Instituţia Publică Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”

FACULTATEA FARMACIE RED.: 01

Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori Pag. 1 / 19
(Chimie farmaceutică - III)

Aprobat la şedinţa catedrei

Proces verbal № _2_ din _29.09.2014_
Şef de catedră, d.h.f., profesor
universitar
_____________ Vladimir Valica

Substanţele medicamentoase, derivaţi ai

pirolului şi indolului

Indicaţie metodică la Chimie farmaceutică pentru studenţii anului IV

 Instituţia Publică Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
FACULTATEA FARMACIE RED.: 01
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori Pag. 2 / 19
(Chimie farmaceutică - III)

CHIŞINĂU 2014

INTRODUCERE
Către derivaţii pirolului se referă un grup mare de substanţe medicamentoase, atât de
origine naturală (antibiotice, alcaloizii) cât şi obţinute pe cale de sinteză, cu acţiune
farmacologică diferită. Mulţi reprezentanţi din acest grup de compuşi au fost obţinuţi în baza
compuşilor naturali şi joacă un rol important în procese biochimice.
Către derivaţii indolului se referă atât alcaloiizi (ergometrina, fizostigmina, rezerpina
etc.) precum şi preparate sintetice.

Scopul. De a putea efectua analiza substanţelor medicamentoase, derivaţi ai pirolului şi

indolului în corelaţie cu structura lor chimică, care determină obţinerea lor,
prevederile faţă de calitate şi păstrare.
Scopuri determinate
1. Pe baza consultării literaturii şi documentaţiei analitice normative de a însuşi analiza
substanţelor medicamentoase din această grupă prin aprecierea comparativă a
proprietăţilor fizice, fizico-chimice şi fizice.
2. De a deprinde aprecierea calităţii substanţelor medicamentoase din această grupă în
corespundere cu prevederile DAN.

Planul studierii temei:

Pentru studierea temei se acordă o lucrare de laborator.
Etapele pentru însuşirea temei:
- Pregătirea teoretică pentru îndeplinirea scopurilor determinare.
- Lucrul practic al studenţilor.
- Recapitulare.

MATERIAL INFORMATIV
Derivaţii indolului
Pirolul se referă la heterociclurile aromatice, pentagonale. El este un compus cu
densitatea electronică mărită în interiorul inelului, ceea ce condiţionează posibilitatea de a
participa la reacţiile de substituţie electrofilă în comparaţie cu benzen şi a se oxida uşor. Formele
hidrogenizate ale pirolului sânt pirolina şi pirolidina. Sistem condensat, care constă din două
inele pirolidinice este pirolizidina:

..
N N N N
H H H

рirol pirolină pirolidină pirolizidină

La preparatele derivaţi ai pirolului se referă substanţe medicamentoase atât naturale, cât
şi de sinteză.
 Instituţia Publică Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
FACULTATEA FARMACIE RED.: 01
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori Pag. 3 / 19
(Chimie farmaceutică - III)

Substanţele medicamentoase derivaţi ai pirolului pot fi clasificate în următoarele

subgrupe:
1. Derivaţi de pirolidină (tabela 1).
2. Derivaţi de pirolizidină (tabela 2).
Tabela 1
Substanţele medicamentoase, derivaţi ai pirolidinei
Denumirea latină, română şi chimică,
Descriere şi solubilitate
formula de structură
Pyracetamum Pulbere cristalină albă sau aproape
Piracetam Nootropil albă. Uşor solubilă în apă, solubilă
în alcool.
N O
O
CH2 - C
NH2

Pirolidon-2-acetamidă sau 2-oxo-pirolidin acetamidă

Polyvinylpyrolidonum Pulbere albă sau gălbuie cu miros
Polivinilpirolidona Polividon slab specific. Higroscopică. Bine
solubilă în apă.
N O
- CH - CH2 - n

polimer N-vinil-pirolidonei
Haemodesum Lichid transparent de culoare
Haemodes galbenă.
Compoziţie:
PVP medicinal cu greutate moleculară 60,0
Clorură de sodiu 5,5
Clorură de potasiu 0,42
Clorură de calciu 0,5
Clorură de magneziu
Hidrocarbonat de sodiu
Apă
Cyanocobalaminum Pulbere cristalină roşu-închisă,
Cianocobalamină Vit. B12 fără miros. Higroscopică. Greu
solubilă în alcool 95%, practic
O insolubilă în eter, cloroform,
O
H2N - C - CH2 - H2C CH3 acetonă.
CH3 CH2 - C - NH2
H2N - C - CH2
CH2 - CH2 - C - NH2
CH3
O CN
CH3 N N O
+
Co N CH3
O
N N
CH3 N
H2N - C - CH2 CH3
CH3
CH3
CH2 CH3 CH2 - CH2 - C - NH2

CH2 O HO
H
O- H O
C - NH - CH2 - CH - O - P - O - H
O
CH3 O H CH2OH
 Instituţia Publică Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
FACULTATEA FARMACIE RED.: 01
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori Pag. 4 / 19
(Chimie farmaceutică - III)

Captoprilum Pulbere cristalină albă cu miros

H3C H
Captopril caracteristic. Uşor solubilă în apă,
C
O CH2 - SH etanol, metanol, cloroform.
C

N COOH

1-[(2S)-3-mercapto-2-metilpropionil]-L-prolină
Enalaprilum Pulbere cristalină albă. Parţial
Enalapril solubilă în apă, etanol, metanol,
H
H CH3 dimetilformamidă.
H2C - H2C - C - N C COOH
H .
O C C O
COOH
H5C2O N COOH

Esterului etilic al maleatului de 1-[N-[(S)-1-carboxi-3-

fenilpropil]-L-alanină]-L-prolin
Substanţele medicamentoase, derivaţi de pirolizină
Denumirea latină, română şi chimică,
formula de structură
Platyphyllini hydrotartras
Hidrotartrat de platifilină
OH
O C C - CH2 - CH - C
CH-CH3 CH3 CH3
O CH2
N
Tabela 2
Descriere şi solubilitate
Pulbere albă cristalină, fără miros sau
cu miros slab specific. Uşor solubilă în
apă, foarte puţin în alcool 95%, greu
C O COOH solubilă în alcool fierbinte, insolubilă
. CHOH în cloroform şi eter.
O CHOH Мr= 487,5
COOH

Proprietăţi fizico-chimice
Majoritatea derivaţilor pirolului sânt pulberi albe, care au solubilitate diferită în apă şi
solvenţi organici, excepţie face cianocobalamina (vitamina B12), care este pulbere cristalină de
culoare roşu-închis.
Pentru analiza substanţelor medicamentoase, derivaţi ai pirolului se utilizează:
spectrofotometria în UV şi IR, refractometria şi alte metode.
Analiza spectrofotometrică este pe larg utilizată în analiza substanţelor medicamentoase
derivaţi ai pirolului (identitatea, determinarea impurităţilor, dozarea). Aşa, pentru spectrul de
 Instituţia Publică Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
FACULTATEA FARMACIE RED.: 01
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori Pag. 5 / 19
(Chimie farmaceutică - III)

absorbţie a ciancobalaminei sunt caracteristice 3 benzi de absorbţie cu maximuri la 278, 361 и

550 nm. Absorbanţa la 278 nm se datorează prin prezenţa fragmentului 5,6-
dimetilbenzimidazolului, la 361 nm – sistemului corinic cu 6 legături duble conjugate, la 550 nm
– prezenţei atomului de cobalt.
Identitatea piracetamului se determină prin absenţa maximelor de absorbţie evidente în
UV a soluţiei 1% în intervalele 230-350 nm.
Pentru analiza captoprilului şi enalaprilului se utilizează spectroscopia în IR şi HPLC.
Platifilina se referă la compuşii optic activi, de aceea se determină puterea rotatorie
specifică, care trebuie să fie de la -380 până –400 (soluţie apoasă 5 %).

Condiţii determinării spectrofotometrice

Lungimea de
Substanţă Solvent undă,nm 1%
A1см
max. min.

Captopril sol. acid clorhidric 0,1 mol/l 212 - -

Hidrotartrat de
apă 220 - 520
platifilină

Proprietăţi chimice
Substanţe medicamentoase, derivaţi ai pirolului posedă proprietăţile chimice diferite,
ceea ce este pe larg utilizat la identificarea şi dozarea lor.
La încălzirea piracetamului cu soluţie de hidroxid de sodiu se degajă amoniac,care se
determină după miros şi înălbăstrirea hîrtiei roşii de turnesol (grupa carboxamidă ):
O + NaOH O + NH3
N O N O
CH2 - C - NH2 CH2 - C - ONa

Identitatea polivinilpirolidonei (PVP) se determină cu soluţia de iod 0,1 mol/l, se

formează un precipitat roşu-cafeniu. Soluţiile de PVP formează precipitate cu reactivul
Dragendorff şi Nessler.
Cianocobalamina se poate de identificat după atomul de cobalt; întrucât el intră în
componenţa unui complex destul de stabil, este necesar preparatul prealabil de supus
mineralizării. Aceasta se poate de efectuat în prezenţa acidului azotic. Nitratul de cobalt obţinut
formează produs colorat cu azocolorantul piridoxinei în mediu apă-acetonă la pH=7 cu maximul
de absorbţie 515-520 nm:
+
CH2OH O CH2
N N
HO CH2OH 2+ O CH2OH
Co
+ . Cl -
H3C H3C N
N Co N N R
R

Cobaltul poate fi identificat şi după topirea cianocobalaminei cu hidrosulfat de potasiu şi

după formarea compusului complex intern de culoare roşie cu sarea nitrozo-p (sarea disodicăa
acidului 1-nitrozo-2-naftol-3,6disulfuric): -
N OH N O
NO
O O
OH 3 +
Co
3+
Co
3
NaO3 S SO3Na NaO3S SO3Na NaO3S SO3Na
3
 Instituţia Publică Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
FACULTATEA FARMACIE RED.: 01
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori Pag. 6 / 19
(Chimie farmaceutică - III)

Către reprezentanţii acestei grupe se referă hidrotartratul de platifilină, identitatea cărui se

determină cu reactivi de precipitare a alcaloizilor (grupa amină terţiară), din care mai sensibil
este reactivul Mayer (precipitat alb). Prezenţa grupelor esterice în platifilină se determină prin
reacţia obţinerii hidroxamatului de fier (coloraţie roşie-violetă):
O O

R - C - OR1 + NH2 - OH R - C - NH - OH + R1 - OH

O O 3+
- Fe + HCl
3 R - C - NH - OH + FeCl3 R - C - NH - O
3

Hidrotartratul de platifilină la oxidare formează compuşi coloraţi. La adăugarea către

hidrotartratul de platifilină soluţiei dicromatului de potasiu, perhidrolului în acetonă (1:10) şi
cloroformului stratul de cloroform se colorează în albastru.
Prezenţa acidului tartric se pune în evideenţă cu ajutorului sărurilor de potasiu – se
formează precipitat alb: hidrotartratul de potasiu:
COOH COOK

HC - OH HC - OH
+ KCl + HCl
HC - OH HC - OH
COOH COOH

Platifilina dă cu -naftol în prezenţa H2SO4 concentrat coloraţie verde (acidul tartric):

COOH H O
C
HC - OH H2SO4 O
+ 2 HC
HC - OH t
O
C OH
COOH O H
acidul tartric glioxal acidul formic

HO
HO
H2SO4 H2SO4 HO
O
OH + HC + OH OH
OH H O H O O
2 2 OH
OH

β-naftol colorant aurinic

Determinarea cantitativă
La baza determinării cantitative a piracetamului stă reacţia interacţiunii substanţei cu
soluţia hidroxid de sodiu – metoda Kjeldahl.
Determinarea cantitativă a PVP în preparate după DAN se poate de efectuat prin metoda
refractometrică sau iodometrică, care este bazată pe formarea (în mediu apă-alcool în prezenţa
 Instituţia Publică Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
FACULTATEA FARMACIE RED.: 01
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori Pag. 7 / 19
(Chimie farmaceutică - III)

acetatului de sodiu) a complexului PVP cu iodul. Determinarea PVP se face prin metoda
iodometrică titrarea indirectă (indicator – amidon).
Dozarea spectrofotometrică a ciancobalaminei se efectuează la 361 nm, paralel se citeşte
1%
absorbanţa soluţiei standard ori cu ajutorul absorbanţei specifice – A1см .
Dozarea captoprilului se efectuează iodatometric. Determinarea este bazată pe oxidarea
grupei sulfhidrice cu iodul:
KIO3 + 5 KI + 3 H2SO4 → 3 I2 + 3 K2SO4 + 3 H2O
2 R-SH + I2 → R-S-S-R + 2 HI
Dozarea captoprilului în comprimate se efectuează spectrofotometric în UV la lungimea
de undă 212 nm (solvent – sol. 0,1 mol/l acid clorhidric). Maleatul de enalapril în comprimate se
efectuează prin metida HPLC.
Determinarea cantitativă hidrotartratului de platifilină poate fi efectuată prin metode:
 titrarea acido-bazică în mediu anhidru, solvent protogen – acid acetic glacial:
R3N + CH3COOH  R3N+H + CH3COO-
HClO4 + CH3COOH  ClO4- + CH3COOH2+
R3N+H + ClO4-  R3N+H · ClO4-
CH3COO- + CH3COOH2+  2 CH3COOH
 neutralizarea (alcalimetria) în mediu apă-solvent organic (cloroform), indicator –
fenolftaleina;
 spectrofotometria în UV;
 fotometria extractivă;
 metoda iodometrică indirectă în baza reacţiei de formare a poliiodurii de platifilină în
soluţie săturată de clorură de sodiu;
 metoda fotocolorimetrică în baza reacţiei cu acid picric (în forme farmaceutice).

Derivaţii indolului
Indolul (benzopirol) reprezintă compus heterociclic condensat, cu proprietăţi aromatice:
4
3

5

6 2 
N
7 H
1

După proprietăţi indolul se aseamănă cu pirolul. El practic nu posedă proprietăţi bazice.

În unele reacţii se comportă cu un NH-acid slab, se oxidează la aer. Caracteristic îi sunt reacţiile
de substituţie electrofilă, cea mai reactivă este poziţia  a nucleului pirolic.
La derivaţii indolului se referă alcaloizi (rezerpina) şi preparate de sinteză (tabela 3).
Proprietăţi fizico-chimice
Majoritatea derivaţilor indolului sunt pulberi albe cristaline. Multe substanţe în procesul
păstrării îşi pot schimba nuanţa, deoarece sunt uşor oxidabile.
Substanţele medicamentoase din această grupă au diferită solubilitate în apă şi solvenţi
organici.
 Instituţia Publică Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
FACULTATEA FARMACIE RED.: 01
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori Pag. 8 / 19
(Chimie farmaceutică - III)

La determinarea calităţii substanţelor medicamentoase, derivaţi ai indolului, se folosesc

metodele fizico-chimice: spectrofotometria în UV şi IR, polarimetria etc.
Proprietăţi chimice
Substanţele medicamentoase, derivaţi ai indolului posedă proprietăţi chimice diferite -
proprietatea ce este pe larg utilizată în determinarea identităţii.
Tabela 3
Substanţe medicamentoase, derivaţi ai indolului
Denumirea latină, română şi chimică,
Descriere şi solubilitate
formula de structură
Indometacinum Pulbere albă cristalină. Insolubilă în
Indometacina O apă, solubilă în alcool etilic, eter.
H3CO CH2 - C
OH Мr=357,8
N CH3

O C Cl

acidul 1-(para-clorbenzoil)-5-metoxi-2-metilindol-3-
acetic
Reserpinum Pulbere mărunt cristalină albă sau
Reserpină gălbuie, fără miros. Uşor solubilă în
10
9
8 7
6
5
cloroform, puţin solubilă în acetonă,
foarte greu solubilă în alcool, practic
* N 21
11 4
H3CO
12
13 N 2
H 3 OCH 3
insolubilă în apă şi eter.
1 14
*
* 20 Мr=608,7
15 19 OCH3
H3CO C * * * O C OCH 3
16 18
17
O OCH O
3

11,17-dimetoxi-16-carboxi-18-(3,4,5-
trimetoxibenzoil)-hidroxialloiochimbană sau l-
rezerpină
Neostygmini methylsulfas Pulbere cristalină albă fără miros, cu
Metilsulfat de neostigmină Prozerina gust amar. Higroscopică. La lumină
O
capătă o nuanţă roză.
CH3 Foarte uşor solubilă în apă, uşor în
O-C-N alcool şi cloroform.
CH3 -
CH3SO4
Мr=303,2
+
H3C N CH3
CH3

metilsulfat de N-(m-dimetilcarbamoiloxifenil)-
trimetilamoniu
 Instituţia Publică Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
FACULTATEA FARMACIE RED.: 01
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori Pag. 9 / 19
(Chimie farmaceutică - III)

Reacţia de grupă pentru derivaţi ai indolului – reacţia Van-Urc. La baza acestei

reacţii stă reacţia de substituţie electrofilă. Reagentul – 4-dimetilaminobenzaldehida. Reacţia se
efectuează în prezenţa acidului sulfuric concentrat şi clorură de fier (II) ca oxidant:
R R H2SO4 conc. R R
+
N H O H H2O N
N C N
H H H H H
C H

H3C - N - CH3

H3C - N -RCHR R R
[O] 3

H N C N N C N
H H H H

H3C - N - CH3 H3C - N - CH3

+

coloraţie albastră

Coloraţia produsului depinde de structura chimică substanţelor şi condiţiile efectuării

reacţiei.
Rezerpina nu întra în reacţie de S E, dar în prezenţa acizilor are loc deschiderea ciclului С
şi se eliberează poziţia 2, reactivă şi se cuplează cu aldehida aromatică:
+
H
A C A C
B B +
N 2 N
H3CO N H3CO N
H H D H D

Pentru identitatea rezerpinei în calitate de agent electrofil este utilizată vanilina; în

prezenţa acidului clorhidric se obţine coloraţie roză.
Proprietăţile acido-bazice. În funcţie de grupele funcţionale substanţele
medicamentoase, derivaţi ai indolului posedă proprietăţi acide sau bazice. Datorită prezenţei
grupei amine terţiare majoritatea din compuşi studiaţi posedă proprietăţi bazice. Prezenţa acestei
grupe se confirmă cu ajutorul reactivilor de precipitare a alcaloizilor Vagner, Bouchardat, Mayer,
Dragendorff, acid picric, acid fosforomolibdenic, soluţie de tanină.
Rezerpina prezintă o bază slabă datorită atomului de azot în poziţia 4 al ciclului
chinolizidinic, ce are o păreche de electroni localizaţi. Grupă NH, a ciclului pirolic prezintă
centrul de aciditate.
Indometacina datorită prezenţei grupei carboxile se referă la – ОН acizi, de aceea este
solubilă în alkali şi soluţie amoniacală, formînd săruri.
Proprietăţi oxido-reducătoare. Preparatele studiate se oxidează cu oxidanţi cu potenţial
diferit. Proprietatea substanţelor medicamentoase studiate de a se oxida, este condiţionată de
prezenţa în structura lor a inelului indolic şi altor grupe funcţionale.
Rezerpina, în molecula căreia sunt cîteva grupe metoxi, se oxidează uşor cu mulţi oxidanţi
cu formarea compuşilor coloraţi. Aşa, cu acizii: sulfuric concentrat (galben), azotic (galben, ce
virează în roşu-cărămiziu), cu amestecul din aceşti acizi (galben-verde), cu reactivul Frohde
(albastru, ce virează în verde), cu nitritul de sodiu în mediu acid apare fluorescenţă verde.
 Instituţia Publică Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
FACULTATEA FARMACIE RED.: 01
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori Pag. 10 / 19
(Chimie farmaceutică - III)

Pentru efectuarea reacţiilor de culoare pot fi utilizaţi şi alţi oxidanţi (permangantul de

potasiu, apă de clor, peroxidul de hidrogen, etc.).
Oxidarea şi epimerizarea. Rezerpina este o substanţă foarte labilă, cu degradarea ei
sub influenţa oxigenului şi razelor UV.
Epimerizarea are loc sub influenţa expunerii în UV. În acest caz se modifică configuraţia
la С3, atomul de hidrogen se deplasează în poziţia α, ce duce la formarea 3-izorezerpinei-
compus inactiv. Oxidarea este datorată înfluenţei oxigenului din aer sau altor oxidanţi:

H
N N
rezerpină H3CO N H3CO N izorezerpină
H H H
β- α-
[O]
[O]
+
- N - N
+

H3CO N H3CO N

3-dehidrorezerpină lumirezerpină

Determinarea cantitativă
Dozarea substanţelor medicamentoase, derivaţi ai indolului se efectuează prin diferite
metode.
Pentru determinarea cantitativă a sărurilor de alcaloizi şi sărurilor bazelor azotoase după
DAN sunt: metodele titrării acido-bazice în mediu anhidru. Cu scopul măririi gradului de
ionizare a bazei (partea fiziologică activă a moleculei) se dizolvă în solvent protogen sau în
amestec de solvenţi protogeni.
Reacţia dintre baza organică şi acidul percloric în acid acetic anhidru se poate de
reprezentat prin următoarea reacţie:
R3N + CH3COOH  R3N+H + CH3COO-
acetat-ion

HClO4 + CH3COOH  ClO4- + CH3COOH2+

acetoniu-ion

R3N+H + ClO4-  R3N+H · ClO4-

CH3COO-+ CH3COOH2+  2 CH3COOH
Rezerpina poate fi titrată de asemenea şi în mediu de alсool cu ajutorul soluţiei 0,1mol/l
acid clorhidric (indicator roşu de metil):
C33H40O9N2 + HCl  C33H40O9N2  HCl
În mediu organic-apos (acetonă) se efectuează determinarea cantitativă a indometacinei
prin metoda alcalimetrică: O
O
H3CO CH2 - C CH3 H3CO CH2 - C
OH O C ONa
CH3 CH3 + H2O
N CH3 + NaOH N

O C O C Cl
Cl
 Instituţia Publică Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
FACULTATEA FARMACIE RED.: 01
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori Pag. 11 / 19
(Chimie farmaceutică - III)

Determinarea cantitativă a metilsulfatului de neostgmină (prozerinei) este bazată pe

reacţia de hidroliză:
CH3
O C-N OH
CH3 H3C +
O + 4 NaOH Na2CO3 + 2 CH3OH + Na2SO4 + NH
+ . - H3C
H3C N CH3 CH3SO4
H3C N CH3
CH3

Se efectuează în balonul Kjeldahl, dimetilamina eliminată se captează într-un recipient ce

conţine soluţie de acid boric:
H3C H3C +
2 NH + H3BO3 -
H3C NH2 . BO2 + H2O
H3C

metaborat de dimetilamină

H3C H3C + 2 -
2 NH + 4 H3BO3 B4O7 + 5 H2O
H3C NH2
H3C
2

tetraborat de dimetilamină

Sarea formată se titrează cu soluţie 0,1mol/l acid clorhidric:

H3C + - H3C + -
NH2 . BO2 + HCl + H2O NH2 . Cl + H3BO3
H3C H3C

H3C + H3C +
NH2 . Cl + 4 H3BO3
-
NH2 B4O7 + 2 HCl + 5 H2O
H3C H3C
2

Reacţia de formare a poliiodurii (comună pentru sărurile bazelor organice) poate fi

folosită pentru determinarea cantitativă a metilsulfatului de neostigmină (prozerinei). În calitate
de titrant se foloseşte soluţia de iod 0,1mol/l.
Determinarea cantitativă a metilsulfatului de neostigmină (prozerinei) de asemenea se
efectuează prin metoda cromatograficăcu schimb de ioni:
O O
CH3 CH3
O-C-N O-C-N
CH3 - CH3
CH3SO4 +
.
+ KatH Kat + CH3SO4H
+ +
H3C N CH3 H3C N CH3
CH3 CH3

O OCH OCH3
3 O
S + NaOH S + H2O
O OH O ONa
 Instituţia Publică Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
FACULTATEA FARMACIE RED.: 01
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori Pag. 12 / 19
(Chimie farmaceutică - III)

Proprietăţi farmacologice
Piracetam (Nootropil) - agent nootropic clasic, după structura chimică este un derivat
ciclic de GABA. Bine penetrează bariera hemato-encefalică și se acumulează selectiv în creier și
ganglionii bazali.
Piracetam îmbunătățește procesele neurofiziologice, metabolismul energetic în creier și
activitatea sa integratoare, facilitează procesul de învățare, imbunatateste memoria si activitatea
mentală, imbunataţeste rezistenţa creierului la influențele dăunătoare, în special, la hipoxie.
Sub stres, el este capabil să mențină un nivel ridicat de capacitate adecvată de atenție. Spre
deosebire de tranchilizante benzodiazepine crește rezistența activă la factorii de stres. Preparatul
are o influență pozitivă asupra raspunsurilor comportamentale, rezistenţei fizice la stres și
asigură menținerea structurii normale a neuronilor din cortexul cerebral și cerebel. Piracetam
elimină, de asemenea, tulburarile de stres în ficat, miocard, eritrocite, oase, reduce deteriorarea
mucoasei gastrice.
Principalele mecanisme biochimice si celulare de acțiune a piracetamului la nivelul
creierului sunt determinate de activarea proceselor metabolice care includ utilizarea crescută a
glucozei și formarea de ATP , stimularea biosintezei proteinelor și ARN, inhibarea proceselor de
peroxidare lipidică și stabilizarea membranelor biologice, precum și creșterea protecției
antioxidante a celulelor.
Cianocobalamina (vitamina B12) este necesară pentru hematopoieza normală (formarea şi
maturarea celulelor roşii sanguine).
Sursele de vitamina B12 sunt microflora intestinală, precum şi produsele de origine animală
(drojdie, lapte, carne, ficat, rinichi, peşte şi gălbenuş de ou). Laptele uman conţine vitamina B12
în formă de methylcobalamin – forma, în care vitamina se găseşte în organismul uman. In timpul
digestiei în stomac cianocobalamina se leagă cu factorul Castel - o proteină care este sintetizată
de către celulele parietale ale mucoasei gastrice, care produc şi acid clorhidric. În ileonul
complexul este absorbit, în celulele mucozale vitamina B12 este eliberată şi se leagă de proteina -
transcobalamina care livrează cianocobalamina în ficat şi alte ţesuturi.
Locul principal de depozitare a vitaminei B12 este ficatul. O cantitate mare de ea este
absorbită de splină şi rinichi, mai puțin – de mușchi. Rezervele totale de cobalamina din corpul
uman la adulţi este de aproximativ 2-5 mg. Metabolismul vitaminei este foarte lent. Se secretă cu
bila, iar în intestin cea mai mare parte este absorbită. Vitamina B12 joaca un rol important in
metabolismul proteinelor, lipidelor şi glucidelor.
Vitamina B12 are două forme de coenzima, methylcobalamin și dezoxiadenozilkobalamin
(kobamamid). Funcția principală a formelor active de coenzima - transfer grupelor metilice
(transmetilare). Acestea sunt implicate în metabolismul proteinelor şi acizilor nucleici (sinteză
metioninei, dezoxiribonucleotidei).
Cianocobalamina este o coenzima, care joacă un rol important în metabolismul acidului
folic, în special, în transportarea acestuia în celule. Cu participarea methylcobalamin în organism
este sintetizată forma activă a acidului folic, care este implicată în formarea bazelor azotoase
pirimidinice și purinice, ce stau la baza acizilor nucleici.
Deficitul de cobalamina dezvolta schimbările cele mai pronunțate în celulele proliferante,
cum ar fi celulele maduvei osoase, cavitatea bucala, limba și tractul gastro-intestinal, ceea ce
conduce la încălcarea de hematopoieza, glosită, stomatită, și sindrom de malabsorbție
intestinală. Vitamina B12 promovează acumularea de grupuri de sulfhidril în eritrocite în principal
de glutation, astfel întreruperea acestuia duce la o lipsă de divizare și de maturare de eritrocite și
la dezvoltarea anemiei megaloblastice.
 Instituţia Publică Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
FACULTATEA FARMACIE RED.: 01
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori Pag. 13 / 19
(Chimie farmaceutică - III)

Indometacin aparţine clasei de medicamente cunoscute sub numele

nesteroidiene (AINS). Acesta acționează prin reducerea durere, umflare, si
inflamatia. Indometacin este utilizat pentru ameliorarea durerii ușoare până la moderat severe
insotite de inflamatie. Acesta poate fi utilizat pentru persoanele cu afectiuni, cum ar fi artrita
reumatoida, osteoartrita, spondilita anchilozanta, și gută.

Întrebări pentru pregătirea de sine stătătoare

1. Caracteristica generală a pirolului şi deriaţilor lui. Dezvoltarea chimiei substanţelor
medicamentoase, derivaţi de pirol. Clasificarea.
2. Substanţele medicamentoase nootrope, derivaţii ai pirolidonei: piracetam (nootropil).
Obţinerea, metodele de analiză.
3. Dezvoltarea cercetărilor în domeniul polimerilor cu importanţă medicală. Polivinilpirolidona
ca substituent al plasmei şi remediu de dezintoxicare. Polivinilpirolidon (povidon),
hemodeza. Cerinţe faţă de calitate, metode de analiză.
4. Derivaţii macrociclici ai pirolului. cianocobalamina (vitamina В12). Analiza structurală,
analogi posibili. Obţinerea, metode de analiză.
5. Derivaţii prolinei: captopril, enalapril. Obţinerea, metodele de analiză.
6. Derivaţi de pirolizidină: hidrotartrat de platifilină. Obţinerea şi metodele de analiză.
7. Caracteristica generală a indolului şi derivaţilor lui. Relaţia dintre structură şi acţiune
farmacologică în şirul derivaţilor indolului.
8. Transformările biochimice în şirul triptofanului, serotoninei – premize pentru obţinerea
substanţelor medicamentoase noi. Indometacina – obţinerea, metodele de analiză.
9. Derivaţii de iohimbană (alcaloizii rauwolfiei) : rezerpina. Metodele de analiză.
10. Cercetările relaţiilor dintre structură şi acţiune farmacologică a salicilatului de fizostigmină
ca premiza de creare analogului sintetic – metilsulfatului de neostigmină (prozerinei).
Metode de obţinere şi analiză.

Lucrare practică de laborator

Problema 1. De apreciat calitatea substanţelor medicamentoase după indicii
„Descriere” şi „Solubilitatea”. Rezultatele se prezintă sub formă de tabelă.
Adnotare: Solvenţii se utilizează conform prevederilor DAN.
Problema 2. De efectuat determinarea calităţii substanţelor medicamentoase
1. Piracetam
1.1. Identificare:
1.1. Reacţia de hidroliza alcalină. 0,2 g preparat se dizolvă în 1 ml apă, se adaugă 5 ml
hidrogenocarbonat de sodiu şi se încălzeşte; se degajă amoniac, care colorează hîrtia roşie de
turnesol în albastru.

2. Povidonă
2.1. Identificare:
2.1.A. Reacţia cu bicromat de potasiu. La 0,5 ml soluţie a preparatului (1 : 20) se
adaugă soluţie 0,1 mol/l acid clorhidric pînă la 10 ml, se adaugă 4 ml soluţie bicromat de potasiu;
se formează precipitat galben-portocaliu.
 Instituţia Publică Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
FACULTATEA FARMACIE RED.: 01
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori Pag. 14 / 19
(Chimie farmaceutică - III)

2.1.B. Reacţia cu iod. La 3 ml soluţie preparat (1:20) se adaugă 0,5 ml soluţie de

iodură de potasiu şi 1ml soluţie 0,05 mol/l iod; se formează un precipitat roşu-cafeniu.
2.1.C. Reacţia cu iod şi amidon. La 10 ml suspensie de preparat (1 : 10) se adaugă 0,1
ml soluţie 0,05 mol/l iod şi se agită timp de 30 sec. Apoi se adaugă 1 ml soluţie amidon şi din
nou se amestecă; nu trebuie să apară coloraţie albastră.
2.1.D. Reacţia cu nitrat de cobalt şi tiocianat de amoniu. La 5 ml soluţie a preparatului
(1:50) se adaugă soluţie care constă din 0,075 g nitrat de cobalt şi 0,3 g tiocianat de amoniu în 2
ml apă, soluţia obţinută se adaugă la soluţie 3 mol/l acid clorhidric; se formează precipitat
albastru-pal.
2.2. Dozare:
2.2.A. Metoda Kjeldahl. 0,15 g (masa exacta) povidonă se prelucrează conform
prevederilor de la “Dozarea nitrogenului din combinaţiile organice” .

3. Hidrotartrat de platifilină
3.1. Identificare:
3.1.A. Reacţia cu reactiv Mayer. 0,01 g preparat se dizolvă în ml apă, se adaugă 2-3
picături reactiv Mayer; se formează precipitat alb.
3.1.B. Reacţia cu  -naftol. 0,01 g preparat se dizolvă în capsula de porţelan cu 10
picături acid sulfuric concentrat, se adaugă cîteva cristale de -naftol şi se încălzeşte la baia de
apă; apare coloraţie verde.
3.1.C. Reacţia pentru tartrat-ion. 0,1 g preparat se dizolvă în 1 ml apă (circa 0,02 g
ion tartrat) se adaugă un cristal de clorură de potasiu, 0,5 ml alcool şi se freacă cu bagheta de
sticlă pereţii eprubetei; se formează precipitat alb cristalin, solubil în acizi minerali şi soluţii de
baze alcaline.
3.2. Dozare:
3.2.A. Titrarea în mediu anhidru. Circa 0,4 g preparat (masă exactă) se dizolvă în 25
ml acid acetic anhidru şi se titrează cu soluţie 0,1 mol/l acid percloric până la coloraţie verde-
aprinsă. (indicator – cristal violet). Paralel se face proba de control. 1 ml soluţie 0,1 mol/l acid
clorhidric corespunde la 0,04875 g С18Н27NO5  С4Н6О6, care în preparat trebuie să fie cel puţin
de 99,0%.
3.2.B. Metoda fotometriei extractive. Circa 0,1g pulbere ( masă exactă) de comprimate
triturate se introduce în pâlnia de separare cu capacitatea 50 ml şi se agită cu 2,5 ml apă. Apoi se
adaugă 0,4 ml soluţie 1% tropolionă 000-II, 3 picături soluţie 0,5 mol/l acid clorhidric, 20 ml
cloroform şi se agită conţinutul pâlniei timp de 1 min. Stratul de cloroform se trece în balonul
cotat cu capacitatea de 200 ml. Extracţia se repetă încă de 4 ori, folosind de fiecare dată 20 ml
cloroform şi agitând 1min. Extracţiile de cloroform se trec în acelaş balon cotat, volumul soluţiei
se aduce cu cloroform până la cotă. Se măsoară absorbanţa soluţiei obţinute la
fotoelectrocolorimetru, cu filtrul de lumină violet în cuva cu grosimea stratului 5mm. Soluţie de
control este cloroformul.
Paralel se face proba de control cu 2,5 ml soluţie de substanţa standard de
hidrotartrat de platifilină.
Conţinutul de hidrotartrat de platifilină în grame (X) se determină după formula:
A1  b  0,002  2.5
X ,
A0  a
unde А1 – absorbanţa a soluţiei cercetate
А0 – absorbanţa probei standard
 Instituţia Publică Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
FACULTATEA FARMACIE RED.: 01
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori Pag. 15 / 19
(Chimie farmaceutică - III)

0,002 – conţinutul de hidrotartrat de platifilină în 1ml soluţia soluţiei standard

а – masa preparatului în grame
b – masa medie a comprimatelor în grame
Conţinutul С18H27NO5 . С4Н6О6 trebuie să fie 0,0045-0,0055 g, calculând la masa medie a
comprimatelor.

4. Cianocobalamina
4.1. Identificare:
4.1.A. Spectrul în ultraviolet. Soluţie 0,002 % preparat are maximum de absorbţie la
278±1 nm; 361±1 nm şi 548 ±2 nm.
4.1.B. Reacţia cu sare nitrozo-R. 2) 1 g preparat se topeşte cu 0,05 g hidrogenosulfat
de potasiu în capsula de porţelan, se răceşte, se adaugă 3 ml apă şi se încălzeşte pînă la
dizolvarea topiturii. Apoi se neutralizează cu soluţie de hidroxid de sodiu după fenolftaleină, se
adaugă 0,5 g acetat de sodiu, 0,5 ml acid acetic diluat şi 0,5 ml soluţie 0,5% sare nitrozo-R ;
apare coloraţie roşie stabila şi după adăugarea acidului clorhidric – 0,5 ml şi fierbere timp de 1
minut.
4.2. Dozare:
4.2.A. Metoda spectrofotometrică. Circa 0,1 g preparat ( masă exactă) se dizolvă în apă
într-un balon cotat cu capacitatea de 500 ml şi se aduce volumul cu apă până la cotă. 25 ml de
această soluţie se trece în balonul cotat cu volumul 250 ml şi se aduce volumul soluţiei cu apă
pînă la cotă. Se determină absorbanţa a soluţiei obţinute la spectrofotometru la lungimea de undă
361 nm în cuva cu grosimea de 1 сm.
Conţinutul de cianocobalamină în % (X) se determină după formula:
A  500 10
X 
207  a
unde А – absorbanţa soluţiei cercetate;
1%
207- absorbanţa specifică A1см a cianocobalaminei la lungimea de undă 361 nm;
а – masa preparatului în grame.
Conţinutul С63H88СоN14Р la recalculare în substanţa uscată trebuie să fie nu mai puţin de
95,0 %.

5. Rezerpina
5.1. Identificare:
5.1.A. Reacţia cu vanilina. La 1 mg preparat se adaugă 0,2 ml soluţie vanilină în acid
clorhidric; peste 2 minute apare coloraţie roz.
5.1.B. Reacţia cu oxidant. 1 mg preparat se dizolvă în 2 ml alcool 95%, se adaugă 1ml
soluţie 0,5 mol/l acid sulfuric şi 0,5 ml soluţie 0,1 mol/l nitrit de sodiu, peste 1-2 minute apare
fluorescenţă verde.
5.1.C. Reacţia cu p-dimetilbenzaldehida. 0,0005 g rezerpina se amestecă cu 0,005 g p-
dimetilaminobenzaldehidă şi 0,2 ml acid acetic glacial, se adaugă 0,2 ml acid sulfuric; apare
coloraţie verde. Apoi se adaugă 1 ml acid acetic glacial, coloraţia virează în roşu.
5.2. Dozare:
5.2.A. Metoda titrării în mediu anhidru. Circa 0,3 g preparat (masă exactă) se dizolvă în
10ml acid acetic anhidru şi se titrează cu soluţie 0,1 mol/l acid percloric pînă la coloraţie verde
(indicator cristal violet).
 Instituţia Publică Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
FACULTATEA FARMACIE RED.: 01
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori Pag. 16 / 19
(Chimie farmaceutică - III)

1 ml soluţie 0,1 mol/l acid percloric corespunde la 0,06087 g С33Н40N2О9, care la

recalculare în substanţa uscată trebuie să fie cel puţin 98,5% şi cel mult 101,0%.

6. Metilsulfatul de neostigmină ( Prozerina)

6.1. Identificare:
6.1.A. Reacţia cu clorura de bariu. 0,1 g preparat se dizolvă în 2-3 ml acid azotic
concentrat şi se încălzeşte pînă la fierbere. La soluţia răcită se adaugă 3-5 ml apă şi 1 ml clorură
de bariu; se formează un precipitat alb.
6.1.B. Reacţia de formare a azocolorantului. 0,01 g preparat se ia în capsula de
porţelan, se dizolvă în 2 ml apă, se adaugă 5 picături soluţie hidroxid de sodiu 30% şi se evaporă
. La reziduul se adaugă 2 picături soluţie 1% acid sulfanilic, 2 picături soluţie nitrit de sodiu şi
5picături acid sulfuric diluat; apare o coloraţie roşu-portocalie.
6.1.C. Reacţia cu soluţia de iod. 0,05 g preparat se dizolvă în 5 ml apă şi se adaugă 3
picături soluţie 0,1 mol/l iod; se formează un precipitat cafeniu.
6.2. Dozare:
6.2.A. Metoda Kjeldahl după dimetilamină. Circa 0,5 g (masă exactă) se dizolvă în 75
ml apă în balonul Kjeldahl cu capacitatea 50 ml. Balonul se uneşte la instalaţia pentru captarea
amoniacului, se adaugă 15 ml soluţie 30% hidroxid de sodiu şi se captează dimetilamina în
recipient în care avem 15 ml soluţie acid boric şi 8 picături amestec de indicatori. Se colectează
200 mlde distilat şi se titrează cu soluţie 0,1 mol/l acid clorhidric.
Paralel se efectuează proba de control.
1 ml soluţie 0,1 mol/l acid clorhidric corespunde la 0,03344 g С 13Н222N2О6S, care la
recalculare în substanţa uscată trebuie să fie cel puţin 99,0%.
6.2.B. Metoda cromatografică cu schimb de ioni. Circa 0,03 g (masă exactă) preparat se
dizolvă în 10 ml apă, se trece prin coloana cu cationi TK-2 [forma H (RH)] cu viteza 20-25
picături pe minut. Apoi coloana se spală cu apă (30-50 ml) pînă la reacţie neutră după metiloranj.
Lichidele se reunesc şi se titrează din semimicrobiuretă cu soluţie 0,1 mol/l hidroxid de sodiu
(indicator metiloranj).
1 ml soluţie 0,1 mol/l hidroxid de sodiu corespunde la 0,03344 g metansulfonat de
neostigmină.
6.2.C. Metoda iodometrică. Circa 0,030 g (masă exactă) preparat se ia în balonul cu
capacitatea 50 ml, se dizolvă în 10-20 ml apă, se adaugă 10 ml soluţie iod 0,1 mol/l, se amestecă
timp de 1-2 minute, se aduce volumul soluţie cu apa pînă la cotă. Se amestecă şi se lasă la
întuneric pentru 30 minute. Conţinutul balonului se filtrează, acoperind pîlnia cu sticlă, primele
porţiuni de filtrat se îndepărtează, iar în 25 ml filtrat excesul de iod se titrează cu soluţie tiosulfat
de sodiu 0,1 mol/l (indicator – amidonul).
1 ml soluţie 0,1 mol/l iod corespunde la 0,005573 g metansulfonat de neostigmină.
Conţinutul procеntual al metansulfonatului de neostigmină (X) se calculează prin
formula:
2(V1  V2 )  0,005573 100
X
a
unde V1 – soluţia tiosulfat de sodiu 0,1mol/l, consumat la titrarea de control (ml);
V2 – soluţia tiosulfat de sodiu 0,1mol/l, care s-a consumat la titrarea soluţiei cercetate (ml).

Notă. Rezultatele obţinute la efectuarea sarcinilor 1-3 de prezentat în tabel:

 Instituţia Publică Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
FACULTATEA FARMACIE RED.: 01
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori Pag. 17 / 19
(Chimie farmaceutică - III)

Denumirea Identificarea substanţelor Determinarea cantitativă:

substanţelor medicamentoase- tehnica de lucru medoda de lucru, chimismul
medicamentoase în (condiţii, efectul analitic); chimismul reacţiilor pentru metode chimice de
limba latină,română; reacţiilor (pentru substanţe analizate) analiză sau principiile pentru
denumirea raţională; metode fizico-chimice; formula de
formula de structură; calcul pentru determinarea
descriere (pentru conţinutului substanţei active;
substanţe analizate) concluzia despre calitatea
substanţei analizate în baza
rezultatelor obţinute.

Controlul recapitulant
1. Controlul cunoştinţelor teoretice după întrebările pentru pregătirea de sine stătătoare.
2. Controlul dărilor de seamă despre efectuarea lucrării practice.

Întrebări de recapitulare
1. Scrieţi formulele de structură, denumirea latină, română şi chimică a substanţelor
medicamentoase derivaţi ai pirolului.
2. Caracterizaţi relaţia structura – activitate pentru acidul glutamic, acidul γ-aminobutiric şi
piracetam.
3. Reeşind din structura chimică a piracetamului explicaţi interacţiunea lui cu hidroxid de sodiu.
Cum reacţia dată este utilizată în analiza substanţei.
4. Pentru care din substanţe medicamentoase derivaţi ai pirolului este pozitivă reacţia
hidroxamică. Scrieţi chimismul şi indicaţi condiţiile efectuării reacţiei.
5. Scrieţi chimismul determinării cantitative a captoprilului prin metoda iodometrică. Explicaţi
esenţa metodei.
6. Enumeraţi metodele posibile de dozare pentru hidrotartratul de platifilină şi explicaţi
condiţiile de efectuare a acestora.
7. Explicaţi absorbanţa ciancobalaminei în UV şi vizibil. Cum proprietatea dată este utilizată în
determinarea bunei calităţi.
8. Enumeraţi metodele posibile de dozare pentru substanţe medicamentoase, derivaţi ai
pirolului (titrimetrce, instrumentale etc.).
9. Scrieţi chimismul determinării cantitative a hidrotartratului de platifilină (Мr = 487,5) prin
metoda titrării anhidre. Explicaţi alegerea solventului. Numiţi indicatorul (denumirea, virajul
culorii în punctul de echivalenţă).
10. Calculaţi masa molară a echivalentului, titrul, conţinutul substanţei active dacă la titrare
0,3985 g hidrotartratului de platifilină s-a consumat 9,2 ml 0,1 mol/l soluţie standardă
(К=1,01).
11. Scrieţi chimismul determinării cantitative a hidrotartratului de platifilină (М r = 487,5) prin
metoda titrării anhidre. Explicaţi alegerea solventului. Numiţi indicatorul (denumirea, virajul
culorii în punctul de echivalenţă).
 Instituţia Publică Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
FACULTATEA FARMACIE RED.: 01
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori Pag. 18 / 19
(Chimie farmaceutică - III)

12. Corespunde oare conţinutul hidrotartratului de platifilină în proba de analizat dacă la titrare
0,4008 g hidrotartratului de platifilină s-a consumat 8,9 ml 0,1 mol/l soluţie standardă
(К=1,02).
13. Indicaţi fragmentele de structură în molecula indometacinei ce posedă reacţii de formare a
compuşilor complecşi cu metalele.
14. Indicaţi fragmentele de structură în molecula rezerpinei ce posedă reacţia de formare a
hidroxamaţilor de fier.
15. Scrieţi chimismul dozării indometacinei (М.m.=357,8 g/mol) prin metoda de neutralizare.
Explicaţi alegerea solventului şi indicatorului, virajul culorii în punctul de echivalenţă.
Calculaţi masa molară a echivalentului, titrul şi volumul soluţiei standard 0,1 mol/l
(К=1,009), care s-a consumat la titrarea 0,2875 g substanţă.
16. Scrieţi schema de oxidare a indolului.
17. Scrieţi schema de epimerizare a rezerpinei sub influenţa razelor UV.
18. Scrieţi chimismul dozării rezerpinei (М.m.= 608,7 g/mol) prin metoda de titrare anhidră.
Explicaţi alegerea solventului şi indicatorului, virajul culorii în punctul de echivalenţă.
Calculaţi masa molară a echivalentului, titrul, conţinutul rezerpinei recalculat la substanţă
anhidră dacă la titrarea 0,2973 g rezerpină recalculat la substanţă anhidră s-a consumat 4,95
ml soluţiei standard 0,1 mol/l (К=1,02). Pierderea în masă la uscare a analitului – 0,72%.
19. Explicaţi posibilităţile efectuării reacţiilor de substituţie electrofilă pentru indol. Daţi
exemple.
20. Scrieţi chimismul dozării metilsulfatului de neostigmină (prozerinei) (М.m.=334,39
g/mol) prin metoda Kjeldahl; explicaţi alegerea indicatorului, virajul culorii în punctul de
echivalenţă.
21. Calculaţi masa molară a echivalentului, titrul şi volumul soluţiei acidului clorhidric 0,1 mol/l
(К=1,008), care s-a consumat la titrarea 0,4973 g substanţă. Conţinutul metilsulfatului de
neostigmină în substanţă 99,4 %. Pierderea în masă la uscare – 0,5 %.

Bibliografie

1. Conspectul lecţiei.
2. Farmacopea Română. Ediţia X-a –Bucureşti: Editura medicală, 1993.-1315 p.
3. Ghid farmacoterapeutic. – Ch.: F.E.-P. «Tipografia centrală», 2004. – 1248 p.
4. Беликов В.Г. Фармацевтическая химия.- М.: МЕДпресс-информ, 2007. – 624 с.
5. Вabilev F.V. Chimie farmaceutică, Chişinău: Universitas, 1994.- 675 р.
6. Вартанян Р.С. Синтез основных лекарственных средств. – М.:МИА, 2004. – 844 с.
7. ГФ ССС Х изд. М.: Медицина, 1968. – 1079 с.
8. Машковский М.Д. Лекарственные средста. – 16е изд., – М.: Новая Волна, 2013. – 1216
c.
9. Руководство к лабораторным занятиям по фармацевтической химии. Под ред.
Арзамасцева А.П. – М.: Медицина, 2001. – 384 с.
10. Фармацевтическая химия. Под ред. Арзамасцева А.П. – М.: ГЭОТАР-Медиа, 2006. –
640 с.
 Instituţia Publică Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
FACULTATEA FARMACIE RED.: 01
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică
09.3.1-12 DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori Pag. 19 / 19
(Chimie farmaceutică - III)

Aparataj şi reactivii folosiţi la tema

« Substanţele medicamentoase, derivaţii pirolului şi indolului »

Substanţele medicamentoase:
1. Piracetam 6. Hidrotartrat de platifilină
2. Polivinilpirolidona 7. Indometacina
3. Cianocobalamina 8. Rezerpina
4. Captopril 9. Metilsulfat de neostigmină
5. Enalapril

Reactivii:
1. Soluţie vanilină în acid clorhidric 16. Soluţie de acid clorhidric 0,1 mol/l
2. Soluţie acid sulfuric 0,5 mol/l
3. Alcool 95%
4. Soluţie p-dimetilaminobenzaldehidă 17. Soluţie tiosulat de sodiu 0,1 mol/l
5. Acid acetic glacial 18. Soluţie bicromatul de potasiu
6. Soluţie 0,1 mol/l nitrit de sodiu 19. Soluţie iodură de potasiu
7. Soluţie acid sulfuric 20. Soluţie iod 0,05 mol/l
8. Soluţie acid sulfuric 1% 21. Soluţie amidon
9. Acid azotic concentrat 22. Nitrat de cobalt
10. Soluţie clorură de bariu 23. Tiocionat de amoniu
11. Soluţie hidroxid de sodiu 30% 24. Soluţie de acid clorhidric 3 mol/l
12. Soluţie nitrit de sodiu 25. Soluţie nitroprusiat de sodiu
13. Soluţie iod 0,1 mol/l 26. Soluţie carbonat de sodiu
14. Soluţie de acid percloric 0,1 mol/l 27. Reactivul Mayer
15. Soluţie cristalin violet 28. Soluţie β-naftol

Veselă, aparatura:
1. Spectrofotometru 6. Baie de apă
2. Balon cotat 50 ml 7. Creioane pe sticlă
3. Balon cotat 100 ml 8. Eprubete
4. Hîrtie de turnesol 9. Hîrtie de filtru
5. Microbiuretă