Natura şi funcţiile monedei

Una dintre principalele probleme disputate între specialişti este legata de natura banilor,
respectiv, ce sunt banii? la această întrebare s-au dat mai multe răspunsuri. Clasicii economiei
politice au arătat că banii sunt o marii, care s-a desprins din lumea mărfurilor pentru a
îndeplini un rol deosebit, respectiv cel de echivalent general al valorii tuturor mărfurilor şi de
instrument de schimb. Ei au apărut spontan, ca rezultat al unui lung proces istoric de
dezvoltare a schimbului.
Alţi specialişti au cu totul altă părere. Astfel, banii sunt consideraţi a fi produsul unei
convenţii la care oamenii ar fi ajuns pentru înlesnirea schimbului, sau că ar fi o ficţiune
juridică, respectiv o creaţie a ordinii de drept. „Banii - scria P. Samuelson - sunt o convenţie
socială artificială ... de îndată ce bunurile pot fi cumpărate sau vândute pe un lucru dat
publicul va consimţi să se folosească de el pentru cumpărările şi vânzările sale. Oricât ar fi de
paradoxal sau nu, banii sunt acceptaţi sau nu ... pentru că ei sunt acceptaţi"
In sens strict, moneda constituie ansamblul mijloacelor de plată imediat utilizabile pentru
efectuarea de reglementări şi acceptate într-o anumită comunitate. Sunt considerate ca funcţii
clasice ale monedei:
a) etalon al valorii sau unitate de cont. Moneda serveşte la măsurarea cheltuielilor de
producţie şi a rezultatelor, la realizarea de calcule economice prin care se stabileşte costul
activităţilor desfăşurate sau programate a se desfăşura, se apreciază eficienţa, se determina
preţul produselor şi al serviciilor.
b) mijlocitor al schimbului. Moneda serveşte procesului circulaţiei mărfurilor, intervenind în
actul de vânzare-cumpărare al unei mărfi, ce trece de la producător la consumator Sa
schimbul unei anumite cantităţi de monedă. In această calitate de mijlocitor al schimbului -
banii apar ca bani reali, cu existenţă efectivă: numerar sau bani de cont
c) funcţia de rezervă (rezerva de valoare). Prin aceasta, moneda permite transferarea puterii
de cumpărare în timp şi constituie o parte a activelor agenţilor economici. Este vorba de
economisirea şi acumularea unor sume băneşti în vederea unor activităţi viitoare sau iu
scopuri de precauţie contra unor cheltuieli neprevăzute.
d) funcţia de monedă universală. Moneda este folosită şi în cadrul relaţiilor economice
internaţionale la cumpărarea de bunuri şi servicii. Monedele folosite cu preponderenţă în
cadrul acestor relaţii sunt denumite valute forte, adică acele monede naţionale recunoscute pe
plan internaţional ca mijloc de cumpărare, mijloc de plată şi de rezervă (dolarul SUA A,
euro, lira sterlină, francul elveţian, yenul japonez etc).