Universitatea Titu Maiorescu

Facultatea de Psihologie

MANIPULAREA OPINIEI PUBLICE

Bîrîuță Ana-Daria, grupa 1

Micu Louisa, grupa 4

Bucureşti
2018
 Manipularea reprezintă acțiunea prin care un actor social (persoană, grup,
colectivitate) este determinat să gândească şi/sau să acționeze într-un mod
compatibil cu interesele inițiatorului, şi nu cu interesele sale, prin utilizarea unor
tehnici de persuasiune şi distorsionând intenționat adevărul, lăsând însă impresia
libertății de gândire şi de decizie .
Diferența dintre manipulare şi persuasiune constă în faptul că actorul social
persuadat cunoaşte intenţia celui care foloseşte această tehnică pentru convingere,
pe când în manipulare cel manipulat nu este conştient de intenţia celui care se
foloseşte de acest proces de convingere.
Este un act care se instalează în mod irațional. Dacă în cazul persuasiunii și
publicității cel influențat este conștient într-o mică sau mare măsură că se încearcă
influențarea lui, în cazul manipulării, acest lucru nu se întâmplă. În cazul în care se
întâmplă, nu mai este vorba despre manipulare. Este o acțiune ratată. Este doar o
tentativă.
Tehnicile de manipulare sunt multe și continuă să apară altele noi, nuanțate
și personalizate în funcție de cel ce le pune în aplicare, trecerea timpului scoțând la
lumină altele și altele. Mecanismul lor de funcționare este însă în principiu cel
cuprins în diferite tehnici. Pentru manipularea maselor este nevoie de mecanisme
complicate și de o conturare diferită a realității prin acordarea unor argumente
credibile.
Clasificare

În cadrul comunicării de masă , manipularea se regăsește în diferite forme

precum:
 Dezinformarea constă in prezentarea trunchiată , selectivă a
informațiilor despre un fapt social astfel încat subiectul nu are posibilitatea
evaluării corecte a situației.
 Intoxicarea reprezintă o formă de dezinformare prin care se oferă unui
subiect social informații false privind un fapt de mare interes pentru țintă.
 Identificarea
 Personalizarea constă în conexarea forțată a unor evenimente sau
fapte cu contații sociale pozitive de o anumită persoană, de un grup.
 Distragerea atenției presupune orientarea atenției publicului spre un
element secundar,de multe ori artificial, pentru a abate atenția de la un
eveniment mult mai seminificativ.

2
  Dramatizarea și hiperbolizarea reprezintă exagerarea intenționată a
semnificației unor elemente , gesturi sau fapte banale , considerate drept
catastrofice.
 Dezorientarea opiniei publice este o acțiune prin care se încearcă o
malformare a criteriilor de bază cărora apreciem ceea ce este bine sau rău
 Asocierea ilicită.
 Alternarea raportului cauză efect
 Discreditarea
Ȋn funcție de natura canalului de comunicare, tehnicile de manipulare se
diferențiază în mod corespunzător. Presa scrisă, radioul sau televiziunea
beneficiază fiecare de anumite procedee specifice de persuasiune sau manipulare.
 Ordinea informațiilor transmise
 Repetarea și accentuarea informației
 Selectarea/omiterea informațiilor
 Integrarea imaginilor
 Stimuli de scurtă durată
 Impunerea unei opinii/interpretări

Mass-media și opinia publică

Un aspect interesant este faptul că media exercită o influență extrem de

importantă asupra opiniilor, atitudinilor și comportamentelor indivizilor,
contribuind în mod considerabil la formarea și modelarea opiniei publice.

Conceptul de „opinie publică” provine din limba latină, asocierea celor doi
termeni desemnând părerea poporului.

Termenul este definit ca fiind ”procesul psihosociologic interactiv de agregare a

judecăților evaluative, atitudinilor și credințelor referitoare la o problemă socială
ale unui număr semnificativ de persoane dintr-o comunitate care se exprimă verbal
deschis”.

3
Procesul de opinie publică prezintă un model tridimensional:

 Dimensiunea psihologică

 Dimensiunea psihosociologică

 Dimensiunea sociologică

Teorii de influență mass-media asupra opiniei publice:

1. Glonțul magic, teorie formulată de Harold D. Lasswell susține ideea conform

căreia comunicarea ȋn masă are o putere de influență incredibilă care se exercită
instantaneu și uniform asupra tuturor.

2. Fluxul comunicării ȋn două trepte. Aceasta teorie introduce un nou concept, cel
de „lider de opinie”, care are rol de mediator ȋn procesul de transmitere a
mesajelor; astfel se constată existența a două trepte ȋn transmiterea informațiilor:
de la mass-media la liderii de opinie și de la liderii de opinie la cei mai puțin
informați.

3. ”Spirala tăcerii”, fondatoarea acestei teorii Elisabeth Noelle Neumann susține că

persoanele aflate ȋn minoritate, resimt o presiune din partea celorlalți și tind să se
alăture majorității sau preferă să tacă, neexprimându-și opiniile.

4
 Televiziunea și presa

Grafic1.1: Numărul de ore dintr-un an pe care o persoană îl petrece în medie

folosind mijloacele de comunicare ȋn masă (după: The Vernois, Suhler &
Associates Communication Industry Forecast, 1997-2002).

Manipularea prin mass-media-explicații psihologice:

5
 Rapiditatea informațiilor este un factor favorizant al creșterii gradului de
credibilitate (creierul uman nu reușește să prelucreze informația și tinde să accepte
ca fiind adevărat ceea ce i se prezintă ȋntr-un ritm alert).

Euristica disponibilității: pare un termen atât de formal și greu de descifrat,

parcă împrumutat din manualele de chimie, însă, o data cunoscuta explicația, se
poate constata că ne confruntăm aproape zilnic cu acest fenomen.

În ce constă?

Cu cât ne sunt puse la dispoziție (în special de mass-media) mai multe

imagini despre un eveniment, cu atât consideram că probabilitatea ca acel
eveniment să se producă este mai mare (cutremure, calamități naturale de care
suntem avertizați tot mai des).

Sindromul lumii rele: explicația este cât se poate de simplă: ne sunt oferite
pe tavă tot mai multe imagini, informații, evenimente agresive care ne determină să
ne formăm o imagine distorsionată a lumii în care trăim și fac să crească gradul
insecurității la nivel global.

Televizorul: factor de dezinhibare a violenței (desensibilizare, incită la

violență, imitarea comportamentelor agresive etc.)

Promovarea stereotipurilor de gen în filme și publicitate.

Presa de tip tabloid exploatează o tendință de bază a ființei umane: nevoia de

a auzi bârfe.

Teoriile efectelor mass-media

1. Teoria efectelor puternice: mass-media are o influență negativă asupra copiilor și

caracterelor slabe pe care le determină să acționeze violent.

2. Teoria efectelor slabe: neagă aproape orice efect negativ al mediei asupra
publicului audiovizual, ușor influențabil și ȋn acest sens susține că ar trebui
6
asigurată o protejare a acestei categorii de către familie sau școală, iar un alt
argument ȋn favoarea acestei teorii este faptul că fiecare dispune de liberul arbitru,
deci nu poate fi obligat să acționeze violent dacă nu vrea.

3. Perspectiva modernă, cea mai bună poziție; ține cont și de aspectele pozitive și
de cele negative.

Astfel sunt enumerate trei aspecte esențiale ȋn acest sens:

 Violența televizuală nu poate declanșa de una singură un

comportament violent.

 Concurența de pe piață susține evitarea acestui fenomen prin existența

mai multor canale de televiziune.

 Impunerea unor reguli de protejare a tinerilor față de violența și

sexualitatea prezentate la televizor.

Exemple de manipulare prin mass-media

Datorită structurii sale complexe și a limbajului specific, care îmbină forța

cuvântului cu atuurile actoricești (tonul, mimica, expresivitatea mișcării),
televiziunea are cel mai persuasiv tip de mesaj dintre toate mijloacele de
comunicare în masă.
Expertul în teoria comunicării Neil Postman atrăgea atenția, în 1981, asupra
unei singure forme de persuasiune și asupra eficacității acesteia în reconfigurarea
valorilor: reclamele de la televizor. Conform aprecierilor lui, până la vârsta de 20
de ani, vizionăm aproximativ un milion de spoturi publicitare.

7
 Tot Postman atrăgea atenția că majoritatea americanilor permit televiziunii
să le ocupe tot mai mult timpul și să le influențeze din ce în ce mai puternic
opiniile despre lumea în care trăiesc.
Ziarele, radiourile, televiziunile au nevoie de bani pentru a supraviețui, bani
care provin, în mare măsură, din reclame. Firmele, la rândul lor, au observat
impactul pe care îl are mass-media în promovarea unui produs sau serviciu.

Teoreticianul Marshall McLuhan spunea într-una din cărțile sale, „The medium is
the message”, următoarele: „Copiii sunt mai snobi decât adulții, mai dispuși să se
conformeze gusturilor comunității în ceea ce privește utilizarea unor mărci
comerciale bine cunoscute.”

Câțiva autori de materiale consacrate aspectului etic al reclamei sugerează

punerea în practică a perspectivelor originare în esența naturii umane.

Thomas Garett aprecia, în 1961, că o persoană devine mult mai umană pe

măsură ce comportamentul ei este mai conștient și reflexiv. În opinia lui, reclama
sugestivă este aceea care caută să ia prin surprindere puterea umană de a raționa
sau să o facă neoperațională într-o anumită măsură. O astfel de reclamă este lipsită
de etică nu numai pentru că face uz de stimuli emoționali, ci și din cauza înjosirii
atributelor umane fundamentale.

Theodore Levitt (1974) folosește atuul puterii umane pentru a apăra tehnicile
reclamei adesea considerate îndoielnice din punct de vedere etic. Admițând că
limita dintre denaturare și falsitate este greu de stabilit, el se folosește de un
argument principal: „Înfrumusețarea și denaturarea sunt câteva dintre scopurile
dorite și legitime din punct de vedere social al reclamei; nelegitimă în reclamă este
numai falsificarea cu intenția de a fura”.

Manipularea există în toate ramurile mass-media. De multe ori, aceasta este

involuntară. Este cazul redactorului american Orson Welles, care a creat o piesă de
teatru radiofonic despre un grup de extratereștrii care voiau să atace Pământul.

8
 Întâmplarea a avut loc în primele decenii ale existenței radioului, atunci când
acesta era considerat mediu de informare în proporție de sută la sută, tot ceea ce se
difuza fiind considerat corect, real.

Deși își dorea să amuze populația, nicidecum să o facă să creadă întâmplările

povestite, Orson Wells a avut o surpriză de proporții. Panica a cuprins America.
Toată lumea urmărea emisiunea, deoarece se credea că, într-adevăr, extratereștrii
vor ataca planeta.

Există specialiști, precum W.J. McGuire, care consideră că inteligența este

corelată rezistenței la persuasiune. Indivizii cu un nivel ridicat de inteligență sunt
mai rezistenți la persuasiune, întrucât sunt capabili în mai mare măsură să înțeleagă
mesajul.

Odată cu extinderea mass-media, acțiunile de manipulare s-au amplificat atât

numeric, cât și ca extensie a țintelor.

Din punct de vedere politic, manipularea reprezintă o formă de impunere a

intereselor unei clase, grup, colectivități nu prin mijloace coercitive, ci prin
inducere în eroare sau dezinformare.

Din acest motiv, recurgerea la această cale în situații de divergență de

interese devine tot mai frecventă în societatea actuală, manipularea fiind un
instrument mai eficient și mai puternic decât utilizarea forței.

Exemple actuale de manipulare organizată a opiniei publice prin folosirea

dezinformării sunt:

– Conflictul din fosta Iugoslavie, în cadrul căruia mass-media internaționale au

anunțat că Ljubljana (capitala Sloveniei) a fost complet distrusă, pentru ca, la scurt
timp, să urmeze recunoașterea diplomatică a Sloveniei ca stat independent.
Ulterior, s-a dovedit că Ljubljana nu fusese distrusă. Un procedeu similar a fost
folosit pentru recunoașterea Croației ca stat independent.

– Cel mai elocvent exemplu al puterii mass-media și al modului în care

manipularea opiniei publice a fost ridicată la nivel de „artă” îl constituie cel al
companiei „ Ruder&Finn Global Political Affairs”, companie specializată în
9
intoxicarea și manipularea opiniei publice mondiale la cererea unui guvern, stat sau
partid politic anume care plătește pentru campanie. Scopul acestei instituții este
construirea sau redefinirea, în special prin intermediul televiziunilor, a imaginii
unor conflicte internaționale, a unor popoare sau etnii în funcție de dorințele și
interesele clientului.

Publicitatea mascată

Inserarea în știri a unor informații care promovează interesele cuiva, din nou
fără ca acestea să poarte însemnul „publicitate” sau pur și simplu redactarea de
materiale publicitare în stil jurnalistic, mai greu de depistat.
Există o singură metodă sigură prin care puteți rezista manipulării prin presă
sau cel puțin îi puteți diminua efectele: dezvoltarea spiritului critic. Acesta se
realizează în timp și e inutilă oferirea rețetelor, formarea lui depinzând de cultura,
de educația, de obișnuința de lectură a fiecăruia dintre noi pentru a ajunge să ne
conturăm o poziție cât mai echilibrată în raport cu avalanșa informațiilor adevărate
sau mai puțin adevărate.

Micile trucuri prin care putem ajunge la un spirit critic necesar sunt cele
care se aplică și în viața de zi ci zi: deprinderea capacității de a spune NU la un
moment dat, de a putea reveni asupra unei decizii, de a pune la îndoială anumite
lucruri analizându-le și cu mintea noastră. O soluționare ar fi citirea mai
multor ziare, urmărirea mai multor posturi de televiziune sau radio. Un simplu
experiment ar fi acela de consultare și lecturare profundă a mai
multor publicații care să ne expună aceleași evenimente. Doar așa putem urmări
anumite tehnici de manipulare amintite mai sus și modul în care unii jurnaliști
încearcă să se scoată din anonimat prin diverse declarații sau chiar prin setea de
exclusivitate.
Acesta este unul dintre momentele cruciale când informația se deformează,
iar în publicul receptor se trezește sentimentul nesiguranței. În permanență ar mai
fi ceva de spus și de adăugat, dar până la urmă ceea ce se caută este audiența sau
popularitatea. Fenomenul manipulării prin presă nu este ușor de interpretat. Presa
românească se supune și ea marilor acte de manipulare din lume, dictate de
interesele economice sau politice ale coloșilor mediatici sau ale guvernelor. A nu
recunoaște acest lucru este doar o dovadă de naivitate.

10
 Tehnici de manipulare în presă

Prin maniera în care este redactat un articol ascunde adesea, sub aparența de
neutralitate și obiectivitate, aprecieri ale jurnalistului sau ale instituției media
pentru care lucrează. Există mai multe tehnici prin care se poate strecura opinia
jurnalistului în informația prezentată cum ar fi tonul ca limbaj orientat. Utilizarea
după caz a unui ton triumfalist, peiorativ, ironic, poate influența perceperea unui
eveniment ca fiind pozitiv sau negativ.
Utilizarea ghilimelelor fără scopul citării este o metodă subtilă de a induce
îndoiala asupra unui eveniment sau de a discredita un fapt. O anumită opinie se
poate impune și prin ceea ce se cheamă „cuvinte magice”, adică acei termeni cu
conotație pozitivă, cum ar fi: flexibilitate, toleranță, dezvoltare sau negativă:
radical, ilegal, primitiv și așa mai departe.
Repetarea respectivilor termeni poate duce la dobândirea unei valori de sine
stătătoare a acestora indiferent de context, pe care simpla lor pronunțare să o
activeze. Nu întotdeauna informația se obține prin observarea directă a faptelor de
către jurnalist.
De cele mai multe ori sursele sunt cele care furnizează informațiile ce vor
deveni știri. Fie că sunt persoane implicate cum ar fi: experții, martorii sau instituții
politice, juridice, întreprinderi, poliție sau documente ca anchetele, comunicatele și
studiile. Rolul lor rămâne hotărâtor în furnizarea informațiilor către jurnaliști. Și în
presa română, dar și în presa altor state se întâmplă acest lucru, din pricina etern
invocatei lipsei de timp care privilegiază informațiile preambalate cum sunt cele
provenind de la surse sau cel mai adesea chiar redactate deja.
Departamentele de relațiile publice sau cabinetele de presă, departe de a fi
dezinteresate, se întrec în a deveni surse de informații pentru presă, care, prin
însuși faptul că privilegiază unele surse în defavoarea altora, participă la un
exercițiu de manipulare concertat, pe de o parte răspunzând intereselor surselor, pe
de altă parte favorizându-și interesele proprii sau bunele sale relații cu acea sursă.

Un alt efect devastator pentru manipularea publicului îl au studiile

solicitate Consiliului Național al Audiovizualului, unde interesul servește, evident,
celui care îl solicită. Astfel de cele mai multe ori am putut urmări aceste studii date
ca exemplu al „rating”-ului, ceea ce denotă buna calitate a produselor media

11
rezultate din acel mijloc de informare. Participăm tacit la toate aceste fenomene și
avem puterea de a judeca în funcție de ceea ce primim și anume dacă serviciile pe
care le oferă sunt obiective sau nu.
Falsa informație parțială este practica cea mai întâlnită în presă atunci când
vine vorba despre intenția de manipulare. Ea constă în a falsifica prin orice
mijloace, cum este omisiunea - scoaterea în evidență a unor părți în defavoarea
altora.

Bibliografie

 DUMITRU C., 2015, TRATAT DE PSIHOLOGIE SOCIALA, editura

trei, București

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Manipulare_%C3%AEn_pres%C4%83

12
 http://intelligence.sri.ro/manipulare-prin-mass-media/

 http://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/sociologie/Manipularea
-prin-massmedia81.php

13