Statul şi politica

Regimuri si idei politice. Dictaturi si democraţii

• În prima jumătate a secolului al XX-lea, democraţiile au pierdut teren în faţa unor regimuri

politice dictatoriale sau autoritare. Democratice, la începutul celui de-al doilea război mondial,

mai erau SUA si câteva state europene.

• După al doilea război mondial, democraţia a pierdut din nou teren în faţa regimurilor de

„democraţie populară" susţinute de sovietici.

• Dictatura a fost regimul favorit al ideologiei fasciste în Italia si Germania si al celei comuniste în

Uniunea Sovietică, estul Europei, China, alte ţări asiatice.

• Statul fascist italian a suprimat statul liberal, a organizat societatea pe prin¬cipii corporatiste si a

extins intervenţia statului, în Germania, regimul nazist a propovăduit teorii rasiste, în numele

cărora a declanşat al doilea război mondial.

• Altă formă de dictatură este teocraţia, care respinge valorile laice si occidentale si propune

întemeierea vieţii sociale şi politice pe ideologii religioase.

• Unele dictaturi contemporane sunt pragmatice, scopul lor fiind impunerea unor proiecte de

modernizare, de dezvoltare sau de reinstituire a valorilor tradi¬ţionale. Dictaturi din această

categorie s-au manifestat în Turcia, Spania, Portugalia, sau în ţări din lumea a treia, unde au

evoluat spre regimuri despotice.

Forme de organizare statală

• Principalele forme de guvernământ cotemporane sunt republica si monarhia.

Monarhiile constituţionale sunt exemple de democraţii autentice, pe când unele republici sunt

veritabile regimuri autoritare.

• Cele trei mari sisteme de guvernământ sunt: sistemul parlamentar, care funcţionează în Marea

Britanie, sistemul prezidenţial, care funcţionează în SUA, si sistemul semiprezidenţial, care

funcţionează în Franţa.
 Statele în lumea contemporană

• Statele europene au pierdut treptat rolul de lideri mondiali, astfel încât, după al doilea război
mondial, lumea a devenit bipolară.
• După prăbuşirea URSS, SUA sunt principala putere a lumii, dar evoluţia economiei mondiale
transferă puterea de la state la regiuni economice.
• Deşiţări învinse, Germania si Japonia sunt lideri ai dezvoltării economice si tehnologice. SUA încă
sunt pe locul întâi în ierarhia puterilor militare, econo¬mice si culturale.
• Noii poli de putere sunt China, care are un regim politic comunist si unul eco¬nomic capitalist,
Rusia, care se democratizează si care rămâne doar o putere militară.

România

• România, la 1900, se afla în plin proces de modernizare.

• Teoria formelor fără fond, aparţinând lui Titu Maiorescu, scotea în evidenţă pre¬luarea fără rezerve
a formelor occidentale aiecivilizaţiei occidentale, fără ca ele să funcţioneze în realitatea românească.
• Liberalii au contracarat teoria maioresdană cu teoria „formelor generatoare de fond", adoptând o
legislaţie modernă în industrie, agricultură, transport, comerţ, finanţe, învăţământ si armată.
• După 1918, votul universal a modificat substanţialviaţa politică a României.
• Principala forţă politică interbelică a fost Partidul Naţional Liberal, dar au apărut si partide tentate
de proiecte totalitare, precum Mişcarea Legionară.
• Sistemul electoral a funcţionat defectuos din cauza absenteismului, a slabei educaţii politice, a
inconsecvenţei politicienilor, a subordonării aparatului de stat intereselor politice.
• Regimul comunist a fost instaurat în 1945, având toate caracteristicile unui regim totalitar:
represiune politică, economie etatizată, monopartidism.
• După 1989, România a revenit la democraţie, reuşind integrarea în NATO si în Uniunea
Europeană.