Industria de petrol si gaze din Romania

În România, informațiile de natură tehnică și economică referitoare la petrol și gaze, sunt informații
clasificate (secret de serviciu). Astfel de informații sunt guvernate de către legislația specială si reglementari
suplimentare emise de către Agenția Națională pentru Resurse Minerale (“ANRM”). Acordurile de
concesiune, permisele și studiile de evaluare sunt, conform legislației actuale, clasificate ca secret de
serviciu. Astfel încât, folosirea acestor informații, inclusiv în scopul evaluării și auditului financiar, este
limitată și condiționată de aprobarea ANRM. Dificultățile pentru companiile de petrol și gaze apar când
fluxul operațiunilor ar putea fi întrerupt sau întârziat până la aprobarea ANRM a accesului terților
contractanți la aceste informații clasificate, informații vitale pentru procesul decizional.Ca orice industrie în
dezvoltare cu actori internaționali, accesul la informații este o problemă importantă care, în scopul creșterii
investițiilor și a evaluării corecte a existenței și a valorii resurselor, ar necesita o reformare a sistemului
legislativ. În consecință, compararea și corelarea cu alte jurisdicții cu tradiție în industria de petrol și gaze
care sunt modele de succes, ar putea fi o soluție optimă pentru a crea flexibilitatea dorită. În lumina
interesului național declarat pentru adoptarea unei politici energetice adaptate nevoilor actuale, modificări
legislative având în prim-plan accesibilitatea datelor istorice, stabilirea unui regim diferențiat în funcție de
caracteristicile datelor (primare sau prelucrate), crearea de reguli de utilizare a datelor bazate pe
considerente “need to know”, pot fi factori care să genereze un mediu investițional atractiv.

Recent, industria de petrol și gaze se confruntă cu dificultati practice la nivel local și regional, apreciate de
către investitori ca fiind obstacole reale în îndeplinirea angajamentelor stabilite în acordurile de concesiune.
De exemplu, accesul la terenul aferent perimetrului petrolier concesionat, esențial pentru executarea
operațiunilor, este de obicei îngrădit ca urmare a refuzului nejustificat al proprietarilor de a acorda accesul
la terenurile lor, refuzând chiar negocieri de bună credință în vederea stabilirii unor compensări juste și
prealabile. Mai mult, identificarea proprietarilor este de asemena un proces îndelungat și nu întotdeauna
încununat de rezultate. Astfel de situații sunt generatoare de daune semnificative titularului și statului, prin
imposibilitatea îndeplinirii obligațiilor contractuale într-o perioadă de timp adecvată și rezonabilă. În lumina
“psihozei gazelor de șist” și a lipsei de întelegere a drepturilor de acces și servitute prevăzute de către
Legea Petrolului, cooperarea cu autoritățile locale devine un factor critic.

Având în vedere cele enunțate anterior, este vitală creșterea nivelului de conștientizare a publicului
referitor la interesul național asociat cu valorificarea resurselor de hidrocarburi și rolul strategic în
asigurarea securității resurselor de energie, dar și o colaborare mai strânsă a autorităților centrale și
locale. Adoptarea unui sistem legislativ flexibil și actualizat, cu scopul de a aborda dificultățile curente de
accesare a terenurilor, ar putea constitui, de asemenea, o opțiune de remediere prin propuneri de lege
ferenda corespunzatoare.