Curs 1

Invatamant asistat de calculator. Elemente introductive si fundamentale

Instruirea reprezintă activitatea principală realizată în cadrul procesului de învăţământ

conform obiectivelor pedagogice generale elaborate la nivel de sistem , în termenii de politică a
educaţiei .
Instructorul proiectează o acţiune bazată pe patru operaţii concrete :
• definirea obiectivelor pedagogice
• stabilirea conţinutului
• aplicarea metodologiei
• asigurarea evaluării activităţii didactice / educative respective .
Conţinutul conceptului de instruire are o sferă mai restrânsă în raport cu educaţia (care
se refera la formarea–dezvoltarea permanentă a personalităţii umane) dar mai largă decât
învăţarea deoarece include mai multe forme de muncă intelectuală (forme extradidactice şi
extraşcolare ; cu resurse substanţiale ; directe şi indirecte ; de natură morală, tehnologică,
estetică, psiho–fizică).
Instruirea asistată de calculator (IAC) reprezintă o metodă didactică sau o metodă de
învăţământ , care valorifică principiile de modelare şi analiză cibernetică a activităţii de instruire
în contextul noilor tehnologii informatice şi de comunicaţii, caracteristice societăţii
contemporane .
Sinteza dintre resursele pedagogice ale instruirii programate şi disponibilităţile
tehnologice ale calculatorului (sistemului de procesare a informaţiei) conferă acestei metode
didactice ( Instruire asistată de calculator ) calităţi privind :
− informatizarea activităţii de predare– învăţare–evaluare ;
− îmbunătăţirea IAC prin intermediul unor acţiuni de : gestionare , documentare, interogare ;
− simulare automatizată interactivă a cunoştinţelor şi capacităţilor angajate în procesul de
învăţământ, conform documentelor oficiale de planificare a educaţiei .
Metoda IAC valorifică următoarele operaţii didactice integrate la nivelul unei acţiuni de
dirijare euristică şi individualizată a activităţilor de predare–învăţare–evaluare :
− organizarea informatiei conform cerinţelor programei adaptabile la capacităţile fiecărui
student;
− provocarea cognitivă a studentului prin secvenţe didactice şi întrebări care vizează depistarea

1
unor lacune, probleme, situaţii problemă ;
− rezolvarea sarcinilor didactice prezentate anterior prin reactivarea sau obţinerea informaţiilor
necesare de la resursele informatice apelate prin intermediul calculatorului ;
− realizarea unor sinteze recapitulative după parcurgerea unor teme , module de studiu ; lecţii,
grupuri de lecţii, subcapitole, capitole, discipline şcolare ;
− asigurarea unor exerciţii suplimentare de stimulare a creativităţii studentului .
Proiectarea instruirii implică organizarea şi ordonarea materialului care urmează să fie predat
→învăţat → evaluat la nivelul corelaţiei funcţional–structurale dintre profesor şi student .
Proiectarea instruirii asistate de calculator (IAC) poate fi definită ca fiind dezvoltare
sistematică a specificaţiilor procesului de instruire utilizând teoriile învăţării şi instruirii pentru a
asigura realizarea calităţii procesului de instruire.
Proiectarea instruirii este definită de un întreg proces : de analiză a necesarului de
deprinderi, cunoştinţe şi a obiectivelor învăţării ; şi de concepere a unui sistem de transfer şi de
livrare care să asigure satisfacerea acestor necesităţi .
Proiectarea instruirii include :
• dezvoltarea unor activităţi şi materiale de instruire ;
• testarea şi evaluarea tuturor activităţilor de instruire şi învăţare (caracteristice studentului).

Istoric al teoriilor proiectării procesului de instruire

Perioada anterioară decadei 1920 : Cunoştinţele Fundamentale Empirice ale Educaţiei

Lucrările lui Darwin (Originea Omului ,1871) şi ale lui William James (Principiile
Psihologie,1890) au inspirat un mare număr de cercetători , inclusiv pe Thorndike .
Această perioadă a fost dominată de o modificare fundamentală în modul de gândire despre
educaţie care a fost susţinută de apariţia investigărilor ştiinţifice asupra modului în care învaţă
omul şi animalele .
Anii 1920 : Conceptele de Obiective ale Educaţiei
Perioadă influenţată de lucrarea intitulată Eficienta Socială a lui Franklin Bobbitt
(1918). Această perioadă a fost dominată de satisfacerea nevoilor societăţii şi a efectelor acestor
necesităti sociale de către obiectivele instruirii .
Decada anilor 1930 : Obiectivele Comportamentului şi Evaluarea Formativă

2
 Această perioadă a fost influenţată de Marea Criză economică care a afectat educaţia
reducând fondurile alocate instruirii . A fost introdusă Educaţia Graduală (etapizată) . Această
perioadă este caracterizată de un progres lent al evoluţiei către dezvoltarea procesului de
instruire.
Decada anilor 1940 : Mediile de Instruire , Cercetarea ştiinţifică şi Dezvoltarea
În această perioadă a fost recunoscută importanţa Tehnologului Procesului de Instruire.
Astfel s-a impus idea constituirii unei echipe de dezvoltare a procesului de instruire .
Decada anilor 1950 : Instruirea Programată şi Analizarea Activităţilor Didactice
Această perioadă este caracterizată de apariţia şi dezvoltarea Instruirii Programate .
Whil Pressey a inventat şi experimentat o maşină de testat încă în 1925. B.F. Skinner a elaborat
Teoria Eficientizării şi aplicarea acestei teorii la realizarea Instruirii Programate .
Decada anilor 1960 : Dezvoltarea Sistemelor de Instruire
Armata a introdus foarte repede sistemele de instruire printre procedurile standard.
Decada anilor 1970 : Evoluţia Modelelor pentru Dezvoltarea şi Proiectarea Instruirii
Metodele Cognitive au dominat încă în această perioadă . Lucrările lui Ausubel, Bruner,
Merril Gagné şi ale altora despre strategiile de instruire au caracterizat această decadă .
Decada anilor 1980 : Calculatoarele Personale şi Tehnologiile de Prezentare a
Informaţiilor Vizuale.
Apariţia Calculatorului Personal . Adoptarea rapidă a sistemelor de instruire de Lumea
Americana a Afacerilor . Tehnologiile de Prezentare (Gilbert) . Instruirea Asistată de Calculator
(IAC sau CBI / CBT) a progresat în această decadă punându-se accentul pe proiectarea
interactivităţii şi controlul studentului .
Decada anilor 1990 : Constructivismul
Perioadă caracterizată de proiectarea mediilor de instruire bazate pe teoriile
constructiviste şi pe utilizarea mijloacelor şi tehnologiilor multimedia .
Hypertext-ul şi hypermedia influenţează proiectarea mediilor de instruire care folosesc cu
precădere reţelele cu informaţii multimedia distribuite de tip Internet .
Perspectivele de Viitor ale Sistemelor de Instruire
Proiectarea Materialelor Hypermedia pentru Învăţare prin Observare şi
Descoperire. Sunt explorate posibilităţile oferite de informaţiile de tip hypermedia ca mediu de
concretizare a teoriilor învăţării , în particular a învăţării cu ajutorul experimentelor .

3
 Teorii care susțin utilizarea calculatorului în chimie

Învățarea relevantă ține seama de faptul că elevii vin în clasă cu un set de experiențe de
învățare și cunoștințe care pot fi legate de noul conținut pe care trebuie sa îl parcurgă și sunt
capabili să realizeze conexiuni intre achizițiile mai vechi și noul conținut.
Învățarea relevantă este asociată cu învățarea de profunzime care implică înțelegerea și
însușirea esenței lucrurilor țintește dezvoltarea abilităților cognitive și a structurilor afective care
deși implică efort, oferă elevilor un sentiment al reușitei, îi motivează să se implice in activități
individuale și de grup în vederea rezolvării de probleme, să-și asume abordări personale ale
sarcinilor de lucru dar in același timp îi îndeamnă la reflecție și la aplicarea cunoștințelor. În
acest context învățarea relevantă poate fi asociată cu rezolvarea de probleme și luarea de decizii,
cu utilizarea metacognițiilor, cu gândirea creativă și critică, cu raționamentul de nivel superior.
Învățarea relevantă este activă ceea ce presupune implicarea elevilor în rezolvarea unor
sarcini de lucru, găsirea de răspunsuri și găsirea de rezolvări proprii ale sarcinilor de lucru.
Este constructivistă deoarece sunt co-participanți la procesul de construire a sistemului
de cunoștințe.
Învățarea relevantă este intenționată deoarece importanța ideilor, valorilor, intereselor,
obiectivelor și a procesului preconizat de elevi poate să genereze o motivație pozitivă pentru
procesul de învățare.
Autenticitatea învățării relevante are la bază faptul ca învățarea este mai eficientă, mai
logică și achizițiile sunt mai ușor transferabile în contexte noi atunci când aceasta are loc in
contexte de viață autentice și presupune rezolvarea de probleme autentice .
Învățarea relevantă este și cooperativă deoarece solicită comunicarea si experiența de
lucru în grup.
Există patru teorii pedagogice ale învățării: Teoria cognitiva, Teoria constructivistă,
Teoria socio-cognitivă, Teoria socio-culturală.
a) Teoriile cognitive consideră că elevul este capabil să prelucreze activ informația,
invațarea are loc ca urmare a efortului acestuia de a stoca și a găsi relațiile dintre informații, de a
le organiza, de a lega cunoștințele noi de cele vechi, de a realiza scheme și scenarii de învățare.
Trei reprezentanți cunoscuți ai cognitivismului Ausubel, Brumer, Gagne, prezintă perspective
diferite asupra învățării ca proces .

4
 Ausubel consideră ca impactul învățării primare este factorul decisiv în procesul de
prelucrare a informației .
Bruner susține că profesorii trebuie să predea ,,structura’’ unei anumite discipline si să-i
apropie pe elevi cat mai mult de realitatea evocată de disciplina de studiu respectivă.
Gagne privește evenimentele învățării și instruirii ca pe o serie de faze in care se valorifică
etapele cognitive de codificare, stocare, recunoaștere și transfer al informației.
b) Teoria constructivistă consideră că învățarea reprezintă un eveniment personal,
individual in care individul își construiește și îmbunătățește propria înțelegere asupra lumii prin
intermediul experienței și reflecției asupra acesteia .
Teoria are mai multe principii :
 Învățarea este controlată și mediată intern: elevii culeg informații, le prelucrează prin
prisma propriei experiențe își construiesc noi sensuri;
 Elevii dobândesc o serie de cunoștințe, experiențe și idei din diferitele situații de învățare;
 Cunoașterea se realizează în diverse moduri, printr-o multitudine de instrumente, resurse,
experiențe și contexte;
 Interacțiunea socială introduce multiple perspective prin intermediul reflecției,
colaborării, negocierii si prezentării semnificațiilor.
Conform acestei teorii profesorii au rolul de a-i ajuta pe elevi să-și descopere inclinațiile,
interesele, pasiunile.
c) Teoria socio-cognitivă încurajează interacțiunea socială intre elevi, discuțiile,
conversațiile, explicațiile, audierea lor, sunt modalități importante de învățare .
Această teorie presupune două mecanisme: conflictul socio-cognitiv (Piaget, Bell, Forman &
Kraker ) și co-constructiv (Vagotsky)
Interacțiunile sociale dintre elevi conduc la apariția conflictului socio-cognitiv, care îi
obligă pe fiecare să își schimbe modul de învățare, statutul social în cadrul grupului și gradul de
participare la rezolvarea sarcinilor influențează rezultatele învățării. Co–construcția cunoștințelor
este favorizată de simboluri cum ar fi: semne, limbă ,scheme, diagrame, produse artistice.
d) Teoria socio-culturală oferă instrumente adecvate de observare activitatea
colaborativă, în grup, distribuirea de sarcini, activitățile în rețea. În loc sa fie analizat aspectul
mental al activității elevului se pune accent pe interacțiune, discurs și participare. Procesul
învățării depinde de contextul socio-cultural, în care aceasta se desfășoară deoarece este

5
imposibil să separăm elevii de influențele sociale, de aceea, trebuie să considerăm școala ca un
sistem cultural iar școlarizarea ca un proces cultural. Trebuie creată o școală pentru toți elevii,
sensibilă la diferențele culturale ale acestora în care elevii și profesorii să-și integreze cultura.
Utilizarea calculatorului în procesul de învățare se pliază perfect pe oricare dintre teoriile
arătate mai sus.
Beneficii ale utilizării calculatorului in procesul de predare - învațare

Comparaţiile între mediul de instruire convenţional sau tradiţional şi cel în care se

utilizează extensiv noile tehnologii pentru a realiza predarea, învăţarea şi/sau evaluarea relevă o
serie de diferenţe căutate în general la nivelul performanţelor şcolare, însă descoperite cu
precădere la nivelul motivaţiei pentru învăţare, la nivelul metodologiei didactice şi în ceea ce
priveşte climatul clasei.
De aceea, se consideră că eLearning constituie în primul rând un răspuns social la cererea
crescândă de educaţie, la nevoia de diversificare a ofertelor şi instituţiilor de formare, pe multiple
planuri: actorii implicaţi (formatori competenţi, comunităţi mixte de învăţare etc.), conţinuturile
vehiculate (suporturi şi materiale didactice diverse, multitudinea de elemente didactice
dezvoltate doar pe suport electronic, programe modulare, o varietate de conţinuturi adiacente,
complementare, alternative, discipline noi), proceduri de evaluare (teste adaptive, teste
standardizate automatizate cu feedback imediat), proceduri de management instituţional
(gestionarea elevilor, înscrieri online, selecţia şi certificarea elevilor pe bază de portofolii de
activitate etc.), activităţi extraşcolare (resurse online, activităţi colaborative la distanţă,
participarea în comunităţi online de practică sau în campusuri virtuale etc.).

Avantaje ale utilizării calculatorului Avantaje ale utilizării calculatorului

pentru cadrele didactice pentru elevi
Creşterea timpului educaţional concentrat
Creşterea ponderii timpului de
pe interacţiunea proceselor de predare, învăţare
învăţare în clasă
evaluare
Extensia spaţiului temporal al profesorului Mărirea timpului alocat
ca timp de pregătire a activităţilor educaţionale activitatilor de dezvoltare personală, de
viitoare şi pentru autodezvoltare şi evoluţie în petrecere pozitivă a timpului liber, de
carieră autoevaluare
Valorificarea resurselor didactice ca Exploatarea elementelor TIC ca
expresie a diversităţii, calităţii, accesibilităţii resurse necesare în învăţare în sensul
proceselor educaţionale orientate către asigurării diversităţii, calităţii,

6
 performanţele elevilor
Suport instrumental variat care susţine
procesele de implicare şi participare în vederea
stimulării alternativelor moderne de management
al clasei de elevi
Încurajarea studiului individual şi a
metodologiilor specifice de învăţare prin
descoperire
Stimularea creativităţii cadrelor didactice
în procesul de învăţământ prin dinamizarea
competiţiei şi a lucrului în echipă
Construcţia unor experienţe de predare care
integrează şi stimulează învăţarea şi trăirea
emoţională
Dezvoltarea şi consolidarea mecanismelor
feedback-ului personal prin autoevaluarea
activităţii educaţionale (susţinerea proceselor de
evaluare a stilurilor educaţionale performante)
Diversificarea strategiilor şi a procedeelor
de evaluare în scopul creşterii gradului de
obiectivitate a evaluării
Deschiderea spre comunitate, cooperare şi
dezvoltare regională şi locală
Stimularea abordării integrate a Dezvoltarea unei apetenţe pentru
principalelor arii curriculare prin utlizarea
multidisciplinarităţii, transdisciplinarităţii şi
interdisciplinarităţii
Îmbunătăţirea activităţilor de învăţare
organizate pentru elevii cu cerinţe educative
speciale
accesibilităţii procesului educaţional
centrat pe elevi
Suport motivaţional intrinsec în
abordarea comunicării educaţionale
acordându-i-se mai mult dinamism
receptării mesajului
Încurajarea studiului individual şi
asigurarea suportului de grup pentru
diferenţierea instruirii
Stimularea creativităţii şi a
principalelor sale componente atât la
nivel individual cât şi la nivel de grup –
dinamizarea formelor de competiţie dar
şi de lucru în echipă
Construcţia şi trăirea emoţională a
unor experienţe de învăţare prin
sensiblizarea reactivităţii şi a empatiei
elevilor
Dezvoltarea şi consolidarea
mecanismelor feedback-ului personal
prin autoevaluarea activităţii,
conştientizarea potenţialului şi creşterea
încrederii în forţele proprii
Creşterea încrederii elevilor în
procesul de evaluare obiectivă prin
utilizarea autoevaluarii şi a evaluării
colective şi în grup
Accesul la comunicare globală
abordarea integrată a ariilor curriculare
prin receptarea şi construcţia în manieră
interdisciplinară a cunoaşterii
Adaptarea activităţilor de învăţare
pentru elevii cu cerinţe educative
speciale

În concluzie, se pot observa câteva linii directoare:

 Orientarea către cel care învaţă, prin personalizarea parcursului de formare (compunerea
diferită a obiectelor educaţionale sau a modulelor de studiu, în funcţie de cerinţele fiecărui
beneficiar etc.), prin individualizarea formării (structurarea non-lineară a informaţiilor, cu
posibilitatea revenirii la conţinuturile mai dificile în urma identificării automate a lacunelor), prin

7
autonomia sporită (eludarea unui ritm impus, independenţa faţă de o locaţie, seminarii
asincrone), prin integrarea testelor adaptive;
 Resurse distribuite, prin integrarea bibliotecilor electronice şi materialelor multimedia, prin
antrenarea specialiştilor în discuţiile elevilor;
 Roluri flexibile, prin balansul continuu al rolului educat-educator în grupul de învăţare,
prin integrarea lucrului în grup cu studiul individual, prin restructurarea continuă a echipelor de
învăţare în funcţie de centrul de interes cognitiv sau pe criterii de eficienţă în sarcină.

I. Demers educaţional II. Instrumente care îl susţin

I.1.Independenţă, flexibilitate, autonomie şi
auto-determinare în învăţare
I.2. Lucru în grup şi în echipă
I.3. (Auto) evaluare
I.4. Motivare şi angajament
I.5. Învăţare prin descoperire
I.6. Personalizare - medii de învăţare II.6.
adaptive, sisteme de formare prin (reusable learning objects) care compun trasee
completarea portofoliului
I.7. Învăţare nonformală şi informală
II.1.Deschidere, (open-minded) obiecte
educaţionale reutilizabile, medii virtuale de
învăţare (VLE)
II.2. Învăţare colaborativă asistată de
calculator, social elearning, social
networking, reţele de învăţare asincronă
II.3. Exersare - teste de evaluare pe calculator,
bănci de itemi, analiză automată a rezultatelor,
teste adaptive, analiză semantică automată a
textelor
II.4. Realitate virtuală, multimedia
II.5. Simulări, jocuri educaţionale pe calculator,
hipertext
Obiecte educaţionale reutilizabile
de formare adaptive
II.7. Mobile learning, acces de oriunde şi
oricând, forum de discuţii

Atributele mediului de învăţare cu ajutorul noilor tehnologii, enumerate mai sus, nu sunt
mai puţin atribute ale situaţiilor de instruire tradiţională, însă, datorită caracterului de noutate al
contextului în care se desfăşoară instruirea şi datorită potenţialului noilor tehnologii de a crea un
mediu atractiv şi bogat în resurse, aceste caracteristici capătă noi valenţe pentru cei care învaţă şi
constituie nucleul tare al unui program de eLearning eficient. Spre exemplu, caracteristicile unui
program de elearning sunt enumerate după cum urmează:
 Include conţinut relevant pentru obiectivele învăţării;
 Face apel la diverse metode de instruire, precum exemplificarea şi activităţile practice,
pentru a susţine învăţarea;

8
 Utilizează elemente multimedia – text, imagini, animaţie, fişiere audio, filme – ca suport
pentru accesibilizarea conţinutului şi pentru diversificarea metodelor de instruire;
 Construieşte cunoaştere şi dezvoltă competenţe în relaţie directă cu obiectivele individuale
ale celui care învaţă, constituind o soluţie pentru parcursuri de învăţare personalizate.
Atât datorită specificului noilor tehnologii, cât şi datorită necesităţii centrării activităţilor
educative pe dezvoltarea de competenţe pentru secolul XXI – comunicare, civism, cooperare, a
învăţa să înveţi, gândire critică, competenţe digitale etc. –, în sistemul de învăţământ procesul
didactic pune un accent din ce în ce mai mare pe învăţarea bazată pe proiect şi pe învăţarea prin
colaborare.
Riscuri și precauții ale utilizării noilor tehnologii în educație

Pe fondul entuziasmului care caracterizează primele etape ale oricărui nou fenomen,
există riscul de a pierde din vedere aspecte cheie privind impactul real în practica didactică,
relevanţa pentru nevoile şi interesele elevilor sau utilitatea demersurilor pentru principalii actori
şi beneficiari ai sistemului de învăţământ. Însă în egală măsură trebuie aduse în dezbatere atât
beneficiile, cât şi aspectele critice sau neîmplinirile asociate integrării tehnologiei informației și
comunicării în educaţie, în scopul conturării unor soluţii ameliorative.

Precauţii în utilizarea calculatorului de Precauţii în utilizarea calculatorului de

către cadrele didactice către elevi
Tendinţa de înlocuire a proceselor fireşti de
Dificultăţi de accesare şi de selecţie a
socializare şi de lucru în grup cu cele online –
informaţiei din punctul de vedere a
dezvoltarea unui atracţii către mediile virtuale
corectitudinii acesteia
nevalidate, incerte, îndoielnice
Dimensiunea etică a managementului şi Dimensiunea etică a managementului si a
a sistemului de prelucrare/procesare a sistemului de prelucrare/procesare a informaţiei -
informaţiei - plagiatul plagiatul
Riscul de superficilizare, uniformizare/ Riscul de superficilizare, renunţarea la
şablonizare a sistemului de proiectare a mijloacele de educaţie tradiţională, la suporturile
activităţilor educaţionale cu incidenţă psihologică directă, nemediată
Alienarea elevilor prin stimularea confuziei
Rezistenţa la schimbare a unora dintre între lumea reală şi lumea virtuală şi facilitarea
cadrele didactice accesului la informaţie eronată uneori chiar cu
caracter negativ
Creşterea sedentarismului prin păstrarea
Creşterea sedentarismului prin păstrarea
îndelungată a unei poziţii fizice nefireşti a
îndelungată a unei poziţii fizice nefireşti a corpului
corpului
Costul infrastructurii informatice care Costul infrastructurii informatice care
poate deveni uneori prohibitiv sau care poate poate deveni uneori prohibitiv sau care poate
introduce o discriminare educaţională implicită introduce o discriminare educaţională implicită

9
 Pentru introducerea tehnologiei informației în curriculum trebuie avute în vedere o serie
de precauţii reliefate de meta-analizele internaţionale recente, cunoscut fiind faptul că utilizarea
improprie a noilor tehnologii poate conduce la efecte negative, spre exemplificare: elevii care
folosesc calculatoarele pentru a crea prezentări obţin note sub aşteptări la secţiunea de scriere a
testului desfăşurat la nivel naţional; timpul alocat pentru crearea prezentărilor poate afecta timpul
disponibil la clasă pentru dezvoltarea competenţelor de scriere ale elevilor.
Oricum, ca un corolar al demersurilor de implementare a noilor tehnologii şi a
expectanţelor evaluatorilor în ce priveşte impactul asupra performanţei şcolare, “nu pot exista
aşteptări în ceea ce priveşte progresele în învăţare prin simpla introducere a tehnologiei
informașiei și comunicării în şcoli”.
Rezultatele mai bune la învăţătură sunt un efect al unei serii de factori asupra cărora
trebuie intervenit unitar şi constant; armonizarea intervenţiilor la nivelul mijloacelor didactice, a
programelor şcolare şi a formării cadrelor didactice este cheia succesului, fie acesta aşteptat pe
termen scurt, ca creştere a participării, a motivaţiei şi a performanţei şcolare, sau pe termen lung,
la nivel de rată de angajare şi de efecte socio-economice. „Evaluările formative – formative
assessment – reprezintă una dintre cele mai eficiente strategii pentru încurajarea performanţelor
elevilor”.

10