Rolul literaturii in perioada pasoptista

Rolul literaturii in perioada pasoptista

Miscarea pasoptista a provocat, prin

componentele sale ideologice o explozie c ulturala, fenomen care duce la sincronizarea spiritului
romanesc, inca aflat sub cupola gandirii iluministe, cu mentalitatea europeana.

In acest studiu de caz intentionam sa punctam rolul formator, precum si elementele definitorii
ale acestei perioade.

Ideologia pasoptista se traduce prin spirit revolutionar, nevoie de emancipare, unire si cautarea
identitatii culturale. La fel de importanta este si crearea unei literaturi originale, care sa reflecte
specificul national si sa permita integrarea valorilor autohtone in circuitul cultural European.

Literatura pasoptista o continua pe cea iluminista clasica si orienteaza cursul creatiilor literare in
directia romantismului.Astfel in evolutia literaturii exista intotdeauna legaturi de continuitate si „Cu
cat scriitorul este mai mare, cu atat legaturile lui cu trecutul si viitorul sunt mai adanci ”1

Activitatea literara care se desfasoara in jurul celor trei tari romane este dominata de creatori
precum: Ion Heliade Radulescu, Grigore Alexandrescu, Vasile Carlova, Cezar Bolliac, Gheorghe Asachi,
Costache Negruzzi, Mihail Kogalniceanu, Alecu Russo, Vasile Alecsandri, Nicolae Balcescu, Dimitrie
Bolintineanu.

Contextul istoric

Din punct de vedere cronologic epoca pasoptista poate fi fixata intre anii 1830 -1860, adica din
momentul iesirii Tarilor Romane de sub dominatia otomana si pana dupa Unirea din 1859. Intervalul
este marcat de izbucnirea unor revolutii, cum ar fi cea de la 1848, care sustine idealurile patriei de
libertate, egalitate si unire.

Cei mai de seama reprezentanti pasoptisti sunt intelectualii care se implica in istorie, pregatesc
si participa la revolutii si la toate evenimentele istorice mai importante(ex: Unirea de la 1859
).Exemple de astfel de personalitati : C.A.Rosetti ,care in 1848 devine sufletul revolutiei, dupa ce
libraria si casa lui fusesera locurile de intalnire ale conspiratorilor.In schimb Ion Heliade Radulescu n-
a impartasit idealurile radicale, el fiind adept al actiunilor moderate pentru a feri tara de interventia
straina.

Vasile Alecsandri este de necontenit in actiunea sa patriotica, in evenimentele Tratatului de la

Paris din 30 martie 1856 si ale Conventiei din 7/19 august 1858, dedicandu-se trup si suflet Unirii.

Ion Heliade Radulescu care nu avea in vedere decat salvarea patriei, puse la cale o
contrarevolutie, pe principiul „urasc tirania , mi-e frica de anarhie”. Acesta ii considera pe tinerii
revolutionari victime ale credulitatii si entuziasmului.
 In orice caz , unitatea intelectuala pasoptista a fost extrem de importanta pentru ca a generat si
a pregatit ideea unitatii romane, care devine un ideal si o obsesie a pasoptistilor.

Miscarea revolutionara din prima jumatate a secolului al XIX- lea a dat o puternica lovitura
regimului feudal, renascand in constiinta maselor, spiritul luptei pentru dreptate sociala si libertate,
intensificand miscarea de idei in favoarea unirii tarilor romane intr-un stat puternic si independent.

Slabirea Imperiului Otoman si iesirea Tarilor Romane de sub influenta si dominatia acestuia, face
posibila o renastere fara precedent a institutiilor romane.

Precum afirma si Paul Cornea – „se poate spune ca literatura pasoptista corespunde unui
moment de raspantie in evolutia istorica a tarilor romane: trecerea de la feudalism la capitalism, de
la vasalitate la independeta, de la limitarile culturii neogrecesti la legaturile active cu Franta, de la
stadiul faramitarii provinciale la stadiul unitar national’1.

Radacinile pasoptismului

Noii reprezentanti ai „artei cuvantului”2, nascuti in cea mai mare parte intre anii 1810 – 1820,
provin de obicei din clasele de sus, insa nu din marea aristocratie, ci din patura boierimii mijlocii si
mici, care se dezvolta in primele decenii ale secolului al XIX- lea.

Educati in spiritul ideilor si cartilor occidentale, vorbindu-si si scriindu-si frantuzeste, ei introduc

in tara nu doar ideile intelectuale, ci si moda europeana. De asemenea, ei sunt militanti impatimiti ai
renasterii nationale.

In fata acestor noi idealuri ale civilizatiei apusene, tinerii pasoptisti se plaseaza pe o pozitie de
comprehensiune si totodata spirit critic: nu le resping, dar nici nu le transforma in mit ,opinie pe care
o regasim si la istoricul Paul Cornea.

Parisul devine centrul intelectualitatii romanesti, principalul intermediar al legaturilor ei cu

spiritualitatea moderna.

Dornici sa se implice in toate domeniile, sarind peste anumite etape in vederea sincronizarii cu
Occidentul, intelectualii romani sunt, deopotriva, scriitori, filozofi, savanti si oameni publici.

Avand acces la operele marilor creatori ai literaturii universale ( Alphonse de Lamartine, Victor
Hugo, Jules Michelet, Robert de Lamennais, Eugene Sue), implicit se vor observa influentele acestora
in viitoarele creatii romanesti.

Revenind in tara, intelectualii vremii, cuprinsi de o vointa puternica de a-si ridica neamul,
facandu-l cunoscut Europei , infiinteaza institutii culturale, presa in limba nationala ,invatamantul si o
miscare teatrala ,conform ideilor iluministe.Astfel ajungem la concluzia pe care o enunta si Paul
Cornea in „Istoria literaturii romane” si anume ca „ne aflam intr-o epoca de entuziasm naiv si
patriotism aprins, de proiecte uriase si veleitati enciclopedice”3.
 Ion Heliade Radulescu (1802-1872) considerat de George Calinescu drept “a doua mare
personalitate a tarii noastre dupa Dimitrie Cantemir”4, a fost o personalitate tumultoasa si plina de
ambitii. El visa sa schimbe lucrurile, dupa cum afirma George Calinescu.

Heliade e unul dintre principalii ageti ai modernizarii culturii romanesti , ca si ai experimentelor

de tip romantic. El incepe ca si profesor, contribuind la dezvoltarea invatamantului ,improspateaza
limba prin lucrarea sa ”Gramatica” prin care simplifica alfabetul ,infiinteaza prima gazeta din
Muntenia ,”Curierul romanesc” si pune bazele unei societati de incurajare a teatrului si muzicii
“Filarmonica”.

Aceasta mare personalitate are un real efect benefic asupra literaturii noastre: pune in lumina
rolul traducerilor si incurajeaza tinerii spre arta scrisului (“Scrieti cat veti putea si cum veti putea…”1)

Criticul Paul Cornea afirma ca ”Heliade Radulescu este un romantic prin impulsurile adanci ale
firii”2. Grigore Alexandrescu (1814- 1885) este considerat de marii critici cel mai de
seama poet muntean pana la Mihai Eminescu. Pe langa poet a fost si un mare fabulist roman,
inspirandu-se din La Fontaine si Florian, a scris si epistole de tip voltairian.

A fost redactorul ziarului “Poporul Suveran”,iar prima lui poezie, “Miezul Noptii”, a aparut in
“Curierul Romanesc”si a fost inspirata de ideile revolutiei de la 1848.

Lui Grigore Alexandrescu ii revine meritul de a fi consacrat in literatura romana introducand

specii literare autonome ca epistola, meditatia si satira.

Vasile Alecsandri (1818- 1890) ocupa un loc important in miscarea culturala si politica de
emancipare nationala. Se numara printre fruntasii revolutiei de la 1848, iar ca poet intuieste valoarea
creatiilor folclorice. Concretizeaza programul „Daciei Literare”, culegand capodoperele poeziei
populare, iar Paul Cornea afirma ca ‚”el a recuperat o traditie si un univers moral, care au legitimat
aspiratiile natiunii la un loc de frunte in familia culturala a Europei si a devenit un termen de
propulsie prentru intreg lirismul romanesc”3

Pe langa acestia alte nume importante sunt: Mihail Kogalniceanu, Alecu Russo, Cezar Boliac,
Vasile Cirlova, Costache Negruzzi, Gheorghe Asachi etc.

Impletirea curentelor literare

Tinerii pasoptisti abordeaza curentul romantic, desi studiaza la academii de orientare clasica.
Drept consecinta, ei vor importa in tara datele literare ale romantismului, fapt care va duce la o
combinatie de conceptii clasice si romantice in cultura.

Romantismul este o miscare artistica si filozofica aparuta in ultimele decenii ale secolului al XVIII–
lea in Europa. Autorii romantici au scris din ce in ce mai mult despre propriile lor sentimente,
subliniind drama umana, iubirea tragica si ideile utopice. Daca secolul XVIII a fost marcat de
obiectivitate si ratiune, inceputul secolului XIX va sta sub semnul subiectivitatii, a emotiei si al eului
interior.

Pe de alta parte, clasicismul este un curent care se caracterizeaza prin „Obiceiurile, gustul, portul,
persoanele, caracterele si insusi limbajul si limba sa fie istorice, sa semene cu ale veacului si locului in
care se socoteste scena”4, precum afirma Dimitrie Popovici. Tot in opinia lui „clasic inseamna ceva ce
era de primul rang, ceea ce era perfect, ceea ce se putea da ca model in clase, iar autorii clasici erau
cei ce stabileau modelele, cei ce deveneau autoritati in genul lor”5.

Luptand impotriva imitatiilor pentru a surprinde originalitatea, “inspirandu-se din viata curenta
spre a reda nota nationala si la popoarele crestine, nota crestina, imitand natura spre a deveni
imaginea adevarului si a realiza coloarea locala”[5], opera clasica, potrivit conceptiei lui Heliade-
Radulescu este “urna” in care lupta literara din prima jumatate a secolului al XIX-lea a depus
formulele cele mai rasunatoare lansate in arena discutiei artistice.

Unii pasoptisi, ca de exemplu Gheorghe Asachi, sunt orientati mai puternic spre unul sau altul
dintre curente.Clasicismul solid si incontestabil al acestuia incepe sa sufere abia in deceniul al treilea
din cauza presiunii mari aduse de tendintele romantice. Pe de alta parte Costache Negruzzi este
principalul scriitor romantic al Moldovei. Romantismul sau este ferit de exagerarile aduse de noul
curent. Paul Cornea afirma ca “Bunul gust, sobrietatea stilistica si sentimentala, filozofia usor
sceptica, usor epicureica – toate aceste insusiri atat de rare in epoca dau impresia ca e realist, alteori
ca e clasic. Oricum acesta ramane un romantic prin sursele de inspiratie, viziune si procedee.”1

Cele doua varste ale literaturii

In drumul sau spre maturizare, literatura pasoptista a cunoscut doua etape definitorii: una naiva,
entuziasta, intemeietoare a pasoptismului, al carei reprezentant este Ion Heliade Radulescu, iar alta
matura, lucida, care il are ca protagonist pe Mihail Kogalniceanu.

Termenul de literatura este folosit frecvent abia incepand cu secolul al XIX-lea. Acest lucru
este consemnat si de Ion Heliade Radulescu, care afirma ca : “de vreo douazeci de ani incepu a se auzi
in toata Romania, vorba literatura; mai inainte nici intelesul nu-i era cunoscut2 ”.

Aceasta notiune a fost folosita vag si general, sensul fiind redus la cel etimologic. Initial, orice
texte gramaticale, lingvistice, retorice, erau incadrate in conceptul de literatura. Astfel pasoptistii
atribuie acestui termen totalitatea textelor scrise pe o anumita tema, necunoscand sensul de baza, si
anume cel de creatie artistica.

Problematizand conceptul de literatura, Gheorghe Asachi afirma: “Productul mintei si a

invataturilor unei natie sa numeste literatura si partile ei sunt poezia, filozofia, istoria si retorica.
Aceste invataturi sa numesc cu drept cuvant si umanitate, caci prin ele omul castiga cugetari de
moral3”. Acest citat exemplifica ideea ca literatura avea ca scop nu numai placerea estetica, ci si
invatatura, slefuirea spiritului, educarea bunelor moravuri, formarea de atitudini, opinii, credinte si
mentalitati.
 Paul Cornea considera ca “pasoptistii practica diletant literatura, insa cu o raspundere acuta
fata de sensul ei educativ4”. Din aceasta afirmatie se desprinde ideea conform careia din scrierile
acestor pasoptisti deriva si parti pozitive care duc la formarea unei constiinte morale.

Creatorul pasoptist este convins ca are misiunea sacra de a forma, de a provoca constiinta
neamului. In spiritul acestei idei ia nastere literatura angajata, care se pune in slujba neamului.
Menirea acestui gen este aceea de a trezi spiritul national.

Specificul literaturii angajate este evidentiat in opere cu tema istorica, precum “Hora Unirii” de
Vasile Alecsandri, “Un rasunet” de Andrei Muresanu sau “Alexandru Lapusneanu” de Costache
Negruzzi.

Acestui tip de literatura ii este caracteristica scrierea la persoana I plural, persoana angajarii,
asa cum observam in “Hora Unirii” de Vasile Alecsandri: “Hai sa dam mana cu mana…”; “Amandoi
avem un nume/Amandoi o soarta-n lume”. Libertatea si idealurile revolutionare devin teme oglindite
in operele literare, aproape toti pasoptistii se vor referi la unire, libertate si independenta nationala,
dupa

cum este evidentiat si in urmatorul citat: “ Sa-nvartim hora fratiei, pe pamantul Romaniei ,

mai muntene, mai vecine/ Vino sa te prinzi cu mine / Si la viata cu unire/ Si la moarte cu-nfratire”[6]

El constientizeaza ca a face literatura nu inseamna orice scriere, ci trebuie sa reprezinte creatii

artistice. Cu toate acestea, el ii indeamna pe tinerii scriitori „scrieti cat veti putea, si cum veti putea”;
„scrieti baieti, numai scrieti1” spre a-i incuraja pe tineri sa-si exerseze spiritul creativ.

Ion Heliade Radulescu intelege rolul productiv al traducerilor si al imitatiilor in formarea

constiintei scrisului.

Primul cuvant apartine presei

In jurul anilor 1830-1840, se poate vorbi despre o indrumare a literaturii prin intermediul presei,
desi existenta revistelor a fost temporara, din cauza cenzurii.Aceste publicatii aveau caracter
regional, adica publicau scriitori dintr-un spatiu geografic restrans.

Aceste reviste au jucat un rol important in lupta de afirmare a romanilor, militand pentru
ridicarea prin cultura a poporului.

Dupa „Courrier de Moldavie”, tiparit la Iasi in limba franceza, „Albina Romaneasca” publicata in
1829 este primul ziar in limba romana din Moldova condusa de Gheorghe Asachi.Aceasta gazeta
alaturi de „Curierul romanesc” care apare in Bucuresti in acelasi an, redactat de Ion Heliade
Radulescu si de „Gazete de Transilvania” a lui GheorgheBaritiu aparuta in 1838 in Transilvania pun
bazele perioadei romanesti.

„Curierul romanesc” si „Albina romanesca” publica mai ales stiri politice din tara si din afara, dar
mai tarziu incep sa dea si mici informatii literare, articole istorice, nuvele, poezii, astfel ca ajung sa
stranga in jurul lor toata miscarea literara din tara.

„Gazeta Transilvaniei” a fost primul ziar politic si informativ al romanilor din Transilvania.De
asemenea a avut un rol important in lupta politica a acestora.

Anul 1840 a debutat cu un eveniment de o deosebita importanta pentru evolutia ulterioara a

limbii si literaturii romane: In 30 ianuarie, Mihail Kogalniceanu semna la Iasi cunoscuta „Introductie”
la revista „Dacia Literara”.

Corpul revistei este conceput in patru sectiuni: prima parte cuprindea opere originale ale
colaboratorilor urmate de selectii din principalele publicatii tiparite in limba romana.A treia parte o
constituie critica literara si poarta semnatura lui Mihail Kogalniceanu. Ultima sectiune intitulata
„Telegraful Daciei” cuprindea stiri variate din viata literara si artistica a celor trei provincii romanesti.

In articolul program „Introductia”, Mihail Kogalniceanu traseaza liniile de dezvoltare ale literaturii
romane sub semnul romantismului.Unul dintre punctele articolului propune anularea tendintelor de
provincialism. Facand abstractie de coordonatele geografice, intentia revistei era aceea de a realiza
„o foaie romanesca”, indeletnicindu-se cu „productiile romanesti, fie din orice parte a Daciei, numai
sa fie bune”2.

Pe de alta parte, programul revistei combatea imitatiile si traducerile, despre care Kogalniceanu
afirma ca inabusesc „duhul national” si distrug „gustul original, insusirea cea mai pretioasa a unei
literaturi”.

[7]

Mihail Kogalniceanu pleda pentru originalitatea operelor literare romanesti. In opinia sa, acest lucru
nu se poate realiza decat prin „reflectare specificului national1”. Din acest motiv el propune inspiratia
din istorie, natura si folclor - „Istoria noastra are destule fapte istorice, frumoasele noastre tari sunt
destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice ca sa putem gasi si noi
sujeturi de scris, fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii2”.[8]

Kogalniceanu atrage astfel atentia asupra frumusetilor autohtone si a trecutului eroic, ca posibile
subiecte care sa ne legitimeze ca neam.

Cu toate acestea, Kogalniceanu nu condamna politica de asimilare a culturii europene, ci

abuzurile si superficialitatea. Acest punct de vedere este cel mai bine dezvoltat intr-una dintre
afirmatiile autorului – „Mai in toate zilele ies de sub teosc carti in limba romaneasca, dar ce folos!?Ca
sunt numai traductii din alte limbi, si inca si acelea daca ar fi bune”3.

Programul revistei vizeaza si dezvoltarea criticii literare obiective. In acest sens, Kogalniceanu
afirma „publicatia noastra va fi nepartinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana”4.
 In cadrul revistei s-au publicat opere care ulterior au intrat in patrimoniul clasic al literaturii
romane. Amintim creatori precum – Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Mihail Kogalniceanu,
Grigore Alexandrescu, etc.

Orientarea Daciei Literare mergea in directia realizarii unitatii prin cultura, care sa prefateze
unitatea politica a natiunii.

Dupa trei numere, revista este suspendata, din cauza cenzurii, fenomen practicat de autoritati,
care a afectat presa, literatura si teatrul.

Definirea conceptelor – Poezie si proza

In domeniul difuz al literaturii se evidentiaza doua tipuri de limbaj: poezia si proza.

In perioada medievala, prin poezie se intelegea orice text cu vers, rima, muzicalitate, ritm,
masura combinate armonios.Aceasta conceptie predomina chiar si la sfarsitul secolului al XVIII-lea,
idee ilustrata si in urmatorul citat de catre Ienachita Vacarescu „politica iaste aceea ce arata a sa face
stihuri, mai vartos ca aceste stihuri sa numescu poetica si poezie”5.

Creatorii secolului al XIX-lea abordeaza diferit conceptul de poezie, realizand ca aceasta trebuie
sa exprime o creatie si nu doar lucruri abstracte puse in rima.Printre cei care constientizeaza acest
lucru se numara si Ion Heliade Radulescu care afirma: „versificatia dar nu este poezie”6.

Gheorghe Asachi include textele poetice in acelasi concept cu cele filozofice, asociind poezia
simtirii, trairilor elene, atitudine specific romantica.

In spiritul acestei idei Cezar Bolliac afirma: „Poezia este centrul inimei noastre care arunca si
primeste reflectiile obiceiurilor sale in lumea ideala”7.Acest fragment sugereaza ca poezia tine de
simtire si nu trebuie asociata ratiunii.In acelasi timp, creatia lirica este privita ca un gen privilegiat
axat pe surprinderea idealitatii.

Marile teme si motive romantice isi afla ecoul in operele scriitorilor pasoptisti: natura, interesul
pentru sentimentul patriotic, istorie, aprofundarea viziunii interioare.

In aceasta epoca, se pune un accent deosebit pe poezie, datorita romantismului. Conceptiile noi,
tipic romantice, se imbina cu idei mai vechi, clasice, astfel incat priceperea de a face poezie se obtine
prin studiu, chiar si prin imitarea modelelor precedente.

[9]

In concluzie, poeziei ii revine si un rol formator, acela de a corecta defectele oamenilor. In acest
sens Cezar Bolliac afirma ca poezia este „cartea morala, ideala si spirituala a omului”1.
 Efortul tinerilor pasoptisti de a surprinde specificul national se materializeaza in poezie.Aceasta
se caracterizaza prin juxtapunerea mai multor curente literare, dintre care cele mai importante sunt
romantismul si clasicismul.

Remarcabila intru totu este balada „ Zburatorul ” de Ion Heliade Radulescu, aparuta in 4
febuarie 1844 in „Curierul Romanesc”.

Punctul de pornire al operei este mitul Sburatorul, mit de factura romantica. Acesta, in viziunea
populara, prezinta aparitia primilor fiori ai dragostei in sufletul fetelor.

Creatia „Zburatorul „ este considerata o balada romantica, prezentand motive de inspiratie

mitica si folclorica, existenta misterului si a personajelor exceptionale.

Prima parte a poeziei este constituita intr-o lamentatie lirica, dramatica, a Floricai, realizata pe
principiul romantic al antitezei.

„Un foc s-aprinde-n mine

Racori ma iau la spate

Imi ard buzele, mama

Obrajii-mi palesc.”

Fata are stari contradictorii, de chin si de voluptate, un amalgam de senzatii din care in final se va
naste sentimentul dragostei.

Alaturi de atmosfera romantica dominanta, sunt inserate in poezie si elemente clasice. Astfel
intalnim un echilibru, o simetrie a naturii in concordanta cu suspansul intretinut de actiune.

Privitorul are doar rolul de a contempla, nu se implica si descrie in mod verosimil, obiectiv,
specificul unei seri de vara.

Specific acestui curent este si respectarea coordonatei spatiale „Si focuri in tot satul incep a se
vedea” si temporale „tarziu asta-seara, rasare acum si luna”

„Umbra lui Mircea La Cozia”, de Grigore Alexandrescu este o poezie reprezentativa pentru epoca
pasoptista, evocand teme specifice acestei perioade, precum natura, ruinele si istoria.

Una dintre trasaturile romantice prezente este implicarea eului liric, care ia ipostaza unui
contemplator

ce traieste natura insufletita si misterioasa, dupa cum reiese din urmatorul citat
: ”Dintr-o pestera, din rapa, noaptea iese, ma-mpresoara

De pe muchie, de pe stanca, chipuri negre se cobor,

Muschiul zidului se miscapantre iarba se strecoara

O suflare, care trece ca prin vine un fior ”

 Noaptea devine moment al tainei fiind inserate motive cu semnificatii simbolice ,precum cel al
noptii, al umbrei si al regresiunii in timp :

”Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate,

Catre tarmul dinpotriva se intind, se prelungesc

S-ale valurilor mandre generatii spumegate

Zidul vechi al manastirii in cadenta il izbesc”

Aparitia fantomei e tratata in stil clasic, deoarece poetul se inchina in fata acesteia in numele
generatiilor trecute si viitoare ,admiratia sa capatand accente inalte, grave, de oda :

” Sarutare, umbra veche! Priimeste-nchinaciune

De la fii Romaniei care tu o ai cinstit:

Noi venim mirarea noastra la mormantu-ti a depune;

Veacurile ce inghit neamuri al tau nume l-au hranit.”

Spiritul clasic moralizeaza, trasatura pe care o regasim si in opera lui Grigore Alexandrescu. Eugen
Simion observa intentia educativa a poetului si finalitatea meditativa a operei si in consecinta afirma:
„Scenariul din puternicul poem Umbra lui Mircea La Cozia este caracteristic pentru modul lui Grigore
Alexandrescu de a figura o idee lirica ,de ordin ,aici ,patriotic si moral.”1

Alaturi de clasicism si romantism se observa tendinte iluministe. Iluminismul este impotriva

luptelor, a razboiului si a spiritului belicos, considerat o manifestare a primitivismului:

„Caci razboiul bici groaznec, care moartea il iubeste,

Si ai lui sangerati dafini natiile ii platesc;

E a cerului urgie, este foc care topeste

Crangurile inflorite si padurile ce-l hranesc ”

Finalul poeziei reprezinta o intoarcere la datele peisajului initial, sumbru si misterios.

Poemul se incheie ciclic, prin intoarcerea umbrei in mormant „tot e groaza si tacere.. umbra intra-
n mormant”

In timp ce poezia vizeaza zona ideala a existentei, proza este asociata realitatii,
cateva dintre speciile caracteristice acesteia – in perioada pasoptista- fiind : epistola, nuvela istorica,
fabula, satira,drama etc.

Un exemplu elcovent este “Alexandru Lapusneanu”. Considerata o capodopera a lui Costache

Negruzii si a nuvelei pasoptiste, aceasta se inscrie prin tematica si compozitie in sfera larga a
romantismului. Criticul George Calinescu considera epoca aparitiei nuvelei momentul intemeierii
prozei, iar Paul Cornea o listeaza intre iluminism si romantism.

Inspirata din cronicile lui Grigore Ureche si Miron Costin, opera dezvolta conceptul monarhului
absolut in in expozitii cu boierime descentralizatoare si cu o oarecare intelegere a suferintelor tarii.

In ciuda scenariului istoric al nuvelei, relatia dintre pasiunile individuale si ratiunea de stat confera
textului o surprinzatoare modernitate. Nuvela este structurata in patru capitole, actiunea este
dispusa gradat iar compozitia are un echlibru clasic.

In „Epistola catre Voltaire” de Grigore Alexandrescu, se remarca o daruinta de formare a constiintei

scrisului raportandu-se la marile valori clasice: „Din ziua cand am citit scrisoarea catre Horace ⁄
Doream de s-ar fi putut, toata sfiala sa las ⁄ Sa-ti scriu pe un ton maret ⁄[] Si sa-ti pornesc un bilet
lucrat in fabrica mea.” In acest citat este evidentiata deasemenea aspiratia spre ideal, prin
intermediul ideilor marete.

Datorita cenzurii practicate in aceea perioada, apar forme de literatura mascata, precum satira
(“Duhul meu” de Grigore Alexandrescu) sau fabula (“Cainele si catelul” de Grigore Alexandrescu).

Mesajul autorului este transmis prin intermediul personajelor din regnul animal, satirizand diferite
aspecte negative ale oamenilor: demagogia, ipocrizia , minciuna. Ilustrativ in acest sens este discursul
lui Samsun, din “Cainele si catelul”, care pentru a-si atinge scopul apeleaza la minciuna, ipocrizie si
falsa modestie.Fabula incepe cu afirmatiile sale despre dorinta de egalitate: “ Cat imi sunt de urate
unele dobitoace:[10]

Cum lupii, ursii, lei si alte cateva

Care cred despre sine ca pretuiesc ceva “

Apreciind ideile exprimate de Samson, catelul Samurache exprimandu-si solidaritatea ii numste

“fratii mei”.In acest moment Smson isi dezvaluie involuntar adevarata fata simtindu-se ofensat prin
cuvintele lui Samurache si afirma : “Noi fratii tai potaie!

O sa-ti dam o bataie

Care s-o pomenesti.

Voi egalitate, dar nu pentru catei.”

Morala consta in dezvaluirea contemporanilor contrastul intre ceea ce sunt si ceea ce vor sa para.
Acesta este un sfat pentru cei naivi , indemnandu-i sa fie mai neincrezatori in vorbele celor mari :

“Aceasta intre noi adesea o vedem

Si numai cu cei mari egalitate vrem”.

Alaturi de aceasta literatura cultivata de clasele culte, exista si o literatura „dispretuita de savanti si
de aristocrati;ea trata subiecte nationale, canta eroii nationali, prefera crestinismul religiei grecesti”1.
Ca majoritatea creatiilor din acea perioada, poezia populara este influentata de idealurile pasoptiste,
care stau sub semnul romantismului. Poezia populara are menirea de a evidentia frumusetile patriei,
istoria vie a trecutului si de a amplifica glasul poporului.

Fiind mare admirator al folclorului, Alecu Russo puncteaza valoarea creatiei literare sub mai multe
aspecte: conturarea identitatii nationale „poezia populara trebuie sa fie obiectul studiilor noastre
serioase,daca vrem sa aflam cine am fost si cine suntem”1 si ca o solutie pentru iesirea din impasul
imitarii modelelor occidentale.

Printre cele mai importante opere de acest gen se numara poemul in proza „Cantarea Romaniei” de
Alecu Russo si culegerile de poezii populare „Poezii populare ale romanilor” si „Doine si Lacramioare”
ale lui Vasile Alecsandri.

Poetul si prozatorul

„Dumnezeu este marele creator, dar o parte oarecare din aceasta putere creatoare a fost acordata si
omului”2 Din acest citat se desprinde ideea potrivit careia inspiratia creatoare a omului este de
natura divina. Creatorul pasoptist este convins ca are o misie sacra, de a forma, provoca constiinta
oamenilor. Aceasta idee este evidentiata in lucrarea „Omul literat”,unde Gheorge Asachi afirma
„omul literat este acela a carui meserie il indatoreaza a cultiva a sa minte spre a putea spori
cunostintele altora”3.

Poetul si prozatorul, din dorinta de a-si inalta neamul, deschid noi dimensiuni, dar in acesi timp
consolideaza temelia culturii neamului, prin raportarea la elementul originar. Un exemplu
semnificativ in acest sens este citatul lui Greorghe Asachi: „Doritori de a vedea asezata cultura
neamului romanesc pe trainice temeiuri, noi impartasim aici portretul si insusirile omului literat, pe
care sa aiba totdeauna tinerii nostri de model intru a lor tintire”4.

[11]

[12]

Se construieste o noua viziune asupra poetului, aceea de leguitor, profet sau erou civilizaror.

Pe de alta parte el este vazut ca o fiinta exceptionala , datorita sensibilitatii, imaginatiei si a valorilor
morale, inaltandu-se deasupra conditiei sale de om de rand. Trairile si experientele sufletesti, dar si
comportamentul lor sunt privite drept poetice sau prozaice.

[13] Nu lipsesc din scrierile vremii tonurile ironice sau autoironice, amare sau resemnate, privind
identitatea poetului, misiunea si soarta sa. In opera literara “D-l Sarsaila – autorul”, Ion Heliade
Radulescu ai ironizeaza pe cei care scriu doar pentru ca este la moda, evidentiind exagerarea si
straduinta unora de a face pe poetii : “in casa in care voi locui, trebuie sa am cateva carti , cat se va
putea in limbi mai straine; in camera mea cu cat va fi mai nematurat cu atata sa dau un ton ca prea
putin ma gandesc la lucrurile acestea trecatoare ce n-au a face cu nemurirea1 “

Poetul este orientat spre atingearea zonelor abstracte, in timp ce prozatorul ramane cantonat in
realitate

Ion Heliade Radulescu ca si poet era un mare cautator de neologisme si dadea prestigiu unor
forme pe care abia azi le acceptam. Precum afirma si G.Calinescu ,” oricat de naiva , gandirea lui
Eliade este cea dintii ce strabate, inaintea lui Eminscu, o opera litrerara si-i da sens si unitate. Poetul
are o viziune grandioasa si totala2” .Incearca sa scrie o epopee nationala Mihaida si una inspirata
din Paradisul pierdut al lui Milton, pe langa acestea compune si meditatii ,elegii ,sonete ,legende
,fabule ,satire, pamflete.

Eliade are mijloacele verbale necesare pentru marele vers romantic, idee pe care o regasim in critica
lui G.Calinescu.

Grigore Alexandrescu este cea mai puternica expresie a lamartinismului la noi, dupa cum
afirma G.Calinescu,”Meditatia, reverie ,armonia in natura ,religiozitatea ,rugaciunea’,imensitatile
sunt ale poetului francez.” Gasim la Alexandrescu ca si la alti poeti munteni ,tendinte oratorice,
melancolie, aspiratia spre ideal ,iar originalitatea lui precum afirma Paul Cornea, o regasim in
“discursivitatea lirismului”3.

Poetul liric scrie mai intai meditatii romantice sub influenta lui Lamartine, folosind un ton umoristic si
fantastic. Cea mai reusita este Umbra lui Mircea La Cozia . E ultimul fabulist autentic din literatura
romana, lasandu-ne vreo 40 de fabule, in care adevarul e mascat, din cauza cenzurii autoritatilor
(Canele si catelul, Boul si vitelul, Dreptatea leului, Vulpea liberalas.a.).

Vasile Alecsandri este proclamat de urmasul sau genial ,Mihai Eminescu,”rege al poeziei”.Acesta
reuseste sa intuiasca inaintea altora valoare folclorului care ofera durabilitate creatiei culte .Lirica lui
Alecsandri sta sub semnul ratiunii ,idee clasica, si se constituie din segvente bine definite si dispuse
arhitectural .Exprima reusita sociala si impacarea cu destinul ,opinie regasita si la criticul Paul
Cornea.Vorbeste despre dragoste ,natura ,haiducie in ‚Doine’,scrie legende in care istoria se
contopeste cu fabula ,iar evocarea peisajului o regasim in’Pasteluri’.

Costache Negruzzi se remarca prin romantismul sau care cauta inserare in istorie ,dar reuseste sa
se detaseze de exagerarile noului curent .Proza lui Negruzzi este urmarea unei observatii locale,
prezinta un interes spre a aduce viziuni istorice.Opera de capetenie este ‚Alexandru Lapusneanu’.

[14]

Teatrul

Teatrul ocupa un loc distinct, castigand teren datorita faptului ca prin contactul nemijlocit cu
publicul poate exercita o influenta mai larga asupra acestuia.

La deschiderea rubricii „Teatrul din Bucuresti” pe care Cezar Boliac a tinut-o in 1845 in „Curierul
romanesc”, omul de cultura facea urmatoarea afrimatie:„Artele ajung sa fie trebuinte neaparate intr-
un popul ce se civilizeaza, si le mai putem zice ca teatrul, care este templul artelor a ajuns sa fie o
trebuinta, o hrana spirituala”1. Teatrul este vazut, deci, ca o alternativa de exprimare a interioritatii
precum si o modelare a bunului gust. Are un efect moralizator, „recomanda virtutea”2 , „aduce in ras
obiceiurile ruginite si batrane”3 si „insufle gust pentru ale veacului”4.

Kogalniceanu face adevarata critica teatrala .Faptul ca la reprezentatii publicul nu lipseste si

aplauzele sunt peste masura la noi nu spune nimic, in conceptia acestuia, care afirma:”La noi
aplauzele nu sint inca o dovada de bunatate a piesei si de talentul actorilor. Piesele sunt rau alese si
rau intocmite,iluzia scenei nu este observata,cand jocul actorilor este prostcostumele macar ar trebui
sa fie frumoase si analoage cu cuprinsul pieselor,dar acesta este cu totul din potriva.”5 Kogalniceanu
observa defectele reprezentatiilor care persistau la ora aceea in teatrul romanesc si incearca sa le
corecteze prin critica sa. „Critica mea va fi o adevarata critica,adica va lauda in constiinta ce este bun,
va descuviinta ce este rau, va inlesnii propasirea literaturii nu o va impedeca.Totdeauna moderatia va
fi prezenta, la judeca ei.Insa intotdeauna critica isi va intemeia judecata pe adevar..”6 Scriitorul isi
doreste sa realizeze o critica formativa, obiectiva ,bazata pe adevar.

Alecsandri i-a consacrat teatrului cea mai mare parte din activitatea sa.(„Nu stiu daca am creat
teatrul, dar stiu ca i-am dat un mare concurs”7).Este atras de succesul direct al acestui gen si spiritul
sau critic, bonom isi gasea aici desfasurare,dupa cum afirma G.Calinescu.Tot acesta considera
ca:”toata problema lui Alecsandri ramane dar de a contesta puterea comica, proprie
autorului,calitatea inefabila a dialogului sau , separat de orice idee de continut .Piesele lui sunt un
studiu subtil de psihologie sociala8 „ , apar si productii dramatico-muzicale, preocupate mai degraba
de succesul imediat decat de gandul unei creatii durabile(„Pentru urmasii nostri ce vor fi curiosi a
avea o idee a timpului actual- zice insa Alecsandri- aceste cantece le vor infatisa portete
fotograficeintr-acestea consista tot meritul lor9”).

Ultimele lucrari dramatice ale poetului aduc un progres de adancire neasteptat. Pe langa
maturitatea tehnica,apare „facultatea creatiei oamenilor”10.Desigur ca ‚Despot-Voda’ se nutreste din
teatrul lui Victor Hugo,dupa cum afirma G.Calinescu.,dar cu toate acestea drama lui e originala.

[15]

Ecourile pasoptiste in viziunea moderna

Privita cu ochi moderni, perioada pasoptista prezinta o serie de aspecte actuale, multe
dintre tendinte, orientari si politici fundamentale pastrandu-si valabilitatea pana in ziua de azi.

Desi mostenirea lasata de pasoptism este atat una materiala (constand in numeroase scrieri
literare de valoare, institutii culturale, invatamant), cat si una spirituala. Cea din urma este aceea
care a generat ecourile cele mai puternice. Spunem acest lucru intrucat inaintasii nostri ne-au oferit
un model de gandire bazat pe spirit critic, ambitie, curaj, perseverenta si dorinta puternica de a
progresa . Diferenta dintre progresul de azi si cel din perioada pasoptista insa este aceea ca in trecut
acesta servea poporul, scopul fiind adaptat la nevoile romanilor. Azi, in schimb, progresul se
face doar de dragul progresului, omitand uneori problemele oamenilor.

Ce ne-au invatat pasoptistii? Ne-au invatat ca adevarata evolutie poate avea loc doar prin
“complicitate” cu valorile morale, atat individuale cat si colective.

Bibliografie :

1. Cornea – “Istoria literaturii romane – studii “,Editura Academiei Republicii Socialiste Romania,
Bucuresti 1979

2. George Calinescu – “Istoria literaturii romane” , Editura Minerva, Bucuresti 1982

3. M.Kogalniceanu - 'Dacia literara', .nr I, anul 1840, Iasi

4. Dimitrie Popovici – “ Studii literare “, vol.III,Editura Dacia, Cluj, 1977

5. Ion Heliade Radulescu – “Inceput de biblioteca universala “,1846, in Opere ,vol. I

6. Gheorghe Asachi – “Despre literatura”,( 1829), in Opere, vol II, Bucuresti, Editura Minerva, 1981

7. Ienachita Vacarescu – „Observatii sau bagari-de-seama asupra regulilor si oranduielilor

gramaticii rumanesti, in Poetii Vacaresti,Buc,Ed. Minerva, 1982

8. Ion Heliade Radulescu – „Versificatie”(1868),in Critica literara,Buc ,Ed Minerva, 1979

9. Cezar Bolliac – Raspuns la articolul” Poezie si Poezia „,vol II,Buc.,Ed.Minerva, 1983

10. Alecu Russo – “Poezia populara” , Buc., Ed. Minerva,1974

11. Gheorghe Asachi – “Omul literat.Despre literatura”,vol II, Ed.Minerva,1981

12. Mircea Scarlat – “Introducere in opera lui Cezar Bolliac”,Ed. Minerva , Buc,1985

13. Dumitrita Stolnitchi - Traditii neculcene in literature romana. Epoca pasoptista , Teza de
doctor in filologie,pag.32

14 . www.google.ro

15. www.wikipedia.ro

16. Dictionar de literatura romana – Coord. Dim. Pacurariu

1 Dumitrita Stolnitchi - Traditii neculcene in literature romana. Epoca pasoptista , Teza de doctor in
filologie,pag.32

1,2,3. – Paul Cornea – “Istoria literaturii romane – studii “,Editura Academiei Republicii Socialiste
Romania, Bucuresti 1979

4. – George Calinescu – “Istoria literaturii romane” , Editura Minerva, Bucuresti 1982

1.- M.Kogalniceanu - 'Dacia literara', .nr I, anul 1840, Iasi

2,3. – Paul Cornea – “Istoria literaturii romane – studii “,Editura Academiei Republicii Socialiste
Romania, Bucuresti 1979,pag.101
4,5,6 – Dimitrie Popovici – “ Studii literare “, vol.III,Editura Dacia, Cluj, 1977,

[6]1. – Paul Cornea – “Istoria literaturii romane – studii “,Editura Academiei Republicii Socialiste
Romania, Bucuresti 1979

2. 2.Ion Heliade Radulescu – “Inceput de biblioteca universala “,1846, in Opere ,vol. I, pag 523

1,2. M.Kogalniceanu - 'Dacia literara', .nr I, anul 1840, Iasi

1,2,3. M.Kogalniceanu - 'Dacia literara', .nr I, anul 1840, Iasi

5. Ienachita Vacarescu – „Observatii sau bagari-de-seama asupra regulilor si oranduielilor gramaticii

rumanesti, in Poetii Vacaresti,Buc,Ed. Minerva, 1982, pag.170

6. – Ion Heliade Radulescu – „Versificatie”(1868),in Critica literara,Buc ,Ed Minerva, 1979

7.Cezar Boliac – Raspuns la articolul” Poezie si Poezia „,vol II,Buc.,Ed.Minerva, 1983, pag 36-40

1.Cezar Boliac – Raspuns la articolul” Poezie si Poezia „,vol II,Buc.,Ed.Minerva, 1983, pag 36-40

1. Cezar Boliac – Raspuns la articolul” Poezie si Poezia „,vol II,Buc.,Ed.Minerva, 1983, pag 36-40

2. Eugen Simion – “Fragmente critice”,vol III,Fundatia'Scrisul Romanesc'si Univers

Enciclopedic,Buc,1998.pag 124

1. Alecu Russo – “Poezia populara” , Buc., Ed. Minerva,1974, pag. 107-141

2,3 . Gheorghe Asachi – “Omul literat.Despre literatura”,vol II, Ed.Minerva,1981,pag. 543-545

1. Ion Heliade Radulescu – „Versificatie”(1868),in Critica literara,Buc ,Ed Minerva, 1979

2. – George Calinscu – “Istoria literaturii romane” , Editura Minerva, Bucuresti 1982

3. .Paul Cornea– “Istoria literaturii romane – studii “,Editura Academiei Republicii Socialiste Romania,
Bucuresti 1979,pag.101 -

1,2,3,4. Mircea Scarlat – “Introducere in opera lui Cezar Bolliac”,Ed. Minerva , Buc,1985, pag 39

5,6,7,8,9. – George Calinescu – “Istoria literaturii romane” , Editura Minerva, Bucuresti 1982
 Stomacul umflat este un semn de paraziți în corp! Tot ce ai nevoie este…

Pentru a afla dacă ai viermi și paraziți, adaugă ASTA în apă...

Paraziții vor ieși din tine CA DIN PUȘCĂ! În fiecare dimineață, ia…

Un ghem de helminți va părăsi corpuBicarbonat împotriva paraziților! Un ghem

de viermi va dispărea până dimineață…l tău. Bea bicarbonat cu un pahar de…

Bicarbonat împotriva paraziților! Un ghem de viermi va dispărea până dimineață…

Copyright © 2017 - Toate drepturile rezervate.

.com Toate documentel