EVAZIUNEA FISCALĂ ȘI MIJLOACE DE COMBATERE

Baltariu Rafael

Muraru Laura

Pop Rebeca Sofia

Facultate: Horticultura

Specializare: IEA

An: III
 Evaziunea fiscală reprezintă sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la
plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor
locale, bugetului asigurarilor sociale de stat și bugetelor fondurilor speciale de către persoanele
fizice și persoanele juridice romane române sau străine denumite, conform legii 87/1994. O altă
lege care combate criminalitatea economico-financiară este legea 241/2005. Evaziunea fiscală
este un fenomen economic complex de maximă importanță, cu, care se confruntă fiecare stat al
lumii. Statele încearcă să limiteze cât mai mult acest fenomen care duce la distorsiuni în
mecanismul pieței, eradicarea completă a acestuia fiind imposibilă.

Evaziunea fiscală frauduloasă se întâlnește sub diferite forme, cum ar fi: ținerea unor
registre contabile nereale; distrugerea voită a unor documente care pot ajuta la aflarea adevarului
privind livrarile livrările de mărfuri, prețurile practicate, comisioanele încasate sau plătite
plățile, etc.; întocmirea de documente de plată fictive; modificarea nejustificată a prețurilor de
aprovizionare și a cheltuielilor de transport, manipulare și depozitare; întocmirea unor declarații
vamale false la importul sau exportul de mărfuri; întocmirea de declarații de impunere false,
când cu bună știință nu sunt menționate decât o parte din veniturile realizate. Cu toate acestea
evaziunea fiscală poate fi un element dorit al politicii fiscale aceasta având un scop ”pozitiv”
argumentat de a stimula formarea capitalulilor.

De exemplu în Japonia evaziunea fiscală este încurajată oficial de către stat: un japonez adult
este scutit de taxe pentru un cont de economii medii, astfel având de cinci ori mai multe conturi
decât numărul populației. Orice țară care își dorește competitivitate într-o eră antreprenorială ar
fi de dorit sa să adopte un sistem de impozite de tipul celui japonez. Astfel putem considera
frauda fiscală o șansa ca sistemele fiscale sa să devină viabile.

Pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale este necesară o luptă permanentă și bine
condusă.

În funcție de modul cum poate fi savarsită săvârșită evaziunea fiscală cunoaște două
forme de manifestare: legală și frauduloasă.

Evaziunea fiscală legală se realizează la adăpostul legii permițând sustragerea unei parți
din veniturile impozabile fără ca acest lucru să fie considerat infracțiune. Evaziunea legală este
posibilă pentru că legislația din unele țări poate scoate de sub incidența impozitelor anumite
venituri, părți de venituri, componente alte averii ori a anumitor acte, care în condițiile respectări
riguroase a cerințelor nu ar trebui sa scape de impozitare.

În practică evaziunea fiscală legală este bazată pe metode cum ar fi:

- scăderea din veniturile impozabile a cheltuielilor de protocol, reclamă si publicitate în valoare
mai mare decat cotele lor legale;

-constituirea unor fonduri de amortizare sau rezerva rezervă într-o suma sumă mai mare decat
decât cea justificată din punct de vedere economic;

-investirea unei părti din profit în achiziții de mașini și utilaje pentru care statul acordă reduceri
la impozitul pe profit.

Evaziunea fiscală frauduloasă este întalnită pe o scară mai largă decat evaziunea legală
bazându-se pe fraudă și pe rea-credință. Acest fenomen trebuie combătut puternic deoarece
sustrage de la bugetul statului un volum important de resurse financiare.

Evaziunea fiscală ilicită poate fi întalnită întâlnită sub diferite forme:

- Fraudă pe termen scurt, care poate fi întalnită întâlnită atunci când o nouă întreprindere
înființată, inaintează înaintează organelor fiscale o cerere justificată de rambursare a
T.V.A, însă după, rambursare întreprinderea în cauză își încetează activitatea, iar
plătitorul dispare
- Fraudă pe termen lung, apare atunci când un agent economic, încetează brusc plățile,
declarându-se în stare de faliment, după ce în prealabil a avut grijă să-și transfere profitul
în altă țară
- Sindromul „Phoenix”, când o firmă ce avea obligații de plată a T.V.A se declară în stare
de faliment sau se lichidează, dar apare o altă firmă cu același director;

- Sindromul „companiilor multiple” apare în cazul în care sunt înregistrate mai multe
firme, printre care și una fantomă.
- Manipulările insignifiante care se concretizează în efectuarea unei serii de modificări
mărunte în contabilitate, ca, de exemplu omiterea de la însumarea unor pagini,
înregistrarea repetată a unor facturi de intrare, reportare greșită.

Pentru elaborarea unor masuri de combatere a evaziunii trebuie să identificăm care sunt
cauzele acestui fenomen. Cele mai importante cauze ale evaziunii fiscale sunt:

 Excesivitatea sarcinilor fiscale, mai cu seama pentru unele categorii de contribuabili;

aceasta această excesivitate se explică în mare parte și are drept efect amploarea evaziunii
fiscale;
  Sistemul legislativ fiscal, care pe lângă faptul că este incomplet, prezintă mari lacune,
imprecizii și ambiguități, creează pentru contribuabilul evazionist un spațiu larg de
manevră, în încercarea sa de sustragere de la plata obligațiilor fiscale legale;
 Psihologia contribuabilului și insuficiența educației fiscală și civică a acestuia;
 Modul de organizare, funcționare și dotare a organelor fiscale și a celor de control
financiar-fiscal;
 Lipsa unor reglementări clare, precise și unitare pentru combaterea acestui fenomen.

Dintre toate categoriile sociale, salariații sunt aceia care dispun de cele mai reduse posibilități
de eludare a fiscului, deoarece impunerea acestora se face pe baza declarației unui angajator. În
schimb industriașii, comercianții, liber profesioniștii au din plin posibilități de eschivare de la
impozit, datorită faptului că impunerea se face pe bază de declarație.

În primul rând pentru a combate evaziunea fiscală trebuie sa cunoaștem cauzele acestui
fenomen dar și efectele economice, sociale, politice și morale pe care le produce. În al doilea
rând trebuie intensificată lupta împotriva corupției prin aplicarea unor legi mai stricte, prin
pedeapsa mai aspră a infractorilor cât și prin perfecționarea metodelor de urmărire a
comportamentului și a averiilor acumulate de persoanele respective.

Totodată ar trebui luată în vedere reducerea unor categorii de taxe si și impozite a căror cuantum
este foarte ridicat, în acest fel diminuând tendința contribuabililor de a nu plăti taxele și
impozitele. Se cunoaște faptul că un buget se alimentează mai bine cu impozite mai mici dar
plătite de o masă mai mare de personae, decât cu impozite mari dar plătite de un număr mai
redus de contribuabili.

Guvernul si Parlamentul ar trebui să aplice un set de măsuri legislative si să asigure

logistica acestora pentru o combatere cât mai simplă a evaziunii fiscale.

Măsurile care se pot impune sunt:

- eliminarea facilităților acordate contribuabililor, a reducerilor, eșalonărilor sau

scutirilor de impozite acordate anumitor contribuabili;

- crearea unui sistem informatic la nivel național care să furnizeze on -line informații
despre fiecare contribuabil respectiv, date de identificare, date despre verificările
efectuate, declarațiile depuse, impozitele achitate, sancțiunile și pedepsele;

- editarea de publicații de specialitate de către Ministerul Finanțelor care să faciliteze

interpretarea unitară a actelor normative sau informarea acestora permanentă prin
mijloace de comuicare a tuturor modificărilor apărute în legislația fiscală;

- îmbunătățirea serviciilor oferite contribuabililor prin acordarea de asistență fiscală

acestora;
 - introducerea în școli a orelor de educație fiscală pentru a da la timp o educație
contribuabililor despre rolul impozitelor, precum și a sancțiunilor la care sunt supusi
în caz de sutragere sau neplată;

- executarea silită și pedepsirea persoanelor vinovate și nu numai executarea silită a

bunurilor societății cum se aplică în prezent și în țara noastră, având în vedere că
sumele de bani provenite din evaziune nu sunt investite în active pentru nevoile
agentului economic, ci pentru mărirea averii proprii a asociaților;

- reorganizarea controlului financiar prin stabilirea competentelor ce-i revine fiecărui

organ de control din cadrul Ministerului Finanțelor Publice astfel încât să se elimine
suprapunerile din activitatea de control financiar si evaluarea pe bază de indicatori a
controalelor fiscale și armonizarea cu cerințele comunității europene;

- luarea de măsuri anti-abuz din partea organelor de control;

- simplificarea sistemului contabil și conturarea armonizării procesului cu standardele

internaționale de contabilitate.

Legile fiscale trebuie sa fie simple, clare, precise si și relativ stabile, să se faca o
deosebire între cazurile cand legile sunt încălcate cu intenție de fraudă sau când sunt încălcate
din culpă, din neglijență, sau din cauze independente de voința contribuabilului. Este necesar sa
se reorganizeze controlul și verificările fiscale, să se elaboreze de către B.N.R. norme clare cu
privire la condițiile ce trebuie îndeplinite și documentele ce trebuie prezentate de persoanele
fizice.

Țara noastră a avut unul dintre cele mai bune coduri de procedură fiscală, dar care a fost
abrogat de regimul de dictatură instaurat dupa cel de-al doilea Razboi Mondial.

Conform articolului 13, capitolul III, legea 87/1994 constituie contravenții urmatoarele fapte:

a) nedeclararea, în termenele prevăzute de lege, de către contribuabili, a veniturilor și bunurilor

supuse impozitelor, taxelor și contribuțiilor;
b) calcularea eronată a impozitelor, taxelor și a contribuțiilor, cu consecința diminuării valorii
creanței fiscale cuvenite statului;
c) neprezentarea de către contribuabili, la cererea organului de control, a documentelor
justificative și contabile referitoare la modul în care au fost îndeplinite obligațiile fiscale;
d) refuzul de a prezenta organului financiar-fiscal bunurile materiale supuse impozitelor și
taxelor, în vederea stabilirii veridicității declarației de impunere și a realității înregistrării
acestora;
e) nereținerea sau nevărsarea, potrivit legii, la termenele legale, de către contribuabilii cărora le
revin asemenea obligații, a impozitelor, taxelor și a contribuțiilor care se realizează prin stopaj la
sursă;
f) nedepunerea actelor, situațiilor și a oricăror alte date în legătură cu activitatea efectuată de
către unitatea și subunitățile de care răspund contribuabilii, cerute de organele financiar-fiscale,
în vederea cunoașterii realității financiar-contabile din acea unitate sau subunitate, precum și
utilizarea, în alte condiții decât cele prevăzute de lege, a documentelor cu regim special;
g) neaducerea la îndeplinire, la termen, a dispozițiilor date prin actul de control încheiat de
organele financiar-fiscale;
h) neonorarea, în mod nejustificat, de către bănci sau instituții financiare, la care contribuabilii
au deschise conturi de disponibilități bănești, a titlurilor de creanță fiscală emise de organele
competente, în vederea urmăririi silite a impozitelor, taxelor și a contribuțiilor neachitate la
termen, inclusiv a dobânzilor.

Sancțiunile aplicate nerespectării legii 87/1994 sunt următoarele:

- amendă de la 500.000 lei la 30.000.000 lei, pentru persoanele fizice;
- amendă de la 5.000.000 lei la 100.000.000 lei, pentru persoanele juridice.
Infracțiuniile cu un prejudiciu mai mare adus asupra bugetului de stat se pedepsesc cu închisoare
de la 6 luni până la 8 ani, în funcție de gravitatea problemei.
Una dintre instituțiile care se ocupă cu controlul agențiilor economici este Direcția Generală
Antifraudă Fiscală (DGAF), aceasta se află sub controlul ANAF. DGAF a preluat prin absorție
activitatea Autorității Naționale a Vămilor și a Gărzi Financiare.
Într-un raport al DGAF din anul 2016 prezent pe http://www.antifrauda.ro/2016-c-45.html, au fost
identificate prejudicii in valoare de 1,93 miliarde euro și s-au aplicat sancțiuni în valoare de
49.88 milioane de euro.
În anul 2016, inspectorii Direcţiei generale antifraudă fiscală au verificat activitatea a 36.318
contribuabili şi au identificat şi evaluat prejudicii cauzate bugetului de stat în valoare totală de
741,0 milioane euro, pentru care au întocmit 705 sesizări ale organelor de urmărire penală şi au
instituit măsuri asigurătorii asupra unor active identificate în valoare totală de peste 445,39
milioane euro. În aceeaşi perioadă, inspectorii antifraudă din cadrul DGAF - Direcţia de
combatere a fraudelor, care sunt detaşaţi la unităţile de Parchet, au întocmit 3.880 rapoarte de
constatare tehnico-ştiinţifică, prin care au constatat prejudicii cauzate bugetului de stat în
valoare totală de peste 1,19 miliarde euro, au efectuat 1.233 investigații economico-financiare
în vederea indisponibilizării de bunuri şi au încheiat 4.567 procese verbale de verificări fiscale.
 De asemenea, în anul 2016, inspectorii DGAF au constatat 29.075 contravenții pentru
care au dispus sancționarea cu amenzi în valoare totală de 31,93 milioane euro şi au confiscat
bunuri, numerar şi venituri în valoare totală de 17,95 milioane euro. Suplimentar, inspectorii
antifraudă au dispus măsura suspendării activităţii comerciale a 498 contribuabili, dintre care
393 au încălcat obligaţiile legale privind utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale.

În concluzie cauzele evaziunii fiscale sunt date în primul rând de fiscalitatea excesivă și
de nivelul corupției și mai puțin de egoismul individului care reacționează la cele 2 două
elemente. Efectele negative ale evaziunii fiscale sunt multiple și se răsfrâng asupra nivelului de
trai al populației mai ales asupra clasei medii și sărace dintr-o societate. Pentru rezolvarea acestui
fenomen sunt necesare schimbări profunde care să fie înfăptuite treptat pe perioade mai lungi de
timp. Aceste schimbări trebuie fundamentate științific pornind de la analiza sistemului fiscal,
cauzelor care a adus au dus la apariția și amplificarea fenomenului, surprinderea realitățiilor
sociale, precum și alocarea unor resurse financiare și umane.
Evaziunea fiscală ca fenomen socio-economic nu poate fi combătut combatută în totalitate dar
se pot limita efectele acesteia prin implicarea permanentă a guvernului și a contribuabililor
onești.
 BIBLIOGRAFIE

- Munteanu Victor ”Control si audit financiar contabil” Bucuresti 2005

- LEGEA 87/1994 PENTRU COMBATEREA EVAZIUNII FISCALE
- LEGEA 241/2005 PREVENIREA SI COMBATEREA EVAZIUNII FISCALE
actualizata in 2013
- http://www.antifrauda.ro/2016-c-45.html
- http://www.antifrauda.ro/
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Evaziune_fiscal%C4%83