UNIVERSITATEA “AL. I.

CUZA “ IASI
FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
SPECIALIZAREA: EDUCATIE FIZICA SI SPORTIVA SCOLARA

IMPLICATIILE EDUCATIEI IN FORMAREA

CONDUITELOR ETICO-PROFESIONALE
IMPLICATIILE DIMENSIUNII MORALE IN PREGATIREA
SI ACTIVITATEA PROFESIONALA

COORDONATOR: Student:
Lector Dr. Popescu Lucian Moisa Mihai-Lucian
Anul I, Master

Sem I Anul Univ. 2018-2019

 CUPRINS

1.Etica profesionala. Implicatiile educatiei……………………………....pg. 4

2. Datoriile dascalului in formarea conduitelor etico-profesionale……....pg. 6

3. Profilul moral. Implicatii in pregatirea si activitatea profesionala….pg. 8

4. Deontologia ……………………………………………………………. pg. 9

5. Importanta educatiei in formarea conduitelor etico-profesionale…..pg. 11

6. Bibliografie ……………………………………………………………..pg. 12

pag. 2
Introducere

Jorge Luis Borges spunea “Poate ca etica este o stiinta care a disparut din toata lumea. Nu-i
nimic, trebuie sa o inventam din nou”. Cuvantul etica provine din frantuzescul éthique, care la
randul lui isi are etimologia din latinescul ethicus și reprezintă conform dictionarului "stiinta care
se ocupa cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare si cu rolul in viata sociala".

Atunci cand ne referim la problematica eticii practice a educatiei sau a deontologiei

pedagogice propriu-zise, nu avem cum sa nu ne referim si la aspectele care privesc profilul moral
al educatorului, continutul si calitatea muncii educative. In unele cazuri, în care constiinta profesionala a antrenorului
si/sau profesorului nu este în acord cu imperativele responsabilitatii profesionale parte a responsabilitatii sociale,
poate sa se ajunga la o stare de conflict intre prestatia profesionala si normativitatea constiintei juridice. Educatia se
realizeaza nu numai in institutiile scolare si familie, ci si oriunde traiesc, conlucreaza sau se intalnesc doi sau mai
multi membri ai societatii deci, si in comunitatile in care se realizeaza excelenta sportiva. In domeniul educatiei fizice
si sportului, realitatea ne dovedeste ca nu este suficient ca abaterile antrenorului sa fie sanctionate numai moral si
etic, este necesar ca antrenorul si/sau profesorul sa fie constient si de consecintele juridice ale conduitelor neconforme
cu deontologia profesionala. O asemenea responsabilitate revine si celor care realizeaza pregatirea formatorilor
sportivilor de performanta. Orice abatere de la exigenta continutului stiintific si pedagogic atat a pregatirii, cat si a
evaluarii viitorilor profesori de educatie fizica si sport si antrenori poate constitui un cadru favorizant conduitelor
ilicite de pe "terenul de sport".
Despre menirea dascalului se pot afirma multe, activitatea lui poate fi abordata din diferite
puncte de vedere. In acest context, analiza rolului educatorului oferea posibilitati multiple si
complexe de studiu. Se pot inteprinde cercetari diverse si multiple care sa urmaresca activitatea,
evolutia tanarului profesor, ajungandu-se pana la analiza muncii cadrelor didactice cu experienta,
cu bogate realizari. Pe baza concluziilor desprinse se pot stabili autentice principii privind
formarea profesorului si menirea acestuia “purtator, distribuitor si transmitator de cultura”. De-a
lungul timpului, in toate comunitatile cadrul didactic este considerat ca fiind unul dintre
reprezentantii de baza ai fenomenului cultural din societate, el avand rolul principal in formarea si

pag. 3
educarea generatiilor tinere pentru o mai buna integrare sociala. In plus, societatea democratica
solicita educatorului sa faca eforturi si pentru a oferi o sansa fiecarui individ in functie de propriile
cerinte, aspiratii si aptitudini.
Avand in vedere importanta sociala a muncii cadrului didactic si implicatiile pe care le are
munca educativa, aspectele legate de rolul pe care trebuie sa il aiba dascalul in etapa actuala, stau
in centrul atentiei atat a educatorilor, a specialistilor stiintelor educationale- psihologi, sociologi
dar si a organizatiilor nationale si internationale- unitati de cercetare, ministere. Astazi, cand in
intreaga societate au loc prefaceri, transformari si scoala trebuie sa urmeze aceste schimbari.

1.Etica profesionala. Implicatiile educatiei

Profesiunea reprezinta o “ocupatie, indeletnicire, cu caracter permanent pe care o exercita

cineva in baza unei calificari corespunzatoare”.
Viata profesionala a individului reprezinta o structura complexa in care omul apare ca o
personalitate cu multiple valente: el este membru al unui colectiv, este participant activ la
realizarea unor relatii morale, el stabileste relatiile sociale cu ceilalti oameni. In cadrul muncii
eticul are un loc foarte important, fiind implicat in constiinta si conduita profesionala a fiecarui
individ.
Orice activitate, pentru a se desfasura in bune conditii trebuie organizata, condusa si
controlata. Un rol deosebit in asigurarea bunei derulari a diferitelor faze a unui proces il are modul
in care este condus. Si cadrul didactic este in postura de conducator. In intreg procesul instructiv-
educativ profesorul are rolul conducator, in munca de diriginte trebuie sa conduca activitatea unei
clase, sa le acorde elevilor asistenta, in diferite probleme personale si sociale.
Cadrul didactic este in postura de conducator, in situatia in care coordoneaza activitatea
cercului metodic, este inspector scolar, indeplineste functia de director de scoala, etc. nu oricine
poate fi un bun conducator. Un bun conducator trebuie sa aiba o serie de calitati, o buna pregatire
profesionala, cunostinte de management, psihologie, etc.
Profesiunea de dascal, de educator, implica prin excelenta, un ideal moral si de aici la fapta
ca si o consecinta a unui model educativ cu mare eficienta educativa.
Modelul educativ al profesorului trebuie sa devina un ghid de comportament etic si tehnic
pentru cei educati si un criteriu de referinta al aprecierii muncii acestuia.

pag. 4
 Calitatile etice, cuprinse in “Statutul cadrelor didactice” implica aptitudini de competent,
de transfer, de convingeri, de disciplina, de autoritate, de responsabilitate si altele. Cadrul didactic
trebuie sa stimuleze creativitatea elevilor, sa le dezvolte aptitudinea gandirii si de cunoastere. El
trebuie sa devina un mediator al stiintei, al omeniei, etc.
In unul dintre discursurile sale academicianul Mircea Malita afirma: “Nu poti fi dascal
daca la vederea unui tanar nu ai o tresarire emotiva si o inclinare de a-I vedea destinul, daca nu
poti imbraca intr-o caldura generoasa relatia cu el”.
Profesiunea de educator- scria J. Thill- este “o mare si frumoasa profesiune care nu se
paraseste odata cu hainele de lucru, o profesiune aspra dar placuta utila si mandra exigent si
libera, o profesiune in care mediocritatea nu este permisa si in care pregatirea exceptionala este
abia satisfacatoare, o profesiune care epuizeaza si invioareaza, care dispereaza si exalta, in care
a stii nu inseamna nimic fara emotii si in care dragostea devine sterila fara forta spirituala si
morala pe care o transformam in misiune”.
Dascalul adevarat are datoria de a iradia permanent corectitudine si modele de conduita
profesionala, etica si morala. El trebuie sa-si formeze convingerea ca dezvoltarea proprie este
conditionata de angajarea sa activa, de depasirea dificultatilor, de a actiona pentru a deveni unic si
de neinlocuit, de a-si asigura prin valorile create permanenta in constiinta semenilor.
Responsabilitatea sa, autentica si nelimitata, decurge tocmai din libertatea de actiune care, traita la
intensitate maxima, convinge despre valoarea permanenta a aspiratiilor profesionale in detrimentul
conformismului rigid.
In acest context, personalitatea profesionistului trebuie sa capete trasaturi superioare de
independenta si responsabilitate, de generozitate si bunatate, de frumusete si onestitate. Numai
intr-un astfel de climat se va putea formula sentimental competentei proprii si depline, se va putea
obtine evitarea oricaror discordante intre aspiratii si randamentul performantelor profesionale. Este
de stiut ca cel ce are numai drepturi si dreptate si cel ce considera ca nu mai are nimic de invatat,
nu va putea desfasura o activitate creatoare, se va plafona
A fi profesor inseamna a practica social functia de educator. A fi profesor “inseamna a
educa in primul rand tanara generatie, dar si pe toti ceilalti si in acelasi timp a te educa pe sine”.
In limba romana pentru acesta profesie termenul de dascal (cel care invata pe cineva). Problematica
aceste profesiuni, deosebit de veche si tot atat de importanta, constitue obiectul de studio, pentru
deontologia pedagogica,

pag. 5
 Em. Brandza si D. Muster, subliniind rolul esticului in cadrul profesiunii didactice au aratat
ca “modestia, buna cuviinta, echitatea, discretia si punctualitatea definesc moralitatea dascalului
ca o componenta structurala a personalitatii profesorului real fara de care nici nu ne-am putea
recunoaste”.
Marian Calin, vorbind despre etica ce caracterizeaza activitatea profesorului, arata ca:
“Profesiunea de educator ridica o problematica morala complexa, precum si o constiinta a
drepturilor si indatoririlor in procesul de formare a personalitatii, a caracterului uman in
special”.

2. Datoriile dascalului in formarea conduitelor etico-profesionale

Realizarea in activitatea didactica a preceptelor privind trecerea de la raspundere la

responsabilitate, de la obligatie la datorie, a capatat in etapa actual, un context mult mai larg,
deoarece subsistemul invatamantului este tot mai mult mai ancorat sistemului social general. In
analiza datoriilor personalului didactic trebuie sa pornim de la idea ca, “prin munca pe care o
indeplineste educatorul el este permanent in functie si in exercitarea profesiei sale. El educa nu
numai la catedra, in clasa, ci in fiecare dintre momentele vietii sale personala.”
Analiza datoriilor in sfera profesiunii didactice, datorii ce se prezinta educatorilor sub
aspectul actiunilor premise sia celor interzise, este de competent deontologiei pedagogice.
In sistemul social cadrele didactice, pe langa relatiile cu colegii, se raporteaza la elevi
precum si la alte persoana cu care vin in contact in desfasurarea activitatii lor. In acelasi timp,
educatorii sunt sub periscopul viu si permanent atent al opiniei publice. In toate aceste ipostaze
activitatea educatorului trebuie sa fie intr-o deplina concordant cu statutul si rolul sau.
Dascalul, prin trecerea de la raspundere la responsabilitate, contureaza autentica datorie a
profesiunii didactice, aceea care oferta libertatea responsabilitatii, mai ales in cadrul permisiunilor
nonobligatorii. Aceste actiuni permise, dar care nu sunt obligatorii, raman la libera alegere si
initiativa a fiecarui cadru didactic. In cazul permisiunilor nonobligatorii se realizeaza autentica
datorie a dascalului, se pun in valoare tactul si maiestria pedagogica, capacitatea empatica, etosul
didactic, umorul si altele.
Tactul pedagogic este o forma de manifestare a tactului care apare numai in activitatea
comuna, in interactiunea dintre dascal si elev. Tactul pedagogic reprezinta “grija cadrului didactic

pag. 6
pentru a nu leza demnitatea elevului si a-l influenta educatic sau instructiv in chip ingenios, fara
duritate si evitand conflictele. Tactul pedagogic are o serie de aspecte generale care sunt legate de
integritatea morala,, de un comportament omenos, sensibil, prietenos, atent, manierat, civilizat,
calm, echilibrat care trebuie sa caracterizeaza nu numai cadrul didactic, ci pe fiecare individ.
Cadrul didactic are menirea de a-l invata pe copil, sa-i transmita cunostinte, sa-i formeze
deprinderi pe baza carora sa poata sa se realizeze in viata. Poate raspunde in mod eficient acestor
cerinte numai acel dascal care are o buna pregatire profesionala, stapaneste la un inalt nivel
obiectul de studiu pe care il preda, are capacitatea de a transmite aceste cunostinte,, poate sa-l faca
pe elev sa inteleaga, sa asimileze si sa aplice in mod eficient cele invatate. Un asemenea
comportament este determinat de constiinciozitate, tenacitate, perseverenta in munca, de
initiative in indeplinirea sarcinilor, de spiritul de raspundere de care da dovada dascalul in intreaga
sa activitate. “Pentru fiecare problema pe care o ridica practica pedagogica, profesorul care
manifesta tact pedagogic, gaseste rapid si sigur solutii care dau cele mai bune rezultate, fata ca
prin aceasta sa scada exigenta fata de elevi”.
Dintre caracteristicile care privesc activitatea didactica, una dintre cele mai insemnate este
cea legata de relatiile cu elevii, de modul in care dascalul reuseste sa inteleaga personalitatea
coplexa a elevului, comportamentul acestuia, masura in care cadrul didactic este dispus sa
colaboreze cu cel educat, sa aibe grija de el si sa-l indrume.
Un alt aspect al tactului pedagogic este cel care se refera la respectarea personalitatii
elevului.
Un alt aspect deosebit de manifestare a tactului pedagogic este legat de aprecierea activitatii
elevilor, de notarea lor. Este important ca toti elevii sa fie tratati pe picior de egalitate, sa se
institute un spirit de echitate. Dascalul trebuie sa demonstreze ca stie nu numai sa-I invete pe elevi,
dar sis a-I aprecieze in mod obiectiv, sa-I stimuleze in munca, sa le creeze o motivatie
corespunzatoare.
Etica profesionala a dascalului, umanismul sau il determina sa manifeste interes deosebit
fata de copiii defavorizati, cei cu nevoie speciale sau cu probleme deosebite. Grija fata de acesta
categorie de elevi, comportamentul prin care sa compenseze nevoile acestor copii, actiunile prin
care sa amelioreze suferintele lor, insufarea increderii in semenii care ii sprijina, redarea poftei de
viata prin intoducerea unei atmosphere de optimism, constitue o datorie estica ce isi are originea
in umanismul profesiunii didactice.

pag. 7
 Profesorul trebuie sa se comporte cu tact pedagogic in interesul indeplinirii constiincioase
a obligatiilor umanitare inscrise in codul propriei sale profesiuni, deoarece numai astfel va putea
dobandi deplina multumire si satisfactie a activitatii lui in pedagogice.”
Profesia de dascal este una dintre cele mai nobile, mai frumoase si mai umane profesii. In
egala masura ea face parte dintre acele indeletniciri care te solicita total. Dascalul adevarat nu
poate fi dascal “numai sase ore pe zi, cinci zile pe saptamana si mai putin de patruzeci de saptamani
pe an, ci in cea mai mare parte a momentelor care alcatuiesc existent sa, iar functia il solicita pana
si in clipele vietii sale particulare”. Poate face fata acestor cerinte numai cel care isi iubeste
profesia, cel care simte cu adevarat o dragoste pentru copil, cel care are o chemare puternica pentru
a fi dascal.
In activitatea educatorului umorul ocupa un loc important. Prezinta interes prin capacitatea
dascalului de a-l crea si de a-i suporta efectele si consecintele. Umorul trebuie creat fara ironie si
fara a atinge demnitatea elevilor ori a pedagogilor. Gluma, vorba buna, zambetul trebuie sa fie
prezente in fiecare moment al desfasurarii activitatii si cu atat mai mult in afara clasei. In literatura
de la noi din tara au aparut o seama de lucrari care abordeaza problematica umorului sub diferite
aspecte, inclusiv cel legat de procesul instructiv-educativ. Dintre acestea amintesc “Rasete fara
catalog” de Nicolae Saftu, “Profesori si elevi” sub semnatura lui D. Hameliuc, lucrarea lui W.
Hollerer “Semiotica glumei”.

3. Profilul moral. Implicatii in pregatirea si activitatea profesionala

Profilul moral al profesorului de educatie fizica este comun cu cel al oricarui educator care
trebuie să fie cinstit, corect, obiectiv, inţelegator etc, si in plus trebuie sa manifeste atasament fata
de copii si de educatia acestora, sa ii incurajeze ii in efectuarea exercitiilor dificile, sa nu fie
distant cu aere de superioritate, sa nu fie discriminativ etc, atribute ce sunt cuprinse in codul
deontologic al profesiei.
a) dobandirea de cunostinte morale (instruire morala), care necesita insusirea continutului
moralei, a principiilor ei, inclusiv a conceptelor si principiilor de democratie, de stat de drept, de
patriotism, de umanism, de disciplina constienta, de dragoste fata de munca, de casatorie si familie,
insusirea principiului cooperarii, al respectului reciproc, comportarii civilizate etc; este cunoscut
ca aceste concepte si norme au fost demonetizate in regimul dinainte de Revolutia din decembrie

pag. 8
1989; ele trebuie reconsiderate si abordate in spiritul cerintelor contemporane, ale societatii
democratice si ale statului de drept, in stransa legatura cu drepturile omului;
b) formarea de convingeri si sentimente morale; aceasta inseamna ca notiunile si normele
morale (cunostintele morale) trebuie sa se transforme in trairi afective inalte, demne, care sa
polarizeze in jurul binelui, transformandu-se in convingeri si sentimente morale, aceasta fiind o
imbinare dintre trairea afectiva si ratiune (intelegere).

4. Deontologia

Evantaiul socio-profesional al sistemului national de educatie fizica si sport este deosebit

de larg: profesori, antrenori, militari, medici, ingineri, economisti, functionari publici, etc.Toate
aceste categorii raspund la doua tipuri de influente:
a) influentele educativ- formative ale sistemului care au sustinut direct sau indirect
devenirea lor profesionala si sociala, pe categorii si specialisti;
b) influentele pe care le transmit toate aceste categorii sistemului in functie de specialitate
(profesie) si contextul statutului profesional si codului deontologic propriu (specific) fiecarei
categorii. Activitatea profesionala se desfasoara intr-un cadru moral (ideal, principial ca dimensiune
normativa - universala) si un cadru etic (ansamblu de reguli impartasite care fac distinctiaintre bine si rau)
Normele organizationale profesionale si deontologice ale categoriilor profesionale
implicate in activitatile sistemului national de educatie fizica si sport reprezinta particularitati si
diferentieri specifice. Licentiatul in educatie fizica si sport, in orice ipostaza sau rol s-ar afla,
trebuie sa raspunda exigentelor, normelor etice specifice postului, dar sa sustina dezvoltarea
sistemului in ansamblul sau, printr-o conduita profesionala si morala exemplare, demnitate si
responsabilitate sociala
V. Marcu, S. Maroti, 1995, p.3, subliniind importanta calitatii procesului de formare
continua in imbunatatirea "randamentului activitatii" evidentiaza necesitatea ca "in toate vergile
sistemului sa se treaca de la raspundere la responsabilitate, de la obligatie la datorie ... cerinta si
tendinta superioara este ca in activitatea didactica (manageriala n.n.) profesorul
(managerul,specialistul, n.n.) sa-si asume, pe baza liberei alegeri si a initiativei personale, un set
cat mai larg de actiuni nonobligatorii permise, binenteles, in contextul necesitatii sporirii
constiintei si constiinciozitatii sale ca om si profesionist al educatiei.

pag. 9
 Deontologia profesiunii de antrenor si/sau profesor de educatie fizica si sport, ca si a
oricarui educator trebuie sa se fundamenteze pe un sistem de norme, reguli, cerinte, obligatii
morale profesionale, precum si pe reglementari de ordin juridic, administrativ si tehnico-
profesional care orienteaza activitatea acestora spre corectitudine si eficienta. Este unanim
recunoscut ca performanta, victoria, care atrage dupa sine cununa de lauri, are intotdeauna o
functie etica si sociala. Dar, în acelasi timp, se cunoaste ca, nu de putine ori, în lumea sportului,
nu primeaza protectia drepturilor subiective si interesele legitime ale sportivilor. Astfel, invocand
fulminant valorile sportului, interesele clubului, statului etc., unele persoane fizice sau juridice,
care au atributii în organizarea si desfasurarea activitatilor sportive, incearca sa-si justifice unele
conduite care incalca dreptul sportivilor, pe care ii au sau i-au avut in pregatire, la integrare si
implinire sociala. Din moment ce sportului de performanta i se atribuie si valoare educationala (de
cand Welington a afirmat ca victoria asupra lui Napoleon a fost pregatita pe terenurile de sport de
la Eton), cunoscand ca selectia si pregatirea excelentei in sport în majoritatea cazurilor se
realizeaza la varsta minoritatii, suntem datori sa prezentam unele aspecte ce pot afecta negativ
procesul de realizare a excelentei in sport, precum si cel,cateodata, de realizare sociala a sportivilor
angajati în obtinerea acesteia. Astfel, problema care in munca educativa se punei in cu totul alti
termeni decat in orice alt domeniu de activitate umana este aceea a rebuturilor. Obiectul muncii
educative este omul. Trebuie sa admitem ca, mai ales atunci cand este vorba de om, de implinirea
lui sociala, nu se admite nici cel mai mic procent de rebuturi. In literatura pedagogica interbelica,
s-a stabilit cu claritate gravitatea abaterii educatorului care nu ia in seama principiile si legile
educatiei care ar trebui sa concure, in primul rand, la interesele celui educat, in cazul nostru, ale
sportivului. In acest sens, deja s-a exprimat opinia potrivit careia educatorului, ca oricarui
practician de altfel, fie el medic, inginer, arhitect, nu-i este posibil si nici permis a-si executa
profesia fara o serioasa si profunda cunoastere a principiilor si legilor ce calauzesc realitatile cu
care lucreaza – dupa cum inginerul sau medicul, construind un pod sau dand o consultatie medicala
fara sa tina seama de regulile stiintei, pot deveni ucigasi prin imprudenta, acelasi lucru se intampla
si cu educatorul ce în exercitarea profesiunii lui renunta la datele stiintifice; medicul care a neglijat
o masura de igiena impusa sau inginerul care a omis un principiu de fizica si prin neglijenta lor
produc o catastrofa sunt acuzati si pedepsiti pentru omor prin imprudenta; educatorul care din lene
sau îngamfare renunta, in foarte multe cazuri, cu impertinenta si mult zgomot (la calitatea muncii
pedagogice - n.n. Voicu, A.V.) ar trebui considerat si tratat in consecinta ca ucigas de suflete, insa

pag. 10
ucigas cu premeditare, periculos nu numai fata de sufletul elevului, dar si fata de comunitatea care
i-a incredintat noua generatie spre educare"

5. Importanta educatiei in formarea conduitelor etico-profesionale

Educatia se reflecta in valorile esentiale ale societatii (din stiinta, din morala, din arta, din
literatura, din religie) si mai mult decat atat, in modul in care reuseste sa le inteleaga si sa le
personalizeze. In toate domeniile de activitate, se poate afirma, de comun acord cu Socrate, ca
“stiinta fara constiinta nu inseamna decat ruina a sufletului”. Nu numai stiinta dar si morala, etica
servesc de indreptar comportamentului uman. Fiecare valoare este in domeniul ei originala si
ireductibila, dar ea nu poate actiona izolat de celelalte valori. Problemele de ordin etic cu care se confrunta
activitatea profesionala sunt acelea si cu care se confrunta societatea in toate domeniile ei.

pag. 11
 BIBLIOGRAFIE

1. Barladeanu V. –“Etica profesionala”, Bucuresti, Editura Politica, 1970

2. Constantinescu M, Muresan V. – Institutionalizarea eticii: mecanisme si instrumente, Bucuresti,

Editura Universitatii din Bucuresti , 2013

3. Calin , M- “Etica activitatii personalului didactic”, in Revista de pedagogie, 1974.

4. Dimitriu , E. –“Pregatirea si perfectionarea personalului didactic”, Bucuresti, Editura Institutului

de Stiinte Pedagogice, 1974.

5. Poenaru, R. –“Deontologia didactica”, Timisoara, Poligrafia Universitatii Timisoara, 1989.

6. Muresan V. – Managementul eticii pentru organizatii, Editura Universitatii din Bucuresti, 2009

7. Vasile Marcu si Stefan Maroti- “Deontologie pedagogica”- Editura Universitatii din Oradea,
1995

pag. 12