Capitolul 8 – Guvernanta corporativa

1.Ce este guvernanta corporativa?

Structura de guvernanţă corporativă (trebuie precizat că termenul în limba engleză

«corporate governance» s-a impus deja în majoritatea ţărilor) adoptată şi efectiv aplicată
de societăţile comerciale constituie un instrument prin care acţionarii urmăresc şi
controlează îndeplinirea obiectivului de a proteja şi a spori în timp valoarea investiţiei
făcute.

Guvernanţa corporativă cuprinde:

Un set de reguli formale sau informale ce stabilesc relaţiile dintre conducerea executivă a
unei societăţi, consiliul de administraţie şi acţionarii acestei societăţi, precum şi cu alte
persoane sau grupuri de interes ce au legătură cu societatea.

Mecanismele prin care sunt fixate obiectivele societăţii şi sunt stabilite mijloacele de
atingere a acestor obiective şi de monitorizare a performanţei.

Sistemul de stimulente pus în aplicare pentru a face ca administratorii şi managerii unei

societăţi să urmărească acele obiective ce sunt în interesul acţionarilor şi pentru a facilita
monitorizarea acestora, încurajând astfel firmele să utilizeze mai eficient resursele.

Guvernanţa corporativă este deplin relevantă pentru societăţile comerciale mari, în care
apare o separaţie între proprietate şi administrarea efectivă a afacerii. Discuţiile
referitoare la sistemele de guvernanţă corporativă se poartă adesea în contextul
dezbaterilor legate de bursele de valori şi a cotării unei societăţi la bursă.

2.De ce este necesara guvernanta corporativa?

Există două mari grupe de motive care impun aplicarea unor mecanisme adecvate de
guvernanţă corporativă la nivelul marilor societăţi comerciale:

1. Stabilirea obiectivelor activităţii întreprinderii. Orice societate comercială este o

organizaţie în cadrul căreia se intersectează interesele multor grupuri –
investitori/acţionari, salariaţi, conducerea executivă a societăţii, autorităţi publice etc.
Fiecare din aceste grupuri are interese diferite ca nivel de prioritate, orizont de timp sau
chiar conţinut. Fără un mecanism adecvat prin care aceste interese diferite se
acomodează reciproc şi se exprimă în obiective comune ale întreprinderii, aceasta nu
poate funcţiona.

2. Necesitatea alinierii intereselor investitorilor/acţionarilor cu interesele celor

ce conduc nemijlocit societatea (problema agentului). În cazul societăţilor mari,
investitorii nu pot în mod evident să participe la administrarea curentă a întreprinderii,
care este încredinţată unor administratori; aceştia la rândul lor pot utiliza specialişti
pentru conducerea de zi cu zi a societăţii.

Ori, s-a observat că de cele mai multe ori, în cazul în care nu exista mecanisme de
supraveghere şi control adecvate pentru manageri, aceştia au tendinţa să acorde
prioritate intereselor personale în detrimentul intereselor acţionarilor.

Astfel, de exemplu, directorii vor încerca să-şi atribuie salarii cât mai mari, precum şi
beneficii sub diferite forme (case de vacanţă , automobile de lux, deplasări nejustificate
pe banii firmei etc.). Guvernanţa corporativă încearcă să asigure pe de o parte un control
şi o informare cât mai bună a acţionarilor cu privire la acţiunile conducerii executive şi a
performanţei societăţii, cît şi sisteme de stimulente care să alinieze interesele conducerii
executive cu cele ale acţionarilor.

Mecanisme adecvate de guvernanţă corporativă oferă siguranţă şi protecţie investitorilor.

Încrederea acestora se traduce în ultimă instanţă prin reducerea costului de acces la
capital al întreprinderilor, prin sporirea lichidităţii acţiunilor acestora şi în consecinţă prin
expansiunea pieţelor de capital. Crizele declanşate de slăbiciuni ale guvernanţei
corporative pot avea la rândul lor efecte devastatoare asupra companiilor şi pieţelor de
capital. Guvernanţa corporativă este astfel strâns legată de dinamica pieţelor de capital şi
de dinamica economiei în general.

În condiţiile globalizării pieţelor de capital, concurenţa pentru atragerea de fonduri

impune în tot mai mare măsură adoptarea de standarde şi proceduri de guvernanţă
corporativă recunoscute la nivel internaţional – acest aspect fiind deosebit de important
pentru economiile în formare şi cele în tranziţie, care au de obicei de recuperat un
handicap de credibilitate în ochii investitorilor.

3.Principiile guvernantei corporative propuse de OCDE

În 1999, OCDE a adoptat şi a pus în circulaţie un set de “principii privind guvernanţa

corporativă” menite să ajute guvernele ţărilor membre şi ne-membre OCDE în evaluarea
şi ameliorarea cadrului de reglementare pentru conducerea şi controlul societăţilor mari
în interesul acţionarilor:

1) dreptul de a beneficia de metode

I 3) dreptul de a obţine la timp şi în mod
Cadrul de guvernanţă corporativă
adoptat şi efectiv aplicat trebuie să
Drepturile protejeze drepturile acţionarilor.
acţionarilor
Cadrul de guvernanţă corporativă
II adoptat şi efectiv aplicat trebuie să
asigure tratamentul echitabil al
tuturor acţionarilor, inclusiv al celor
Tratamentul
minoritari şi străini. Toţi acţionarii
echitabil al
trebuie să aibă posibilitatea de a
acţionarilor
obţine reparaţii corespunzătoare în
cazul încălcării drepturilor lor.
Cadrul de guvernanţă corporativă
adoptat şi efectiv aplicat trebuie să
III
recunoască drepturile tuturor celor
ce au interese legitime în societate şi
Rolul terţilor să încurajeze cooperarea activă
cu interese în dintre companie şi aceste persoane ale salariaţilor, creditorilor sau altor
societate şi grupuri în crearea de valoare,
locuri de muncă şi întreprinderi
viabile şi competitive.
IV Cadrul de guvernanţă corporativă
sigure de înregistrare şi evidenţă a
proprietăţii asupra acţiunilor;
2) dreptul de a-şi transmite sau
transfera acţiunile;
regulat informaţii relevante asupra
societăţii;
4) dreptul de a participa la şi de a vota
în adunările generale ale acţionarilor;
5) dreptul de a alege membrii consiliului
de administraţie;
6) dreptul de a participa la distribuirea
profiturilor societăţii.
Cadrul de guvenanţă corporativă trebuie
de asemenea să prevină tranzacţii
abuzive, bazate pe informaţii
confidenţiale sau privilegiate, tranzacţii
ce ar putea fi făcute de către
administratori sau directori în beneficiul
personal şi în detrimentul societăţii şi al
acţionarilor. În acest sens,
administratorii şi directorii executivi ai
societăţii sunt obligaţi să facă cunoscute
situaţiile de conflict de interese.
Guvernanţa corporativă încurajează un
„comportament social responsabil” al
companiilor, care merge chiar dincolo de
obligaţia respectării drepturilor legale
terţi cu interese în societate.
În acest sens reglementările prevăd
 adoptat şi efectiv aplicat trebuie să
garanteze că toate informaţiile
relevante referitoare la societate
sunt făcute publice la timp şi cu
acurateţe, inclusiv datele privind
situaţia financiară, performanţa ,
obligaţia firmelor de a folosi auditori
structura proprietăţii şi conducerea
externi independenţi pentru certificarea
Informare şi societăţii.
rapoartelor.
transparenţă

Cadrul de guvernanţă corporativă

trebuie să asigure orientarea
strategică a societăţii, monitorizarea
efectivă a managementului de către
consiliul de administraţie şi
V răspunderea consiliului faţă de Este recomandat ca din structura
societate şi acţionari. Membrii consiliului de administraţie să facă parte
Responsabilită consiliului de administraţie au un număr de membri independenţi, care
ţile consiliului obligaţia de a acţiona cu bună pot să formuleze o judecată obiectivă
de credinţă, cu diligenţă şi atenţie, în asupra conducerii executive şi a
administraţie interesul companiei şi al acţionarilor performanţelor societăţii.
acesteia. Ei trebuie să fie
corespunzător informaţi. Membrii
consiliului de administraţie trebuie
să trateze toţi acţionarii în mod
echitabil.

4.Cadrul guvernantei corporative in Romania

În România, reconstrucţia sistemului de guvernanţă corporativă a fost o componentă

majoră a reformei, deşi conştientizarea importanţei sale s-a făcut treptat şi relativ târziu,
impulsionată pe de o parte de acumularea dovezilor de ineficienţă a sistemului de
guvernanţă corporativă din întreprinderile de stat şi pe de altă parte de activismul crescut
al acţionarilor.
Cadrul legal este fixat de două acte normative complementare:

Legea societăţilor comerciale (nr. 31/1990, republicată) stabileşte regulile de organizare şi

funcţionare pentru cinci tipuri de societăţi comerciale, precum şi modul de organizare şi
funcţionare al diferitelor organe de conducere ale acestora – adunarea generală a
acţionarilor, consiliul de administraţie, comitetul de direcţie. Se stabilesc de asemenea
obligaţii minime privind publicarea informaţiilor şi transparenţa în activităţile firmelor,
precum şi procedurile de înregistrare şi evidenţă în registrul acţionarilor care asigură
protecţia dreptului de proprietate asupra acţiunilor.

Ordonanţa de urgenţă nr. 28/2002, privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii

financiare şi pieţele reglementate (care înlocuieşte Legea privind valorile mobiliare şi
bursele de valori nr. 52/1994). Această reglementare stabileşte cerinţe specifice de
funcţionare şi standarde superioare de transparenţă pentru societăţile comerciale
„publice”, care au un număr mare de acţionari şi ale căror acţiuni se tranzacţionează pe o
piaţă organizată. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi Bursa de Valori au atribuţii de
monitorizare şi control al modului în care societăţile comerciale respectă prevederile
legale cu impact asupra guvernanţei corporative.
O bună parte din deficienţele care se observă în practica guvernanţei corporative din
România sunt un rezultat al circumstanţelor speciale în care s-a făcut reforma economică
în România:

w privatizarea lentă, care a menţinut multă vreme o bună parte a societăţilor comerciale
într-o situaţie „excepţională” din punctul de vedere al acţionariatului şi implicit al
funcţionării mecanismelor de conducere;
w extrema dispersare a acţionariatului rezultat din aplicarea programului de privatizare în
masă, care a determinat o lipsă de activism a acestuia;
w lipsa de pregătire şi experienţă a marii majorităţi a acţionarilor români, care nu-şi
cunosc drepturile şi mijloacele prin care şi le pot proteja;

w slăbiciunea instituţiilor pieţei de capital, care nu au reuşit să prevină câteva cazuri de

fraude de proporţii ce au subminat încrederea investitorilor pe pieţele de capital;
w slaba capacitate a sistemului de justiţie din România de a trata cazurile legate de
abuzuri şi încălcări ale drepturilor acţionarilor.

Pe fondul continuării reformei şi al procesului de integrare în Uniunea Europeană,

autorităţile române au început să acorde o atenţie sporită îmbunătăţirii practicilor de
guvernanţă corporativă ca o componentă majoră a mediului de afaceri.