imnograf neintrecut, autor de sinteze dogmatice, Sfantul Ioan Damaschin este cunoscut
mai ales datorita tratatelor scrise in apararea cinstirii icoanelor, chipul sau fiind adeseori intalnit
in frescele din bisericile ortodoxe1.
Sf. Ioan Damaschin este cel mai cuprinzător teolog răsăritean al perioadei III patristice.
Alături de Leonţiu de Bizanţ şi Maxim Mărturisitorul, el e izvorul cel mai sigur şi mai ortodox al
învăţăturii patristice a acestei perioade. El nu e un compilator, cum s-a zis, ci un sistematizator şi
un sintetizator al teologiei creştine de până la el. Fără a fi original, el are meritul de a fi elucidat
cele mai multe probleme ale teologiei vremii lui, îndeosebi ale teologiei icoanelor, în formule
care au devenit clasice de atunci2. Dogmatica sa e manualul clasic al doctrinei creştine. El e un
scriitor ales care se impune prin claritate, conciziune şi densitate. Sf. Ioan Damaschin este un
transmiţător de texte, idei şi tradiţii mai vechi ca el, cu deosebire în lucrarea sa, Sfintele Paralele.
El a îmbogăţit Octoihul cu frumoase cântări şi 1-a sistematizat în bună parte. El a fost o mare
personalitate bisericească în care s-au împletit minunat credinţa lui fierbinte în Dumnezeu,
întinsa lui ştiinţă teologică şi profană şi desăvârşita lui smerenie călugărească. El încheie
perioada III patristică şi întreaga literatură patristică printr-o viaţă personală de culmi
duhovniceşti şi prin opere teologice din aproape toate domeniile, care ni-1 înfăţişează ca pe un
mare encicloped şi ca pe un reprezentant al scolasticii începânde. Biserica Ortodoxă îl
prăznuieşte la 4 decembrie.

1
Sfantul Ioan Damaschin, Despre cele doua vointe ale lui Hristos, trad. Pr. Olimp N. Caciula, Editura Anastasia,
Bucuresti, 2004, p. 7
2
Pr. Andrew Loth, Ioan Damaschinul. Tradiție și originalitate în teologia bizantină, traducere de Pr. Prof. Dr. Ioan
Ică și Diac. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2010, p. 19
 Capitolul I: Viata si opera Sfantului Ioan Damaschin

Sfantul Ioan Damaschin s-a nascut in Damasc, de aici si numele de Damaschin, la

inceputul celei de-a doua jumatati a secolului VII, dintr-o familie nobila si bogata, care se gasea
in fruntea administratiei fiscale a Siriei inca de la inceputul secolului VII. Cu toate ca Siria a avut
nefericirea sa treaca sub diferite stapiniri, totusi membrii familiei lui Damaschin, care ocupau
succesiv aceasta inalta dregatorie, nu au fost inlaturati din functia lor. Cel care face celebra
familia lui Damaschin, a fost bunicul teologului nostru, Mansur, care a avut nefericitul rol de a
trata capitularea Damascului la 4 septembrie 635 in mainile arabilor3.
Lui Mansur, i-a succedat Serghie, tatal Sfantului Ioan Damaschin, care prin situatia sociala pe
care o avea, a dat fiului sau, Ioan, o educatie aleasa, angajand ca preceptor al lui si al fiului sau
adoptive, Cosma, pe un calugar tot cu numele Cosma, originar din Italia, rascumparat din robie.
Dupa moartea tatalui sau, probabil dupa anul 690, Ioan ocupa aceiasi dregatorie ca si tatal sau
pana in anul 718, cand califul Omar II ( 717- 720) porneste o politica sangeroasa contra
crestinilor. Probabil ca acest Omar i-a cerut lui Ioan sa-si mentina postul in stat in schimbul
apostazierii sale, insa Sfantul refuza, sacrificandu-si rangul si situatia sociala pentru Mantuitorul
Hristos4.
Dupa ce si-a impartit, dupa porunca Domnului, averea la saraci si la biserici si a dat
libertate robilor sai, s-a retras impreuna cu fratele sau adoptiv, Cosma, in celebra manastire
palestiniana a Sfantului Sava. Patriarhul Ioan V al Ierusalimului ( 706-735), pentru a-l avea mai
aproape, il hirotoneste preot, si-l insarcineaza sa predice in Biserica Invierii din Ierusalim. Faima
lui de adanc cunoscator al problemelor teologice se raspandeste, iar cand Leon Isaurul( 717-740)
publica edictul contra icoanelor ( 726). Astfel la indemnul patriarhului Ierusalimului, Sfantul
Ioan Damaschin va scrie cele trei tratate impotriva ereziei iconoclaste. Lupta sa impotriva
iconoclasmului se poate asemana cu cea a Sfantului Atanasie cel Mare contra arianismului. El
este crainicul adevarului, aparatorul neinduplecat al traditiei ce striga fara incetare “ sa nu
depasim hotarele vesnice pe care le-au pus parintii nostril, ci sa tinem predaniile asa cum le-am

3
Arhid. Prof. Dr. Constantin Voicu, Sfintii Parintii mai de seama ai Bisericii, in vol. Credinta ortodoxa si viata
crestina, Sibiu, 1992, p. 92
4
Prof. Dr. Stylianos G. Papadopoulos, Patrologie, vol I, trad. Lect. Dr. Adrian Marinescu, Editura Bizantina,
Bucuresti, 2006, p. 68
primit”5. Sfantul Ioan Damaschin a activat in manastirea Sfantul Sava si in Ierusalim, de unde si
numele sau de Aghiopolit. De la 734 si pana la 749, cand trece la Domnul, locuieste in aceiasi
manastire Sfantul Sava, impreuna cu nepotul sau Stefan. Despre mormantul si chilia lui vorbesc
toti pelerinii care au vizitat vestita manastire palestiniana6.
Opera Sfantului Ioan Damaschin este foarte variata si bogata. Ea imbratiseaza:
dogma, polemica, exegeza, morala ascetica si omiletica 7 . Astfel avem ca opere dogmatice:
Izvorul cunostintei compus din trei parti: Capitole filosofice, Despre erezii si Dogmatica, apoi
Despre dreapta credinta, Despre Sfanta Treime, Introducere elementara in dogme, Despre cei in
credinta adormiti si Expunerea credintei. Ca opere polemice Sfantul scrie urmatoarele: Trei
tratate contra celor care ataca sfintele icoane, Despre firea compusa, Despre cele doua vointe ale
lui Hristos, Contra ereziei nestoriene, Dialog contra maniheilor, Despre balauri. Ca opera
exegetica Sfantul Ioan scrie : Comentariu la epistolele Sfantului Apostol Pavel, dupa Sfantul
Ioan Hrisostom. Operele morale si ascetic sunt: Sfintele paralele, Despre Sfintele posture, Despre
cele opt duhuri ale rautatii, Despre virtutile si viciile sufletesti si trupesti. Iar operele omiletice si
ultimele sunt cuvantari ale Sfantului Ioan Damaschin la diferite imprejurari, cum ar fi: Cuvant la
Schimbarea la Fata a Domnului nostru Iisus Hristos, Cuvant la smochinul neroditor si parabola
viei, Cuvant la Marea Sambata, Cuvant la Nasterea Preasfintei Stapanei noastre Nascatoarea de
Dumnezeu si pururea Fecioara Maria si Trei cuvantari la Adormirea Maicii Domnului.
Astfel se poate observa prin complexitatea operelor sale, gandirea marelui teolog si
aparator al credintei ortodoxe, Sfantul Ioan Damaschin.

5
Sfantul Ioan Damaschin, Dogmatica, trad. Pr. Prof. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic si de Misiune al
Bisericii Ortodoxe, Bucuresti, 2001, p. 8
6
Arhid. Prof. Univ. Dr. Constantin Voicu, Preot Conf. Univ. Dr. Nicu Dumitrascu, Patrologie, Manual pentru
Seminariile Teologice, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2004, p.
1164
7
Sfantul Ioan Damaschin, op. cit., p. 12
 Concluzii

Din cuprinsul acestei lucrarii putem observa gandirea profundului teolog si filosof, dar
ce n-a lipsit graitorului de cuvinte de aur si nici vestitului si neintrecutului imnograf, a fost
crestineasca sa smerenie. Pe cat de mult se suise pe treptele intelepciunii omenesti, pe atat de
mult coborase pe treptele umilintei crestine. Aceasta smerenie eminamente crestina trebuie sa fi
impresionat pe contemporanii sai si, negresit, dupa moartea sa, faima smereniei lui a insotit
faima intelepciunii sale8.
Damaschin este un teolog care exprimă în mod liturgic semnificaţia Revelaţiei lui Dumnezeu,
este un „liturghisitor al Simţirii lui Dumnezeu” 9. Există trei proceduri metodologice care iau
naştere dintr-o astfel de poziţionare teologică. În primul rând: încrederea în experienţă, în al
doilea rând: evocarea tradiţiilor şi în treilea rând: folosirea complementară şi selectivă a
cunoaşterii filosofice. Mai mult, opera lui Damaschin oferă un studiu filosofic integral, deoarece
rezumă metodic tradiţiile teologice şi filosofice anterioare. Scrierile lui Damaschin dezvăluie
cunoaşterea cunoaşterii, precum şi cunoaşterea problemei relaţiei dintre cunoaştere, tradiţie şi
revelaţie. O asemenea lectură şi înţelegere este consecinţa experienţială a acelei tradiţii agrapha
dogmata, în care doar adepţii botezului vor fi introduşi. Chestiunea originalităţii gândirii
Sfântului Ioan Damaschin, precum şi originalitatea tipului bizantin de gânditor, în general,
reprezintă doar un aspect periferic în acel discurs istorico-filosofic în care există un imperativ
filosofic, faptul că este permis a gândi şi a vorbi doar detaşat şi neimplicat în niciun fel de
certitudine, chiar dacă ar fi vorba despre certitudinea divină. Iar pentru un bizantin, mai ales
pentru unul cum a fost Sfântul Ioan Damaschin, fără implicare nu poate exista nici o cunoaştere a
adevărului şi a vieţii10.

8
Ibidem, p. 11
9
Vasile Loichita, Doctrina Sf. Ioan Damaschin despre cinstirea sfintilor si a sfintelor moase, in rev. Mitropolia
Banatului (1957), nr. 10-12, pp. 64-78
10
Prof. Dr. Boris Brajovic, Sfantul Ioan Damaschin- Experienta gandirii, in rev. Teologica, nr. 1/2012, pp. 58-64
 Bibliografie

1. Brajovic, Prof. Dr. Boris, Sfantul Ioan Damaschin- Experienta gandirii, in rev.
Teologica, nr. 1/2012.
2. Ioan Damaschin, Sfantul, Despre cele doua vointe ale lui Hristos, trad. Pr. Olimp N.
Caciula, Editura Anastasia, Bucuresti, 2004.
3. Ioan Damascin, Sfantul, Dogmatica, trad. Pr. Prof. Dumitru Fecioru, Editura Institutului
Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe, Bucuresti, 2001.
4. Loichita Vasile, Doctrina Sf. Ioan Damaschin despre cinstirea sfintilor si a sfintelor
moase, in rev. Mitropolia Banatului(1957), nr. 10-12.
5. Loth, Pr. Andrew, Ioan Damaschinul. Tradiție și originalitate în teologia bizantină,
traducere de Pr. Prof. Dr. Ioan Ică și Diac. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2010.
6. Papadopoulos, Prof. Dr. Stylianos, Patrologie, vol I, trad. Lect. Dr. Adrian Marinescu,
Editura Bizantina, Bucuresti, 2006.
7. Voicu, Arhid. Prof. Univ. Dr. Constantin, Dumitrascu, Preot. Conf. Univ. Dr. Nicu,
Patrologie, Manual pentru Seminariile Teologice, Editura Institutului Biblic si de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2004.
8. Voicu, Arhid. Prof. Dr. Constantin, Sfintii Parintii mai de seama ai Bisericii, in vol.
Credinta ortodoxa si viata crestina, Sibiu, 1992.