Provocarile agribusiness-ului in Romania

Violeta Niculae, Innovation Manager, KWS Seminte

In sens larg, agribusiness-ul cuprinde activitatile care confera agriculturii resursele necesare
situate in amonte de agricultura (input-urile), cat si activitatile din aval, adica
prelucrarea/procesarea, distributia si comercializarea produselor agroalimentare.
Suprafata agricola a Romaniei insumeaza in prezent 13,3 milioane de hectare, din care teren
arabil 9,4 milioane de hectare. Ca o particularitate interesanta, Romania se afla in topul tarilor
europene, cu peste 700.000 de hectare vandute investitorilor straini, cele mai mari terenuri fiind
detinute de investitorii italieni (24,29% din totalul terenurile cumparate).

In ultimii ani, datorita expansiunii sistemelor mari de management (concerne, holding-uri etc),
practic, intre sistemul agroalimentar propriu-zis (agricultura- industrie alimentara) si agribusiness
nu se mai pot face delimitari precise. Au aparut mari concerne care opereaza atat in aval si
amonte de agricultura, cat si in sistemul agroalimentar. In tarile cu economie agroalimentara
dezvoltata si spatiu rural evoluat, structurile si functiunea complexului agroalimentar (productie
agroalimentara si agribusiness) sunt bine conturate. In tarile de tranzitie si tarile in curs de
dezvoltare, aceste structuri se afla inca in faza de tatonare, structurare si consolidare.
Costurile resurselor materiale pot ajunge pana la jumatate sau chiar mai mult din valoarea
productiei agricole, in timp ce diferite activitati situate in aval reprezinta cea mai mare parte din
valoarea majoritatii produselor alimentare pana cand acestea ajung la consumator. Eficienta
agribusiness-ului reprezinta, de aceea, un element vital in cadrul intregului sistem alimentar,
atunci cand consumatorilor le sunt oferite alimentele in cantitati suficiente, intr-o varietate
corespunzatoare si la preturi rezonabile.
In economiile agroalimentare evoluate, produsele vegetale propriu-zise (graul, porumbul, sfecla,
cartoful, rosiile etc.), pe langa produsele animale (laptele, carnea etc), reprezinta de fapt materii
prime pentru un lung proces de pregatire – prelucrare in vederea comerializarii pe piata agricola.
In Romania, multa vreme s-a acreditat ideea ca produsul agricol dupa recoltare devine automat
marfa pentru piata agroalimentara. Desigur ca, intr-o piata agricola nedezvoltata, aceasta
practica este destul de frecventa. In schimb, in pietele evoluate, produsul agricol propriu-zis,
pana ajunge sa fie oferit pe piata este supus unei multitudini de operatiuni de pregatire precum:
stocare, sortare, ambalare, prelucrare, transport, distributie.

Miscarea rapida a produselor agricole de la producatorul agricol, pe lantul agroalimentar si de

aici la consumatorul de alimente este posibila intr-un sistem de piata in care agribusiness-ul
detine un rol foarte important.

Filierele agroalimentare

Fermierul apare in general ca furnizor de materii prime pentru industria agroalimentara. El este
obligat sa produca tot mai mult si nu-si mai prelucreaza singur produsele, livrandu-le in stare
bruta.

Consumatorul solicita alimente din ce in ce mai elaborate, care includ in pret mai multe
transformari si conditionari. Industria alimentara joaca tot mai mult rolul de motor in dezvoltarea
agriculturii. Ea a stiut sa dea produsului alimentar mai multa atractivitate, incorporand in aceasta
inovatii, publicitate, deci valoare adaugata.

Pentru a ajunge la consumatorul final, produsul agroalimentar parcurge mai multe verigi
distincte care, reunite, alcatuiesc filiera agroalimentara.

Filiera agroalimentara este perceputa ca o inlantuire de activitati care ajung sa puna la dispozitia
consumatorului final un bun situat la extremitatea procesului. Analiza unei filiere trebuie sa
urmareasca itinerariul unui produs agroalimentar de la producerea materiilor prime agricole care
servesc la fabricarea lui, pana la utilizarea finala a acestui produs, de la exploatatia agricola pana
la farfuria consumatorului. Analiza implica o abordare dinamica ce integreaza atat spatiul ce se
refera la productie, piete determinate, consum, cat si timpul care se deruleaza pana la aparitia pe
piata a produsului final.

O filiera agroalimentara include sectorul agroindustrial – care furnizeaza materii prime (produse
agricole sau elemente ale acestora) si sectorul agroalimentar – in care se obtin produsele
alimentare.
Factori de risc in agribusinessul romanesc

Una dintre cele mai mari provocari ale agribusiness-ului romanesc este reprezentata de conditiile
meteorologice nefavorabile (inclusiv cele care vor rezulta din viitoarele schimbari climatice) ce
pot afecta in mod negativ disponibilitatea, calitatea si pretul produselor agricole de baza.

Companiile din agribusiness au de infruntat o alta provocare majora: fluctuatiile in stocurile de

produse agricole. Aceste fluctuatii pot fi cauzate de factori externi asupra carora nu au niciun
control si care ar putea afecta serios profitul operational : volatilitatea preturilor, deciziile de
plantare ale fermierilor, politicile agricole ale Guvernului, nivelul stocurilor globale, cererea
pentru biocombustibili, potentialele produse substituente.

O provocare cu adevarat dificila este infrastructura inadecvata, prin aceasta intelegand sistemul
rutier deficitar care afecteaza transporturile, sistemele de irigatie foarte slab dezvoltate, probleme
de depozitare.

O provocare complexa in zona de agribusiness o reprezinta vulnerabilitatea la efectul

dezechilibrelor dintre cerere si oferta in industriile conexe. Mai precis, piata pentru anumite
produse agricole si ingrasaminte a fost ciclica: perioadele de cerere ridicata si cresterea
capacitatii de utilizare a stimulat investitiile in noi unitati de productie si adaugarea de capacitati
in plus de productie sau procesare de catre participantii din industrie, pentru a satisface cererea
crescuta. In timp, insa, aceasta conduce la un excedent de oferta pe piata, care, pana la
restaurarea echilibrului dintre cerere si oferta, are impact negativ asupra preturilor produselor
precum si asupra rezultatului operational.

Riscurile legate de anularea subventiilor agricole oferite direct de UE reprezinta o alta

provocare pentru mediul de afaceri in agribusinessul romanesc.

De asemena, fluctuatiile preturilor la energie ar putea afecta in mod negativ rezultatele

operationale ale companiilor. Mai precis:

- Costurile de operare si preturile de vanzare ale unor produse sunt sensibile la modificari
ale preturilor la energie
 - Pentru procesarea industriala, in agribusiness se utilizeaza cantitati semnificative de
energie, gaze naturale sau carbune
- Pentru transport, operațiunile sunt dependente de motorina si alte produse pe baza de
petrol
- Biocarburantii sunt strans legati de produse petroliere, astfel ca preturile lor sunt afectate
de preturile de vanzare la motorina si benzina

Probleme politice precum: grevele, perioadele de instabilitate politica semnificativa, interventii

ale Guvernului, inclusiv prin exproprieri, reglementari economice sau ale resurselor naturale,
restrictii de proprietate straina asupra terenurilor sau altor bunuri pot avea un impact negativ
semnificativ asupra agribusiness-ului.

Una dintre provocarile cu impact ridicat in agribusiness este reprezentata de riscurile specifice
industriei alimentare, cum ar fi: rebutarea, contaminarea, retragerea produselor de pe piata,
reglementarile guvernamentale precum cele cu privire la produsele alimentare si a hranei pentru
animale, a organismelor modificate genetic, schimbari in preferintele consumatorilor, posibile
reclamatii repetate ale produselor alimentare.

Mai mult decat atat, anumite produse agricole sunt folosite ca atare, sau ca ingrediente in
nutreturile pentru animale si pasari, prin urmare pot face obiectul riscurilor legate de calitatea
produselor in sine sau a celor legate de izbucnirea bolilor precum gripa aviara sau porcina.

O analiza interesanta realizata de directorul Agricover Credit IFN, Robert Rekkers si prezentata
de Agrointel, arata care sunt investitiile cele mai rentabile, dar si cele mai riscante in
agribusiness-ul romanesc, dupa cum urmeaza:

Investitii agricole cu risc mic si rentabilitate mare sunt: achizitiile in terenuri agricole,
pomicultura si legumicultura, serviciile agricole si zootehnia, mai precis fermele de porci si de
vaci.
Investitii agricole cu risc mare si rentabilitate scazuta sunt cele in morarit si panificatie, dar si
comertul cu cereale.
Investitii agricole cu risc mare si rentabilitate ridicata sunt cele in energie, silozuri de cereale
pentru nevoi proprii si distributia de inputuri.
Investitii agricole cu risc mic si rentabilitate scazuta sunt cele in comert (retelele de magazine
locale, fitofarmacii) si in FNC (fabrici de nutreturi combinate).

(Surse: M.Constantin, Marketingul producţiei agroalimentare, M.Tracy, Produsele agroalimentare si agricultura in

economia de piata, agrointel.ro)