SENZATII

Definitie:
Senzatiile sunt procese psihice care ilustreaza in imagini
simple insusirile concrete ale obiectelor si fenomenelor.
Insusirile senzatiilor:
-calitatea senzatiilor – arata ca o senzatie e diferita de alta,
ex. Pot fi olfactive, auditive, vizuale, tactile.
-intensitatea senzatiilor - este proportionala cu cea a
stimulului, depinde de starea generala a organismului si de
gradul de sensibilitate al organului de simt asupra caruia se
actioneaza
- Durata senzatiilor – corespunde duratei actiuniii stimulului
(poate fi obiect, fenomen, imagine etc)
-presupune si alte doua fenomene:
1. Perioada de latenta: faptul ca senzatia nu apare imediat
dupa actiunea stimului ci dupa un anumit interval.
2. Fenomenul de post actiune: se refera la faptul ca dupa
incetarea actiuniii stimulului, senzatia se mentine inca
cateva miimi de sec.
-Tonalitatea afectiva: se refera la faptul ca senzatiile sunt
insotite de trairi afective placute sau neplacute, uneori

1
depinde de experienta anterioara a persoanei. Ex. Sunetele
stridente pot fi insotite de neplacere, la fel mirosurile si
gusturile pot fi dezagreabile.
- Valoarea informationala- se refera la faptul ca senzatiile
sunt de mai multe tipuri:
1. Senzatii exteroceptive: auditive, vizuale, gustative,
tactile.
2. Senzatii proprioceptive: sunt provocate de starile
tensionale de la nivelul articulatiilor si al sistemului
osteomuscular: ex. –directia de orientare a miscarilor si
gradul de incordare musculara.
3. Senzatii interoceptive: ex.senzatii de foame, sete, durere
viscerala- durere la nivelul stomacului.
-Caracterul constient- este o insusire a senzatiilor care apare
numai dupa ce s-au dezvoltat alte procese psihice (gandire,
memorie, limbaj) – intre 1-3 ani apare constiinta si
senzatiile incep sa fie constientizate.
MECANISMELE DE PRODUCEREA SENZATIILOR

Definitie:
Analizatorul este organul de simt prin intermediul caruia
este posibila aparitia senzatiei.
Analizatorul are urmatoarele componente:

2
 1. Receptorul – este componenta care recepteaza tot ce
vine din exterior. ex. Receptorul vizual este retina,
receptorul auditiv este ureche, receptorul tactil este
pielea.
2. Calea de conducere: transporta influxul nervos, este o
componenta intermediara, face conexiunea cu
urmatoarea componenta, si anume: veriga centrala.
3. Veriga centrala: decodifica influxul nevos si il
transforma in fapt psihic.
4. Conexiunea inversa: transmiterea catre organul de simt
(analizator) raspunsul decodificat la nivelul verigii
centrale (zona corespunzatoare din creier).

Legilele generale ale senzatiilor

1. Legea intensitatii senzatiilor: o senzatie este
produsa doar daca un excitant atinge o anumita
intensitate care depaseste un anumit prag.
- Pragul absolut minim – reprezinta intensitatea cea
mai mica a unui stimul are determina o senzatie la
nivelul unui organ de simt.
- Pragul absolut maxim – reprezinta cea mai mare
cantitate dintr-un stimul care poate genera inca o
senzatie. – daca se depaseste pragul maxim, se
produce durere si se poate distruge analizatorul.

3
- Stimulii care nu ating pragul minim nu produc o
senzatie constienta si se numesc subliminali.
- Pragul diferential: este cantitatea minima de
excitant care adugata la stimularea initiala
determina o noua senzatie. Ex. Daca pe mana
unui subiect se aseaza mai intai o greutate de
100 de grame acesta va simti o noua senzatie
numai daca se va mai aduga 1/30 din cea
initiala, adica 3,3 gr. La sensibilitatea vizuala
prgaul este de 1/100 si la cea auditiva este
1/10.
- Pragul operational- a fost elaborat de Gh.
Zapan si a dobandit o recunoastere mondiala.
Acest prag este mai mare de cateva ori decat
cel diferential astfel incat discriminarea
senzatiilor se face mai repede si mai clar. Ex
este mai mult folosit in industrie.
2. Legea adaptarii – se refera la capacitatea
analizatorului (organ de simt) de a-si modifica
sensibilitatea in raport cu durata stimularii si
intensitatea acesteia. Ex. O stimulare prelungita
si scazuta ca si intensitate a analizatorului (organ
de simt) determina o scadere a pragului

4
 intensitatii si o crestere a sensibilitatii
analizatorului (organ de simt).

Stimulare Scade sensibilitatea si

prelungita, Analizatorul creste pragul
intensitate mare intensitatii
Organ de simt

Stimulare Creste
Analizatorul
prelungita, sensibilitatea si
intensitate Organ de simt scade pragul
mica intensitatii

2. Legea contrastului senzorial – scoate in evidenta

doi stimuli cu caracteristici contrare. Sunt doua feluri
de contrast:
a. Contrast succesiv - consta in cresterea sensibilitatii
pentru excitantul care urmeaza. Ex. Relatia dintre un
sunet mai inalt fata de un sunet mai jos.
b.Contrastul simultan se reazizeaza in cadrul
sensibilitatii vizuale. Ex. Negru pe galben, verde pe
5
alb, verde pe rosu. Contrastul gustativ se utilizeaza in
industria alimentara.
3.Legea sensibilizarii – consta in cresterea
sensibilitatii unui analizator (organ de simt)
datorita interactiunii sale cu ceilalti analizatori.
Ex. Daca se consuma substante dulci acrisoare,
creste capacitatea de adaptare la trecerea de la
lumina la intuneric. Ex. Daca te speli pe fata cu
apa rece creste acuitatea vizuala.

4.Legea sinesteziei – consta in faptul ca stimularea

unui analizator (organ de simt) poate produce
efecte intr-un alt analizator (organ de simt) desi
acesta nu a fost stimulat. Ex. O simulare sonora
muzicala poate produce si efecte de vedere
cromatice (sunetele sunt catifelate).
5.Legea compensatiei- presupune ca insuficienta
dezvoltare a sensibilitatii senzorialea unui
analizator (organ de simt) duce la perfectionarea
sensibilitatii altui analizator (organ de simt). Ex.
Persoanele lipsite de vaz isi dezvolta mult
sensibilitatea tactila si olfactiva.

6
6.Legea semnificatiei – se refera la faptul ca daca
unstimul este important pentru o persoana, el
este repede receptionat chiar daca intensitatea
lui este mai mica. Ex. Un mecanic auto cu
experienta sesizeaza cu usurinta modificari ale
zgomotelor motorului.
Clasificarea senzatiilor:
1. Senzatiile vizuale: au rol de receptare a
luminii si a culorilor. Vederea cromatica -
reprezinta capacitatea ochiului uman de a
vedea strict calitatile obiectelor din mediul
inconjurator.
2. Senzatiile auditive: sunt determinate de
undele sonore. Undele sonore determina
urmatoarele proprietati ale senszatiilor
auditive:
a. Frecventa vibratiilor – nr de vibratii pe sec,
determina inaltimea sunetului
b. Amplitudinea sunetului – reda intensitatea
c. Forma undei – exprima timbrul care
permite identificarea acelui sunet (vioara,
diapazon, pian)

3. Senzatii cutanate – sunt de doua feluri

7
 a. Tactile – generate de atingerea si
presiunea obiectelor. Ex. Informeaza
asupra insusirilor, cum ar fi netezirea,
duritatea obiectelor.

b. Termice – ex. Se refera la diferenta dintre

temperatura propriului corp si a obiectelor
exterioare.

4. Senzatiile olfactive – sunt provocate de

anumiti excitanti sub forma unor particule de
substanta.
5. Senzatiile gustative – se refera la calitatile
substantelor care patrund in cavitatea
bucala.
Tipuri de senzatii gustative:
a. Dulce
b. Acru
c. Sarat
d. Amar
-din combinarea acestora rezulta
nenumarate nuante de gust.
6. Senzatii proprioceptive – sunt senzatiile care
se refera la postura membrelor, capului si a

8
 trunchiului. Excitantul lor este reprezentat se
tensiunea musculara.
7. Senzatiile chinestezice – sunt senzatiile care
apar in urma efectuarii miscarilor si
informeaza despre directia, durata si
intensitatea efortului.
Rolurile lor sunt:
a. Reglarea miscarilor
b. Integrarea lor in actiuni voluntare
complexe
Formele de baza ale chinesteziei sunt:
3. Chinestezia aparatului locomotor
4. Chinestezia manuala
5. Chinestezia verbo motoare
8. Senzatii organice: sunt determinate de
anumite modificari la nivelul organismului
intern. Ex. Se semnalizeaza deficitul de
anumite substante in organism (apa,
oxigen,zahar).
9. Senzatii de durere: apar cand se inregistreaza
o tulburare a organismului: ex. Dureri
periferice cutanate, profunde musculare sau
viscerale.

9
 6. Senzatiile de durere pot fi usoare sau puternice,
sau dupa durata pot fi fulgeratoare sau continue.

Perceptii
Definitie: sunt procese senzoriale complexe si
totodata sunt imagini primare ce reflecta insusirile
concrete ale obiectelor si fenomenelor.
Caracteristicile perceptiei:
a. este o imagine primara – apare numai in relatia
directa cu obiectul
b. este o imagine obiectuala – reflecta obiectul
c. este o imagine semnificativa – imaginea are sens
pentru persoana
d. imaginea este bogata in continut- cuprinde detaliile
semnificative si cele mai putin importante.
Perceptia obiectului include si elementele care il
inconjoara. Perceptia se realizeaza intotdeauna aici si
acum.

10
e. Durata perceptiei corespunde duratei actiunii
stimulului.
Stimulul – este ceva ce actioneaza asupra a altceva.
g. Intensitatea perceptiei – este direct
proportionala cu intensitatea stimulului.

Fazele procesului perceptiv:

a. Detectia – constientizez ca exista un stimul in
campul perceptiv si ma orientez catre el, astfel
incat se depaseste pragul de minimum vizibile
(consta in momentul in care obiectul intrat in
campul perceptiv este abia perceput).
b. Discriminarea-detasam stimulul din campul
perceptiv de fond, astfel incat se depaseste
pragul minimum separabile (este momentul in
care obiectul intra in campul perceptiv dar nu
suntem siguri de calitatile lui).
c. Identificarea- se obtine o imgine unitara prin
care subiectul recunoaste ceea ce percepe. Se
depaseste astfel pragul minimum cognoscibile
(este momentul in care obiectul este perceput,
constientizat, integrat verbal si
comportamental).
d. Exista doua tipuri de identificare:
11
 1. Identificarea categoriala – includ obiectul
perceput intr-o anumita categorie.
2. Indentificarea individuala – percep
componentele specifice acelui obiect.
e. Interpretarea- consta in stabilirea semnificatiei
obiectului perceput de catre subiect.

LEGILE PERCEPTIEI
1. Legea integralitatii: insusirile obiectului sunt
semnalate partial astfel incat obiectul sa fie
totusi perceput in intregime, total. (ex. Daca
ai schita unei vaze abia vizibila, poti intui ca
acolo este o vaza chiar daca e doar o schita)
2. Legea structuralista: intr-o imagine sunt
percepute mai intai elementele care se afla
in primul plan vizual si apoi sunt percepute
elementele celelalte care vor trece intr-un
plan secund si reflectate mai vag. Ex. Daca in
campul perceptiv sunt mai multi copaci, si
putem vedea doar ramurile cu frunze dar nu
si trunchiul in totalitate, vom percepe prima
data elementele din primul plan, respectiv
ramurile si abia in plan secund vom zari
elemente din trunchi.

12
3. Legea selectivitatii: - se refera la obiectul
perceptiei, care este obiectul asupra caruia
ti-ai concentrat atentia pe primul plan iar
celelalte obiecte inconjuratoare formeaza
campul perceptiv si sunt reflectate mai vag.
Obicetul perceptiei poate la randul lui sa
devina si element din campul peceptiv. Ex.
Daca privim un tablou si in prima faza
percepem barca si restul elementelor din
campul perceptiv trec in planul doi, sunt
percepute mai vag, acelasi obiect (adica
barca) poate trece in campul perceptiv, in
planul doi, cand in campul perceptiv in
primul plan avem un alt obiect din cadrul
tabloului)
4. Legea constantei perceptive: ne spune ca
daca apar modificari ale perceptiei
obiectului, imaginile raman in esenta la fel,
astfel incat omul isi poate continua
activitatea. Ex. Daca pozitia noastra fata de
obiect se modifica astfel incat perceptia se
modifica si ea, imaginea perceputa ramane
aproximativ la fel pentru a ne putea continua
activitatea.

13
Exista trei tipuri de constante:
a. Constanta de marime: ne ajuta ca atunci
cand obiectul perceput se indeparteaza de
noi, acesta sa isi pastreze marimea pe care
am perceput-o initial ex. Daca suntem langa
un vapor si acesta se indeparteaza noi vom
percepe vaporul la aceeasi dimensiune.
b. Constanta de forma: presupune ca obiectul
isi modifica pozitia fata de cel ce percepe. Ex.
O suprafata care era vazuta din fata ca un
patrat apare acum ca un romb,sau un cerc se
schimba in oval.
c. Constanta de culoare: se manifesta in
conditiile scaderii luminii din mediul
ambiant. Ex. Atunci cand se face trecerea de
la vederea diurna lșa cea nocturna, noi
continuam sa percepem la fel culoarea
obiectelor.
5. Legea semnificatiei: ceea ce este semnificativ
pentru om este perceput mai puternic decat
ceea ce este nesemnificativ, care automat
este perceput mai slab.
6. Legea proiectivitatii: neuro functional
imaginea se realizeaza la nivelul creierului,

14
 dar psihologic imaginea se proiecteaza la
nivelul sursei (obiectul perceptiei).

Observatia:
- Este activitatea perceptiva, intentionata, cu
scop, organizata, constienta si voluntara.
- Este strans legata de limbaj, gandire si
memorie dar si vointa.
Spiritul de observatie – este aptitudinea de a
sesiza cu usurinta, rapiditate si precizie ceea ce
este mai putin intens, dar importante pentru
scopul omului.
Iluziile perceptive:
- Sunt niste perceptii care denatureaza sau
deformeaza anumite aspecte ale realitatii.
Tipuri de perceptii:
1. Iluzii optico-geometrice
2. Iluzii tactil chinestezice- ex. Cand punem
mana intr-un vas cu apa fierbinte si apoi o
punem intr-un vas cu apa la temperatura
camerei, vom percepe apa ca fiind mai rece
decat este cu adevarat.
3. Iluzii de miscare – atunci cand suntem in tren
si stationam, iar pe langa noi trece un alt tren

15
 in miscare, vom avea senzatia ca trenul
nostru a plecat, cand de fapt stationeaza.
4. Iluzii optico chinestezice de greutate – ex.
Daca unor subiectii li se prezinta doua valize
de aceeasi greutate, dar de marime diferita,
subiectii vor avea senzatia ca valiza cea mare
e mai grea decat cealalta.

REPREZENTARI
Definitia: -este un proces cognitiv senzorial (se
petrece la nivelul creierului sub forma unor imagini
mentale) si se formeaza in lipsa obiectului.
- Are la baza senzatiile si perceptiile
- Procesul reprezentarilor este mult mai complex
decat cel al perceptiei
- J.Piaget a adus doua argumente:
- a. avem mai multe perceptii decat reprezentari
- b. Perceptiile apar devreme in copilarie (2-3
luni) fata de reprezentari care apar dupa
implinirea primului an de viata.

16
- Mecanismele verbale (limbaj) sunt implicate in
reprezentare:
1. Cuvantul pune in evidenta imaginea mentala
(reprezentare mentala)
2. Mecanismul verbal - Are rol in construirea
unei imagini simple (schematica) sau
complexa.
3. Mecanismelele verbale – are rolul de a
organiza si inlantui serii intregi de imagini.
4. Mecanismele verbale – au rol de
transformare a imaginilor mentale.
5. Mecanismele verbale includ reprezentarile in
cadrul gandirii si imginatiei pentru a putea fi
prelucrate.
Reprezentarea - se sprijina pe memorie dar
nu se identifica cu aceasta.
Memoria - conserva informatia perceputa si
apoi o pune la dispozitia reprezentarii.
- Memoria – nu construieste imagini, ci doar le
pune la dispozitie gandirii si imaginatiei.
- Calitatea de baza a memoriei este fidelitatea –
stocheaza imginile exact asa cum au fost
percepute.

17