Sunteți pe pagina 1din 34

SUPORT DE CURS

STATISTICA ŞI ANALIZA
ECONOMICĂ

2019

STATISTICA ŞI ANALIZA ECONOMICĂ

2
Ce reprezintă statistica?
Ştiinţa care studiază şi analizează prin intermediul datelor statistice, fenomenele
şi procesele economice de masă, care au loc, la un moment dat, într-o structură
organizatorică, utilizând metode şi tehnici specifice.
Ce reprezintă fenomenele şi procesele economice de masă?
Fenomene şi procese economice cu o largă răspândire, care apar ca rezultat al
influenţei comune a unui număr mare de factori.
Care este finalitatea statisticii?
Finalitatea statisticii şi analizei economice o reprezintă indicatorii statistici, care au rolul:
 de a favoriza cunoaşterea dezvoltării economico-socială a ţării la un moment dat;
 de a fundamenta stabilirea strategiei de dezvoltare viitoare;
 de a fundamenta deciziile luate în procesul managerial.
Care este instituţia care coordonează munca statistică la nivel naţional?
Activitatea de coordonare, îndrumare şi control a muncii statistice desfăşurată de
fiecare instituţie economico-socială este realizată la nivel naţional de Institutul Naţional
de Statistică, INS, iar la nivel local de Direcţiile Judeţene de Statistică.
I INS are ca obiect de activitate:
 Culegerea, prelucrarea, analiza, difuzarea rezultatelor cercetării statistice;
 Constituirea bazei de date statistice, cu caracter social, demografic, economic,
financiar, juridic, care să servească:
- elaborării politicii economice şi sociale,
- informării opiniei publice,
- transmiterii de date statistice organismelor internaţionale
INS editează publicaţii oficiale periodice ca:
-Anuarul Statistic al României
-Revista Română de Statistică

Ce reprezintă cercetarea statistică?


Cercetarea statistică sau procesul statistic cuprinde totalitatea operaţiilor
de culegere şi observare, de sistematizare şi prelucrare, stocare şi interpretare a
informaţiilor necesare pentru cunoaşterea şi conducerea proceselor sociale şi economice.
Care sunt etapele cercetării statistice?
Etapele cercetării statistice:
1. Observarea statistică presupune:
- culegera datelor;
- înregistrarea datelor statistice elementare
2. Prelucrarea statistică are ca scop:
- sistematizarea datelor statistice elementare;
- calculul indicatorilor statistici;
- prezentarea datelor sub formă de tabele, serii statistice şi grafice
3. Analiza şi interpretarea statistică:
 confruntă şi compară datele
 verifică ipotezele
 formulează concluzii asupra cercetării
 fundamentează calcule de prognoză

3
Care sunt elementele necesare realizării cecetării statistice ?
Elementele cercetării statistice sunt:
- Vocabularul de specialitate
- Metode de culegere a datelor statistice
- Metode de sistematizare şi prelucrare a datelor statistice
- Mijloace de prezentare a datelor statistice
- Procedee de analiză şi interpretare a datelor statistice
Care sunt noţiunile vocabularului statistic?
o Fenomenele de masă
o Colectivitatea sau populaţia statistică
o Unitatea statistică
o Indicatorul statistic
o Datele statistice
o Caracteristica statistică
Fenomenele de masă sunt fenomene complexe, cu o largă răspândire, rezultate
din acţiunea combinată şi repetată a unui număr mare de factori de influenţă.
Colectivitatea sau populaţia statistică desemnează o mulţime de elemente care
au aceiaşi natură, sunt asemănătoare sau sunt omogene din punct de vedere al anumitor
criterii.
Exemple:
- populaţia României la recensământul din 2002;
- societăţile comerciale pe acţiuni, din judeţul Constanţa, în anul
2006;
- opiniile consumatorilor despre autoturismul X la TIB 2006.
Unitatea statistică este un element distict al populaţiei statistice, purtător de
informaţii.
Unităţile statistice pot fi:
o simple: persoana fizică, angajatul, produsul, societatea
comercială
o complexe: familia, echipa de lucru, unitatea economică
Indicatorul statistic este exprimarea numerică a datelor statistice, care
caracterizează un proces ori un fenomen economic sau social din punctul de vedere al
structurii, al interdependenţelor, al modificării lor în timp şi spaţiu.
Datele statistice sunt caracterizări cantitative, numerice obţinute de statistică
despre unităţile populaţiei statistice analizate.
Caracteristica statistică desemnează însuşirea, proprietatea, trăsătura comună
unităţilor unei colectivităţi statistice. Se mai numeşte variabilă statistică întrucât are
proprietatea de a-şi modifica valoarea în timp şi spaţiu de la o unitate la alta.Exemple:
vârsta, cifra de afaceri etc.
Clasificarea caracteristicilor statistice:
-după modul de obţinere într-un demers statistic, există:
o caracteristici primare
Exemple: producţia, numărul de salariaţi etc
o caracteristici derivate

4
Exemplu: productivitatea muncii
- după conţinutul lor, există:
o caracteristici de timp
Exemplu: anul admiterii la facultate
o caracteristici de spaţiu
Exemplu: judeţul de care aparţin întreprinderile
o caracteristici atributive
Exemplu: profesia, starea civilă
- după modul de exprimare, există:
o caracteristici nenumerice sau calitative
o caracteristici numerice sau cantitative
-după forma de manifestare a unităţilor, există:
o caracteristici alternative
Exemplu: un muncitor poate fi calificat sau necalificat
o caracteristici nealternative
Exemplu: profesia, vârsta
-după natura variaţiei, există:
o caracteristici discrete
Exemplu: numărul persoanelor dintr-o familie
o caracteristici continue
Exemplu: cifra de afaceri
Complexitatea realităţii impune caracterizarea populaţiei statistice printr-un
număr suficient de mare de unităţi statistice, astfel încât să existe o varietate mare de
caracteristici statistice care va permite calcularea unui sistem de indicatori statistici ce
vor caracteriza conţinutul categoriilor economici.
Metodele de culegere a datelor statistice elementare
Observarea sau culegerea datelor elementare reprezintă prima etapă a cercetării statistice.
Ce reprezintă observare statistică?
Observarea statistică este o metodă de înregistrare a valorilor caracteristicilor pentru
unităţile populaţiei cercetate.
Cine sunt sursele de date?
- sistemul informaţional curent al unităţilor economico-sociale
- diverse publicaţii statistice, cum ar fi anuarul statistic
- investigaţiile statistice, care oferă date statistice primare.
Care sunt metodele prin care se culeg datele?
o Raportări statistice, reprezintă observări totale, permanente, prin care
se culeg date statistice referitoare la fenomenele şi procesele
economice din domeniile de activitate ale agenţilor economici.
Raportările statistice se completează pe baza datelor furnizate de evidenţa
primară, operativă şi contabilă şi se caracterizează prin obligativitatea întocmirii şi
înaintării acestora, în forma şi la termenele stabilite.
Exemple:
- rapoarte statistice referitoare la capitalul fix;
- rapoarte statistice referitoare la forţa de muncă;
- rapoarte statistice referitoare la timpul de lucru,

5
- rapoarte statistice referitoare la rezultatele activităţilor.
o Recensemintele: reprezintă cea mai veche metodă de observare statistică, prin care
se culeg date de la toate unităţile colectivităţii, în mod direct.
Din cauza cheltuielilor mari de materiale şi timp pe care le implică organizarea lor,
acestea se desfăşoară periodic, la intervale mari de timp, la 10 ani, cazul recensământului
populaţiei şi la 5 ani pentru recensământull în domeniul economic.
o Sondajele statistice: reprezintă o metodă de observare parţială care se organizează
atunci când nu pot fi efectuate observări statistice totale.
În acest sens se alege un eşantion reprezentativ pentru întreaga colectivitate, o
parte din întreaga colectivitate cercetată, iar concluziile obţinute pot fi generalizate la
nivelul întregii populaţii statistice.
Prin reprezentativitate se înţelege faptul că în eşantion trebuie se întâlnească
acelaşi structuri, trăsături esenţiale precum cele ale populaţiei. Este posibil ca între
rezultatele unui sondaj şi rezultatele ce s-ar obţine dacă s-ar face o observare totală să
apară unele abateri, numite erori de sondaj sau erori de reprezentativitate.
o Anchetele statistice: reprezintă observări parţiale care, spre deosebire de sondaj, nu
presupun reprezentativitatea eşantionului. Ancheta se realizează pe baza
chestionarului completat benevol, direct sau prin poştă, la târguri, expoziţii.
o Observarea părţii principale: este o metodă parţială de culegere a datelor, acestea
urmând a fi preluate numai de la cele mai semnificative unităţi ale colectivităţii.
o Monografia statistică presupune atât culegerea datelor cât şi interpretarea acestora
de către o echipă de specialişti din domeniile interesate.
Programul de observare
Observarea se realizează pe baza unui plan sau program de observare ale cărei etape
sunt:
- scopul observării;
- obiectul observării(colectivitatea statistică respectiv unităţile
statistice la care vor fi înregistrate caracteristicile);
- unitatea de observare se stabileşte în funcţie de scopul observării,
astfel dacă se urmăreşte aflarea unor aspecte legate de populaţie
atunci unitatea statistică va fi persoana sau familia.
- precizarea caracteristicilor statistice; caracteristicile sunt înregistrate
sub formă de răspuns la întrebările fixate în chestionar, într-o ordine
logică;
- timpul observării, reprezentând pe de o parte timpul la care se referă
datele numit moment critic, iar pe de altă parte reprezintă perioada de
culegere a datelor. De exemplu, pentru recensământul populaţiei din
ianuarie 1992, momentul critic a fost ora 0 din 6-7 ianuarie, iar timpul
de înregistrare a fost de 7 zile, 7-12 ianuarie;
- locul observării;
- formularele de înregistrare reprezintă tipizatele pe care se
înregistrează caracteristicile, fişe folosite pentru înregistrarea datelor

6
pentru o singură unitate, respectiv formularul în care se înregistrează
date pentru mai multe unităţi de observare;
- instrucţiunile de completare a formularelor;
- măsuri organizatorice prin recrutarea şi pregătirea personalului,
tipărirea şi transmiterea formularelor, etc.

Cum sunt prelucrate datele unei observări statistice?


Prelucrarea datelor statistice elementare
Datele primare sunt sistematizate sub formă matriceală, după care sunt supuse
unor operaţii de centralizare, de grupare.
Prelucrarea datelor unei observări statistice cuprinde etapele:
1. centralizarea datelor statistice elementare
2. gruparea datelor statistice elementare (gruparea pe variante, gruparea pe intervale)
3. calcularea sistemului de indicatori prin care se caracterizează colectivitatea
cercetată
4. prezentarea rezultatelor prelucrării, sub formă de serii, tabele, grafice.
Operaţia de centralizare a datelor statistice elementare constă în strângerea tuturor
informaţiilor şi determinarea indicatorilor totalizatori pentru caracteristicile însumabile
direct sau care admit coeficienţi de echivalenţă(preţ unitar). Indicatorii totalizatori
obţinuţi se numesc indicatori absoluţi.
De exemplu, cifra de afaceri exprimată în mii lei, realizată, în 2007 de societăţile
comerciale de tip SA, sau producţia de pantofi damă, exprimată în mii perechi, fabricată
în România în anul 2007.
Observaţie! Nu toate caracteristicile sunt însumabile, de exemplu productivitatea
muncii.
Rolul centralizării este de a generaliza rezultatele observării, scoţând în evidenţă
trăsăturile caracteristice colectivităţii studiate, putându-se realiza fie o centralizare simplă
la nivelul colectivităţii negrupate(numărul total al societăţilor investigate), fie o
centralizare pe grupe.
Centralizarea datelor statistice trebuie să se desfăşoare respectând indicaţiile:
 centralizarea trebuie precedată de controlul datelor statistice;
 datele care urmează să se totalizeze trebuie să fie comparabile, adică să se refere
la aceiaşi caracteristică, să fie observate în condiţii unitare şi exprimate în aceeaşi
unitate de măsură;
 grupele pentru care se face centralizarea să fie omogene.

Exemplu: În urma unei cercetări statistice, au fost identificate 901 societăţi comerciale,
care au fost grupate în funcţie de caracteristicile “judeţ” şi “formă de organizare”
rezultând centralizarea prezentată în tabelul care urmează:
Judeţ Constanţa Tulcea Ialomiţa Călăraşi Giurgiu Total
FORMĂ
JURIDICĂ

7
SA 58 35 25 20 15 153
SRL 75 80 130 95 105 485
SNC 23 15 20 12 17 87
ALTE 40 30 45 28 33 176
FORME
Total 196 160 220 155 170 901

Gruparea datelor statistice elementare constă în sistematizarea datelor


individuale de masă după o anumită caracteristică de grupare, în scopul identificării
fenomenelor care prezintă trăsături esenţiale comune.
De exemplu, societăţile comerciale care formează colectivitatea statistică pot fi
împărţite după numărul salariaţilor în patru grupe:
1. microîntreprinderi
2. întreprinderi mici
3. întreprinderi mijlocii
4. întreprinderi mari.
Grupările simple constau în repartizarea unităţilor colectivităţii pe clase
omogene în funcţie variaţia unei singure caracteristici.
Grupările combinate sunt caracterizate prin separarea datelor după cel puţin
două caracteristici.
Grupările după caracteristici atributive exprimate prin cuvinte sunt denumite şi
grupări calitative sau clasificări, în cazul în care au caracter oficial( clasificarea ramurilor
economiei naţionale).
Grupările după caracteristici atributive exprimate numeric sunt denumite şi
grupări cantitative (vechimea în muncă).
Grupările după o caracteristică atributivă exprimată numeric se pot
prezenta, în funcţie de gradul de variaţie, sub formă de grupări pe variante şi
grupări pe intervale.
Grupările pe variante se aplică în cazul în care numărul valorilor
numerice pentru caracteristica de grupare este redus, fiecare valoare
înregistrată constituind o grupă.
De exemplu, gruparea salariaţilor după nivelul de calificare, gruparea
unităţilor economice după numărul de salariaţi.
Grupările pe intervale se folosesc în cazul în care gradul de variaţie a
caracteristicii este mare, iar gruparea pe variante ar conduce la obţinerea unui
număr prea mare de clase.
De exemplu, gruparea unităţilor economice după cifra de afaceri.
Observaţie! Dacă prin grupare se urmăreşte cunoaşterea structurii
colectivităţii atunci se va folosi un număr mic de grupe, iar intervalele vor fi
inegale.
Dacă prin grupare se urmăreşte sistematizarea datelor şi continuarea
prelucrării lor atunci numărul grupelor va fi mare, iar intervalele egale.

8
Numărul de grupe se stabileşte în urma unei analize calitative. Dacă datele
sunt grupate pe intervale egale, se va determina mărimea intervalului de
grupare, raportând
Grupe după Număr amplitudinea variaţiei
la numărul mărimea cifrei de societăţi de grupe
afaceri comerciale
Exemplificarea (20000;40334) 6 grupării pe intervale
Fie un (40334;60668) 4 număr de 30 societăţi
comerciale la care s- (60668;81002) 4 au înregistrat datele
privind cifra de (81002;101336) 6 afaceri obţinută de
fiecare societate la (101336;121670) 5 sfârşitul exerciţiului
financiar, date (121670;143000) 5 exprimate în lei, astfel:
85.000, 75.500, 48.000, 125.000,
39.000, 28.000, 110.000, 92.000,
105.000, 65.000, 56.000, 83.500, 91.000, 100.100, 34.000, 130.000, 115.000, 29.500,
122.000, 73.000, 143.000, 119.000, 61.000, 43.000, 34.000, 98.000, 21.000, 51.600,
117.000, 128.000.

Gruparea pe intervale după mărimea cifrei de afaceri a unor societăţi


comerciale:

Prezentarea rezultatelor prelucrării statistice


Mijloacele de prezentare sunt:
 tabele statistice
 grafice statistice
 serii statistice
Situaţia producţiei pe fiecare angajat la atelierul de prelucrări mecanice de la SC “Z” SA
Angajat Funcţie Vechime Număr piese
realizate
Ionescu G. Lăcătuş mecanic 7 10
Popescu I. Lăcătuş mecanic 6 12
Vasilescu Ǎ Lăcătuş mecanic 10 14

9
Niculae G Lăcătuş mecanic 8 8

TOTAL 44

Elevii liceului X grupaţi după mediul de provenienţă şi sex

Mediul de Total băieţi Fete


provenienţă al
elevilor
Urban 450 270 180
Rural 580 325 255
Total 1030 595 435

Mediul de Număr elevi %


provenienţă a
elevilor
Urban 450 43,7
Rural 580 56,3
Total 1030 100

Situaţia elevilor liceului X după mediul de provenienţă, la data de 15 septembrie 2007


La elaborarea tabelelor statistice trebuie respectate următoarele reguli:
 tabelul trebuie să aibă un titlu scurt, clar, concis, din care să rezulte
fenomenul prezentat, timpul şi locul unde se desfăşoară ancheta statistică
 se alege forma tabelului, simplu, pe grupe, combinat, în funcţie de
conţinutul fenomenului ce urmează a fi prezentat şi de scopul urmărit
 rândurile şi coloanele trebuie dispuse într-o succesiune logică
 notarea indicatorilor în tabel se face în ordinea importanţei lor, iar pentru
fiecare indicator se precizează unitatea de măsură.
Dacă unitatea de măsură este comună tuturor indicatorilor, atunci aceasta
se menţionează deasupra tabelului.
Seria statistică reprezintă un mijloc de sistematizare a datelor statistice şi de
prezentare a legăturilor dintre două şiruri de date statistice, respectiv şirul
datelor care exprimă variaţia caracteristicii urmărite şi şirul de date care
cuprinde frecvenţele de apariţie a variantelor caracteristicii.
Tipuri de serii:
1. seria statistică de distribuţii- corespondenţă între valorile caracteristicii
şi frecvenţa de apariţie a acestor valori; spaţiul şi timpul rămân
constante;
2. seria statistică de spaţiu; spaţiul este variabil, timpul este constant;
3. serii de timp; timpul este variabil;

10
4. seria de intervale; prezintă frecvenţa colectivităţii pe intervale te timp
egale(trimestre).
Distribuţia personalului societăţii comerciale X după profesie, în anul 2007
Serie de distribuţie calitativă
Profesie Număr pers.
Ingineri 15
Economişti 12
Contabili 5
Operatori 5
Jurişti 2
Tehnicieni 15
Muncitori 14
Total 58
Distribuţia muncitorilor dintr-o unitate economică, după productivitatea muncii
Serie de distribuţie cantitativă
Productivitatea muncii Număr de muncitori
Până la 100 7
100-120 11
120-140 9
140-160 12
160-180 10
180-200 17
Peste 200 5
Total 71
Situaţia stocurilor de materii prime de la unitatea Y în anul 2006
Serie de momente
Lunile Stocuri materii prime
mii lei
1.01.2006 750
1.04.2006 240
1.05.2006 370
1.08.2006 640
Serie de intervale
Cifra de afaceri realizată de SC X SRL în anul 2006, pe trimestre
Trimestre Cifra de afaceri- mii lei Greutatea specifică
n
g i  i  100
 ni
Trimestrul I 850 19,5%
Trimestrul II 1200 27,6%
Trimestrul III 1300 30%
Trimestrul IV 1100 22,9%
Total 4350 100%

11
Graficele statistice reprezintă mijloace de prezentare a datelor statistice.
Tipuri de grafice:
 grafice utilizate pentru reprezentarea seriilor de distribuţie( histograma, poligonul
frecvenţelor, curba frecvenţelor cumulate)
 grafice utilizate pentru reprezentarea seriilor cronologice(cronograma, diagrama
prin coloane, diagrama prin benzi)
 grafice pentru efectuarea diferitelor comparaţii(cercul de structură)

Aplicaţia 1
Distribuţia celor 54 de agenţi comerciali ai unei firme ce comercializează produse
cosmetice după numărul de zile lucrate în luna iulie este următoarea:

Zile lucrate Număr vânzători


21 6
22 7
23 14
24 11
25 9
26 4
27 3
Total 54
Se cere:
Să se reprezinte grafic distribuţia vânzătorilor după numărul de zile lucrate;

Rezolvare:
a) În tabelul următor avem o serie de distribuţie, variabila analizată X fiind „număr zile
lucrate”. Pentru reprezentarea grafică se foloseşte histograma.
16

14

12

10
nr.lucratori

0
21 22 23 24 25 26 27

zile lucrate

Distribuţia vânzătorilor după numărul de zile lucrate


Aplicaţia 2
În vederea analizei oportunităţii deschiderii unui magazin ce vinde aparatură
electrocasnică, un analist financiar este interesat în cunoaşterea nivelului vânzărilor zilnice ale
magazinelor de profil. Pentru 50 de astfel de magazine alese întâmplător, înregistrează valoarea
facturilor emise zilnic. Datele rezultate sunt următoarele:

12
Magazinul Valoarea facturilor emise zilnic Magazin Valoarea facturilor emise zilnic
(mii RON) u (mii RON)
l
1 10,5 26 9,5
2 8,4 27 8,2
3 10,5 28 6,9
4 9,0 29 7,2
5 9,2 30 8,2
6 9,7 31 9.6
7 6,6 32 7,2
8 10,6 33 8,8
9 10,1 34 11,3
10 7,1 35 8,5
11 8,0 36 9,4
12 7,9 37 10,5
13 6,8 38 6,9
14 9,5 39 6,5
15 8,1 40 7,5
16 11,5 41 7,1
17 9,9 42 5,2
18 6,9 43 7,7
19 7,5 44 5,9
20 11,1 45 5,2
21 8,2 46 5,6
22 8,0 47 11,7
23 7,7 48 6,0
24 7,4 49 7,8
25 6,5 50 6,5
a) Să se sistematizeze datele, grupându-se pe intervale egale de variaţie;
b) Să se calculeze frecvenţele cumulate.
c) Să se reprezinte grafic distribuţia magazinelor după valoarea facturilor emise zilnic. Să se
figureze în cadrul unui grafic curbele cumulative ale frecvenţelor.
d) Să se reprezinte grafic structura magazinelor în funcţie de valoarea facturilor emise în fiecare
zi.
Rezolvare
a) Se notează cu X – caracteristica de grupare (valoarea facturilor emise zilnic). Se parcurg
următorii paşi:
• se calculează amplitudinea variaţiei caracteristicii (Ax): Ax = xmax - xmin =11,7–5,2=6,5 mii RON;
• se stabileşte numărul de grupe (r): r=1+3,32 lg n =1+3,322lg 50 =6,64 7 (formula lui
Sturges);
• se stabileşte mărimea intervalului de grupare (h): h = Ax / r =6,5/71 mii RON;
• se stabilesc intervalele de variaţie şi se efectuează gruparea.
Intervale de variaţie a valorii Nr. Intervale de variaţie a valorii Nr.
facturilor emise zilnic (mii RON) magazine facturilor emise zilnic (mii RON) magazine
(ni) (ni)
5,0 – 6,0 4 5,0 – 6,0 5
6,0 – 7,0 9 6,0 – 7,0 8
7,0 – 8,0 11 7,0 – 8,0 13
8,0 – 9,0 9 8,0 – 9,0 8
9,0 – 10,0 8 9,0 – 10,0 7
10,0 – 11,0 5 10,0 – 11,0 5

13
11,0 - 12,0 4 11,0 - 12,0 4
Total 50 Total 50
Notă: limita inferioară inclusă în interval. Notă: limita superioară inclusă în interval.

b) Intervale de variaţie a Nr. magazine Frecvenţe cumulate


valorii facturilor emise zilnic (ni) Crescător Descrescător
(mii RON)
5,0 – 6,0 4 4 50
6,0 – 7,0 9 13 46
7,0 – 8,0 11 24 37
8,0 – 9,0 9 33 26
9,0 – 10,0 8 41 17
10,0 – 11,0 5 46 9
11,0 – 12,0 4 50 4
Total 50 - -

c)
12
Nr. magazine

10

0
5,0- 6,0- 7,0- 8,0- 9,0- 10,0- 11,0-
6,0 7,0 8,0 9,0 10,0 11,0 12,0
m ii RON

Distribuţia magazinelor după valoarea facturilor emise zilnic

Curbele cumulative ale frecvenţelor absolute

14
d) Reprezentarea grafică a structurii magazinelor după valoarea facturilor trebuie precedată de
calculul frecvenţelor relative:
ni ni
ni*%  r
 100   100
n , n=50
 ni
i 1

Intervale de variaţie a valorii Ponderea


facturilor emise zilnic magazinelor
(mii RON) ( ni*% )
5,0 – 6,0 8
6,0 – 7,0 18
7,0 – 8,0 22
8,0 – 9,0 18
9,0 – 10,0 16
10,0 – 11,0 10
11,0 – 12,0 8
Total 100

INDICATORI STATISTICI

15
Indicatorii primari se obţin în procesul prelucrării primare, prin operaţii de
centralizare şi grupare a datelor care provin dintr-o observare totală sau parţială. Aceştia
se numesc indicatori sintetici absoluţi şi exprimă volumul variabilei economice.
Indicatorii derivaţi se obţin prin comparări, generalizări ale mărimilor absolute,
respectiv ale indicatorilor primari. Într-o comparaţie există un termen comparat şi unul de
comparaţie, acesta dinurmă reprezentând termenul de bază.
Din punct de vedere statistic, compararea poate fi făcută ca diferenţă, obţinându-
se modificarea absolută sau diferenţa absolută, sau ca raport, obţinându-se indicatori
relativi.
Modificarea absolută reprezintă o diferenţă între termeni de acelaşi fel, exprimaţi
în aceiaşi unitate de măsură. Rezultatul se exprimă în aceiaşi unitate de măsură ca şi
termenii comparaţi şi arată cu câte unităţi diferă termenul de comparat faţă de termenul
de bază. Baza de comparaţie poate fi fixă sau mobilă.
Relaţiile de calcul ale modificării absolute sunt:
 Modificarea absolute cu baza fixă:
 yt / 0  Yt  Y0 ;

 Modificarea absolută cu baza mobilă


yt / t 1  Yt  Yt 1 ;
Compararea prin scădere oferă posibilităţi limitate de cunoaştere, nu pot fi utilizaţi în
compararea evoluţiei mai multor fenomene de masă.
Indicatorii relativi pot fi utilizaţi în analiza comparativă a evoluţiei mai multor
fenomene. Comparaţia se realizează sub formă de raport, ce impune îndeplinirea
anumitor condiţii:
1. între termenii comparaţi trebuie să existe o legătură obiectivă, o corespondenţă
logică
2. termenii trebuie să fie comparabili ca sferă de cuprindere, ca metodologie de
calcul
3. baza de comparaţie să fie semnificativă.
Raportul dintre doi indicatori exprimaţi în aceiaşi únitate statistică este coeficient
statistic, o mărime adimensională.
Raportul între doi indicatori exprimaţi în unităţi diferite de măsură este un indicator
exprimat în unităţi de măsură compuse, o mărime relativă.
Mărimile relative pot fi:
 mărimi relative de structură
 mărimi relative de intensitate
 mărimi relative de dinamică
 mărimi relative de coordonare
 mărimi relative de plan.

Mărimile relative de structură exprimă raportul părţilor faţă de întreg şi se mai numesc
ponderi sau greutăţi specifice. Relaţiile de calcul sunt:

16
o pentru frecvenţe

fi
ni
fi  r
 100 ni
, , reprezentând frecvenţa relativă, numărul de unităţi
n
i 1
i
n
r

i
i 1

din grupa i, respectiv numărul total de unităţi din colectivitatea investigată.


Mărimile relative de structură se înmulţesc cu 100 şi se exprimă în procente, suma lor
fiind 100%.
Aplicaţie
La o societate comercială activul imobilizat al bilanţului întocmit în anul N este
evidenţiat astfel:

Indicatori Mii lei %


Imobilizări necorporale 185 25
Imobilizări corporale 358 47
Imobilizări financiare 210 28
TOTAL 753 100

Ponderea imobilizărilor necorporale în totalul de activ imobilizat este de 25%, a


imobilizărilor corporale de 47%, a imobilizărilor financiare de 28%.
Mărimile relative de intensitate este un raport între valorile a două caracteristici
primare care au legătură între ele.Ex. densitatea populaţiei unei ţări, exprimată în
locuitori pe metru pătrat, etc.
Relaţia de calcul a mărimii relative de intensitate este:

i 
x i
ui 
y i
, unde
y i x i

 i este indicatorul direct calculat ca raport între valoarea agregată a caracteristii x şi


valoarea agregată a caracteristicii y.
u i este indicatorul invers calculat calculat ca un raport între valoarea agregată
acaracteristicii y şi valoarea agregată a caractgeristii x.

Aplicaţie
Situaţia profitului şi activului la două unităţi economice din judeţe diferite este prezentată
astfel:
Unităţi Profit Activ Rata rentabilităţii economice
economice Lei lei Indicatorul Indicatorul
direct invers
A 53000 148000 0,35 2,8
B 72000 235000 0,3 3,26
Rentabilitatea economică poate fi exprimată fie ca beneficiul economic obţinut la 1 leu

17
activ global, fie ca activul global consumat pentru obţinerea unui leu beneficiu.

Mărimile relative de coordonare reprezintă raportul între valorile aceleiaşi variabile


înregistrate la două unităţi teritoriale diferite.
Relaţia de calcul este:
x x
I A / B  A  100 , sau I B / A B  100
xB xA

Relaţia arată de câte ori nivelul caracteristii x este mai mare sau mai mic la unitatea A
faţă de unitatea B, şi invers.
Pentru cazul aplicaţiei anterioare:profitul unităţii B este de1,35 ori mai mare decât cel al
unităţii A sau profitul unităţii A este de 1,35 ori mai mic decât al unităţii B.

Mărimi relative ale dinamicii

Rolul mărimilor relative ale dinamicii este de a caracteriza evoluţia în timp a unui
fenomen sau proces economic. Se mai numesc indici de dinamică şi exprimă de câte ori
sau cu cât la sută se modifică valoarea variabilei X dintr-o anumită perioadă sau moment
de timp numit termen curent faţă de cea dintr-o perioadă sau moment de referinţă, folosit
ca bază de comparaţie.
Aceasta din urmă poate fi bază fixă sau mobilă rezultân indici de dinamică cu
bază fixă sau indici cu bază mobilă sau bază în lanţ.
Relaţiile de calcul al indicilor sunt:
xt
o cu bază fixă I t / 0   100
x

x0
xt
o cu baza mobilă I t / t 1   100
x

x t 1

Aplicaţie
Se analizează în dinamică evoluţia cifrei de afaceri la o anumită societate comercială,
folosind mărimile relative de dinamică, astfel:
Ani Cifra de afaceri I tCA
/ 0 (%) I tCA
/ t 1 (%)
Mii lei
2002 35750 - -
2003 42800 79,62 79,62
2004 51240 143,32 119,71
2005 73400 205,31 143,24
2006 86300 241,39 117,57
TOTAL 289490

Mărimi relative ale planului( ale prevederii)


Utilizarea mărimilor relative ale prevederii facilitează urmărirea realizării obiectivelor
propuse.

18
Dacă se compară nivelul prevederilor cu cel al realizărilor se obţin indici ai sarcinii de
programat x p
plan:   100 .
realizat x0
Dacă se compară nivelul realizărilor cu cel al prevederilor se obţin indici ai îndeplinirii
realizat x
prevederilor:  1  100 .
prevazut xp
De cele mai multe ori, aceste mărimi se exprimă procentual, dar se reţine valoarea ce
depăşeşte 100 şi care arată procentul de depăşire al prevederilor. Acest procent se
numeşte ritm de creştere sau ritm de îndeplinire al prevederilor.
realizat
R1 / p   100  100
prevazut
Între mărimile relative ale planului şi mărimile relative ale dinamicii există relaţia:
plan realizat curent realizat curent
 
realizat baza plan realizat baza

Aplicaţie
Într-o unitate economică nivelul producţiei pentru anul 2005, nivelul producţiei
prevăzut pentru anul 2006 şi nivelul realizat al producţiei pentru 2006 sunt date în tabelul
următor:

Unitate Indicatori
economică Q2005 Q p 2006 Q 1 2006 Qp Q1 Q1
 100  100  100
Q0 Qp Q0
A 2430 3150 3250 130% 103% 134%

Interpretarea este următoarea: constatăm o depăşire a sarcinii de plan cu 3% şi o creştere


a producţiei cu 34% în perioada curentă faţă de cea de bază.

19
INDICATORII TENDINŢEI CENTRALE
Cuprind:
- mărimile medii
- indicatorii de poziţie

Mărimile medii

Media este o măsură a tendinţei centrale, sintetizând ceea ce este comun, tipic în
apariţia şi manifestarea fenomenelor de masă. Calculul mediei trebuie precedat de
verificarea omogenităţii colectivităţii după caracteristica urmărită.
Media simplă se calculează cân numărul variantelor înregistrate este egal cu numărul
unităţilor supuse observării, adică atunci când nu se repetă nicio variantă sau când
variantele caracteristicilor au frecvenţe egale.
Media ponderată se calculează când aceiaşi variantă se întâlneşte la mai multe
unităţi de observare şi este specifică seriilor de distribuţie.

METODOLOGIA DE CALCUL A MEDIEI ARITMETICE SIMPLE ŞI A CELEI


PONDERATĂ

20
Pentru o caracteristică statistică X care are n niveluri(variante) individuale
valoarea medie se determină astfel:
x  x 2  ....x n
x 1
n

Aplicaţie
La o societate comercială, un candidat la un concurs pentru ocuparea funcţiei de contabil,
a obţinut următorul punctaj de la cei şapte membri ai comisiei 5; 15; 8;10;7;17;12.
Punctajul mediu obţinut de concurent este 10,57 puncte primite în medie de către
candidat.
Pentru determinarea mediei aritmetice ponderate se foloseşte aceiaşi metodologie
cu deosebirea că fiecare variantă este înmulţită cu frecvenţa ei de apariţie.
x f  x 2 f 2  ....x n f n
x 1 1 n

 fi
1
Aplicaţie
Situaţia producţiei de piese pentru un număr de 50 muncitori este:

Numărul de Numărul Frecvenţa Xf


piese muncitorilor cumulată
produse de F crescător
un
muncitor
X
15 3 3 45
17 4 7 68
19 6 13 114
20 4 17 80
23 14 31 322
28 10 41 280
32 4 45 128
35 3 48 105
39 2 50 78
TOTAL f  50  xf  1220

Să se determine media aritmetică şi media ponderată a pieselor produse de un muncitor.

Calculul mediei aritmetice la seriile de intervale presupune determinarea în prealabil a


nivelului central al intervalului:

lim itainf  lim itasup


xj 
2

21
După producţia lunară obţinută, exprimată valoric, distribuţia a 218 societăţi comerciale
care produc acelaşi sortiment de produse se prezintă astfel:

Grupe de societăţi Număr societăţi Centrul de interval Producţia totală


comerciale după comerciale xi i
estimată pe intervale
volumul producţiei fi de grupare, în lei
obţinute, exprimată xi f i
în lei
120-140 15 130 1950
140-160 22 150 3300
160-180 27 170 4590
180-200 31 190 5890
200-220 46 210 9660
220-240 37 230 8510
260-280 11 270 2970
280-300 9 290 2610
TOTAL f i  218 - x i f i  44480

44480
x  204,04 lei/societate comercială
218

Indicatorii de poziţie. Mediana şi modulul

Mediana este valoarea centrală a unei serii, ordonată crescător sau descrescător care
împarte seria în două părţi egale: 50% din termeni sunt mai mici decât mediana şi 50%
mai mari.
Dacă seria este formată dintr-un număr par de termeni, locul medianei este dată de
media aritmetică simplă a celor doi termeni centrali. Dacă seria este formată dintr-un
număr impar de termeni, valoarea medianei este termenul central al seriei, termen
n 1
calculat prin relaţia , unde n reprezintănumărul de termeni ai seriei.
2
Fie seria ordonată crescător {5;7;8;10;12;15;17} formată dintr-un număr impar de
7 1
termini(7). Poziţia medianei se determină astfel:  4 , deci 10 este mediana.
2

Într-o serie de distribuţie de frecvenţă, locul medianei se determină astfel:  fi  1


2
Locul medianei în serie se află cumulând succesiv frecvenţele, până se găseşte

una care este mai mare sau cel puţin egală cu f i 1


. În exemplul anterior, frecvenţa
2
care îndeplineşte această condiţie este 31, deci numărul 23 de piese realizate este mediana
seriei.

22
Modulul reprezintă valoarea caracteristicii cu frecvenţa cea mai mare. Deci modulul se
poate calcula numai pentru o serie de distribuţie de frecvenţă. În distribuţia societăţilor
comerciale după valoarea producţiei obţinute, modulul este situat în intervalul 200-220,
care corespunde celei mai mari frecvenţe a seriei.

INDICATORII SINTETICI AI VARIAŢIEI

Calculând gradul de variaţie a valorilor caracteristicii faţă de medie putem să


aflăm răspunsuri referitoare la gradul de omogenitate al colectivităţii, la abaterea valorilor
individuale faţă de medie. De cele mai multe ori unităţile colectivităţii statistice se
grupează după aceiaşi caracteristică, cu variaţii mari de la o colectivitate la alta deşi au
aceiaşi valoare a mediei.
Amplitudinea variaţiei, se calculează în mărimi absolute ca diferenţă dintre varianta
maximă şi cea minimă
A  x max  x min
Abaterea fiecărei variante de la nivelul mediu
xi  x
d  xi  x sau în mărimi relative d   100
x
Dispersia caracteristicii se calculează astfel:
n

 (x i  x)2
pentru o serie simplă
2  i 1

n
n

 (x i  x)2  fi
pentru o serie cu frecvenţă. Cu cât valorile
2  i 1

n
individuale ale caracteristicilor urmărite sunt mai omogene, mai apropiate între ele, cu
atât dispersia este mai mică. Atunci când toate valorile individuale sunt egale între ele,
dispersia este nulă.
Abaterea medie pătratică se determină astfel:

 (x i  x)2
pentru seria simplă
 i 1

 (x i  x)2  fi
 i 1
n
pentru seria cu frecvenţe
f i 1
i

23
Coeficientul de variaţie este raportul, exprimat în procente, dintre abaterea medie
pătratică şi media aritmetică:

V   100
x
Coeficientul de variaţie( omogenitate) este cel mai sintetic indicator al
împrăştierii, valorile sale sunt cuprinse în intervalul {0,100}. Cu cât aceste valori sunt
mai apropiate de zero, cu atât seria este mai omogenă, adică media este mai
reprezentativă, iar cu cât se apropie de 100, cu atât valorile individuale sunt eterogene,
adică media este mai puţin reprezentativă. Practica a stabilit că, dacă coeficientul de
variaţie ia valori mai mici de 35%, atunci colectivitatea este omogenă.

Asimetria şi simetria
Interpretarea statistică a formelor de repartizare a frecvenţelor.

Dacă observaţiile înregistrate sunt egal dispersate de o parte şi de alta a valorii


centrale, spunem că distribuţia este simetrică. Atunci când modulul, mediana şi media se
confundă avem o distribuţie perfect simetrică.
Distribuţia este asimetrică dacă frecvenţele valorilor caracteristicii sunt deplasate
mai mult sau mai puţin de o parte şi de alta a tendinţrei centrale.

24
INDICATORII DINAMICII FENOMENELOR ECONOMICE
INDICII STATISTICI

Indicii sunt indicatori derivaţi ce caracterizează şi analizează variaţia relativă a unei


colectivităţi social-economice sau cea a unei colectivităţi date în raport cu o altă
colectivitate.
Indicii sunt mărimi relative de dinamică care se obţin din compararea sub formă de raport
a fenomenelor de acelaşi fel şi se exprimă sub formă de coeficient sau procent.
În analiza statistică prezintă interes nu numai determinarea indicelui ci şi a diferenţei
dintre numărătorul şi numitorul acestuia, cunoscută sub denumirea de diferenţă absolută
sau modificare absolută( care poate fi spor absolute sau descreştere).
După sfera de cuprindere indicii pot fi indici individuali şi indici de grup.

Calcularea şi interpretarea indicilor statistici individuali


Indicii individuali exprimă variaţia unui singur element dintr-o colectivitate şi se notează
cu “i”. Exemple de indici individuali: indicele volumului fizic al producţiei, indicele
individual al preţului, indicele valoric.
Indicele volumului fizic al producţiei este un indice individual, care ne arată dinamica
producţiei la un singur produs: ulei, pâine, etc.
El se calculează pe baza formulei:

q1
i1q/ 0   100
q0
unde: q1 = volumul producţiei din perioada curentă

q 0 = volumul producţiei din perioada de bază


În mărimi absolută, modificarea volumului fizic al producţiei se va determina astfel:

q  q1  q 0
Indicele preţului este un indice individual care ne arată variaţia preţului unui singur
produs.

p1
i1p/ 0   100
p0
unde p1 ; p 0 = preţul din perioada curentă şi de bază.
Modificarea absolută corespunzătoare indicelui individual al preţului va fi:

25
p  p1  p 0

Indicele valoric este un indice individual care ne arată variaţia valorii unui singur produs.
q p
i1v/ 0  1 1  100
q0 p0
În mărimi absolute, modificarea valorii producţiei se va determina în următorul mod:

v  q1 p1  q 0 p 0

Indicii individuali şi de grup, care ne arată dinamica fenomenelor, pot fi prezentaţi cu


bază fixă sau cu bază în lanţ.
De exemplu, indicii individuali ai volumului fizic se prezintă astfel:
Dacă ne interesează evoluţia fenomenelor faţă de o perioadă considerată de referinţă,
calculăm:
q1 q 2 q3 q
Indicii cu bază fixă: , , ,..., n .
q0 q0 q0 q0
Dacă ne interesează evoluţia fenomenelor de la o perioadă la alta, calculăm:
q1 q 2 q3 q
Indicii cu bază în lanţ: , , ,..., n .
q 0 q1 q 2 q n 1

Aplicaţie 1

În anul 2006, volumul producţiei de carne, pe trimestre, al societăţii comerciale “Z” este
următorul:
Trimestrul I … 6000 t
Trimestrul II … 7000 t
Trimestrul III … 8000 t
Trimestrul IV … 9000 ţ
Să se calculeze indicii volumului fizic al producţiei de carne, atât cu bază fixă cât şi cu
bază în lanţ şi să dea interpretarea acestor indici(analiza economica).

.Relaţia dintre indicii cu bază fixă şi cei cu bază în lanţ


Această relaţie presupune ca din indicii cu bază în lanţ să putem calcula indicii cu bază
fixă, şi invers.
Dacă înmulţim între ei indicii cu bază în lanţ ai unei serii, obţinem consecutiv indicii cu
bază fixă ai perioadei curente.

q1 q 2 q 2
 
q 0 q1 q 0

q1 q 2 q3 q
   3
q 0 q1 q 2 q0

26
q1 q 2 q q
  ...  n  n
q 0 q1 q n 1 q0

Şi invers dacă împărţim indicii cu bază fixă obţinem indicii cu bază în lanţ:
q 2 q1 q 2
: 
q 0 q0 q1

q3 q1 q3
: 
q0 q0 q2

q1 q n 1 q
:  n
q0 q0 q n 1

Calcularea şi interpretarea indicilor statistici de grup-al volumului fizic, al preţului


şi al valorii

Aplicaţie 2
Se cunosc următoarele date referitoare la cantitatea, preţul şi valoarea a trei variante de
pâine, produse în cadrul societăţii “X” pentru trimestrul I şi trimestrul II, anul 2004.

Denumirea U/M Trimestrul I Trimestrul I Trimestrul I Trimestrul I


produselor q0 q1 p 0 (lei) p1 (lei)
Pâine albă Buc. 300 400 300 280
Pâine Buc. 400 520 200 190
graham
Pâine cu Buc. 500 540 50 48
secară

Indicele volumului fizic al producţiei este un indice de grup, care caracterizează dinamica
producţiei numai sub aspectul modificărilor cantitative, calculat pe baza formulei:
I 1q/ 0 
 q1 p0  100 ,
 q0 p0
Acest indice arată cu cât a crescut sau a scăzut în cifre absolute volumul fizic al întregii
producţii în trimestrul II faţă de trimestrul I.
Indicele de grup al preţurilor caracterizeză evoluţia preţurilor la un grup de produse luate
împreună:
I 1q/ 0 
 q1 p1  100
 q1 p0
Acest indice arată cu cât au crescut sau au scăzut, în medie, preţurile în trimestrul II faţă
de trimestrul I.

27
Indicele valoric de grup arată cu cât ǎ crescut sau a scăzut volumul producţiei în
trimestrul II faţă de trimestrul I.

I 1v/ 0 
q p 1 1
 100 
236720
 100  121,9% Valoarea producţiei a crescut în trimestrul
q p 0 0 195000
II cu 21,9% faţă de trimestrul I, iar în cifre absolute, cu 41720 lei
v1 / 0   q1 p1   q 0 p 0  236720  195000  41720

Relaţia dintre indicii preţurilor şi indicii producţiei

a. Indicele valoric al fiecărui produs se obţine înmulţind indicele individual al


cantităţii cu indicele individual al preţului produsului respectiv:

i1v/ 0  i1p/ 0  i1q/ 0

b. Indicele valoric al întregii producţii se obţine înmulţind indicele volumului fizic al


producţiei cu indicele de grup al preţurilor:
 q1 p1   q1 p0   q1 p1
 q1 p0  q0 p0  q1 p0
I 1v/ 0  I 1p/ 0  I 1q/ 0

v1 / 0   1p / 0  q1 / 0

SERIILE DINAMICE ; INDICATORII SERIILOR DINAMICE

Statistica studiază dinamica fenomenelor şi proceselor social-economice cu ajutorul


seriilor dinamice.
Seriile dinamice( cronologice, de timp) ne arată frecvenţa fenomenelor economice, la
diferite momente pe diferite intervale de timp egale.
O serie dinamică este formată din două şiruri paralele de date: primul şir se referă la
variaţia caracteristicii timp(t) şi reprezintă diferite momente sau intervale de timp, iar
al doilea şir se referă la nivelurile fenomenului studiat.

Caracteristica Nivelurile Dinamica desfacerilor de mărfuri, 2001-2005


Anii Lei
fenomenului
2001 t 0 y 0 100000
t1 y1
t2 y2 28

tn yn
2002 112000
2003 120000
2004 128000
2005 140000
Total 600000

Pentru a analiza seriile dinamice, se foloseşte un sistem de indicatori, cu ajutorul


cărora se caracterizează dinamica fenomenelor şi proceselor socio-economice.

1. Indicatorii exprimaţi prin mărimi absolute

Nivelul absolut (N) - este mărimea absolută a termenilor din care este alcătuită seria.

N0
N 1 , N 2 , N 3 ,....N n
nivelul perioadei iniţiale(100000), nivelul celorlalte perioade (112000, 120000,
128000,140000)

Modificarea absolută sau sporul absolut (  )- este diferenţa dintre fiecare nivel dat
şi nivelul iniţial sau cel precedent. Modificarea se calculează cu bază fixă sau cu baza
în lanţ.

n/0  Nn  N0

 n / n 1  N n  N n 1

2. Indicatorii exprimaţi prin mărimi relative

Indicele de creştere/ descreştere (I) – este raportul dintre nivelul dat şi nivelul iniţial
sau cel precedent. Indicele se calculează cu bază fixă sau cu bază în lanţ.

Nn
In/0   100
N0
Nn
I n / n 1   100
N n 1

Ritmul creşterii sau al descreşterii (R) – arată, în procente, creşterea sau


descreşterea nivelului perioadei date, faţă de perioada de bază sau cea precedentă. În
funcţie de perioada de raportare, ritmul poate fi: cu bază fixă sau baza în lanţ

Ritmul cu bază fixă( Rn / 0 ) calculat ca:

29
– raport dintre sporul cu bază fixă al perioadei date şi nivelul perioadei de bază,
înmulţit cu 100

Nn  N0
Rn / 0   100
N0

- diferenţă dintre indicele cu bază fixă al perioadei date şi 100

Rn / 0  I n / 0  100

Ritmul cu bază în lanţ ( Rn / n 1 ) calculat ca:

– raport dintre sporul cu bază în lanţ al perioadei date şi nivelul perioadei precedente,
înmulţit cu 100

N n  N n 1
Rn / 0   100
N n 1

- diferenţă dintre indicele cu bază în lanţ al perioadei date şi 100

Rn / n 1  I n / n 1  100

Temă!
Să se calculeze:
- indicele de creştere sau descreştere a volumului de desfacere de marfă în fiecare an
din perioada 2001-2005;
- ritmul de creştere sau descreştere a volumului de desfacere în fiecare an din
perioada 2001-2005

Indicatorii medii ai seriilor dinamice


La seriile dinamice de intervale

Nivelul mediu ( N ) se determină cu ajutorul formulei mediei aritmetice simple:

N
N 1  N 2  N 3  ...  N n

N
n n

La seriile dinamice de momente situate la distanţe egale, nivelul mediu se


determină cu ajutorul mediei cronologice simple:

30
N1 N
 N 2  N 3  ...  n
N 2 n
n 1

Sporul mediu ( reducerea) al seriei (  ) se determină ca medie aritmetică simplă a


sporurilor calculate cu baza în lanţ.
Suma sporurilor calculate cu baza în lanţ este întotdeauna egală cu sporul calculate cu
baza fixă al ultimei perioadei.

1 / 0   2 / 1   3 / 2  ... n / n 1  n / 0
 
n 1 n 1
La seriile dinamice de momente situate la distanţe inegale, nivelul mediu se
calculează cu ajutorul formulei cronologice ponderate:

t1 t t t t t
N1  N 2 1 2  N 3 2 3  ...  N n n 1
N 2 2 2 2
t1 t1  t 2 t 2  t3 t n 1
   ... 
2 2 2 2
N 1, 2 ,...n
t1, 2 ,....n 1
reprezintă nivelul fiecărei perioade de timp, respectiv mărimea intervalelor de timp în
zile sau luni.

Stocul de marfă existent la firma X în semestrul I al anului 2006


Data Valoarea
stocului
1 ianuarie 50
28 februarie 52
15 aprilie 48
1 iunie 54
1 iulie 60

59 59  46 46  46 46  30 30
50  52  48  54  60
N 2 2 2 2 2  51,74ron
59 59  46 46  46 46  30 30 Indicele mediu
   
2 2 2 2 2 de creştere sau
descreştere se calculează cu ajutorul mediei geometrice simple, aplicată la indicii de
creştere( descreştere) cu baza în lanţ.
Ritmul mediu de creştere sau descreştere se obţine scăzând 100 din indicele mediu.
Referitor la vânzarea unui produs în două magazine, pentru două perioade de timp
comparabile, se cunosc datele:

Cantitatea vândută (q) tone Preţul de vânzare(p) lei/kg

31
Perioada 1 Perioada 2 Perioada 1 Perioada 2
Magazin 1 120 130 1400 2000
Magazin 2 140 150 1600 2100

Calculează :indicii individuali ai valorii, ai volumului fizic şi ai preţurilor


1. indicii agregaţi ai volumului fizic şi ai preţurilor
2. preţul mediu în cele două perioade de timp şi analizează dinamica acestuia.

CALCULAREA INDICATORILOR ECONOMICI


LA NIVELUL AGENTULUI ECONOMIC

Pentru obţinerea rezultatelor economice, agentul economic trebuie să dispună


de factori de producţie.Ca urmare potenţialul intern al agentului economic poate fi
determinat prin utilizarea a trei categorii de indicatori:

1. Indicatori ai potenţialului uman


2. Indicatori ai mijloacelor fixe
3. Indicatori ai mijloacelor circulante

Din punct de vedere statistic, sunt calculaţi o serie de indicatori referitori la


potenţialul uman( ca număr, dinamică, structură), la eficienţa folosirii lui, cât şi
indicatori care se referă la salariul nominal, salariul real, şomaj.

Dinamica numărului de salariaţi, pe categorii şi pe total

- indicele numărului de salariaţi din categoria i

N1
i1N/ 0   100
N0

- modificarea absolută a numărului de salariaţi din categoria i

N1 / 0  N 1  N 0

Circulaţia forţei de muncă

1. Coeficientul intrărilor = Intrări în cursul perioadei/ Număr mediu de personal


2. Coeficientul plecărilor = Plecări în cursul perioadei/Număr mediu de personal

Numărul mediu scriptic al personalului se determină ca raport între suma


numerelor scriptice zilnice, dintr-o perioadă dată şi durata calendaristică a
perioade date.

32
N 
N z

Dc
Productivitatea este indicatorul care măsoară eficienţa utilizării factorilor de
producţie, deci şi pe cea a forţei de muncă.
Q
W 
N
W- productivitatea muncii
Q-producţie
N-număr total de personal

Productivitatea orară a muncii se determină ca raport între producţia realizată


într-o perioadă determinată şi numărul de ore-om efectiv lucrate în perioada
analizată.
Productivitatea zilnică a muncii se calculează ca raport între producţia realizată în
perioada dată şi numărul om-zile efectiv lucrate în perioada respectivă.
Dacă productivitatea se exprimă ca raport între cifra de afaceri şi număr de
personal se poate calcula şi productivitatea marginală:

CA
Wm  , care exprimă sporul de producţie la creşterea cu o unitate a
N
factorului muncă

Dinamica productivităţii muncii se caracterizează cu ajutorul indicilor.

W1
i1W/ 0   100
W0

Aplicaţia 1

Societatea comercială Y SA are în structura sa trei unităţi, fiecare realizând câte


un produs. Situaţia producţiei şi a numărului de salariaţi este prezentată în tabelul:

Unitate Perioada de bază Perioada curentă


Q0 N0 Q1 N1
Ǎ 720 350 930 465
B 680 480 640 400
C 950 520 1025 760

Să se calculeze:
a. productivitatea muncii în perioada de bază şi în perioada curentă
b. indicii individuali ai productivităţii muncii

` Calcularea şi interpretarea indicatorilor valorici de rezultate

33
1. cifra de afaceri CA
2. producţia exerciţiului PE
3. valoarea adăugată VA
4. marja comercială MC
5. profitul P

Cifra de afaceri CA(exclusiv TVA) se calculează prin însumarea veniturilor


facturate rezultate din vânzări de bunuri, vânzări de mărfuri, executarea de lucrări
şi prestarea de servicii, mai puţin rabaturile, remizele şi alte reduceri acordate
clienţilor.

Un indicator care reflectă situaţia reală a decontărilor cu clienţii este cifra de


afaceri vândută şi încasată, care reprezintă concretizarea bănească a afacerilor
realizate de întreprindere, pe parcursul unui exerciţiu financiar.
Producţia exerciţiului este indicatorul care dimensionează întreaga activitate a
firmei, producţia vândută( reprezentând CA , exclusiv TVA) creşterea şi
descreşterea producţiei stocate, în care sunt incluse stocurile de produse finite şi
semifabricate şi producţia imobilizată, respectiv imobilizările corporale şi
necorporale realizate în regie proprie.

PE  Pv  Qs  Vle  Vsp  Qi


adică: -producţia vândută, variaţia producţiei stocate, producţia imobilizată,
valoarea lucrărilor executate, valoarea serviciilor prestate.
Valoarea adăugată VA exprimă capacitatea firmei de ǎ produce avere, prin
utilizarea factorilor de producţie. Se determină prin diferenţă între valoarea
producţiei exerciţiului şi consumurile intermediare( consumuri de bunuri şi
servicii furnizate de terţi).
Valoarea adăugată asigură legătura dintre contabilitatea întreprinderii şi
contabilitatea naţională, însumarea tuturor valorilor adăugate formând Podusul
Intern Brut.
Valoarea adăugată se determină prin două procedee:
a. VA = PE – CI + MC
b. VA = Cheltuieli cu personalul + CAS + Cheltuieli cu impozite, taxe +
Cheltuieli financiare + Dividende plătite + Capacitatea de autofinanţare
Deoarece, valoarea adăugată reprezintă surplusul de încasări, situat peste nivelul
consumurilor, provenind de la terţi obiectivul oricărei întreprinderi este de a crea
valoare adăugată cât mai mare.
Marja comercială MC este un indicator specific agenţilor economici care vând
produse în starea în care le-au achiziţionat, în practică are corespondent adaosul
comercial.

34
Profitabilitatea întreprinderii poate fi definită ca fiind capacitatea întreprinderii
de a genera profit, acesta urmând a servi la dezvoltarea întreprinderii şi la
rmunerarea capitalurilor investite.
Datorită variaţiilor însemnate ale preţurilor, pentru a asigura comparabilitatea
datelor în timp se foloseşte indicele preţurilor:
Ip 
 q1 p1  100 , unde
 q1 p0
q1 , p1 , p 0 sunt cantitatea din perioada curentă, preţul din perioada curentă
respectiv, perioada de bază.

35