Argument

Motorina nu este miscibilă cu apă; modelul de curcubeu este rezultatul interferenței.

Motorinele sunt combustibili petrolieri formați din amestecuri de hidrocarburi cu 12 până la
20 de atomi de carbon în moleculă, obținute din distilarea primară a petrolului în domeniul
de temperatură de 220 – 360 ºC.

Figura 1.1. Interfaţa amestec motorina-apa.

Motorina are avantajul că necesită mai puțină rafinare, fiind astfel mai ieftină
decât benzina. De asemenea, este un combustibil mult mai sigur în exploatare deoarece, spre
deosebire de benzină, motorina nu se aprinde dacă există o flacără deschisă în apropierea ei.
Motorina este combustibilul lichid folosit de obicei la alimentarea motoarelor diesel. Poate
fi înlocuită cu biodieselul.

1
 Comportarea la autoaprindere este determinată de compoziția motorinelor și se
apreciază prin temperatura de autoaprindere, cifra cetanică și indice Diesel.
Motorina a apărut în urma experimentelor efectuate de către omul de știință
german Rudolf Diesel asupra motorului diesel pe care l-a inventat în 1892. Diesel și-a
proiectat inițial motorul spre a utiliza praf de cărbune drept combustibil, și făcea
experimentele împreună cu alți combustibili, inclusiv uleiuri vegetale cum ar fi uleiul de
arahide, care a fost folosit pentru alimentarea motoarelor pe care el expus la Expoziția
Universală de la Paris din 1900 și Târgul Mondial de la Paris din 1911.
Ca și benzină, combustibilul diesel este un amestec de hidrocarburi parafinice,
naftenice și aromatice, care sunt izolate de ruperea uleiului prin distilare cu adăugare (nu
mai mult de 20%) a componentelor de cracare catalitică.

Densitatea (sau mai exact densitatea de masă, numită și masă specifică) este
o mărime fizică folosită pentru descrierea materialelor și definită ca masa unității de volum.
Astfel, densitatea unui corp este egală cu raportul dintre masa și volumul său.

Unitatea de măsură în SI pentru densitate este kilogramul pe metru cub (kg/m³); alte
unități folosite sunt gramul pe centimetru cub (g/cm³), kilogramul pe litru (kg/L) etc.
Densitatea se notează de obicei cu litera grecească (ro) sau cu inițiala cuvântului, litera d.

Densitatea este o mărime locală (intensivă), în sensul că densitatea unui corp poate
diferi de la un loc la altul și nu depinde de mărimea corpului. Corpurile realizate din
substanțe omogene au aceeași densitate indiferent de punctul în care se face măsurarea; la
un astfel de corp prin divizare se obțin corpuri care prezintă aceeași densitate.

Astfel densitatea este o mărime prin care poate fi caracterizată substanța respectivă;
în unele aplicații densitatea poate folosi pentru identificarea substanțelor sau evaluarea
purității sau concentrației lor.

Volumul substanțelor, și ca urmare și densitatea, depinde de temperatură și

de presiune. La substanțele lichide și mai ales la cele solide această dependență e slabă. În
schimb gazele prezintă variații mari ale densității cu temperatura și presiunea.

Densitatea este importantă în acele situații în care corpurile de densități diferite se

comportă diferit sau trebuie manipulate diferit, ori în care cunoașterea densității poate servi
în efectuarea unor operații.

De exemplu, plutirea unui corp solid la suprafața unui lichid este determinată de
relația dintre densitățile celor două substanțe: cele mai multe tipuri de lemn plutesc pe apă,

2
dar cele mai multe tipuri de metal se scufundă (ambarcațiunile de metal nu se scufundă
pentru că nu sunt masive, ci înglobează și aer, încât densitatea lor medie este mai mică decât
a apei).

Densitatea se poate măsura cu picnometrul, cu densimetrul (areometru), cu balanța

(folosind forța lui Arhimede) sau la fluide în curgere pe fluxuri industriale cu debitmetrul
Coriolis.

3
 Capitolul 1. Distilarea ţiţeiului. Noţiuni generale

1.1. Notiuni introductive

La baza prelucrării ţiţeiului se aflǎ distilarea acestuia, al cărei scop este separarea din
ţiţei a unor produse distilate-benzinǎ, white-spirit, petroluri, motorine-şi păcură, care
reprezintă un reziduu.

Figura 1.2. Fractionarea titeiului.

Distilarea este procedeul industrial de separare a ţiţeiului în fracţiunile sale
componente.
Cele mai importante fracţiuni la distilarea primară a ţiţeiului sunt:
- Benzina, care are punctul de fierbere de la 20-2000C;
- Petrolul (kerosen) 174-2750C;
- Motorina 200-4000C;
- Reziduu de distilare primară.
Aceste fracţiuni se obţin prin încălzirea ţiţeiului şi izolarea componenţilor.
Stabilirea potenţialului de produse albe

4
 Potenţialul de produse albe reprezintă procentul maxim de produse de o anumită
calitate ce se obţine dintr-un anumit produs supus distilării.
Ca metodǎ de calcul a potenţialului de produse albe se alege metodă care utilizează drept
criteriu de separare temperaturile finale pe curbele STAS ale produselor şi decalajele pe
curbele STAS între produsele fracţionate.
Calculul se efectuează în următoarea succesiune:
1. Se trasează curba PRF a ţiţeiului, care corelează temperatura de fierbere cu procentele
volum distilate (din datele de proiectare).
2. Se stabilesc limitele de distilare pe curba STAS pentru produsele ce urmează a fi obţinute.
3. Se stabilesc decalajele pe curba STAS între produsele vecine.
Decalajul este o apreciere a gradului de separare între fracţiuni şi reprezintă diferenţa
dintre temperatura la care distilǎ 5 % vol. Produs greu şi temperatura la care distilǎ 95 %
produs uşor pe curba STAS.
D (5-95) STAS=t5%PG-t95%PU
P -MU=0...5oC
MU-MG=0...5oC
4. Se transformǎ decalajul pe curba STAS în decalaj pe curba PRF cu ajutorul graficului de
corelare.
Pe curba PRF decalajul negativ între două fracţiuni se numeşte suprapunere şi
reprezintă temperatura la care distilǎ 100 % produs uşor (PU) minus temperatura la care
distilǎ 0 % produs greu (PG) pe curbele PRF.
SPRF=t100%PU-t0%PG
SPRF P-MU=54oC
SPRF MU-MG=54oC
5. Se corelează temperatura la 100 % distillate pe curba STAS cu temperatura la 100 % pe
curba PRF.
6. Se calculează temperatura iniţialǎ pe curba PRF a produsului uşor cu relaţia:
T0%MU=316-54=262oC
T0%MG=352-54=298oC
7. Se calculează temperatura de tăiere între produsul uşor şi greu cu relaţia:
Tţ (P-MU) = (316+262)/2=289oC
Tţ (MU-MG) = (352+298)/2=325oC
8. Din curbă PRF a ţiţeiului în funcţie de temperatură de tăiere se citeşte % volum cumulate
de produse distilate.

5
9. Se determinǎ potenţialul de produse.
MU=9 % vol.
MG=9.5 % vol.

Tabelul 1. Calculul potenţialului de produse albe

Produs Notaţi Lim Lim Lim Lim Decal Suprap Temp %vol Pote
i dist. Dist Dist Dist aj u- e- Cum n-
Conve (0C) STAS PRF PRF STA Nere Ratur u-lat Ţial
n- STAS 100% 0%v 100% S S a de %vol
Ţional 0%vo vol ol vol D (5- (100- tăiere
e l 95) 0) PRF 0C
0C 0C
Motori D2 283 335 262 352 5 54 325 56 9
nă
Uşoarǎ
Motori D1 314 350 298 370 370 65.5 9.5
nă
Grea

Tabelul 2. Temperaturi finale pe curba STAS (0C) recomandate

Produsul Benzinǎ de max. Petrol de max. Calit. Motorinǎ de max.
Calit. Calit.
Motorinǎ uşoarǎ 360 360 360

Pentru produsele obţinute din distilare se determinǎ:

- Densitatea d204 şi d1515 (din curbă de % medii-densitate, citind densitatea la jumătatea
intervalului corespunzător fiecărui produs). Limitele de variaţie a densităţii pentru produsele
distilate sunt:
- Motorinǎ...0.850-0.905;
- Factorul de caracterizare K se determinǎ cu relaţia:

1.2163 T
15
K= d15
Unde care T este temparatura medie molarǎ de fierbere (grade Kelvin).

1.2163 582
KMU= 0.825 =12.293

6
 1.2163 618
KMG= 0.844 =12.261
Principalele caracteristici ale fracţiunilor distilate se pot prezenta într-un tabel.
Tabelul 2. Caracteristicile produselor
Produsul Simbol 20 15 t50%P t50%ST M K
d4 d 15
RF AS
Motorinǎ D2 0.821 0.825 308 309 212.02 12.293
uşoarǎ
Motorinǎ grea D1 0.840 0.844 344 345 233.58 12.261
Calculul temperaturilor pe talerul de extragere a motorinei grele
TD1=3100C

QR D11 = [Qi-Qe]

= [QF+QAi+QL VsD1 ]-[QB+QVeD1+QD1]

= (73019255+325155.3+2053611)-(36522251+4251325+762247.2)
=2481532kcal/h
QRD11
2481532
H t D1  ht D11
GR D11 = = 237.15  218.03 =129787.23 kg/h

GRD11
129787.23
M
MR D11 = D1 = 233.58 =555.64kmol/h
mRD11
555.64
mRD11  mD3  mD4  m A
PD1=ЛD1 =1370 555.64  326.78  291.42  276.5
=525.24 mmHg

Calculul temperaturii pe talerul de extragere a motorinei uşoare

TD2=2810C

QR D 21 = [QF+QA+QA1+QLvs D 2 ]-[QB+QD1+QD’1+QVeD2]

QR D 21 = (73019255+325155.3+528599.35+2053611)-
(36522251+4251325+3521145+7584442) =18522372 kcal/h

7
 QR D2  1
18522372
H t 2  htD 2  1
GR D 21 = = 224.94  185.06 =46071.36 kg/h

GRD 2 1 46071.36
MR D 21 = M D 2 = 212.02 =217.29 kmol/h

mRD 2 1
217.29
mRD 2 1  mD 4  mD AB  mA
PD2=ЛD2 =1320 217.29  291.42  276.5  40.45
=347.42 mmHg

1.2.Caracteristici motorină
Motorină. este, în general, orice combustibil utilizat la motoarele diesel. Cea mai
frecvenţa este un distilat specific din fracţiile uleiului de petrol de combustibil, dar
alternative care nu sunt derivate din petrol, cum ar fi biodieselul, cele din biomasa (BTL)
sau gaz (GTL), sunt în curs de dezvoltare şi adoptare. Pentru a distinge aceste tipuri, derivatul
diesel din petrol se numeşte petrodiesel.
Dieselul cu conţinut de sulf ultrascazut (Ultra-low sulfur diesel - ULSD) este un
standard pentru definirea motorinei cu conţinut de sulf redus în mod substanţial. Începând
din 2007, aproape toţi combustibilii diesel disponibili în America şi Europa sunt de tip
ULSD.
Motorina din petrol - numită petrodiesel sau motorina este produsă prin distilarea
fracţionată a ţiţeiului între 200 ° C (392 ° F) şi 350 ° C (662 ° F), la presiunea atmosferică,
rezultând într-un amestec de lanţuri de carbon care de obicei conţin între 8 şi de 21 atomi de
carbon pe moleculă.
Densitatea motorinei de petrol este de aproximativ 0.85 kg/l (7.09 lb/UŞ gal), cu
aproximativ 18% mai mult decât benzina, care are o densitate de aproximativ 0.72 kg/l (6.01
lb/UŞ gal). Când este arsă, motrina eliberaza 38.6 MJ/l (138700 BTU/UŞ gal) energie, în
timp ce benzina doar 34.9 MJ/l (125000 BTU/UŞ gal), cu 10% mai puţin din punct de vedere
al densităţii de energie, dar 45.41 MJ/kg faţă de 48.47 MJ/kg la benzina, adică cu 6,7% mai
puţină energie specifică.
Motorina este, în general, mai simplu de a fi rafinată din petrol decât benzina, dar
producerea unei motorine de calitate, cu un conţinut scăzut de sulf, care necesita un procesc

8
tehnologic mai complicat precum îi politicile de piaţă au făcut ca la ora actuală motorina să
aibă acelaşi preţ ca şi benzină, uneori mai ridicat.
Spre deosebire de motoarele pe benzină şi de motoarele cu gaz petrolier lichefiat
(GPL), motoarele diesel nu funcţionează prin cu aprindere cu scânteie de înalta tensiune
(bujii). Un motor diesel comprima aerul din interiorul cilindrului la presiuni ridicate
(raporturile de compresie de la 15:1 la 21:1 sunt comune); apoi diesel-ul este, în general,
injectat direct în cilindru.
Temperaturi ridicate din interiorul cilindrului fac ca motorina să reacţioneze cu
oxigenul în amestec, ceea ce duce la ardere şi expansiune, producând lucru mecanic şi
punând în mişcare pistonul. Motoarele diesel au un randament mai bun decât motoarele cu
ardere internă, oferind putere mult mai amre la rotaţii mult mai mici şi fiind mult mai
economice.
Dezavantajul este dat de faptul că, la temperaturi scăzute, sub -19 °C, motorina
devine vâscoasa şi este mult mai greu, dacă nu imposibil, să mai potă fi folosită ca şi
combustibil, astfel că trebuie adăugaţi aditivi care să o păstreze în starea lichida. Motoarele
diesel actuale, au o economie de combustibil mai bun decât motoarele pe benzină echivalente
şi să produc mai puţine emisii de gaze cu efect de seră.
Economia lor mai mare se datorează conţinutului mai mare de energie pecontinutul
de litru de motorină şi eficientă intrinsecă a motorului diesel. Este drept ca motorina-
petrodiesel are ca rezultat în urma arderii o cantitate mai mare de gaze cu efect de seră pe
litru comparativ cu benzina5, economiile de combustibil de 20- 40% mai bine realizate de
motoare diesel moderne compensează acest fapt, astfel că un vehicul cu motor diesel emite
gaze cu efect de seră cu 10-20% mai puţin decât vehiculelel pe benzină comparabile ca şi
capacitate. S.U.A. au consumul de motorină estimat la 200 miliarde de litrii anual, cam de
50 de ori mai mare faţă de cel al României.

9
 Capitolul 2. Analize produse petroliere lichide. Densitate motorine

2.1. Scurtă descriere

Densitatea (masa specifică) ρ a unui corp este raportul dintre masa lui m şi volumul
sau V: ρ = m/V
Greutatea specifică γ este raportul dintre greutatea corpului G şi volumul lui V:
Γ = G/V
Deoarece greutatea unui corp este egală cu produsul dintre masa m şi acceleraţia
căderii libere g, greutatea specifică este: γ = mg/V

Figura 2.1. Densimetru Anton PAAR model nr 191

În timp ce densitatea unui corp este invariabilă, greutatea specifică este variabilă în
diferite locuri ale globului pământesc, condiţiile de temperatură şi de presiune rămânând
aceleaşi. Pentru a se evita infuenta acceleraţiei se foloseşte termenul de densitate relativă d

10
(masa specifică relativă), care reprezintă raportul dintre greutatea specifică a corpului la o
temperatură data şi greutatea specifică a unui corp de referinţă (etalon), determinate în
acelaşi loc, sau raportul dintre densitatea corpului şi densitatea unui corp de referinţă, aflat
într-o stare dată.
De cele mai multe ori, în industria petrolieră, termenii de greutate specifică şi
densitate, sunt luaţi în sens relativ. În lucrarea de faţă prin densitate se înţelege densitate
relativă.
Densitatea relativă constituie una dintre caracteristicile de bază ale produselor
petroliere, servind la stabilirea calităţii şi dând indicaţii asupra acestora.

Figura 2.2. Aparat pentru determinarea densitatii motorinelor – determinare manuala

11
2.2. Determinarea densităţii cu picnometrul
Această metodă este folosită pentru toate produsele petroliere atunci când se cere o
mare precizie în determinare sau când celelalte metode nu pot fi aplicate. Ea se bazează pe
compararea maselor unor volume egale de produs şi apa.
Picnometrele sunt vase calibrate de sticlă, prevăzute cu dopuri şlefuite, de diferite
forme şi capacităţi, având un volum precis, marcat pe sticla.
La determinarea densităţii cu picnometrul este necesar să se verifice cifra de apă a
acestuia cel puţin o dată la 20 de determinări.
Cifră de apă a picnometrului este masa apei distilate, la 20oC, conţinuta de
picnometru astupat cu dop şi umplut complet, inclusiv canalul capilar, sau la picnometrele
neprevăzute cu capilare, până la reper.
Picnometrul curat şi uscat, după ce a stat circa 1h în camera de balante pentru a lua
temperatura acesteia, este cântărit, împreună cu dopul, pe balanta analitică cu precizia de
0,0002 g. Apoi se umple cu apa distilată de 18-20oC, cu o pipetă, curata şi uscată, după care
este şters la exterior şi introdus, astupat, în termostat sau baia de apă la 20 ± 0,1oC, unde se
menţine 30 min.
Excesul de apă ieşit prin tubul capilar este îndepărtat cu o hârtie de filtru. După
aceasta, picnometrul este scos din termostat sau din baie, este şters perfect la exterior şi se
cântăreşte cu aceeaşi precizie.
Cifră de apă se calculează cu formula: m = m2 – m1, în care:
 M este cifra de apă a picnometrului, în g
 M1 – masa picnometrului gol, în g
 M2 – masa picnometrului cu apa distilată la 20oC, în g
Densitatea la 20oC în raport cu apă la 20oC se calculează cu relaţia:
m3 - m1
d20
20 =
m
În care:
 M3 este masa picnometrului cu produs la 20oC, în g
 Densitatea astfel obţinută este recalculata în densitate d204.
 Precizia determinării densităţilor obţinute cu picnometrul este cuprinsă între 0,004 şi
0,0002.

12
2.3. Determinarea densităţii cu balanta Mohr-Westphal
Metodă este folosită pentru toate produsele petroliere lichide, cu excepţia eterului de
petrol şi a gazolinei.
Balanţa Mohr-Westphal este compusă dintr-o pârghie cu braţe neegale rezemata pe
o prismă de metal. Braţul scurt are fixat la capăt o contragreutate prevăzută cu ac, iar cel
lung este împărţit în 10 diviziuni egale; dintre acestea nouă sunt însemnate prin câte o
crestătură, iar a zecea are un mic cârlig de care este agăţat, cu o sârmă de oţel subţire,
plutitorul din sticlă, etalonat, prevăzut în interior cu un termometru. Pârghia este adusă la
echilibru cu ajutorul şuruburilor de călare. Corpul plutitorului este introdus apoi într-un
cilidru de sticlă.
Produsul de analizat cu viscozitatea de maximum 35 0E la 50 0C este turnat (prin
scurgere pe o baghetă) în cilindru până ce corpul plutitor şi circa 15 mm din lungimea sârmei
de suspendare sunt cufundate în produs. Se restabileşte echilibrul balanţei prin aşezarea de
greutăţi pe pârghie, începând cu cea mai mare şi apoi se determina densitatea prin citirea
notaţiilor de pe braţul pârghiei, în dreptul greutăţilor respective, la temperatura indicată de
termometru.
Densitatea la temperatura determinării (dt) se calculează cu relaţia:
Dt = dtnda + 0,0012(1 – dtn)
În care: dtn = densitatea necorectata, citită la temperatura t (0C), g/cm3;
Da = densitatea apei, citită la temperatura t (0C), g/cm3 (conform tabelului 3);
0,0012(1 – dtn) = corecţia de vid (0,0012 reprezintă densitatea aerului în g/cm3 la 20 0C şi
presiune de 760 mm Hg)
Tabel 3. Densitatea apei la temperaturi cuprinse între 10 şi 30 0C, g/cm3
Temperatura, 0C Densitatea, g/cm3 Temperatura, 0C Densitatea, g/cm3
10 0,99970 21 0,99799
11 0,99961 22 0,99777
12 0,99950 23 0,99754
13 0,99938 24 0,99730
14 0,99925 25 0,99705
15 0,99910 26 0,99679
16 0,99894 27 0,99652
17 0,99878 28 0,99624
18 0,99860 29 0,99595

13
 19 0,99841 30 0,99565
20 0,99821
Densitate astfel obţinută este apoi recalculata la temperatura de referinţă.

2.4. Determinarea densităţii cu areometrul sau cu termoareometrul

Metoda este folosită pentru ţiţeiuri şi produse petroliere lichide a căror vâscozitate
nu depăşeşte 35oE la 50oC; pentru produsele cu vâscozitate mai mare se diluează cu un
volum egal de petrol rafinat de densitate cunoscută având aceeaşi temperatură ca şi produsul
de cercetat.
Metoda se bazează pe determinarea volumului dizlocuit de un areometru sau
termoareometru care se cufundă în lichidul a cărui densitate se determina, în momentul în
care pluteşte în lichid fără să oscileze.
Areometrul este un corp plutitor de sticlă cu pereţii subţiri, de formă cilindrică, având
capătul inferior îngreunat cu alice de plumb sau cu mercur şi partea superioară cu diametrul
mai mic, în interiorul căreia este fixată scara densităţii cu diviziuni de 0,001; 0,002 sau 0,005.
Termoareometrul este un areometru prevăzut la partea inferioară cu un termometru
montat în interior care măsoară temperatura la care se face determinarea.
Pentru determinarea densităţii produselor petroliere se întrebuinţează o serie de
aerometre sau termoaerometre care să acopere toată gama densităţilor cuprinse între 0,610
şi 1,000.
Produsul de analizat se toarnă într-un cilindru de sticlă sau metal, curat şi uscat,
menţinut în poziţie verticală. Areometrul sau termoareometrul perfect curat şi uscat ţinut de
partea superioară, se introduce în lichid astfel încât să nu atingă cilindrul.
Citirea densităţii se face după stabilirea poziţiei areometrului sau termoareometrului
şi după ce temperatura produsului devine staţionară. După citirea densităţii se citeşte şi
temperatura produsului la termoareometru, sau termometrul introdus în lichid, când se
utilizează areometru.
Densitatea citită la temperatura produsului este recalculata la temperatura de
referinţă.
Atunci când temperatura la care se execută determinarea este diferită cu minimum
10oC de temperatura la care s-a etalonat areometrul sau termoareometrul se aplică corecţia
pentru dilataţia cubică a sticlei, conform formulei:

14
 densitatea citita
Densitatea corectata =
1 + 0,00024(t - t1)
În care:
 0,000024 este coeficientul de dilataţie cubică a sticlei;
 T - temperatura la care s-a executat determinarea, în oC;
 T1 - temperatura la care s-a etalonat aparatul, în oC
Pentru produsele cu vâscozitate mai mare de 35oE la 50oC, care se diluează cu un volum
egal de petrol, calculul densităţii se face cu formula:
D = 2d1 – d2
În care:
 D este densitatea produsului de analizat, la temperatura determinării;
 D1 – densitatea amestecului, la temperatura determinării;
 D2 – densitatea petrolului, folosit pentru diluare, la aceeaşi temperatură.
Precizia determinării este de 0,0005 la repetabilitate şi 0,001 la reproductibilitate
pentru produsele cu o vâscozitate până la 35oE la 50oC, de 0,002 la repetabilitate şi 0,003
la reproductibilitate pentru cele cu vâscozitate de peste 25oE la 50oC.
Aparatul este format dintr-un vas cilindric de sticlă groasă, etanşat la ambele capete
cu garnituri speciale şi prins într-o armătură metalică, având la partea inferioară doua ventile
cu ac pentru intrarea şi ieşirea gazului lichefiat. La partea superioară a aparatului, un alt
ventil cu ac serveşte pentruevacuarea gazului lichefiat. Areometrul se introduce în aparat
numai la montarea acestuia.

2.5. Aparatura folosita in determinarea densitatii

Figura 2.3. Picnometre: a) simplu; b) cu termometru.

15
 Figura 2.4. Areometre (densimetre sau plutitori liberi): a) simplu; b) cu
termometru; c) citirea densităţii cu areometrul.

Figura 2.5. Balanţa Mohr – Westphal: 1 – stativ; 2 – tijă suport; 3 – buton de fixare; 4
– suport - cuţit sau furcă; 5 – pârghie cu braţe inegale; 6 – plutitor; 7 – călăreţi; 8 –
cârlig; 9 – contragreutate; 10 – şurub de reglare; 11 – cilindru gradat.

16
 Figura 2.6. Densimetru model ANTON PAAR nr75

Modul de lucru:

a) Determinarea densităţii relative cu ajutorul areometrului:

Metoda constă în scufundarea unui areometru de construcţie adecvată în lichidul
de analizat aşa cum se prezintă în Fig.1.

Într-un cilindru gradat se introduce lichidul de analizat (benzină, motorină etc.) până la 3/4
din volumul cilindrului. Areometrul bine curăţat se scufundă în lichid, având grijă să nu atingă pereţii
de sticlă. Citirea se efectuează privind tangent scala gradată a areometrului în direcţia meniscului
superior al lichidului.

17
 Valoarea citită reprezintă dt cu care se calculează apoi d20, d15,56 şi d 0API, folosind
4 4 15,56

b) Determinarea densităţii relative cu ajutorul picnometrului:

Picnometrul curat şi uscat se cântăreşte la balanţa analitică împreună cu dopul
său, masa obţinută notându-se cu m1. Se umple picnometrul cu apă distilată, astfel
încât nivelul apei să fie exact la nivelul superior al dopului (excesul ieşit prin capilară,
deasupra dopului, se şterge cu o hârtie de filtru). Picnometrul cu apă se cântăreşte din
nou la balanţa analitică, obţinându-se masa m2. Se goleşte picnometrul, se usucă şi
se umple cu lichidul de analizat (benzină, motorină etc.), procedându-se că mai sus.
Se cântăreşte din nou, iar masa determinată se notează cu m3.

Cu masele obţinute se calculează densitatea relativădt:

Cunoscând dt se calculează apoi d20, d15,56 şi d 0API

c) Determinarea densităţii relative cu ajutorul balanţei Mohr Westphal:

În cilindrul (11) se introduce apă distilată astfel încât nivelul apei să depăşească cu
circa 15 mm plutitorul (6). Plutitorul nu trebuie să atingă pereţii cilindrului. Scufundând
plutitorul în apă din

Cilindru, echilibrul balanţei se strică. Prin urmare, balanţa se reechilibrează punând

diverşi călăreţi (cu mase diferite) pe pârghia (5) în dreptul anumitor diviziuni (1, 2, 3...).
După stabilirea echilibrului se calculează masa volumului de apă (m1), dezlocuit de
plutitor, prin însumarea tuturor greutăţilor (călăreţilor) folosite, ţinând cont şi de
diviziunile unde au fost aşezate. Se scoate plutitorul din apă, se usucă şi se scufundă într-
un cilindru cu lichidul de analizat (benzină, motorină etc.), procedându-se ca şi în cazul
apei. Se calculează masa m2, respectiv masa volumului de lichid dezlocuit de plutitor.
Cunoscând dt se calculează apoi d20, d15,56 şi d 0API

18
 Tabelul 4. Prezentarea rezultatelor
Produsul Aparatul utilizat t Densitatea
petrolier pentru
(0C)
analizat determinarea
densităţii D’ D 0API
Dt D2 D15,5
0 6
4 4 15,56
Areometru

Picnometru

Balanţa

Mohr Westphal

2.6. Aditivi pentru motorine

Tip de aditiv Substanţa activă Acţiune

Acceleratori Eter etilic (C2H5)2O, Favorizează

de ardere nitrometan, CH3NO2, procesul de
azotat de etil, ardere, măresc
C2H5NO3, valoarea CC

Antioxidanţi Polifenoli Reduc viteza

reacţiilor de
Amine, poliamine
oxidare şi
formarea
compuşilor
insolubili

Anticorozivi Săruri de amoniu, Micşorează

amine clorurate, acid efectul coroziv
al motorinei şi al

19
 linoleic dimerizat, produşilor de
antrachinona ardere

Dispersanţi, Alchilamine, polimeri Dispersează

detergenţi polari, hidroperoxid depunerile în
de cumen, compuşi particule uşor
organici cu Ba, Ca, P antrenabile în
gazele de ardere

Anticongelanţi Oligomeri sau Determină

polimeri scăderea
inferiori;produşi de punctului de
condensare ai congelare şi
naftalinei cu derivaţi împiedică
halogenaţi gelifierea

Aditivi contra Sulfonaţi de Ba Reduc emisia

fumului negrului de fum
(R-SO3)2Ba
în gazele de
eşapament

20
 Capitolul 3. Metoda practica

În încăperea din laborator, temperatura trebuie să fie cuprinsă între 20-27 grade C.
Presiunea atmosferică se măsoară cu barometrul. Valorile înregistrate se notează conform
procedurii într-un caiet înregistrări condiţii de mediu.
Probă este eşantionata de către EI, sub supravegherea RI.
Probele se manipulează astfel încât, pierderile să fie minime, temperatura probei să nu scadă
sub TIC sau cu 20 grade peste punctul de curgere.
Aparatele pentru efectuarea probei şi sticlăria sunt pregătite conform procedurilor în
vigoare.
Materiale şi reactivi folosiţi:
- Seringi
- Pahar Berzelius
- Apă, dublu distilată
- Acetona
- Silicagel
Valorile determinate se înregistrează.
Determinarea densităţii pentru un produs petrolier lichid într-un laborator autorizat
este supervizata de un responsabil încercări şi efectuată de un executant încercare.
Responsabilul încercări verifica probele, supervizează eşantionarea probelor şi
formarea eşantioanelor de referinţă. Înregistrează eşantioanele de referinţă.
Repartizează în lucru probă, asigura documentaţia necesară efectuării probei şi
răspunde de efectuarea corectă a acesteia. După finalizarea probei, înregistrează rezultatele
şi urmăreşte colectarea şi distrugerea resturilor.
Executantul încercării, executa încercările conform procedura, efectuează încercarea
şi înregistrează în caietul de încercări corectitudinea execuţiei încercărilor.
Introduce rezultate în sistem, eşantionează probele în vederea executării încercărilor,
formează, sigilează şi etichetează eşantioanele de referinţă.

21
 Metodă practică de determinare a densităţii motorinei în laborator.
Pentru proba practică, am folosit densimetrul automat DMA 4500M.

Figura 3.1. Aparat pentru determinarea densitatii DMA 4500 M.

În figură 3.1. Este prezentat aparatul automat DMA 4500M. Este un aparat modern,
cu ecran color tactil, adaptoare de intrare şi ieşire al probelor, led indicator de funcţionare.
Pentru umplerea celulei de măsurare folosim o seringă.

Caracteristici tehnice şi performante:

- Domeniul de măsurare: 0 - 3 g/cm3
- Repetabilitatea densităţii
- Acurateţe densitate: 5x0,00001 g/cm3
- Repetabilitatea temperaturii: 0.01 C
- Volum de probă - 3 mL
- Detectarea automată a bulelor
- Corecţie de vâscozitate pe întreg domeniul
- Oscilator de referinţă

22
 Figura 3.2. Stratificare unei probe de motorina.
Principiul de funcţionare
Determinarea densităţii se face prin schimbarea frecvenţei de oscilaţie a unui tub
sub formă de U, cauzată de schimbarea masei tubului când se introduce proba de analizat.
Temperatura ambiantă poate varia între 15-35 grade C.
Metoda folosită pentru determinarea densităţii este metoda cu scop general - densitate
specifică, condiţie de densitate, măsurare la 20 grade C.
Se alege din meniul aparatului metoda şi se apasa OK.
Pentru fiecare metodă folosită, selectam modul de măsurare pe care îl dorim.
Înainte de a porni aparatul, verificăm:
1. Conexiunea tuburilor
2. Etanşarea conexiunilor
3. Solvenţii de curăţare
4. Metoda setată.

23
 Pentru introducerea probei în aparat, folosim seringă, umplută în prealabil cu 2mL
produs.
Se introduce proba în aparat şi se lasa seringa în adaptorul aparatului pe perioada
determinării.
La finalizarea determinării, notam rezultatele.
În cazul în care, din anumite motive, determinarea nu s-a efectuat, aparatul afişează un
mesaj şi reluăm paşii anteriori.
Aparatul se verifică săptămânal cu aer şi apa distilată.
Se notează oră şi data verificării aparatului.
Pentru protecţia echipamentului, vom folosi ecranul tactil doar cu mâinile curate şi
uscate fără a apăsa puternic.
Se evita vărsarea produselor petroliere pe suprafaţa densimetrului. Pentru a curăţa
carcasa aparatului, se foloseşte o cârpă moale umectata cu etanol sau apă caldă.
Pentru a preveni condensarea în celulă de măsurare, se utilizează un cartuş de
uscare. Cartuşul de uscare asigura aer uscat pentru uscarea celulei de măsurare.

24
 Capitolul 4. Norme de protecţie a muncii în laborator

PREVEDERI GENERALE

Conţinut.

Art. 1. - Normele specifice de securitate a muncii pentru laboratoarele de analize fizico-

chimice şi mecanice cuprind prevederi specifice de securitate a muncii pentru prevenirea
accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale, în activităţile desfăşurate în
laboratoarele de analize fizico-chimice şi încercări mecanice.

Scop

Art. 2. - Scopul prezentelor norme este eliminarea sau diminuarea riscurilor de accidentare
şi îmbolnăvire profesională existente în cadrul acestor activităţi, proprii celor patru elemente
componente ale sistemului de muncă (executant - sarcina de muncă - mijloace de producţie
- mediu de muncă).

Domeniu de aplicare

Art. 3. - Prezentele norme specifice se aplică activităţilor desfăşurate în laboratoarele de

analize fizico-chimice şi încercări mecanice deţinute de persoane juridice sau fizice, care
utilizează lucrători angajaţi cu contract de muncă sau sub altă formă legală.
Art. 4. - (1) Prevederile prezentelor norme se aplică cumulativ cu prevederile Normelor
generale de protecţie a muncii
(2) Pentru activităţile nespecifice sau auxiliare efectuării analizelor fizico-chimice şi
mecanice se vor aplica cel puţin prevederile normelor specifice şi ale celorlalte acte
normative prezentate în anexa 1
Art. 5. - Persoanele juridice sau fizice care deţin laboratoare în care se realizează analize
fizico-chimice şi/sau mecanice sunt obligate să elaboreze şi să aplice instrucţiuni proprii de
securitate a muncii.

Revizuirea normelor

Art. 6. - Prezentele norme se vor revizui periodic şi vor fi modicicate, ori de câte ori este
necesar, ca urmare a schimbărilor de natura legislative, tehnică, etc., survenite la nivel
naţional, ale unităţilor sau proceselor de muncă.

25
PREVEDERI COMUNE PENTRU ACTIVITĂŢILE DIN LABORATOARELE DE
ANALIZE FIZICO-CHIMICE ŞI MECANICE

Încadrarea şi repartizarea personalului pe locuri de muncă

Art. 7. - Analizele fizico-chimice şi încercările mecanice vor fi executate numai de personal

calificat şi instruit special pentru operaţiile respective, respectându-se întocmai instrucţiunile
tehnice, tehnologice de protecţie a muncii şi PSI.
Art. 8. - Examinarea şi avizarea medicală sunt obligatorii la încadrarea în muncă. Efectuarea
controalelor medicale în vederea angajării, periodicitatea controalelor ulterioare,
investigaţiile clinice şi de laborator se stabilesc prin norme de către Ministerul Sănătăţii.

Instruirea personalului

Art. 9. - Instructajul de protecţie a muncii se va face pe faze, în conformitate cu prevederile

Normelor generale de protecţie a muncii.
Art. 10. - Intervalul dintre două instructaje periodice va fi de 30 zile calendaristice pentru
personalul cu studii medii (laboranţi, tehnicieni) şi de 90 de zile calendaristice pentru
personalul cu studii superioare.
Art. 11. - Personalul care deţine funcţii de conducere -sef laborator -isi însuşeşte cunoştinţele
de protecţie a muncii prin studiu individual, iar verificarea cunoştinţelor asimilate se va face
prin examinare în comisii şi la date stabilite de conducerea unităţii.
Art. 12. - (1) Este obligatorie efectuarea unui instructaj special de protecţie a muncii înainte
de realizarea unei analize sau încercări care are caracter de noutate, se execută foarte rar sau
se înscrie într-o lucrare de cercetare.
(2) Instructajul special se va face de conducătorul direct al locului de muncă sau de către
conmducatorul lucrării de cercetare şi va cuprinde măsurile de protecţie a muncii care trebuie
respectate la realizarea analizei/încercării, luându-se în considerare condiţiile concrete ale
locului de muncă la momentul dat.
(3) Verificarea efectuării şi însuşirii acestui instructaj se va face de către şefii ierarhici, prin
sondaj.

Dotarea cu echipament individual de protecţie

Art. 13. - Toţi lucrătorii din laboratoarele de analize fizico-chimice şi încercări mecanice
sunt obligaţi să utilizeze echiupamentul de protecţie adecvat, conform "normativului cadru
de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie" emis de MMPS.

26
Organizarea locului de muncă şi a activităţii

Art. 14. - Şeful de laborator răspunde de aplicarea şi respecatrea tuturor normelor de

securitate a muncii în timpul efectuării analizelor fizico-chimice şi/sau încercărilor
mecanice.
Art. 15. - Accesul în laboratoare sau în incinta acestora este permis numai cu consimţământul
conducerii laboratorului.
Art. 16. - Se interzice blocarea cailor de acces, a culoarelor prin amplasarea pe ele a
utilajelor, aparatelor, meselor sau prin depozitarea de materiale sau obiecte.
Art. 17. - Se vor evita deplasările inutile la locurile de muncă.
Art. 18. - Căile de acces ale laboratoarelor vor fi menţinute libere şi curate, îndepărtându-se
imediat materialele şi scurgerile căzute pe pardoseală.
Art. 19. - Este interzis să se lucreze în instalaţii improvizate sau insuficient calculate în ceea
ce priveşte rezistenţa şi securitatea pe care trebuie să le ofere fazele de lucru pentru care sunt
indicate.
Art. 20. - Este interzisă utilizarea recipientelor sub presiune, a preselor, maşinilor de ridicat,
etc., fără avizele necesare sau după termenul scadent de verificare.
Art. 21. - Maşinile sau aparatele care au mecanisme sau piese în mişcare de rotaţie, translaţie
sau oscilaţie şi care pot provoca accidente, nu pot fi puse în funcţiune fără a avea montate
apărătorile de protecţie corespunzătoare.

27
 Bibliografie

 www.wikipedia.com
 The Future of the Hydrogen Economy: Bright or Bleak? Original Version of 15 April
2003, updated 26 February 2005. Ulf Bossel, Fuel Cell Consultant,; Baldur Eliasson,
Formerly: ABB Corporate Research and Gordon Taylor G T Systems.
www.efcf.com/reports
 Batteries, Supercapacitors, and Fuel Cells: Scope". Science Reference Services. 20
Aug 2007. http://www.loc.gov/rr/scitech/tracer-bullets/batteriestb.html#scope.
Retrieved 11 Feb 2009.
 Metode de functionare aparat 4500 DMA M.

28
 Concluzii

 Motorina are avantajul că necesită mai puțină rafinare

 Metodele de determinare a densităţii produselor petroliere lichide au avansat şi au
aparat aparate performante ce determina densitatea cu o corecţie aproape inexistentă
 Metodele practice necesita extrem de mult timp, iar corectitudinea rezultatelor
depinde de mulţi factori

29