6 Ianuarie 2019 – epoca modernă

Locație: Eterna Casă

Activitate curentă: Aspirat și aspirații

Prolog, epilog, toate într-una

Bună!
Eu sunt Iulia.
Anul ăsta, la finele lui octombrie voi împlini frumoasa vârstă
de 40 de ani. Sau folosind o expresie populară în limba
română, schimb prefixul.
Ce-o fi așa de frumos după patru decenii de viață?! E simplu.
Trăiesc încă!
Mai mult ca sigur te întrebi care e rostul acestei scrieri.
Când spun asta, mă adresez ție, celei, care mă citește. Căci
trebuie să precizez din capul locului un amănunt important,
care-i va scuti pe reprezentanții sexului tare de un soi de
plictiseală ușor iritantă. De aceea m-am decis să fac uz de
termeni simpli și să evit exprimările greoaie, respectiv vorbele
pompoase, care ar părea și mai anoste...ups...asta...mai
plictisitoare.
Totodată mă angajez solemn să elimin sintaxa frazelor lungi,
precum și cuvinte ca „deci“ și „păi“, foarte îndrăgite de altfel în
tabăra marilor cuceritori, dăruiți de la natură cu o rațiune pur
practică și conclusivă.
Nu voi scrie note de subsol, pentru că noi suntem de fel
conștiincioase și autodidacte. Orice nume, date și întâmplări
vor face trimiteri spre noi descoperiri cititoarei.

1
Și gata cu explicațiile excepționale! Vorba lungă e sărăcia
omului.
Draga mea cititoare, aceste rânduri îți sunt dedicate în
totalitate cu mult drag și bineînțeles atenția cuvenită.
Pe când aspiram...podeaua, am simțit brusc că transcend, nu
numai dintr-o încăpere într-alta, ci și dintr-o realitate într-
alta.
Creierul meu s-a detașat de zgomotul atât de familiar al
electrocasnicei, încât mi s-au astupat urechile.
Sunt sigură că noi toate am experimentat adesea o asemenea
trăire.
Probabil pentru că de-a lungul maturității noastre,
exemplificate de starea civilă și numărul progeniturilor, am
dat cu aspiratorul, mai mult decât am cutezat să aspirăm la
vreun ideal!
Visam în plină zi, cu ochii căscați aiurea.
Iar visul meu diurn contura fidel un soi de războinică cu aspect
primitiv. Femeia misterioasă se deșteptase în zori de zi cam
indispusă.
M-am întrebat așa într-o doară, dacă o fi existând cofeină în
evul mediu.
A trebuit să scutur scurt din cap pentru a-mi alunga gândul
tâmpit și lipsit de consistență.
Protagonista visului meu îmi aruncă o privire scârbită în
treacăt. Se răsuci pe vârful tălpilor murdare cu fața către o
întindere mlăștinoasă.
Cu gesturi nervoase își suflecă fustele zbârcite până-n șolduri.
Flegmând în lături, apucă o tigaie afumată de niciunde și
porni într-un marș milităresc prin mocirla băltăită de pe
câmpie.
Ochii ei ținteau depărtările cu o căutătură smintită.
2
- Poate că am văzut prea multe filme de groază ieftină!Zisei
eu într-o doară.
- Dacă mă mai întrerupi odată, îți turtesc scăfârlia! Femeia
rosti clar pe un ton amenințător, preocupată să-și picteze
fața cu niscai tină adunată din mers.
M-am consolat repejor și am lăsat-o pe duduie să-și continue
treaba. Era o chestie de înțelegere tacită, așa, ca între femei,
fiecare cu ale ei.
Strigăte de luptă pițigăiate aproape că-mi sparseră
timpanele.
Eroina mea nepieptănată grăbi pasul țopăind și mormăind
nedeslușit prin băltoacele noroioase ale reliefului. O ceată
impresionantă și gălăgioasă o ajungea din urmă.
Nu mai văzusem nicicând atâtea tigăi laolaltă!
Din cealaltă direcție, pe tabla de șah a câmpiei se ițea un alt
cârd de femei.
În rândurile acestora, vătraiul constituia elementul pestriț și
implicit unul dintre obiectele confruntării. Trebuie că se iscase
o răzmeriță serioasă între Tigăi și Vătraie. Ceva asemănător
ca desfășurare cu Black Friday la New Yorker în vremurile de
astăzi. Sau mai bine o superofertă la pijamale marca Lidl.
Cum spuneam, războinicele parcurseră surprinzător de iute
terenul înămolit și denivelat.
Acum se înfruntau deschis ca două oștiri păgâne.
Eroina mea anonimă făcu un pas înainte cu mult curaj.
Își îndreptă trupul mărunțel și tensionat ca o coadă de
mătură. După ce tuși expectorând, rosti într-un dialect
cunoscut.
- Neața! La ce´s bune bețele astea îndoite?
O surată din trupa rivală își îndoi genunchii năclăiți
apropiindu-se.
3
Arborând o atitudine precaută și neîncrezătoare, aceasta își
cercetă adversara.
- Dar noi ce să facem cu fiarele ălea scobite?
Un murmur general puse stăpânire pe întreaga suflare
prezentă.
- Tocană de verdețuri. Răspunse concis purtătoarea de
cuvânt a Tigăilor.
De îndată se citi un licăr de interes în ochii presupuselor
vrăjmașe.
- Cu ăsta întețești focul! Ținu musai să gesticuleze sugestiv
celălalt lider cu un aer superior stârnind în jur ușoare
exclamații de uimire.
Vă întrebați desigur unde se aflau odraslele acestora?
La joacă pe undeva pe coclauri cu siguranță.
Și bărbații?? În război cu morile de vânt, ca de obicei.
Dar nu ăsta e detaliul relevant din visul meu bizar.
Femeile se adunară în jurul căpeteniilor, zglobii și curioase.
- Aceasta se numește tigaie!
- Acesta e un vătrai! Se grăbiră să-și boteze fenomenalele
invențiuni.
Și schimbul avu loc într-o atmosferă cât se poate de jovială și
împăciuitoare.
Ba chiar taifasul se prelungi un ceas mai târziu cu dialoguri
aprinse și instrucțiuni primare, nu numai despre cum
trebuiesc folosite obiectele casnice de actualitate, ci și despre
anumite efecte tămăduitoare ale unor ierburi amestecate cu
argila zilelor ploioase.
Le-am lăsat să se sfădească mai departe punând capăt visului
desuet în clipa, în care hârâiala automatului de cafea mă
purtă în realitatea curentă.

4
Acum sincer, draga mea cititoare, la ce te-ai fi așteptat?
La război?
Niciodată!
Noi am știut mereu să ne rezolvăm conflictele fără măciucă,
ori sabie.
Cu excepția tonului răstit, care uneori mai abundă de vorbe
usturătoare, între noi și-n lume a existat mereu pace.
Nu același lucru poate fi spus atunci când facem referință la
pacea noastră lăuntrică.
Căci nu-i așa că suntem o forță a naturii, o furtună de
sentimente pe un ocean zguduit de tornade și de valuri uriașe?
Și nu, nu e nici menstruația, nici menopauza de vină!
Așa suntem noi; fascinant de incomplete, încântător de
imperfecte, abundând de slăbiciuni și mici plăceri, de nevoia
imperioasă de a duce lucrurile la bun sfârșit, în ciuda faptului
că tânjim după elixirul tinereții veșnice, care, tot la fel de
imperfect ca și noi, ar fi o dușcă dulce-amăruie din ceva, care
se numește dragoste.
Sau amor, dacă țineți morțiș!
Cam prea multă sinteză într-o singură frază, nu-i așa?
Oricum, dorințele noastre rămân ale noastre, de-a pururea în
siguranța inimilor, înfipte adânc în ființa noastră ca un țăruș,
care delimitează hotarul.
Și când spun asta, știți voi la ce fel de hotar fac aluzie.
Pentru cele mai inocente dintre noi, sau mai bine spus lipsite
de experiență, e vorba de hotarul, care face zică-se,
masculinitatea complementară.
Cu feminitatea noastră, clar.

5
Tare cu moale, puternic cu slab și o înșiruire nemărginită de
adjective antonimice nu ar ajunge să descrie această uniune
de sorginte divină, atent premeditată și calculată.
Chiar dacă la începutul omenirii, conform Genezei, nu exista
decât o grădină, prin care cutreiera un bleg bolnav de
însingurare!
Mai târziu, dar nu prea târziu, urmașii acestei victime a
poamei interzise și a Evei au căpătat ca prin minune destulă
materie cenușie ca să citească suficient cât să ne lovească cu
sfântul ceaslov în creștet, ori de câte ori își simțeau suprema
bărbăție zgândărită.
În ciuda primelor reprezentări ale feminității, care datează de
prin paleolitic – în jur de o sută de statuete (din argilă, piatră
și os) din Siberia și până-n Franța înfățișând ideea
maternității, capetele luminate de duhul divin obișnuiau să le
ironizeze asemuindu-le cu niște femei obeze cu forme
planturoase, care desigur n-ar sugera decât răutatea și
marginalismul sexual!
Frustrat rău de complexul lui Adam, Tertulian spunea despre
femeie că e poarta diavolului.
Văzută ca ambivalență, sau mai degrabă o lipsă, în care
bărbatul și-ar fi căutat întregirea și rostul, femeia apare
frecvent înfățișată de personaje ca Alienor (moștenitoare la
tronul Aquitaniei), Heloise (stareța de la abația Agenteuil), cât
și de miticele Isolda, Semiramida, Ariadna, Aspasia și Maria
Magdalena – divinizate și demonizate deopotrivă!
Mai recent și postmergător acestor legende, Carl Gustav Jung
(psihologul certat cu Freud) însemna în scris, convins că
„esența feminității se păstrează aceeași, pentru că nimic n-ar
putea spulbera fantasmele inconștientului colectiv făurit din
patosul trăirilor și al dorințelor arzătoare”.
Ale bărbaților!

6
Și deși noi am cam câștigat toate luptele cu descendenții lui
Adam, Noe, Avram, sau chiar Enoh, războiul caraghios și
inutil s-a extins pe milenii și a ajuns pe ordinea de zi, neavând
absolut nici o legătură cu scenariile și micile snoave livrești
gen Cartea Cărților.
Nuuu! Zămisilirea însăși a sexelor e așa-zisul prototip
disfuncțional.
Adică în timp ce pe noi ne proiectează sentimentele, emoțiile și
senzațiile, precum și o simbolistică modernă retușată (pantofii
cu toc, rujul roșu, little black dress-ul, diamantele, trandafirii
și categoric Wonder Woman de la MarvelStudios), pe dragii
de ei îi descriu trăsături pur fizice, ca de pildă masa
musculară, înălțimea, lungimea și grosimea...ăăăh, care
însumează formidabilele lor abilități și strategii autentice de
supraviețuire.
Nimic de zis. Până aici e bine, probabil și echitabil, dacă tot se
vorbește despre două jumătăți, care ar compune un întreg.
Partea mai greu de înțeles a acestor asocieri vine tocmai din
sentimentalismul idiot de incurabil, de care pare să sufere
sexul slab.
Îmi cer scuze pentru că sunt nevoită să folosesc asemenea
termeni!
Tu, eu, noi toate știm că această denumire e doar una dintre
puținele arme iluzorii, rușinos de satisfăcătoare totuși, care
face parte din arsenalul „stăpânilor lumii“. Fie vorba între noi,
eu mai cunosc cu indulgență încă vreo două „obiecte de
tezaur“ din rechizita individualității bărbătești. Și pot jura cu
mâna pe inimă că tehnica a reușit să înlocuiască prin
excelență și chiar diversitate creativă „forța brută“…ăăăm,
pardon, înzestrările naturale ale acestora.
Deja îmi închipui cât de tare ar amuza și-n același timp
scandaliza ultimele mele afirmații pe cei plăsmuiți din aluat
dumnezeiesc.
7
Da, dragele mele, așa este!
Din păcate, noi suntem plămădite doar din colb stelar, ori nu
știați?
Să nu-mi spuneți că din vreo câteva bucăți de coaste de la
mămăligarul ăla de Adam, că atunci chiar mă supăr!
În orice caz, mă bucur că am pus câteva lucruri la punct. Sau
punctul pe „i“.
Când am început să scriu aceste rânduri, nu mi-am propus să
fiu părtinitoare, nici acuzată de feminism, sau de nu știu ce
complexe de inferioritate. Între noi fie vorba acum, m-aș
bucura câtuși de puțin să nu fiu singura „nebună“ într-o lume
de indivizi normali.
Iar dacă este așa, primesc cu plăcere.
Nu m-aș numi o damă cu pretenții, nici vreo luptătoare de
gherilă pentru drepturile și libertățile femeii în prezent. Nu am
fost nicicând considerată vreo Cocuța Conachi, sau o Calypso
Botez.
În comparație cu aceste intelectuale de mare finețe, educație și
diplomație, probabil că eu aș fi fost șoarecele din perete,
colocatar și totodată contemporan lor.
Nu e adevărat.
Muza mea scriitoricească nu are absolut nimic de-a face cu
statutul soției exemplare, care-și așteaptă cuminte soțul să se
întoarcă de la servici cu masa pusă plină de bucate aburinde.
Vreau să știți că-n nici un caz și sub nici o formă, nu-mi storc
seva inspirațională, nici de la Suleiman Magnificul, nici din
celebra peliculă Jurnalul, ori Stafia mea iubită!
Mama ar spune ca de obicei, pentru că mama mea nu se
abține de la nici un comentariu, că unicul ei odor e nefiresc de
dezechilibrat, adică raportul dintre franchețe și dramatism e
invers proporțional.

8
Sau deloc!
Și ar mai adăuga cu un fler atotștiutor, că fiica sa e născută
sub incidența lui Marte, care, așa cum bine știm, simbolizează
un zeu cu securea atârnată de brâu. Nu știu de ce, dar mă face
să-mi amintesc de Grigore Ureche descriindu-l pe marele
voievod moldovean drept scurt de statură, dar iute de sfat și
degrabă vărsător de sânge nevinovat, cam așa ceva?
Cronicarul ăsta cu siguranță nu a realizat că punând pe foaie
portretul lui Ștefan cel Mare, a descris practic toată seminția
pe linie paternă din istoria omenirii!
Haide măi, că nu sunt nici pe departe așa de rea, așa cum mă
incriminează propriile mele comparații. Adică nu mușc, nu
latru, mă întorc devreme acasă și beau tot lăpticul.
Revenind la oile noastre - așa e expresia, nu eu am inventat-o,
aș vrea să închin o cană de cafea tare și fierbinte în cinstea
tuturor femeilor, din toate timpurile, de toate vârstele și de
toate originile.
Orice idee din partea voastră e binevenită.
Chiar dacă nu se dovedesc mereu practice, măcar sunt
inofensive. Cu alte cuvinte, pe noi ne-a ținut mereu atenția
trează emoția primului sărut și nu un tratat despre
confecționarea bombelor artizanale.
Buun. Acum că am spart gheața, ne-am și încălzit și dezmorțit
degetele, de la spălatul vaselor, aspiratul covorului persan,
schimbatul scutecelor, sau pur și simplu de la croșetat șosete,
am putea să ne adresăm ca-ntre prietene apropiate, antrenate
într-o șuetă neobosită despre rostul nostru în acest univers.
Sau am mers prea departe cu astfel de considerații? Atunci să
fie rostul nostru pe această planetă.
Nu, nu am de gând să încep vreun referat de psihanaliză.
Mărturisesc totuși că tema sexualității drept cauză a

9
diferențierii comportamentale dintre sexe m-a fascinat de-a
dreptul la domnul Freud.
Așadar vom vorbi deschis despre noi – femeile și ei – bărbații.
Și ca să facem demonstrația clară și indubitabilă a spiritului
nostru organizatoric și ordonat, am să dezbat subiectele
„bârfei“ cronologic.
P.S Dacă te-am făcut să schițezi măcar un zâmbet frânt până
acum, asta a fost singura mea intenție. Înseamnă că mai poți
rămâne puțin la taifas, sau măcar data viitoare, când ne vom
revedea, ce zici?

COPILĂRIA LUI HARAP-ALB

Un exemplu cât se poate de edificator în această privință este
legatul șireturilor.
Da. Nu râde!
Parcurgând fulgerător vârstele prin agerimea bagajului
genetic, depășind orice etalon al frumuseții și inteligenței
oarecum subiective, micul Harap, pe deasupra și alb, ajunge
într-un moment crucial din scurta, dar atât de semnificativa
sa existență, moment, în care mămica lui, străfulgerată de
emoții și dorința de a împărtăși lumii istețimea sclipitoare a
puiului ghiftuit bine cu răsfăț și încurajări, își cheamă o bună
parte din neamuri ca să asiste la clipa înălțătoare, în care
fătul ei frumos și deștept susține deja bacalaureatul la
preșcolari.
Reține că am renunțat la o bună parte din obiectivitatea mea
malițioasă și am sărit intenționat peste etapa mersului de-a
bușilea, ridicatul capacului la vasul toaletei, precum și peste
faza, în care scumpul odor descoperă conținutul izmenuțelor
lui, odată cu protuberanțele plăcut de confortabile ale mamei,
situate un pic mai jos de gât.
10
Goe, pardon, Harap-Alb își face numărul magic în fața
asistenței numeroase, plină de ochi căscați.
După ce își apostrofează nițel mama cu bolboroseli
concentrate, care se oferă ca-ntotdeauna să-i acorde o mână
de ajutor.
Nimeni nu pare să-și piardă paciența, nici interesul o juma de
ceas mai târziu, pe când băiețelul mai deslușește încă tainele
șireturilor împletite.
Să-mi mai spună mie cineva că timpul nu se oprește în loc!
În sfârșit, junele înfăptuiește operațiunea până la capăt și este
răsplătit cu un ropot zgomotos de aplauze și exclamații vesele.
Fără ca nimeni să bage-n seamă timpul și stângăcia
întârziată.
Și acum îmi amintesc palma ștearsă peste ceafă a mămicii
mele, morala caustică și necruțătoare - un semn de blândețe și
suport, așa cum de regulă îl percep fetițele într-o împrejurare
asemănătoare.
Căci noi trebuie să ne deprindem cu toate operațiile ca viitoare
gospodine, bucătărese, infirmiere, mămici și cei mai fideli
susținători ai bărbaților, nu-i așa?
Și ca totul să ne pară de zece ori mai dificil, suntem învățate
destul de devreme despre cenzura verbală și
comportamentală.
Cum aș fi putut eu să-mi explorez părțile inferioare ale
corpului, dacă acolo se afla tot timpul o păsărică zgribulită?
Trăiam mereu cu groaza-n suflet că, dacă o voi atinge, va
muri! Simplu, uite așa ca-n poezia Otiliei Cazimir despre
sărmanul gândăcel!
Tot așa, de-a lungul vârstelor mici, fetițele învață să
înlocuiască un termen cu altul, să fie cuminți, să-și ajute
părinții în gospodărie, să stea potolite, să nu-și julească
genunchii, ori să-și păteze rochițele.
11
În timp ce micii harapi își etalează aproape ostentativ
cuculețul în fața mămicilor, bunicilor și mătușilor, stârnind
adevărate cascade de râs, atunci când imită trivialitățile și
argourile celor mari.
Tot Freud spunea că-n preajma vârstei de 6 ani, taina
diferențelor anatomice nu mai e o taină. Partea caraghioasă e
că adulții se prind ultimii. Probabil din cauză că uită repede
cum au crescut la rândul lor.
De pildă, revenind la amintirile clare stocate în memoria mea,
nu am uitat niciodată pedeapsa cam dureroasă, încasată cu
ajutorul curelei de hipiot în trend a tatălui, după ce partenerul
meu de joacă a binevoit să-mi arate ce are el în chiloței, fără
prea mari insistențe din partea mea.
Ceva mai târziu s-a dus în casă și m-a pârât tot el!
Pun pariu că există și-n era informațională destui „maturi“,
adepți înfocați ai conceptelor educaționale de gen”Stai departe
de fata asta, dacă nu vrei să o lași gravidă!“ și „O pățești rău,
dacă ești proastă și n-ai grijă!“.
Plecând de la aceste doctrine iluminatoare, societatea se află
într-o perpetuă evoluție spirituală, adică toate-s noi și vechi-s
toate.
De fapt, ca să fim mai metaforice, e vorba de un lanț cu zale
grele, care atârnă de grumajii noștri, de la o generație la alta.
Și al naibii să fie ăla, care vrea să-și împrumute flexul, măcar
odată!
Rutina e mai rezistentă decât toate mutațiile virale.
Nu contează că e vorba de un nărav stupid și deficitar, atâta
vreme cât te obișnuiești cu el. Voi face uz în speță de
cunoscutele comori populare, transmise prin viu grai ca „Așa
făcea și mămica, respectiv tăticul!“, sau „Tu chiar te crezi
balaur cu șapte capete, sau ce?“

12
Mă gândesc acum că-n felul ăsta se explică și motivul, pentru
care am început să-l boxez pe Harap-Alb prin clasa întâi. Mă
rog, și pe mai mulți ca el.
Eram convinsă că nu mă voi obișnui niciodată cu porecle tip
gabarit depășit, buldozer, elefant, vacă, balon etc.
Și chiar dacă aș fi atins dimensiunile unui zepelin, tot n-aș fi
crezut că aș fi afectat pe nimeni altcineva, decât poate pe mine
însămi.
Cu toate acestea, am parcurs o mare parte din copilărie într-
un mod defensiv, ca un FireWall de Windows, mereu pândind
guițătura vreunui Troian, mereu atentă la insultele gratuite și
prostești ale celor din jur.
Nu mă înțelege greșit, draga mea! Nu-mi plâng de milă!
Am fost o fetiță fericită, în ciuda criticilor. Și țeasta mi s-a tot
întărit de atunci.
Așadar, păstrând șueta noastră într-o mină veselă, în timp ce
puberilor li se întăresc mușchii – unul cel puțin, de o
importanță incontestabilă, tinerelor domnișoare li se
cimentează rolul cu totul distinct în lume.
Cum așa?
Mămica lui Harap-Alb se arată mulțumită, atunci când acesta
reușește printr-o pasă de baschetbalist să introducă lenjeria
murdară în coșul de rufe, renunțând la tentația de a o ascunde
iarăși sub pat. Sau sub perină!
La fel de încântată este și atunci când odorul ei cu început de
mustăți și glas răgușit se dovedește perfect capabil să-și vâre
pachețelul în geantă și să dibuiască cheile de la intrare de unul
singur.
În casa domnișoarei, care a aflat efectele artistice ale rimelului
și ale lacului de unghii însă, lucrurile se precipită, asezonate pe
ici, pe colo de așteptări mari și exigențe copleșitoare.

13
Este firesc ca fata să-și spele singură lenjeria. La fel de firesc
este să învețe subtilitatea, bunul simț în traducere liberă.
Ca atare, chiloții, sutienele și ciorapii acesteia nu trebuiesc
expuși la vedere. Apoi camera ei e musai să strălucească de
ordine și curățenie.
Mai trebuie să știe cum să se așeze pe canapeaua din
sufragerie, să nu cioflăie, soarbă, râgâie și să-și rețină
flatulențele până-n pragul apoplexiei.
E timpul când se instituie decența și docilitatea, sau mai bine
zis vechile percepte biblice, care-ți spun fără ocolișuri că-n
totdeauna, indiferent cum și de ce, vei fi mai proastă decât
orice bărbat!
De acum încolo e oricând oportun ca tânăra visătoare să-și
răpească din timpul ei liber pentru a-și secunda mama în
bucătărie. Ori la piață. E un proces îndelungat cu multe
încercări eșuate și mama nu-și slăbește fiica de la critici și
dezamăgiri.
Știu la ce te gândești, dar uită-ți gândul!
„Nimeni nu se naște învățat” nu se aplică ca motto în cazul tău!
Este și rămâne strict un privilegiu al semenilor noștri dotați cu
p... cuc adică.
Pe cele, pe care e posibil să le ofenseze aceste afirmații, vă
prezint scuzele mele sincere și vă felicit din toată inima.
Considerați-vă norocoase, pentru că aveți părinți ieșiți din
străvechiul tipar.
Adolescența sosește cu trenul expres, încât pentru unele dintre
noi, vârsta autodescoperirii și a tensiunilor sexuale se
strecoară în tăcere ca un plic pe sub ușă.
Singurul mod de a ne apăra independența iluzorie e doar o
răzvrătire temporară.

14
Lista lungă a restricțiilor și a interdicțiilor arată ca un epitaf
de legi din Țara Românească.
De fapt, până la urmă cel mai simplu și sigur demers zilnic este
drumul între liceu și casă. Până și simplu trântit al ușii cere
justificări solide în fața părinților, meniți parcă să-ți acutizeze
senzațiile și așa contradictorii și de neînțeles, puse în mare
parte pe seama hormonilor.
Și ce-o mai face Harap-Alb pe vremea asta?
Ei, e foarte probabil să dea de carnet, să-și „tragă“o gagică
voluntară și înamorată de șarmul lui inconfundabil. Mai ales
atunci când intenționează s-o strecoare în bârlogul lui secret
cioflăind gumă cu gura deschisă și scuturând din cheile
mașinii primite cadou de la tăticu`.
El nu va experimenta niciodată dilema coafurii, a asorte-ului,
a smereniei , ori a gesturilor prea largi și dezinvolte.
Nu-și va bate capul să-și măsoare cantitatea de cipsuri,
snacks-uri, ori junk food ingerată într-o zi.
Dacă vrea să se apuce de fumat, o face!
Dacă vrea să simtă efectele hașișului, găsește ocazia potrivită!
Iar la sex, are dezlegare oricând.
Chiar și de empatie are parte!
Exact aceleași libertăți luate aleatoriu ar distruge reputația ta,
poate chiar și viitorul pe termen lung, la fel de simplu cum sufli
peste o piramidă de cărți de joc.
Și totul e pus pe seama neîncrederii în cazul tău.
Nimeni, dar absolut nimeni nu poate avea încredere în tine!
Mai degrabă le-ai cere să-ți doneze o parte din ficat, decât să-
ți arate un dram de încredere. Se întâmplă a doua oară în
existența ta fragedă, când guști din aceeași doză predestinată
de amărăciune.
15
E de la sine înțeles. Trebuie că ești proastă și incapabilă, nu te
prinzi???
Așa că tot mai bine rămâne să fii păzită ca-ntr-o fortăreață
medievală. Orice încercare de a escalada zidurile ți-ar aduce
numai belele.
Cică noi nu știm ce să facem odată aflate dincolo de ziduri.
Prea multă libertate i se urcă fetei la cap. De câte ori am auzit
vorba asta?! Și după ce am devenit soție!
Nimeni nu se grăbește să se mândrească cu rezultatul tău de la
olimpiadă, ori cu notele din catalog.
Nu în fața ta!
În cel mai fericit caz primești cadouri destul de costisitoare,
așa cum Grivei este răsplătit pentru că a dat laba. Știu, sună
aiurea expresia asta în scris.
Mai târziu, dacă le uiți cumva, fii sigură că o să aibe cineva
grijă să ți le enumere, fără să se încurce. Odată cu sacrificiile
făcute, doar ca să-ți fie ție bine.
Mămica mea obișnuia să mă laude în fața cunoștințelor, însă
niciodată nu mi-a spus mie că ar fi mândră de mine. Și mai
frustrant era că-n intimitatea casei, orice urmă de mândrie și
mulțumire între noi două părea să se evapore pe nesimțite.
Mai târziu mi-am dat seama că nu intenționa să mă răsfețe, ci
să mă călească. Pentru viață și pentru binele meu!
Țin minte că atunci când mi-am adunat curajul să port o
discuție cu mama despre sex și pierderea virginității, am fost
acuzată de nesimțire. Mi s-a interzis vehement o tentativă
asemănătoare multă vreme după ce am împlinit vârsta
majoratului.
Ca dovadă, eu am rămas cumva un fel de duhovnic mamei,
însă nu și invers. Există mereu o limită impusă de zeci de ani.

16
Iar dacă îndrăznesc s-o depășesc, mă fac vinovată de toate
efectele ulterioare.
Probabil că am greșit respectându-i doleanța de a-mi ține
pliscul.
Cert e că orice lacună, oricât de simplu de explicat ar părea
necunoscutul tău, când ești necopt și mai rămâi și neștiutor, te
costă big time!
Dar nu și pe Harap-Alb!
El primește încurajări constante, susținere și multă, multă
toleranță. În timp ce lui i se îngăduie să dea cu nuca-n perete și
cu mucii-n fasole, fata nu are voie să uite cumva gunoiul în
casă într-o zi toridă de vară.
Vreau să cred că nu mă acuzi deja de misandrie și că tot ceea
ce am scris până acum este nimic altceva decât o generalizare
a comportamentelor sexuale previzibile. Desigur că n-aș putea
să-mi aștern gândurile și convingerile într-o manieră neutră.
E ca și non-sensul expresiei de genul „îmi exprim părerea mea
neutră”, pe care sunt sigură că ai auzit-o mai des decât îți
doreai.
Bănuiesc că te-ai prins până acum că pe tata îl pomenesc mai
rar.
Nu te gândi la lucruri îngrozitoare! Sfinte Sisoe!
Tata nu m-a abuzat, molestat, maltratat, etc.
Doar că nu a vrut să stea pe acasă!
E un boem prin excelență, un libertin și un suflet neînțeles de
artist, care nu a putut fi vreodată subjugat de forma fără fond
a realității. Bahus și Eros au fost dintotdeauna zeii săi
protectori.
Cu mama a rezistat într-o căsnicie de vreo 7 ani, extrem de
tumultoasă. Să zicem că nu i-a lipsit nimic, căsniciei lor. Când

17
spun asta, mă refer la toate formele de divertisment, care-ți
vin în cap.
Da, da! Inclusiv meciurile de kickboxing. Povestea lor ar scrie
scenariul unui sitcom dramatic de vreo 500 de episoade.
Dar nu-mi trece prin gând să-mi denigrez părinții.
Oricum nu-i puteam alege. Așa că voi spune ce mi-au spus
alții. Au fost prea tineri și neliniștiți. Și gata!
Pot spune doar că-n familia mea au existat destui barbari,
huni, tătari și traci, dacă țin cont de abilitățile cotropitoare și
excesele autoritare ale acestora.
Mai târziu, când am scos și eu capu-n lume să cunosc oameni,
am constatat cu ciudă că sunt mai multe arhetipuri bipede,
decât se presupune că au existat pergamente cu scrieri
științifice în biblioteca din Alexandria.
Putem doar să presupunem și-n acest caz. Sau nu știai că
biblioteca aia a fost devastată și ulterior incendiată de pioșii
creștini? Nu contează asta. Era doar o paranteză. La fel ca și
soarta Hypatiei din agora.
Așa se face că l-am cunoscut pe: odorul mamii, frustratul
obsesionat, frumosul prostuț, tâmpul orgolios, tipicarul
zgârcit, sconcsul calic, călărețul singuratic, derbedeul
sentimental, bețivul euforic, romanticul reumatic, flegmaticul
misterios (nu e vorba de tipul de temperament, ci de flegmă),
cocota masculină sau gigolo de cartier, ironicul contagios,
misoginul declarat, timidul efemer, ochii mari-gura mică-
părul creț( de menționat că e favoritul tuturor femeilor, deși
niciuna nu vrea să admită că seamănă izbitor cu o altă femeie
fizionomic), jamaicanul, gură-spartă, mitomanul irezistibil și
lista continuă, dar m-au cam lăsat răbdările.
Huuuh!

18
A nu se înțelege greșit! Nu am avut timp și nervi să-i las să se
„aciueze” pe fiecare dintre indivizii aceștia în viața mea. Așa că
de multe ori m-am lăsat ghidată de intuiție și selecție naturală.
Crede-mă că aștept încă să probez acea revelație edificatoare!
Oamenii se schimbă, așa cum se schimbă lupul în blană de oaie
și, dacă e nevoie, mai și behăie.
Peste tot mă lovesc de fel de fel de slogane și inscripții, în care
sinceritatea e neprețuită, care te îndeamnă să fii tu însuți,
însăți, să nu-ți fie teamă să arăți cine și cum ești cu adevărat.
În trecutul meu relațional, asta a fost arma mea secretă –
onestitatea și franchețea. A pus pe fugă pe cam toată lumea
din jurul meu, lăsându-mă să trăiesc multă vreme cu un
sentiment acut de culpabilitate, ca și când aș fi suferit de un
handicap vizibil.
Până mi-a picat fisa că nimeni nu dă două parale pe tine, dacă
aștepți să fii valorificat ca un exponat în vitrina muzeului.
Și chiar și așa, te-ai mulțumi să stai încremenită, să fii ștearsă
de praf și de pânze de păianjen periodic?
Ordinea lucrurilor e în felul următor; întâi înveți să te iubești
și să te accepți așa cum ești, cum vei fi mereu. După aceea
trăiești viața, pe care ai primit-o. Pentru că oricum nu scapi
viu din ea, așa cum spune un citat popular.
Numai bărbații își doresc să li se construiască statui și
monumente.
Noi nu vrem să fim eroine.
Nu vrem război și nici teritorii.
Însă putem răspunde oricând provocărilor.
Asta mă determină să nu mai trăncănesc out of topic și să trec
la etapa următoare.

19
CA LA 20 DE ANI...
Hai, recunoaște că-ți place melodia asta! Și mie îmi place
trupa Voltaj.
Numai că mă rezum la armonia dintre lirică și muzicalitate.
De ce?
Eu zic că subterfugiul celor 20 de ani, fără griji și fără bani se
aplică iarăși conform criteriilor sexuale. Chiar aș fi vrut să
găsesc contraargumente forte, dar ce să fac?
Mă declar neputincioasă din nou.
E cea mai frumoasă vârstă, adevărat grăiesc.
Unii chiar strigă-n gura mare că se simt mai liberi ca
niciodată, că au timpul de partea lor și oportunitatea de a-și
atinge idealurile râvnite. Acum eu zic că mai depinde și de ce
vrei tu într-adevăr să faci, să creezi, să construiești cu
mânuțele tale.
Pentru asta însă trebuie să scapi de pelerina zburătoare și să
revii la sol. Odată ajunsă cu picioarele pe pământ, începi să-ți
faci fel de fel de gânduri, pentru că nu poți să ignori
alternativele în funcție de posibilități.
Bine, o să spui că bat câmpii, pentru că teoriile moderniste nu
frâng aripi, nu cenzurează și nu-ți pun piedici. E just că există
mai multe oportunități și șanse decât existau în urmă cu doar
juma de secol.
Însă familia tot celula de bază a societății a rămas, sau
greșesc?
Așadar, în cazul ăsta, fetele nu sunt ca băieții. Și băieții nu sunt
ca fetele.
Ei mai copilăresc încă, nu știai? Se tot insistă pe ideea
libertăților distorsionate, conform cărora, tânărul e prea
tânăr și are nevoie de mai mult timp ca să-și dea seama cum
stă treaba.
20
În plus, lăsați-l să-și trăiască junimea, oameni buni!
Ce vi s-a cășunat așa deodată? Doar tinerețea e scurtă, viața
efemeră și pe deasupra năpădită de griji și necazuri.
În vreme ce tânărul mai poate rămâne la adăpostul aripilor
materne (cazare, masă, menaj inclus), tânăra a cam dat de
dracu`!
Ea trebuie neapărat să-și împartă șansele și să nu care cumva
să-i dea cu rest.
Ori la bal, ori la spital! Ori la facultate, ori la confecții.
Mai tre´să se păzească de tentații neortodoxe mai tare ca
oricând. Nu știu dacă mai are rost să precizez probabilitatea
unei aventuri amoroase soldate cu un bastard, sau copil din
flori, cum le place unora.
Oricâtă maternitate ar zace în străfundurile conștiinței sale,
viața ei se va răsturna cu susu-n jos din acest punct.
Și ghici cine e de vină?
În nici un caz tânărul, care a participat activ la
„implementarea” sămânței. Doar până și sfintele scripturi îl
îndeamnă cu drag la asemenea practici. Specia umană nu are
voie să ajungă în pragul extincției.
Chiar dacă planeta este în prezent suprapopulată!
Oricum, la scurtă vreme după „accident”, junele își exprimă
clar dorința de a-și păstra anonimatul, mai ales că această
decizie înțeleaptă îl va scuti poate de orice implicare și de
pensie alimentară.
Dar să nu fiu așa de sumbră și să cad în extreme.
Șterge cu o cariocă neagră scenariul ăsta tâmpit, dacă te ajută
să mergi cu mine mai departe.
Promit că voi încerca o altă abordare, una mai blândă.

21
Mămica și tăticul junelui sunt de părere că acesta va deveni
într-o bună zi, mai târziu decât e de așteptat, il capo de la
familia. Este fără doar și poate o răspundere serioasă, mai
ales atunci când vrei să-ți păstrezi statutul ierarhic.
Se știu destule situații, în special acum, de când cu munca-n
străinătate, când soțul urmează cu sfințenie, chiar și
inconștient tiparul celui, care-și vinde nevasta faraonului ca să
aibe recolte bogate și multe vite-n turmă. Acum realizez că
intenția mea fusese să găsesc scuzele de rigoare și să-i ofer și
lui puțină înțelegere.
Unde dai și unde crapă!
Mă ridic și-mi șterg praful de pe fustă încă odată. Și-mi mușc
limba rău luptându-mă cu tentația de a-l introduce pe „deci“ în
acest jurnal.
- Mă fac instalator, ca tata, ce mare scofală?
- Te face tata avocat, că se câștigă bine, e un servici curat.
- Ai mei sunt doctori, o să fac și eu Medicina.
- Șofer pe TIR în Anglia e fiu-miu. Câștigă mai bine ca un
medic în România.
No comment.
Voiam doar să...hm.
Cred că cel mai sugestiv ar fi un dialog părinți versus
tânăra rătăcită în ambiții prea mari. Mă voi retrage în
liniște într-un colț întunecat și voi amuți.
Promit!

- Nu înțeleg ce e și porcăria asta cu Școala populară de artă?

Ai terminat liceul, ai fost premiantă până-ntr-a doișpea,
acum picași la Vest ca o fraieră, că deh! Când ți-am spus să
nu încerci că e concurența mare, nu m-ai ascultat. Dar mie
nu-mi rămâi acasă să freci menta încă un an de acum
încolo. Te duci și dai examen de suplinire în Învățământ, nu
mă interesează! De abia mă descurc să pun o pâine pe masă
în fiecare zi. Nu mai știu încotro s-o apuc și ce să mai fac.
22
 Tăcere. Gol. Nod dureros înghițit. Și un pic de rușine și
disperare.
Mi-am făcut mama de rușine și asta e mai dureros decât
propria mea dezamăgire. Mă simt cea mai mare ratată de
pe Terra, ´utu-i!
Cu coada ochiului îi observ gesturile precipitate și nervoase
tot trebăluind prin bucătărie. De obicei, când e nervoasă,
caută să facă zgomot, să trântească, să deschidă și să
închidă uși cu repeziciune, ca și când s-ar ridica tot aeru-n
tavan.

- O să-i dau și lu´tac-tu un telefon să vedem ce zice și el de

asta. Și de una și de alta, o facultate trebuie să faci, nu
concep! Te pregătești anul ăsta, cum poți, că acasă nu stai,
să fie clar! Dai la anu´ aci la Colegiu. Ești aproape de casă,
că noi nu avem bani de cazare la mama dracului. Și
bineînțeles îți găsești de lucru.
Și cine ți-a băgat în cap ca să te apuci de școala asta? Ce
crezi c-o să faci cu ea? Să cânți la colțul străzii? Sau te
gândești că ai ajunge vreo vedetă? Dacă vrei să cânți și ești
bună, du-te cu lăutarii la nunți! Măcar îți câștigi traiul.
Dacă vor ăștia să te înscrie fără bani, e bine. Altfel, eu nu-
mi permit să-ți plătesc taxe și mai știu eu ce-ți cere acolo.

Cum să-i mai spun că nu aveam de gând să rămân acasă și

să tai frunze la câini?
Nu cred că mai contează ce spun eu, atât timp cât nu
contează ce vreau eu. Mi-e ciudă de-mi crapă capul să
constat că pentru mama mea, cursurile de canto ar fi doar
un moft prostesc de-al meu.
Mi-a plăcut de mică să cânt.

23
 Și jur că nu am întărâtat nici un câine din cartier până
acum cu vocea mea!
Când am terminat gimnaziul, visam să intru la Sf. Paulian
– un liceu de muzică și artă din oraș. Dar mama a avut
planuri mari cu mine și-ntr-o clipită a redus valoarea
liceului respectiv la zero.
Am luat până la urmă la un alt liceu – marele colegiu
Traian cu tradiție de boierași. Nu asta era problema, faptul
că de când am pășit dincolo de porți am fost marginalizată
și ironizată pentru că ai mei nu erau „grande“pe la vreo
instituție bugetară. În vara următoare am dat corijența la
matematică – însăși materia, pe care o uram de moarte și
de care speram să fi scăpat la liceu și pentru totdeauna.
Dar dacă a fost musai pentru mama să intru la Traian, nu a
mai contat unde, numai o clasă cu locuri libere.
Și am nimerit la Mate-Fizică! Mi-a pus sfântu` mâna-n cap.
Slavă divinității că am reușit să obțin transferul într-a
zecea la un liceu teoretic cu profil umanist.

Ne plouă-n casă de ani de zile.

Locuim la etajul 4 și asociația nu are bani, nici interes
pentru reparațiile proprietății comune. Nici locatarii nu
sunt deloc cooperanți. Cică nimeni nu-și permite costurile.
Și atunci mai bine să înșirăm lighene și oale prin toată casa.
Oricum apa șiroiește-n jos pe pereți, pe tavane, peste tot.
Dar până și sărăcia asta, în care trăim nu e o problemă.
Te obișnuiești cu ea. Te oțelește.
E adevărat că te mai și înnebunește din când în când,
pentru că preschimbă toată lumea din casă în niște nihiliști
sumbri.
Am auzit mai mulți „nu“ decât altul reîncarnat în zece vieți.
Strâng din pleoape și-mi vine să mă iau la palme. Dacă aș
putea face o magie, ceva, dacă aș putea să am un job bănos
mâine.
Nu, azi, acum!
24
 Aș da orice s-o mulțumesc pe mama.
De când a divorțat, a rămas cu mine de mână. De atunci s-a
inaugurat oficial era nenorocirilor și a ghinioanelor de tot
felul. Să zicem că tranziția o fi existat în spațiul public și-n
schimbarea valorii banilor, însă acasă nu am prins timpuri
prea bune. De abia când am început meditațiile, ne-a fost
ceva mai bine.
Dar niciodată suficient!
Toate conceptele astea democratice se băteau cap-n cap cu
doctrinele comuniste în creierele adulților, mai ales ale
părinților.

Ce mai e de spus, ce aș mai putea spune s-o calmez?

Nimic.
Mă ridic agale de pe scaunul din bucătărie și plec la mine-n
cameră, adică-n dormitorul, pe care-l împart cu mama,
pentru că dormim amândouă într-un pat și asta e un
avantaj, mai ales iarna la factura de căldură.
Mai ești curioasă să afli reacția lui tata? Te înțeleg dacă nu
mai ai chef să citești atâta bullshit despre soartă nemiloasă
și chestii patetice de astea.
Eu mă voi strădui s-o redau cât se poate de fidel în scris.
Am o memorie de elefant.
Pentru mine, vorbele rămân, la fel ca și scrisul, chiar dacă-n
două locuri diferite.
Și mai vreau să-ți spun odată că nu-mi plâng de milă!
Era vorba că suntem prietene...
Așa că nu vreau să-mi plângi nici tu de milă! Poate că te vei
regăsi într-o oarecare măsură în povestea mea.
Dacă da, vreau să știi că te înțeleg.

Ca notă de subsol însă mă văd nevoită să adaug anticipat

că primele zece minute din convorbirea mea cu tata au fost
alocate problemelor sale, mult mai stringente și importante
de altfel. Nu te voi condamna, dacă vei alege să ignori
dialogul următor. Parole!
25
 Și acum tac.

- Măi, ce naiba te-a apucat cu școala asta? M-a zăpăcit

mumă-ta de cap că tre`să stau de vorbă cu tine. Tu ai idee
așa ce înseamnă show-biz-ul?
- Ori crezi că ălea, pe care le vezi lălăind pe la televizor s-au
urcat pe scenă și gata? Tu știi prin câte așternuturi tre´să
treci până se îndură vreun Titus Munteanu să-ți asculte
negativul? Profesoara aia a ta a băut apa găinii, nu știe ce
vorbește.
- Și acum fie vorba între noi, trebuie să arăți foarte bine, să te
remarci prin asta, ca să fii băgată în seamă. Cu alte
cuvinte, să fii voluntară.
- În ziua de azi, numai curvele cântă. Nu mai există merite,
talente, bla, bla, bla. Numai dacă ești vreo Mariah Carey cu
vreo 8 octave în voce poate. Uite eu ce am făcut cu talentul
meu?! Pot să mă p.ș pe el! Bagă-ți mințile în cap și caută-ți
un job!

M-am gândit multă vreme la această convorbire, știi?

E întipărită în mintea mea ca o scriere cuneiformă de mii de
ani vechime.
La început m-a făcut să mă simt caraghioasă - eu și
idealurile mele nebunești.
Mai apoi m-a făcut să mă simt și urâtă, și proastă.

Incredibil, draga mea, dar am asistat tăcută la toată

polologhia tatei. Știam că argumentele mele sunt sărace și
stupide.
De vreun an și ceva ne-am pus și noi telefon fix de la
Telecom, ca să păstrez legătura cu tata și mai târziu cu
anunțurile de meditație în privat din ziarul local.
Nu l-a instalat mama doar pentru mine.
Și ea-și mai caută de lucru uneori, atunci când actualii
angajatori îi cer să-și pună gaj cei 50 de metri pătrați ca să
facă ei un împrumut avantajos din bancă.
26
 Iar ea să-și păstreze serviciul!
Pe sprijinul financiar al tatălui meu, oricât de puțin acolo,
nu am putut conta vreodată.
El s-a recăsătorit între timp, are o nouă familie, încă un
copil de crescut și hrănit. Nu-și permite să-mi mai achite
pensia alimentară de când aveam vreo 14 ani.
Dar nu-i poartă nimeni pică. Știe el că ne descurcăm noi,
așa cum putem.
Însă nu pot să mă abțin la gândul că tăticul meu a absolvit
liceul desenând mici capodopere pe dosul caietelor în mare
parte, fapt, care i-a adus popularitate între colegi și
simpatia dascălilor.
A fost chiar și pe punctul de a fi exmatriculat, dar a scăpat!
Cum se spune, așa de ușor cum trece gâsca prin apă.
Îmi stă pe limbă să-l întreb de ce mă judecă așa de dur, că
doar n-am omorât pe nimeni la urma urmei.
A fost un gând, bată-l vina să-l bată!
Doar un vis prostesc, de care am încercat din răsputeri să
scap la scurt timp, cam prin toamnă, când am dat examen
ca să primesc o jumătate de catedră pe la o școală primară
din oraș.

Nu am mai adus vreodată subiectul în discuție.

End of discussion, end of my only dream!

Acum vrei să spui că sunt cam machiavelică și că abuzez de

tinerețea mea pentru a realiza un soi de antiteză în scris.
Nicidecum.
Nu pot să stau de vorbă cu tine, ma chere amie, fără să te
asigur că sunt o persoană ca oricare alta, că exist în
realitate, cu tot cu trecutul meu.

Așadar, nu pune la îndoială sursa mea de inspirație, căci e

genuină și-n tematica micii noastre șuete.
De pildă, bunica mea și-a idolatrizat fiul.

27
 Chiar cu riscul de a i se imputa mai târziu lipsa aceleași
doze de afecțiune de către fiica cea mare – student bursier
la Facultatea de Română-Rusă, ulterior căsătorită cu un
inginer, căsnicie, din care au rezultat doi copii în prezent
realizați profesional.
Junele, sau fratele cel mic a rămas toată viața (90 de ani ai
bunicii mele) pripășit în sufletul ei ca memoria talismanului
cu diamant albastru, care-i aparținea lui Rose Dawson în
ecranizarea Titanic.
Știi tu, când cineva are o slăbiciune, nu mai are sens nici un
enunț logic.
Așa suntem noi femeile. Defecte din fabricație!
În schimb, junele a găsit că-i dificil să i se adreseze cu
simplul apelativ de mamă. Cel puțin, de când am făcut eu
ochi ca un boț de humă însuflețită, vorba lui Creangă, tata îi
spunea mămicii sale „babo“.
Cu toate acestea, bunica mea l-a susținut, l-a sprijinit.
A crezut în fiul ei mai ceva ca un fan al lui Michael Jackson.
Mă întreb, dacă nu cumva noi am fabricat bărbații, așa
cum sunt și-au fost din toate timpurile.
Aș părea răutăcioasă să spun că-ntr-o lume ideală, e musai
să se mențină un echilibru între bine și rău? Și când spun
asta, nu mă refer la Lucifer și la Eli, Șavaot, Iahve, Joshua,
etc.
Ca să nu fiu considerată o zgribțuroaică-n toată regula (nu
că n-aș fi după părerea unora), îmi permit să mărturisesc
câteva lucruri despre „simbioza” cauză-efect.
Un aspect foarte facil de observat în comportamentul
tânărului are la bază desigur relația mamă-fiu.
De regulă relațiile mamă-fiică sunt destul de tensionate,
tocmai pentru că se vrea o comunicare intensă, uneori nu
neapărat cu replică imediată din partea fiicei, ce-i drept.
Se spune că atunci când cunoști un băiat, e bine să afli cât
mai repede ce fel de legătură are cu mămica sa.
E foarte probabil să ți se aplice un tratament similar.

28
 Din tabelul de probabilități fac excepție ahtiații și mamele
lor posesive.
Într-un limbaj simplist, ia-ți gândul de la tip!
Nu vei reuși niciodată să-i egalezi mama, în absolut nici o
privință.
Ferească Domnul să crezi că sexul te salvează de la critici și
nefericire în cazul ăsta. E drept că-l „aburești”un timp
având impresia că te afli pe picior de egalitate cu mica
zeitate maternă.
Dar cum vântul mai adie din când în când dinspre anturaj,
de la prietenii bine intenționați și nu în ultimă speță dinspre
mămica lui, n-are rost să-ți spun eu cum se va lămuri
întreaga situație. Mai ales cum vei fi etichetată ca om și
caracter în acele momente!
În felul ăsta, vei fi lovită drept în moalele capului să afli că
ești exact așa cum nu te-ai considerat niciodată.
Am dreptate, sau? Gimme me five, girl!
Știu. Și eu știam că iubirea e de mai multe feluri.
Sau că nu e deloc.
Dar ca să convingi un papă-lapte că nu ai absolut nici un
interes să-i detronezi mămica din rolul ei natural, că-ți
dorești numai să aveți o viață impreună independentă de
concepțiile și permisiunile mamei lui, că nu vei găti
niciodată decât în stilul tău propriu, chiar dacă accepți
bucuroasă sfaturile ei, că nu ți se pare firesc ca mămica
iubitului, soțului tău să dea buzna-n dormitorul vostru
neinvitată, ori să-și bage nasul la propriu în oalele din
frigiderul tău (mămica soțului meu nu s-a lăsat până nu mi-
a verificat până și sertarul de lenjerie, așa ca fapt divers),
atunci draga mea, dă-mi voie să-ți spun că e ca și cum ai da
tu de capul tău un decret general, prin care ai cere ca acele
ceasornicului să se întoarcă de la stânga la dreapta.
Dar nu vreau să te neliniștesc, în caz că ești single, sau pe
punctul de a-ți îmbrăca rochia de mireasă. Fac și eu ce pot
și încerc să te consolez spunându-ți că vei avea și liniște din

29
 când în când, atunci când mămica soțului tău va pleca din
oraș pe la neamuri îndepărtate.
Sau vă mutați voi cel puțin câteva sute de kilometri mai
departe!
Și nu în ultimul caz, dacă-ți trece cumva prin cap să pui în
practică sugestia mea, aia cu mutatul, nu insista prea mult,
atât îți spun.
S-ar putea ca insistențele tale să te bântuie tot restul relației
(cât o ține), pentru că el s-a lăsat convins de tine.
De fapt nici nu-și dorea cu adevărat.
Iar acum nu ai făcut decât să-l înstrăinezi de cuib, să-l
divorțezi de mămica sa grijulie, singura, care-i dorește
fericirea cu adevărat.
Și iarăși devii o cotoranță plină de ranchiună.
Nu te gândi că eu am pus în practică asemenea planuri
diabolice.
Nu.
Eu am plecat cam 2000 de kilometri de acasă ca să-mi
împart viața cu soțul și...ai ghicit!Mămica acestuia.
Sună ca bancul ăla sec cu ardeleanul și ungurul chitros,
care-i pune pioneza pe scaun înainte de a se așeza.
- Dacă-i musai, cu plăcere!
Și iarăși suntem defecte. E ceva în sistemul nostru, care dă
mereu eroare.
Dar cum să mai crezi că e vorba de dragoste, când nimeni
altcineva nu te crede?
Bine că iubirea asta nu ia formă fizică, ca să poți să-l lovești
cu ea la propriu în scăfârlie pe celălalt.
Cineva mi-a spus odată că bărbatul, pe care-l caut, există
doar în cărți, sau pe internet.
Atât timp cât îl poți păstra acolo!
Ce-i drept, nu l-am întâlnit până acum pe cavalerul ăla în
armură strălucitoare.
Poate pentru că mă amuză prea tare reclama aia cu
Batman și preotul aruncat din clopotniță.

30
 Sistemul meu nervos se apără de genul ăsta de
fantasmagorii.
Altfel? Altfel o iei razna.
Ei ne consideră un rău necesar.
De la noi se așteaptă să-i privim de jos, cu admirație drept
tatăl copiilor noștri și cealaltă jumătate sufletească, să-
nchidem ochii ori de câte ori ei găsesc normal să-și bage
degetele-n nas, să-și scoată mucusul uscat, să-l facă biluțe și
apoi să-l vâre-n buzunar.
Sau atunci când îi doare burta (tot de la mâncarea ta) și se
eliberează nestingheriți de gaze stându-ți alături, pe
canapea, în pat, etc.
Chiar și atunci când atracția față de tine pălește subit (ai
grijă că dă vina pe lipsa de fantezie, răbdare, sau gândirea
lui pur practică, sau pe nu știu ce statistici științifice cum că
ochii îți oferă 70% din informație).
Atunci tre´să-i înțelegi nevoia de a privi filme pentru adulți,
înainte de a presta un quicky, de obicei cu efectul dușului
rece în cazul tău și de somnifer natural în al lui.
Ajunge!
Nu intenționez să-mi fac un make-up din cenușa, pe care
mi-o torn de una singură în cap.
Vreau totuși să înțelegi că nu ești tu de vină pentru tot!
Că-n timp ce reproșurile se adună-n stive ca-ntr-un depozit
de paleți în mintea ta, în capul iubitului, soțului tău,
neuronii dau party constant.
El nu-și bate capul să se întrebe ce gândește căpușorul ăla
al tău.
Doar tot ei au inventat și bancurile cu blonde!
Mai pe scurt, el nu e capabil și nici dispus să accepte că
rețelele tale neuronale funcționează mai tot timpul la cote
maxime.
El vrea să gândești ca el, aproape deloc. Dacă nu care
cumva trebuie să bați un cui și să-ți dai peste degete cu
ciocanul din neatenție.

31
 Eternul june e menit să vrea, să-și dorească, să aibe, să i se
împlinească, fără să-și pună problema meritelor sale.
Tu nu înțelegi că-n oglinda de pe hol se află mereu bărbatul
chipeș, spilcuit, fără cusur? E alegerea ta de vrei să rămâi
mereu rățușca cea urâtă, doar pentru că a uitat să-ți mai
spună că ești frumoasă.
Un studiu psihologic atestă durata exactă a iubirii dintre
bărbat și femeie ca fiind de 3 ani. Iar cele mai visătoare
dintre noi susțin că iubirea nu moare niciodată, ci se
transformă în timp.
Tu ce crezi?
Eu știu sigur că iubirea nu poate exista fără niște
ingrediente precise ca: respect, sprijin loial, încredere cu
carul, putere de schimbare, înțelepciune și angajament.
Într-o lume absolut utopică, numai cei mai buni și mai vechi
prieteni ar fi în stare de așa ceva.
Rutina nu a fost niciodată iubire!
La fel ca și a te obișnui cu prezența cuiva mult timp în
preajmă.
Vreau să fiu sinceră până la capăt și să-ți destăinui că la
începutul unei relații suntem egale cu partenerul nostru.
Vedem lucrurile cam la fel, tocmai pentru că nu suntem în
stare să gândim pe termen lung, să analizăm, să medităm.
Totul se precipită și se amestecă într-o cantitate generoasă
de pasiune, acel foc mistuitor, care-ți arde măruntaiele și-ți
face viața o agonie plăcută.
Și tot sexul e de vină!
Ei, hai, poate că și glandele endocrine puțin.
Am auzit de multe ori oameni de diferite vârste confesându-
și chinurile amicilor lor.
- Nu știu. Mor după ea. Nu știu de ce, dar nu mai pot trăi fără
ea.
Mai puțin de juma de an mai târziu, junele nu se mai
declară înnebunit după acea fată, care avusese o putere
vrăjitorească să-l acapareze în mreje, asemeni fetei din

32
 legenda tâmpită (inventată de romul care li s-a urcat la cap
marinarilor) cu Lorelei și cântecul ei trist pe apele Rinului.
Vezi tu, draga mea, tot în stil marinăresc au fost aruncate
peste bord femeile, persecutate, abuzate și asuprite mai
mult de două milenii.
Bunul său amic îi aprobă inepțiile, cum că a fost orbit de
prea multă dragoste și nu a văzut, decât foarte târziu că
iubea o broască de apă dulce.
Pentru amicii lor credincioși avem motive să-i invidiem tot
timpul.
Din păcate, viața mi-a demonstrat că noi, femeile, nu putem
fi atât de solidare și empatice în astfel de situații.
Greșeala noastră e că ne găsim să facem uz de partea
practică a gândirii taman, când prietena noastră e în toiul
lunii albastre, suferindă din amor, culmea, chiar și atunci
când îi dă ea papucii tipului!
Prietenul junelui nu va încerca niciodată să-l acuze de
prostie, egoism, sau răutate. Chiar dacă mai vorbește „la
bâză” câteodată, între prieteni este permis.
Dar amicii junelui vor rămâne mereu, asemeni lui, niște
mielușei inocenți - adevărate victime ale vicleșugurilor
femeiești.
Până când?
Până când va fi nevoie ca cineva, de așteptat tot o femeie,
să-i schimbe scutecele a doua oară în viață și dincolo de
momentul ăsta!
Nouă ne trec cei 20 de ani ca fulgerul, care brăzdează
vinețiul cerului pe timp de furtună.
Unele dintre noi rămân cu amintiri frumoase. Dacă nu le-a
stat capul altundeva, la băieți mai exact.
De acum înainte devenim material de măritiș în orice
moment.
Tânărul nu se grăbește să-ți crească plozii și să ipotecheze o
casă, dar se poate spune că și el își caută cumva petecul, în
traducere liberă, un surogat de mamă.

33
 Și cum fiecare sac își găsește petecul, tu vei fi întotdeauna
contrastantă și din alt material.
Mai rău este când te va chema doar soție!
Fostul tău iubit ardent, plin de patos și de șarm își ia peste
noapte rămas bun de la impresia, pe care ți-a făcut-o, cam
ca-n povestea porcului.
Poate nu știi, dar el a vrut doar să te cucerească și mai apoi
să te stăpânească. Cât poate el de bine.
Sună cam ca dansul păunului, nu-i așa?
Nu-l învinovăți!
E inutil și împotriva naturii. Te-ai uitat destul la
documentarele de pe Nat Geo Wild, sau Animal Planet.
Pentru că iubești animalele!
Atunci nu înțeleg care-i faza? De ce nu vrei să accepți și
instinctele lui de vânător primitiv? La urma urmei sunt
tactici de supraviețuire și adaptare.
Cine te oprește să nu aprinzi lumânări la cină și după 5 ani,
dacă așa vrei tu?
Cine ți se împotrivește să faci din baie un adevărat ritual de
uleiuri și săpunuri parfumate?
Cine cutează să-ți mai smulgă sacoșele din mâini, odată ce
pari să te fi obișnuit cu ele?
Ce mai pui, că-ți stă și bine, te și echilibrează!
Partea hardcore a relației tale de lungă durată, care se
termină eventual într-o căsătorie vine atunci când ești
lăsată să turui de una singură.
Știi tu, ca televizorul lăsat aprins. Sau dacă vrei, ca și când
te uiți la ecran, dar nu privești imaginea.
Nu te înspăimânta, draga mea celibatară!
Vreau să râzi și să iei lucrurile așa cum sunt ele.
Și mie mi-a ținut un timp de cald gândul că mie nu mi se va
întâmpla, nu mie!
În prezent se întâmplă să încep o discuție și să constat că
soțul meu moțăie, uneori chiar horcăne scurt exact în toiul
ei.
Ca să mă liniștesc, îmi spun că e epuizat de la servici.
34
 De fiecare dată îmi spun același lucru!
Asta nu înseamnă că funcționează ca un analgezic
întotdeauna.
Mai trântesc și eu uși, mai ridic tonul, mai fac și altceva.
Dacă nu reușesc să-i atrag atenția, măcar îi perturb nițel
moțăiala.
Până la urmă de ce ți-e frică, nu scapi.
Căci devii un tovarăș de viață cu un statut evident superior
unui Golden Retrivier.
Amenințările și ultimatumurile tale îl lasă rece. Adică cine
mai are chef de divorțuri, partaje, chestii de astea
stresante? Doar nu suntem vedete de Hollywood.
Cu cât rămâi cu bocceluța-n prag, cu atât colivia se închide
în jurul tău, aurită ce-i drept de promisiuni și speranțe, care
nu se vor materializa niciodată.
Sfatul meu pentru tine?
Ar fi bine, cât poți tu de mult și de des, să trăiești cât mai
multe începuturi.
E cea mai frumoasă și curată perioadă dintr-o poveste
despre iubire.
Și tu o știi bine!
De fapt, după acel început vor fi tânjit toate femeile
căsătorite, sau singure, tot restul vieții.
Căci, așa cum spun cei mai înțelepți, iubirea nu e o baterie
goală, dar reîncărcabilă, ci se transformă în altceva și-n
altceva.
Până când devine de nerecunoscut!
Te-ai întrebat de ce îl vor toate cele 40 de candidate pe
Burlacul ăla frumos, vânjos și sensibil? Ce mai pui, dacă le
socotești și pe cele câteva milioane de acasă, care-l privesc
cu sufletu-n buză, în timp ce tricotează un șal.
Nu fii naivă! Ți-am spus doar că acel cavaler al mesei
rotunde (pătrate, triunghiulare paraplelipipedice, nu
contează) e o minciună țesută de minți visătoare.

35
 Cum naiba să nu-l vrei, dacă tipul e însoțit mereu de un car
de televiziune, are proprii stiliști, consilieri și antrenori și
mai beneficiază și de o echipă de sponsori?
Burlacul nu trebuie să-și bată capul cu prea multe idei
seducătoare.
Există o regie și o mică armată de lucrători, care au grijă să
fie totul picco bello, precum omuleții de sub casă ai
cizmarului, care se strecurau noaptea printre crăpături și îi
cusau omului cizmele.
Deși am citit povestea asta de mai multe ori, tot nu am
priceput de ce îi erau atât de recunoscători până la urmă?!
Damele încântătoare sunt făcute să fie încântătoare de un
întreg stuff, relaxate, lascive și misterioase în așteptarea
iubirii filmate cadru cu cadru.
Iubirea dincolo de ecran e doar un sezon de divertisment.
La fel și romantismul de-a dreptul grețos de exacerbat, care
însoțește fiecare pahar cu șampanie.
Acum fie vorba între noi, îți vine să crezi că mai sunt și
gâsculițe de astea, care chiar își închipuie că a fost plămădit
la tv bărbatul perfect, proiectat în așa fel, încât misiunea lui
de acum încolo ar fi să-și tot surprindă iubita cu trandafiri
roșii și călătorii pline de aventură și adrenalină?
Doar pe una, pe care o alege oficial la final.
După o zi și o noapte declară cu o privire tristă și-un
zâmbet strâmb că n-a fost să fie. Așa cum nici el nu a fost să
fie realmente, decât în varianta de showman.
Și acum, ca să putem inspira adânc de câteva ori și să
trecem mai departe, draga mea prietenă, închin un pahar
de suc de soc în cinstea ta, a noastră.

Post-scriptum
Promit că voi face tot ce-mi stă-n putință pentru a te ajuta
în demersurile tale viitoare.
Nu. Din păcate, sunt plină de bani ca broasca de păr.
Eventual ți-aș putea împrumuta un rimel rezistent la
transfer, sau niște țoale mărimea XXL.
36
 Știu că nu de asta ai tu nevoie. Glumeam și eu așa.
Crezi că ne-ar strica puțină muzică ambientală, poate un
Eric Clapton ciupind chitara pe Tears in heaven, ce zici?
Prefer să ascult bărbații cântând. E singurul mod, prin care
sunt în stare să comunice ceva, orice, în ciuda faptului că o
fac pe bani!
Eric, I hear yo, man!

VÂRSTA MATURITĂȚII

Și când spun asta, nu mă refer decât la noi.

O exista o vârstă în calendarul vieții, când te înscrii oficial
în lumea adulților.
Junii fac excepție și-n cazul ăsta.
Nici o grabă, chill out bro!
Definiția maturității la cealaltă jumătate a noastră se scrie
în termeni lejeri cu majuscule.
Să luăm ca studiu de caz un tânăr de vreo 27 de ani.
Nu, nu e bine? De vreo 30 atunci?
Nu? E prea devreme să vorbim despre maturizare?
La 40 de ani?? Ești sigură?
Eu aș spune că e deja o altă mâncare de pește, pentru că
tipul trece printr-o criză erotică, sau de identitate, cum vrei
să-i spui. Știu ce gândești, dar e vorba de o altă criză...de
asta, de alter ego.
Cum, nu știi?
E momentul oportun și totodată clipa disperată, în care se
simte îndreptățit să comită un adulter.
Sau să-l păstreze pe ăla vechi.
Nu e tot ce simte el, nici pe departe. Poate că tu nu vezi
lucrurile în același fel. Nici nu ai idee ce amalgam de
senzații contradictorii îi inundă ființa, conștiința și toate
organele interne. De abia acum apare cogniția, e drept cam
37
 egoistă și egocentrică, pentru că tânărul meditează cu
adevărat.
La ce, sau la cine?
La condiția lui firește, așa ca o retrospectivă a anilor, care
s-au scurs și care evident că nu se mai întorc.
Ce mai pui că andropauza îi bate-n ușă cu pumni grei.
E dureros totuși, trebuie să recunoaștem, atunci când te
opintești să-ți urci milităria-n pod, câte o ladă cu grenade,
câte una cu mine de teren pe rând.
Până când constați că ai rămas fără muniție și fără cartușe.
Tot ceea ce-ți mai rămâne de făcut e să improvizezi.
Pentru asta e nevoie ca tânărul să-și cam revizuiască
atitudinea și să-și șlefuiască puțin creativitatea și fantezia.
E cam același lucru cu migrenele soțiilor înainte de culcare
și cu mimarea climaxului, de care suntem atât de des
acuzate.
Sau nu?
N-ai de unde să știi, că ești prea tânără!
Probabil că nici nu ai avut încă ocazia să ții în brațe un vraf
de izmene, șosete și boxeri de-ai iubitului tău.
Crede-mă că nu e ca și când l-ai îmbrățișa pe el, ci mai
degrabă o haită întreagă de câini plouați.
Râzi? Așa te vreau, scumpa mea.
Dar să ne întoarcem la cele 27 de primăveri ale tânărului
nostru.
Ce s-o fi ales de viața lui până acum? Crezi că ar avea o
relație stabilă și serioasă, o profesie cu multe bonificații,
poate chiar și o locuință proprie?
Ca să nu par retrogradă, mă voi raporta la anii 2000, care
coincid cu perioada migrației masive a forței de muncă în
Italia, Spania, Grecia și Germania.
Pe vremea mea era la modă expedierea via autocar a
tinerelor iubite, sau soții la menaj și supraveghere persoane
vârstnice peste hotare.
Nu știu dacă te interesează aceste date, dar femeile astea
mai sunt și acum acolo.
38
 Odată la câteva luni sunt lăsate să revină într-un mic
concediu în patrie, cum pot ele, încărcate de sacoșe mari din
rafie, carduri și peșcheșuri strânse cu grijă.
Și iubiții, soții lor?
De regulă le așteaptă cu înfrigurare butonând telecomanda
de la noul tv frameless, după ce s-au extenuat să deretice
puțin prin casă de bucurie.
Sunt calmi, joviali și chiar iubăreți.
Vizita soției a fost anunțată oportun cu vreo lună în urmă,
așa că a avut suficient timp să se log off din online și posibil
din vreun amantlâc subtil și fără prea mari pretenții.
La 27 de ani, tânărul ia taurul de coarne și câteva trențe
într-o geantă de fâș și pleacă.
Cum unde? La muncă-n străinătate.
Acolo se câștigă de zece ori mai mult ca-n fabrica de
bomboane din oraș, sau în atelierul auto al lui nea Gogu.
De acolo te întorci categoric câteva luni mai târziu cu o
mașinuță marca Audi, sau BMW, care a fost păstrată
special pentru tine, doar cu vreo două sute de mii de
kilometri la bord și fără prea multe zgârieturi pe caroserie.
Casa mai are de așteptat, că doar nu e el Mafalda.
Acolo se lucrează greu ce-i drept, că nu îi e milă nimănui de
tine.
Ești exploatat ca forță de muncă ieftină, mai concret, ca
sărmanul Bator al Fefeleagăi.
Acum ce rost au toate explicațiile astea, vei spune?
Tânărul se poate să fi pus ochii pe tine. Și tu pe el.
Cum dragostea voastră e mare, atât de mare, încât nu vă
poate ține departe unul de celălalt, tu nu te vei mulțumi cu o
rara avis pe plan sentimental.
Iar pe el nu-l va încânta deloc ideea de a te lăsa de capul tău
acasă.
Are prieteni, prieteni buni, camarazi la cataramă, care te
filează constant, îți observă mișcările și care, dacă ai
suspinat sonor (de dorul ce i-l porți, clar) îi dau de știre cât
ai zice pește.
39
 Hotărât că locul tău e lângă el, tânărul se învoiește să-ți
facă o propunere nobilă.
Îl vei însoți acolo unde trudește.
În felul ăsta veți fi împreună.
Și ce-i mai important, veți munci cot la cot împreună ca să
vă construiți cărămidă cu țiglă viitorul mult visat.
Ești studentă pe la vreo facultate cumva?
Poți să-ngheți anul, nici o problemă. Iubitul tău va avea
grijă să-ți convingă părinții că luându-ți zborul în
Eldorado, investești practic în buzunarul tău din cont ceva
palpabil, cu valoare.
Mai târziu, dacă nu vei fi prinsă-n maternitatea celui de-al
doilea copil și-n administrarea gospodăriei, îți vei putea
continua studiile ălea superioare, care lui personal nu-i
servesc la nimic.
Îmi amintesc cât de mult m-a amuzat afirmația unui elev de
clasa a-V-a când discutam despre idealurile profesionale
ale viitorilor adulți. Mi-a replicat pe un ton hotărât și serios
că și-ar dori să devină Gigi Becali.
De ești prea sigură pe tine și prea încăpățânată, îl vei
pierde pe băiatul ăsta. Probabil că remușcările târzii te vor
face să te întrebi, dacă nu cumva el a fost soarele de pe
strada ta.
Ți-e clar că odată intrată în schema lui, îi vei deveni soață
(alias menajeră, bucătăreasă, amantă, partener domestic),
fără să fie nevoie de acte la Starea civilă.
Mai aveți mulți bani de strâns, tuflă peste tuflă până când
veți sărbători uniunea matrimonială în stil spartan, așa, ca
să plângă cu fruntea-n pumni toți dușmanii lui, imaginari
de obicei.
Tânărul tău iubit are ambiții mari.
Să nu te îndoiești nici o clipă de asta!
De aceea e bine să fii mai cumpătată în primii ani ai
concubinajului vostru amoros. Bănuiesc că-ți dorești măcar
2-3 cristale mici acolo pe rochia de mireasă, ori vreun
zirconiu pe verighetă.
40
 Așa că las-o mai ușor cu produsele cosmetice, pantofii și
poșetele!
În felul ăsta, doar în felul ăsta îi vei câștiga încrederea și
inima.
Totodată e de recomandat să eviți vreo sarcină inoportună.
Se întâmplă?
Tot tu vei fi cea, care a ținut morțiș să-i nască un urmaș și
să-i dea pe repede-înainte toate planurile mărețe și atent
calculate.
Nu, draga mea. Ai dreptate.
Nu ți-o va spune atunci, când se întâmplă!
În acele momente, iubitul tău e prea consternat să-ți
reproșeze „accidentul“.
În plus, el știe că e 100% al lui – copilul. Asta îi mai aduce o
oarecare ușurare. Te va binecuvânta însă mulți, mulți ani
mai târziu, mormăind, în timp ce-și cară puștile roase de
rugină în podul casei.
Căci tot tu ești de vină și pentru asta!
Ai ridicat constant tonul la el și l-ai rănit în amorul propriu.
Chiar nu-nțelegi că el e Peter Pan în Tărâmul de Nicăieri?
Te-a văzut prea des strângând izmenele de pe sârmă, dând
cu aspiratorul, ștergând mucii la ăla mic, sau punându-ți
din când în când gene false. Te-a mai și amușinat mirosind
a ceapă călită, ori a usturoi de prea multe ori, ca să te mai
considere o atracție.
Însă tu ești liberă și neconstrânsă să-l adori în continuare și
să nu uiți niciodată să lași capacul toaletei ridicat.
Ce poate fi avantajos în toată povestea asta?
Nu mă-njura, te rog!
Ți-ai dorit o relație stabilă și serioasă, sau era cu totul
altceva?
Ah, da. Acum înțeleg.
Ți-ai imaginat că va fi altfel, că iubirea voastră e unică și
neostoită.
Precizez încă odată că-n aceste rânduri este vorba despre o
generalizare intuitivă și ușor predictibilă.
41
 Scrierea nu e menită să insulte feeling-ul nimănui, cu atât
mai puțin pe al tău, my dear daisy.
E foarte posibil să fii fericită cu alegerile din viața ta de
până acum.
La fel de posibil e ca-n prezentul tău să existe un bărbat,
care te fericește.
Vreau să știi că mă bucur sincer pentru tine.
Așa că nu-ți strică să râzi mai mult pe seama acestei lecturi.
Checked!
Îți voi spune ceva, care te va face să râzi mai tare.
Nu mă crezi?
Că tot vine vorba de tinere și tineri, eu am poposit cam
multișor prin casa părintească, atât de mult, că pe la 28 de
anișori eram în pragul evacuării silite.
Printr-o ironie a sorții, deși nu prea cred eu în d-astea, sau
ghinion, deveneam pe zi ce trecea fata bătrână din casa
mamei.
Ce mai pui că beneficiam și de o publicitate intensivă, mai
ceva ca reclamele la fast-food!
Mămica mea susținea în fața cunoscuților (aici se includ și
amatorii de bârfe de la colțul străzii) că a crescut o prințesă,
una șleampătă, stângace, reticientă, ușor sociopată, prea
cinică pentru sensibilitatea ei, care pe deasupra n-ar avea
habar să pună un ou în tigaie. După ce l-a spart și nu
înainte!

Când prințesa ei navetistă nu preda la vreo 50 de kilometri

de casă, accepta orice fel de job în oraș.
Iar în timpul liber făcea meditații în privat.
Asta făceam de când terminasem liceul și pe durata
colegiului ăla breaz.
Șleampătă eram în ochii mamei mele, pentru că mă
obstinam să nu-i adopt gusturile și stilul vestimentar.
Pe scurt, ce să fi făcut, dacă nu-mi plăcea, ce-i plăcea ei?
Stângace eram iarăși, pentru că nu știam niciodată cu
siguranță ce anume voia mama mea de la mine. De fiecare
42
 dată când mă ofeream să gătesc, mă loveam în ușile
batante, marcate cu semnalizatoare purpurii ale bucătăriei,
în care trona ea.
- Ei, lasă-mă! Nu am mâncare de aruncat acum la gunoi că
vrei să gătești tu. Nici timp de experimente! Mă gândesc cu
groază că bărbatul ăla, care te-o lua, îmi va rupe mie
oasele, când o să vadă că nu ești în stare să frigi cartofi.
Parcă lipsește totuși quod erat demonstrandum din toate
declarațiile astea, nu crezi?
Ai ghicit.
Premiera abilităților mele de gospodină, sau testul suprem
în bucătărie a avut loc în prima vizită a mamei mele la mine
acasă.
N-avea ce să mai facă. O pusesem în fața faptului împlinit.
Și a mâncat fără noduri, deși a ținut cu tot dinadinsul, ca un
mare critic gastronom de altfel să adauge ca notă de final.
- Eu n-aș fi gătit ciorba asta de mazăre așa. Da´e
surprinzător de bună.
Reticientă și sociopată, hm. Aici e o poveste prea lungă și
plictisitoare, pe care o minte practică ar sintetiza-o în
diferențe crase de personalitate.

Mama e foarte prietenoasă. Simte nevoia acută de a avea

cât mai mulți prieteni în casă, la masă, pe canapea. Este
foarte generoasă, mai ales de zilele de onomastică și de
naștere ale acestora. E o sursă inepuizabilă de subiecte și o
mare fană a cafelei la filtru. E și foarte organizată, în așa
fel, încât programează vizitele la prieteni și prietenii în
vizită, tocmai pentru a evita anumite neplăceri. Nimic
nefiresc până aici, așa e.
Eu rămân însă cu mama acasă, atunci când pleacă prietenii
pe la casele lor și atunci când vine ea de la prieteni.
E cu totul o altă perspectivă, jur!
Ani de zile am asistat nolens-volens la caracterizările mai
puțin flatante ale prietenilor ei. Am concluzionat că sunt
toți, dar absolut toți niște debili inadaptați.
43
 *
- Uite și tu ce cadou am primit de la cutare. Mie îmi trebuia
așa ceva? Ce cadou i-am făcut eu și ce-mi dă cutare mie?!
Hai că e chiar nesimțit,ă.
- În drum spre casă am trecut pe la magazinul ăla cu
mărunțișuri. Am văzut cât costă. Data viitoare o să-i iau și
eu tot de aceeași valoare.
*
- Eu nu o înțeleg pe cutare. Ești om în toată firea, nu poți să
fii atât de proastă să-i faci toată ziua cadouri unui bărbat! Ea
crede că primește ceva de la ăla? Hm, după aia vine la mine și
se vaită că nu are bani să-și achite regia. Auzi că o face ăla să
se simtă bine! Îi arde de sex când se împrumută din toate
părțile că nu mai are nici de o pâine. Dacă ar fi vreun bărbat
ca lumea, ar ajuta-o financiar. Da´nuuu! Nu e ăla prost, vezi-ți
de treabă! Lui îi convine așa și profită din plin. Își bate joc de
ea, când o vede așa de proastă.
*
- Răspunde la telefon! Dacă e cutare, nu am chef de ea. Să mă
lase-n pace cu văicărelile ei. Ce să zic? Parcă numai ea e
dom´le bolnavă! Că a trebuit să meargă la nu știu ce clinică
prin București, că i-au descoperit ăia nu știu ce sindrom și ce
infecție renală. Că a costat nu știu câte zeci de milioane. Vine
și-mi face capul calendar două ceasuri cu problemele ei. Ia să
mă mai scutească că m-am săturat!
...
Mai e nevoie de alte paragrafe? Pot să jur că ești o fată
deșteaptă și ți-ai făcut deja o oarecare idee despre firea
debordantă a mămicii mele.
Sunt al naibii de cinică, recunosc!
Dar nu mă pot abține. Cred că e din cauza ușoarei sociopatii,
de care sufăr, așa cum spune mama.

44
Însă te asigur că afirmațiile astea nu sunt inventate, ci reținute
la întâmplare.
Destul despre mama și unica ei fiică sociopată!
Să ne întoarcem la iubita tânărului, pe care nu prea o mai
întreabă nimeni ce vrea, sau ce-și dorește cu exactitate.
Pentru ea sunt făcute scripturile, care afirmă că e de datoria
femeii să-și lase casa și-n caz de nevoie țara, pentru a-și urma
bărbatul în lume.
Tot ei îi este dedicat imnul nupțial. Îl știi, nu?
„Ia-ți mireasă ziua bună
De la tată, de la mamă/mumă (se acceptă de dragul rimei)
De la frați, de la surori,
De la grădina cu flori...“
Nu am idee ce anume îmi face pielea de găină la cântecul ăsta.
Cred că versurile, care sună de parcă ai pleca la dracu-n
praznic! Sau ai dispărea de pe fața pământului, corect?
Lugubru de-a dreptul.
Mai mult decât lugubru sună cununia în Casa Domnului.
Nu numai că durează o juma de zi până dai în febră
musculară, cocoțată în pantofii tăi eleganți cu toc, încercând
să rămâi dreaptă, sobră și înțepenită.
Preotul o să înceapă la un moment dat să zumzăie niște nume
mai puțin obișnuite și de care n-ai auzit până acum. Numai
dacă ai avut răbdare să lecturezi Facerea 29 cumva, unde ai fi
aflat că Rahela a fost soața lui Iacov și că multă vreme nu a
putut plămădi urmași acestuia. Dar n-a fost nici un bai, pentru
că până la urmă s-a întâmplat minunea de a rămâne
însărcinată.
Înainte de asta însă, soțul ei s-a culcat cu sora neveste-sii și cu
sluga acesteia, doar din dorința de a deveni tată!
45
Ei, preotul o să-ți spună să te bucuri de căsnicia ta precum s-a
bucurat Rahela de a ei!
Și nu numai, te vei mai bucura precum Sarai și Avraam – un
alt cuplu de îndrăgostiți controversați. Sarai l-a iubit atât de
mult pe soțul ei, încât i-a dat dezlegare să se culce cu roaba ei,
Agar, care-i putea face plozi. Mai mult, la intrarea în Egipt,
Avraam i-a cerut soției sale Sarai să se dea drept sora lui.
Astfel, faraonului i s-a pus pata rău de tot pe frumusețea
acesteia și bineînțeles că a vrut s-o aibă. În felul ăsta, soțul de
drept al Sarei a primit oi, boi, măgari, robi, roabe, măgărițe și
cămile, ieeeiii!
Cu alte cuvinte, nu știi chiar nimic despre credință!
Credința unei femei față de bărbatul ei nu are nimic în comun
cu adulterul.
Dacă acesta este aprobat și consimțit, atunci este perfect
normal. Ce mai pui că-i o adevărată mașină de bani! Cam ca
traficul de carne vie, nu-i așa?
Ai grijă ce-ți dorești! Ești sigură că vrei să te cununi dinaintea
Domnului?
De aia eu nu mă mai întreb, de ce în proporție de 80% soții își
înșală soțiile.
E scris până și-n Cartea Cărților măi!
Vrei să-i fii o soață bună, atunci nu te pune în calea fericirii lui!
Din contră, încearcă să contribui și tu cu ceva la binele omului.
E drept că vremea faraonilor a trecut și că noi trăim în
Europa, dar poți să-ți folosești farmecele și să șantajezi vreun
interlop, vreo persoană publică, vreun politician, etc.
Odată ce te-ai întors despăgubită acasă, soțul tău te va admira
mai tare și te va iubi tot mai mult, pe zi ce trece.
Cu condiția să nu fi făcut-o din plăcere, să nu fi simțit pură
plăcere, nici orgasme!
46
Ai făcut doar un martiriu în numele iubirii, ce naiba?
Oribil! Dar asta e doar părerea mea. Și nu e neutră!
Eu și soțul meu nu avem copii. Nu se știe acum, care dintre noi
nu poate.
Cred că asta contează mai mult pentru mămica mea, care
susține că la noi în neam nu au existat stârpituri!
În fine, nu asta voiam să-ți zic, dar m-a luat gura pe dinainte.
Ptiu! Ce aiurea sună expresia în scris!
Acum câțiva ani mi-am făcut niște procese de conștiință
serioase și i-am oferit eliberarea soțului meu.
Nu, nu din urticaria de a avea un copil cu orice preț, ci de
teama de a nu mi se reproșa mai târziu, când e prea târziu și
când fericirea lui de a deveni tată ar fi iremediabil distrusă.
El a respins divorțul. Ar fi fost al doilea, căci eu îi sunt a doua
soață.
Știu ce crezi, dar nu e așa!
Sunt perfect conștientă că-n acest fel, nu am mai avut ocazia
de a-mi proba fertilitatea.
Ce era să fac? Soțul meu îmi spune tot timpul că suntem ca
gemenii siamezi. Cum aș fi putut atunci să-mi retez partea aia
anatomică, prin care suntem lipiți unul de celălalt? E cu atât
mai dificil, pentru că nu e o parte din intelect, ci mai degrabă
din stomac, sau membre.
Sună belicos, știu.
E greu să mai scapi dintr-o astfel de situație, mai ales când te-
ai legat la cap fără să te doară.
Mi-am dorit, asemeni ție, draga mea, să iubesc și apoi să fiu
iubită. Între cele două procese, am omis însă să mă iubesc pe
mine însămi, cu riscul de a fi egoistă.
Mai e ceva de spus absolut la întâmplare.
47
Ia-l, dacă vrei ca un sfat, sau ca ceva, ce ar trebui să te
definească.
Tu nu ești o mașină de spălat!
Nu ai termen de garanție!
Nici nu poți fi achiziționată în rate!
Tu ești de neprețuit!
Ești importantă în viața ta!
Ești frumoasă, inteligentă și capabilă de multă iubire.
Învață să te iubești, să te ierți și să te răsfeți mai des!
A te iubi pe sine nu te face o narcisistă inveterată.
Nicidecum.
A-ți institui propria religie însă da.
Iartă-mă, dar eu nu cred în religia masculinității, știi tu, aia
simbolizată de un puhoi de legi misogine și zei carnivori și
grafic, de un cap rotund, din care țâșnește un artific.
Mai sugestiv de atât, simbolul ar putea fi oricând adoptat de
legislația rutieră – urmează un sens giratoriu cu intrarea
obligatorie prin dreapta!
Să nu crezi acum că m-am preocupat cu înființarea propriei
mele religii.
Nu m-am apucat nici de practicarea vrăjitoriei între timp.
Sunt creștin ortodox ca și tine. Am fost botezată așa cum se
botează toți sugarii, aproape înecați în cazanul popii.
Și da. Sărbătoresc Crăciunul și Paștele, pentru că au o
simbolistică mai complicată și mai veche decât creștinismul.
Cineva le-a înlocuit repejor cu vreo 2000 de ani în urmă,
atunci când a dat foc cultului feminității, a zeităților fertile,
creatoare de viață, cult înspirat de și din însăși planeta
noastră.
48
Ți se pare c-aș face o aluzie subtilă?
Bărbații evident c-au fost năpârcile. Am mai vorbit că aceștia
se consideră buricii pământului.
Asta explică și-n epoca contemporană practica abuzului
sexual, asociat cu o fidelă subestimare și subminare față de
purtătoarele de fuste și jartiere.
Probabil c-ai observat deja aspectul amuzant al noilor
vremuri.
Cum nu?
Femeile devin tot mai bărbate. Iar bărbații își descoperă
feminitatea.
Se simt fetițe captive în trupul lor. Sunt fragili, supărăcioși și
nesiguri până-n sistemul imunitar.
Să-mi explice și mie cineva acum ce treabă are fenomenul ăsta
cu menstruația la femei?!
Acum stau și mă întreb, care rău dintre cele două e mai de
preferat?
Junele hetero își lasă barbă, cât mai lungă, tricoul și alte
articole mulate mai multe zile pe piele tocmai pentru a i se
distinge genul.
Acesta nu va abdica niciodată de la perceptele străvechi, care-i
mențin statutul de macho cu valențe autoritare, asezonate
musai cu exces de orgoliu, cam prostesc și inutil ce-i drept.
El nu mai are nevoie și oricum nici timp să-și umezească
degetele întorcând paginile cărților.
A învățat tot ce trebuie știut din mers.
Restul e pur instinct bărbătesc.
El este alesul Domnului și fără a se considera creștin, israelit,
ori pocăit.

49
A auzit tânărul ăsta cândva despre diavolul, care a tentat
„muierea“, și care a luat formă de șarpe ( sau șerpe, așa cum
le place lor) într-o grădină plină cu cidru și blegeală.
Atât și nimic mai mult!
Ăsta rămâne cel mai elocvent mit, cel mai plauzibil pretext,
scuza patetică deseori uzitată și argumentul, care-i servește în
orice situație.
În ochii tânărului bărbat, femeia a căpătat demult contururi
clare și rosturi precise, care însă nu vor fi egalat în vecii
vecilor meritele „speciei“ sale.
E ridicol, știi de ce?
Pentru că majoritatea tepei lui nici măcar n-a auzit cum se
roagă un iudeu înainte de culcare. Acesta îi mulțumește în
primul rând lui Dumnezeu – Iahve de preferință – că nu l-a
făcut femeie!
Se spală pe mâini și pe picioare de fiecare dată când urcă și
coboară din patul conjugal, așa, ca să nu se spurce de soața sa.
Dar tânărul nostru hetero emancipat n-are nevoie de doctrine
de astea. Sunt prea ritualice și caraghioase. El de abia dacă
reușește să respecte treimea zilnică: micul dejun, prânzul și
cina.
So give the man a break, will yo?
Tăticul tânărului are grijă să-i adape conștiința cu propria și
îndelungata sa experiență de viață, care vizează tot femeia.
Astfel, seniorul își îndeamnă juniorul să nu mai piardă vremea
și să-și trăiască tinerețea.
Ce înseamnă lucrul ăsta? E vorba de arta perfecționată a
ignoranței pacifiste.
- Las-o să țipe! Fă-te că n-ai auzit! Îi trece repede isteria. Eu
știu...Găsește rapid un motiv să-ți smulgi geaca din cuier și

50
 să-ți iei tălpășița. Nu se merită să-ți prinzi mintea cu a ei.
Tu cum crezi că am făcut eu cu mamă-ta?
În caz că te încumeți s-o faci, să rămâi și să-ți și prinzi mintea,
atunci te vei înfuria. Și când te vei înfuria, nu te vei mai putea
stăpâni.
Ce știu eu? Te repezi și-i arzi o palmă peste cavitatea aia, din
care țâșnesc tot felul de precipitații vocale.
Nu trebuie să te intereseze vreun motiv anume al scandalului
iscat.
Ea l-a provocat și nu tu!
Treaba e că șocul primei plesneli nu te descurajează
(instinctele tale se fac vinovate, nu tu). Îți deschide de regulă
noi porți către un soi de satisfacție vicioasă de a-i închide
iubitei, partenerei tale gura. Mai ales când aceasta începe să
verse lacrimi și se înghesuie într-un colț ca o umbră plăpândă.
Mai sunt și excepții de la regulă.
Și când spun asta, cunosc femei cu instincte puternice de
conservare, mă rog, cu tactici defensive, dacă-ți place.
Nu trebuie să se ajungă la așa ceva, scumpa mea prietenă!
Nu da voie!
Căci o mâță blândă poate zgâria oricând rău.
Dacă ești decisă să rămâi pe poziții și-l vrei cu tot dinadinsul,
adoptă tactica superioară – războiul psihologic! Și nu cumva
să uiți că ai simțul umorului.
Căci noi asta facem acum, haz de necaz, te-ai prins, nu?
Ca să continuăm discuția în aceeași notă veselă, o să vorbim
puțin despre compatibilități zodiacale.
Hai, nu-mi strica buna dispoziție!
Nu-mi spune că nu crezi puțin în astre?

51
E-n defavoarea ta, pentru că-n felul ăsta eviți să te confrunți
cu fixațiile, influențele planetare și mireasma gazelor nocive
din galaxie.
În felul ăsta vei știi că apa stinge întotdeauna focul, că aerul îl
va înteți și încă ceva, că-n adâncul apei nu prea rămâne aer.
Cum rămâne cu pământul? Acesta le cam absoarbe pe toate
celălalte, însă e valabilă și viceversa.
Astrologia e o știință destul de exactă în zilele noastre.
Laolaltă cu astronomia, științele astea au parcurs timpuri
groaznice, în care filosofii și filosoafele au sfârșit pe eșafod,
spintecați de sabie, sau scăpați ca prin urechile acului cu o
exilare.
I-a mâncat rău de tot în talpă să descopere aiureli ca
heliocentrismul, forma pământului și mișcările acestui
gogoloi, cum că soarele – un cult vechi, mai mult decât o stea-
n flăcări, nu se învârtește până la urmă în jurul pământului
(ci în jurul axei sale, ceva mai lent), ci pământul se învârte în
jurul soarelui.
Construind puntea cu știința astrelor, câțiva savanți (intuiești
bine, erau femei) au dedus o oarecare interdependență între
psihologie și mișcarea corpurilor cerești din Calea Lactee.
Cei, care susțin că e o zăpăceală această știință, mai susțin și
teoria conform căreia, dacă nu scrie în Biblie, nu există!
Cu alte cuvinte, planeta, pe care-și lasă ei urmele de bocanci,
gunoiul menajer și reziduurile solide, nu e o planetă, ci doar
teren plat.
Odată ce-ai parcurs lungimea tarlalei și ai ajuns într-un
capăt, ai grijă să nu aluneci și să cazi în gol!
Apele sunt irigate de robineții din cer, pe care vreun sfânt Ilie
se îndură să-i deschidă și-i mai și uită intenționat câteodată ca
să ne inunde.

52
Toate fenomenele naturale nu sunt naturale, ci doar puse în
scenariu de mâinile uriașe ale unui magician, cam mudic și pe
deasupra pluritonal, plurisemantic și plurivalent.
Te-ai prins că e bărbat tipul ăsta cu mai multe nume și
personalități? Cel puțin se arată ca aliat al acestor absurdități
în toată splendoarea.
Ce-ar mai fi de spus? Scripturile par concentrate pe
comandamente stricte despre ce și cum trebuie să procedeze
bărbatul cu femeile și cu rivalii săi musai invidioși, decât să ne
predea vreo lecție de știință.
Nimeni n-avea atunci timp de palavre, nu? Așa se apără mieii
Domnului.
Erau neștiutori și nedumeriți, ca-n zilele noastre, când
comandă un dulap de la Ikea și nu pricep broșura
instrucțiunilor de asamblare.
Sincer, eu nu prea văd cum și cu ce i-a deșteptat religia între
timp.
Pe atunci primeau comenzi și avize clare să-și lege sabia de
brâu și să pornească la război, să treacă prin tăișul ei
dușmanii luați prin surprindere, de-a dreptul uimiți, care
compuneau bărbați, femei, copii de țâță și desigur ce mai
rămânea – bătrânii ramoliți. După care se improviza, la
cererea zeilor pururea hămesiți, un abator, în care se
sacrificau la foc automat zeci și sute de capete de animale
(rumegătoare cică și musai cu copita spintecată), prepuțuri și
nu în ultimul rând fecioare!
Numai atunci când cruzimea fără rost le-a ajuns la os precum
cuțitul în prăsele, s-a căutat un țap potrivit, care să le
ispășească pe toate – Noul Testament.
Ți s-a spus și ție vreodată că ești mică și că nu știi nimic? Nu,
nu pe când erai copilă.

53
Cu așa o retorică închei și eu săraca și neînsemnata mea
pledoarie.
Voi lua o pauză scurtă acum, dacă nu te superi.
Zâmbești cumva? Intenția mea e să-ți ofer și ție un răgaz
binemeritat. Știu că te-au cam obosit și pus pe gânduri vorbele
mele.
Nu-mi aparțin în totalitate.
Mi s-a făcut subit poftă de un espresso dublu. Te bagi?

FERICIȚI PÂNĂ LA ADÂNCI BĂTRÂNEȚI

Ce e fericirea pentru tine, draga mea?
Ce te face cu adevărat fericită?
Se spune că n-ar fi nimic mai mult, decât o deplină împăcare
cu tine însăți.
Tiribombele, natura în toată splendoarea ei și tot ce are gust
dulce pentru mine, dacă te întrebai, așa într-o doară.
O spun cu riscul de a părea săracă rău în duh.
Nu-i bai.
Sinceritatea dintre noi două este mai grea-n trup și mai
importantă.
Inițial am căutat-o cu lumânarea-n bezna paradoxurilor -
fericirea asta.
Am crezut. Am vrut să cred, ca și tine, că nu-mi va fi dat s-o
găsesc altundeva, decât în ochii și-n simțămintele unui
gentleman.
Nu-ți irosi viața cufundându-te în ambiguități!

54
Te așteaptă lucruri și întâmplări mult mai interesante și mai
agreabile. Cu cât grila întrebărilor-capcană se extinde în
mintea ta, cu atât te apropii de extincție, ca țestoasele de
Galapagos.
Nu te cunosc, însă bănuiesc că nu-ți dorești să rămâi o poveste
plină de tâlc ca și Capra cu trei iezi în memoria celor, care te-
au avut aproape.
Work it out, girl! Și află-ți propriul rost în lume!
Îți jur că are de-a face cu mult mai mult decât simpla nevoie a
cuiva de a te avea în preajmă și din oficiu ca ajutor de
nădejde.
Pe cel din urmă rost îl vei găsi mai repede decât te aștepți.
Poate că l-ai găsit deja.
Însă nu e neapărat fericirea!
Nu te aștepta să-ți recomand rugăciunea aia, care-ți
luminează mintea!
Nu am nimic împotriva rugăciunilor.
Dar, dacă tot vrei să te rogi, nu uita să-i mulțumești
Divinității pentru inteligența, forța și resursele spirituale, de
care dispui.
Te gândeai deja că una ca mine neagă existența unei
asemenea puteri, omniprezente, omnipotente și
atotcunoscătoare, nu-i așa?
Ca să cred asta, nu am nevoie de OZN-uri, ori necropsii
extraterestre. Nicidecum de vorbele revelatoare ale unui zeu
amorf, pitit în spatele unui boschete.
Așa, cu mintea mea puțină, îmi vine foarte greu să cred că acel
creator cosmic ar descinde pe la noi pe uliță și și-ar pune o
mască (tribală, aztecă, d-alea urâte rău) și ar face pe
spăimocul ca să ne bage groaza în oase. Și asta, nu numai din

55
pricina păcatului, în care și din care ne naștem, ci și întru
judecata noastră post-mortem, la fel de aspră.
Pentru ce toate astea? Pentru ca cineva să se amuze bătând
din palme precum bufonul regilor, atunci când ne-ar spune:
- Ce v-am zis eu, măi nenorociților?
Poate fi altceva mai generos decât viața însăși ca un spectacol
perpetuu de anotimpuri și muzicalitate?
Poate fi altceva mai plin de fascinație și minunăție ca acest
pământ, unde se întâmplă totul?
Mă opresc din a mai trăncăni ipoteze despre propria ta
fericire.
O vei găsi la un moment dat.
Îți dau cuvântul meu de onoare că nu e singulară!
Și cum rămâne cu fericirea asta până la bătrânețe?
Ambii termeni sunt subiectivi. Unul rămâne de regulă tabu,
iar celălalt descrie o vârstă calculată în ani de viață.
Ca relația ta solidă și serioasă cu eternul june să rămână așa
multă vreme (până când moartea vă va despărți de obicei) ești
convinsă că trebuie să faci un compromis. Sau mai multe și
nenumărate, cât e nevoie.
Nu, nu să te compromiți, ci să rămâi deschisă la încheierea
unor acorduri, care te vor lăsa cu buza umflată de multe ori.
Tânărul nu va pregeta să-ți indice clar locul în existența sa.
Dacă la început e de acord cu tot ce te definește, adică te place
exact așa cum ești tu, mai târziu va încerca din răsputeri să te
schimbe, să-ți îmbunătățească varianta, în așa fel, încât să vă
fie amândurora bine.
Deține metode absolut geniale, prin care te va convinge că
femeia fără bărbat e ca și o busolă stricată, care indică un
singur punct cardinal.
56
Astfel apare negocierea ca și sora mai mică, dar foarte
afurisită a amorului.
Oricât de fucked up sună chestia asta, imperfecțiunile tale vor
fi treptat alipite perfecțiunii Celui Ales.
Nu te gândi că te părăsește atât de ușor, de nu va reuși să
ducă lucrurile până la capăt!
Nuuu.
Investiția sa a fost destul de costisitoare, îmbrobodită pe
alocuri cu multe achiziții, membri noi în familie, credite și
proiecte eșalonate pe termen lung.
De aici încolo, se așteaptă ca tu să administrezi întreaga
vistierie. N-are de-a face cu încrederea, pe care ți-o acordă el,
ci cu răspunderea sufocantă, de care, vrei-nu vrei, vei da
socoteală.
Când spun asta, se înțelege lesne că tu nu poți fi absolut sub
nici o formă membrul econom și chibzuit din această alianță
domestică.
Chiar dacă te vei încălzi la lumânare și te vei hrăni cu
rădăcini, când el e plecat la muncă!
Înțelept ar fi să rămâi cât mai des pe acasă. În felul ăsta nu se
vor risipi banii, ai tăi, ai lui, ai voștri. Dar mai mult ai voștri,
pentru că el se gândește și la tine.
Așa începe șirul lung al defectelor, obsesiilor, tarelor
educaționale, slăbiciunilor pur femeiești, care te definesc
categoric.
Orice vei spune, propune, sau inteprinde va fi mereu pe dos și
deloc în asentimentul partenerului tău de viață.
Bineînțeles că există și excepții de circumstanță cum ar fi să
decizi, între varză și cartofi, ce fel de mâncare propui la prânz.
Devine deja cam enervant, prostesc și plictisitor compromisul
ăsta, nu-i așa?
57
Ne cam îndepărtează considerabil de fericire.
Îmi amintesc că una dintre fericirile bunicului meu era să mă
asculte citind cu voce tare din Biblie aceleași paragrafe
usturătoare și puțin confuze despre cine, cum și de ce a murit
pentru mine. Îi făcea puțin în ciudă soaței sale, care luase
demult la cunoștință mesajul vorbelor sacre și prefera să
cânte din Psalmi în clipele ei de liniște.
Bunicii mei erau de o viață împreună. Au prins războiul și
perioada deportărilor.
S-au stabilit într-un sat bănățean. Au avut doi copii și și-au
dus zilele într-o casă bătrânească de paiantă.
În ultimii 30 de ani, bunicul a rămas aproape imobilizat din
cauza unei boli degenerative de articulații.
Soția a preluat din mers toate îndatoririle, inclusiv grija față
de soțul ei.
Fără să se considere, ori să fi fost vreodată considerată o
eroină!
Puțini au fost cei, care s-au întrebat ce o ține vie și puternică,
atât de puternică, încât putea să transforme amărăciunea
într-o jovialitate discretă.
I-am iubit nespus pe amândoi bunicii mei, să nu ai nici o
îndoială!
Vei spune că mi-am ales să vorbesc despre o generație complet
retrogradă și excesiv de conservatoare. Eu zic că, indiferent de
timpurile trăite, sentimentele își păstrează culoarea și
intensitatea, nu crezi? Cel puțin așa ar trebui.
Iubirea ar trebui să rămână o valoare universală, care
sfidează timpul și toate legile fizicii.
Altfel e ca și când aș face un soi de analogie între amor și
mașina de spălat cu display electronic!
Și comparațiile nu se opresc aici.
58
Bunicii mei se încredeau deopotrivă în Mântuitor. Citeau și
cunoșteau pe de rost multe versete din Biblie. Erau mereu
drepți, cinstiți și umili în fața lumii și a acelui zeu.
Mai târziu, la finele adolescenței, am realizat revoltată că
bunicii mele i se acordase privilegiul de a învăța să scrie și să
citească. Făcuse parte din primele generații ale româncelor de
pe la sate cu știință de carte.
Din păcate, unicitatea lecturilor (mereu aceeași carte și nu
alta) a căscat hăul deosebirilor dintre ea și soțul ei habotnic.
Bunicul a acceptat un nou botez și a devenit baptist.
Bunica a rămas ortodoxă în toate privințele până la capătul
vieții.
Pentru asta însă a trebuit să accepte că nu este doar o femeie
(inferioară bărbatului), ci și o entitate descrisă de percepte și
atitudini duale. Cu alte cuvinte, nedemnă de credința zeilor
bărbătești ai bunicului meu.
Presimt că discuția noastră devine prea intimă, așa-i? Atunci
îi voi lăsa în grija Domnului pe bunicii mei.
Acum, după ce ți-am împărtășit atâtea teorii și pilde, mai vrei
să faci compromisul ăla?
Îl vei face fără îndoială în numele acelei iubiri curat
dezinteresate și necondiționate de la început.
De aceea am fost înzestrate cu memorie.
Ca să trăim ulterior din amintiri, ălea puține, dar intense și
neprețuite!
Cum care amintiri?
Cum ar fi mireasma buchețelului de mărgăritar, ori de
zambile primit cândva la începutul primăverii.
E incredibil cum gestul ăla te-a făcut să te simți atât de
frumoasă și de fericită, nu?
59
Cum ar fi ochii lui fixați asupra chipului tău, mari și curioși de
a-ți pătrunde tainele, de a-ți cuceri sufletul, gata să-ți
îndeplinească dorințele (nu e vorba de o săptămână în Dubai,
ci de chestii mai tangibile).
Cum ar fi nopțile de pasiune fierbinte, în care trupurile
voastre se înlănțuiau până la epuizare (de obicei până când îl
fura odată somnul).
Cum ar fi, ce-ar mai fi? Scurta perioadă din povestea voastră
de iubire, când vă țineați de mână, pentru că vă aparțineați cu
totul unul celuilalt.
Desigur vă mai țineți și peste câțiva ani de mână, dar când și
când și doar din reflex corporal.
Cum ar fi senzația pregnantă de siguranță, pe care iubirea
voastră ți-o oferea.
Ce mai! Să fi zis cineva că nu-ți găsisei jumătatea, că-l lua
dracu´!
Toate acele clipe unice tind să se sfârșească, când te trezești cu
izmenele lui în mână în drum spre spălătorie și nu cu mâna lui
în mâna ta.
Hei! Dar vezi și partea pozitivă a situației. Tot îți mai rămâne
ceva palpabil din iubirea asta și peste un deceniu de căsnicie.
Draga mea novice, tu vei avea destulă minte, cât să accepți că
timpul trece și că lucrurile nu mai sunt cum erau.
Dacă vei îndrăzni să-i pretinzi să fiți ca la început, riști să-
nveți cum se confecționează avioanele de hârtie pe la
Psihiatrie la Jebel.
Până și o primăvară e mai ploioasă decât alta!
Ceea ce-ți mai rămâne de făcut, sau mai bine spus, stă încă în
puterea ta (în răbdare mai mult) este să-i schimbi năravurile
executate pururea cu degajare și lejeritate.

60
Nu prea excelez eu la probabilități matematice, dar aș zice că,
dacă timp de 5 ani consecutiv vei insista și-i vei atrage atenția
să prindă șosetele înainte de a le arunca în apropierea coșului
de rufe, în cel de-al șaselea an vei avea satisfacția de a
constata că tânărul tău iubit și-a creat un soi de fobie vizavi de
blestemăția aia de coș, cât și de șosetele împerecheate. Încă va
mai avea ceva nedumeriri în privința acestui obicei ( e un moft
de-al tău obsesiv, nimic mai mult).
Ca atare, glasul tău va trebui să-l ghideze constant, indiferent
unde te-ai afla prin casă.
Cu mici excepții (nu vorbesc despre gastronomii plătiți, ori
despre valențe de caracter și educație), iubitul tău se va simți
întotdeauna în bucătăria voastră precum Alice în țara
minunilor, respectiv confuz, dezorientat, ușor iritat și uimit,
dar mai puțin fascinat.
Ei, hai să-i ofer circumstanțe atenuante și să spun că se
pricepe să tranșeze carnea de grătar și să caute perseverent
destupătorul pentru sticlele de bere.
În rest e treaba ta ce faci cu și-n atâtea cratițe, vase, tacâmuri
și tăvi.
Vor fi multe zile și tot mai multe împrejurări, în care te vei
simți singură într-o lumea numai a ta.
Munca iubitului tău beneficiază de un orar exact.
A ta? Continuă și după programul oficial de muncă.
Fii mai rapidă! Vei scăpa mai devreme, cât să-ți mai clătești
puțin ochii pe la televizor, sau prin vreo carte începută de
câteva luni.
Acasă, junele caută relaxarea. Își încarcă bateriile pe canapea
moțăind și butonând simultan telecomanda, telefonul ăla
deștept și chiar și laptopul (sau consola de joc) ca un
descendent vrednic de-al lui Bonaparte.
Ce faci tu, nu-l privește.
61
Reține te rog că, dacă-ți trece prin cap să începi o discuție
importantă și plină de înțelesuri, te-ai gândit în cel mai
nepotrivit moment.
Pe deasupra, insensibilitatea și lipsa ta de empatie i se vor
întipări forever în minte, în așa fel, încât d-aci încolo, tu vei fi
bad cop-ul relației.
Mămica lui îi oferea tihna binemeritată, tu de ce nu poți?
Ce te constrânge?
Ce e până la urmă atât de urgent și de important, de nu mai
poate aștepta?
Sau tu nu ai auzit de chef?
Are și așa destule pe cap, fără să-i mai aduci tu la cunoștință
alte obligații și cerințe.
Pentru că tu nu mai știi să-l apreciezi. Să-l mângâi, să mai
spui și tu o vorbă bună, să-ți mai faci timp și pentru el.
Chiar dacă îți vei petrece toată seara pe aceeași canapea,
lângă el!
Mâinile tale, odată pline de dezmierdare și dorință, rămân
încrucișate rigid peste pieptul, cândva ferm și rotunjor.
Tu, draga mea, ai început să vrei tot mai des să vorbești
despre relația ta cu iubitul tău, mai mult decât să trăiești clipa,
conform unui dicton latinesc.
Clipa aia trăită intens e de câțiva ani buni o partidă de sex
scurt și impersonal, cel mai convenabil într-o dimineață de
duminică, când rămâneți ceva mai mult în pat și când el este
dispus să mai dea o șansă intimității voastre.
Nevoile sale fiziologice rămân de fiecare dată nesatisfăcute,
pentru că tu ești cam frigidă și mofturoasă.
Iar el are nevoie de diversitate, mai mult decât de fantezie.

62
Chiar și așa, fanteziile iubitului tău vechi nu te mai au în
centrul atenției.
Este o necunoscută voluptoasă, care-și umezește tot timpul
buzele, care-i vorbește verde chemându-l în pat și care nu
aduce deloc, absolut deloc cu tine.
Nu are rost să-i dezvălui taman acum că numeri cu indulgență
pe degetele de la o mână de câte ori s-a întâmplat să fii adusă
la împlinire!
Nu-i mai cere răbdare și preludiu, săruturi pe gură, pe gât și
pe sâni!
E sătul de prostiile astea, care ți se trag de la cărțile de iubire
sci-fi, pe care le citești în exces.
El nu se pricepe la a juca teatru, nu înțelegi? Nici să-ți
șoptească vorbe d-alea suave și tandre la ureche. Așa că e mai
bine ca tu să mimezi a mia oară orgasmul, doar ca să-l ajuți să
culmineze.
Ce afurisită ești, chiar nu te vezi?
Cum poți să-i ceri omului să materializeze în așternuturi ceea
ce simte pentru tine?!
Nu mai ține treaba cum că i te oferi trup și suflet.
Trupul tău e enough to do the job for him.
Cine a mai pomenit să faci sex cu sufletul cuiva?!
Folosesc expresia explicită, pentru că oricum, lui i-a fost
întotdeauna clar că dragostea nu se poate face la propriu, e o
chestie de sentiment, pricepi?
Nu vrei să pricepi și gata. N-ai decât să-ți bați tu capul cu
aiurelile astea.
Ferească-te sfântul să descopere că nevoia ta de împlinire
sexuală e mult mai pregnantă decât a sa!

63
În acest caz, e de vină filmul ăla idiot Fifty shades of grey, ori
scriitoarea aia trăsnită (E. L. James), care practic a inventat
bărbatul dominator sub plapumă incluzând o serie de alte
procedee și jucării, nu numai poziția misionarului cu Tom
Degețelul anatomic.
Ce poate să mai facă el ca să-ți scoată din cap nebunia asta?
Nici măcar un regiment întreg n-ar fi capabil să te sature,
pardon...ăsta, să te satisfacă.
Nu te oprește nimeni, dacă ții morțiș să-l legi fedeleș și să-i
stimulezi libidoul în felul acela deocheat.
El nu ți se va împotrivi, doar în cazul, în care îl taie burta rău,
sau vizionează cu ochii întredeschiși vreun talk show, care
tratează regulamentele noii grile salariale.
Ah, tu ți-ai fi dorit și invers?
Dilema asta va atârna mult timp între voi, ca un bolovan
spânzurat de gât.
Plăcerea e supraestimată, la fel ca și abandonul complet în
viața ta intimă.
Decența și moderația, laolaltă cu recunoștința ta consecventă
(ți-a rămas încă fidel după atâta timp) vor înlocui treptat
(după primii doi ani jumate aproximativ) pretențiile de a te
simți nimic altceva decât femeie în relația ta cu un bărbat.
Îți spun asta, pentru că eu nu am primit în zece ani un
răspuns, teoretic, sau practic la întrebările mele fără ocolișuri.
Am omis să-ți spun că nu prea m-am lăsat stânjenită de
decență. Am considerat de cuviință că-ntr-un cuplu cu vechime
e firesc să se desferece toate ușile, să se șteargă podul de praf și
să se deratizeze pivnița de gândaci.
Ești soție și așa vei rămâne!
Nu mai există nici o cale de întoarcere.

64
Nu poți fi privită cu ochii lui Zorro, nici cu cei ai amantului
versat.
Iubitul tău nu a fost niciodată vreunul din personajele astea.
Probabil că așa ți s-a părut ție odinioară.
Sau ai vrut să-l vezi tu așa.
Prin urmare, ca să nu mai lungim vorba, vei face un
compromis, dacă vrei să te măriți, să intri-n rândul lumii și să
nu-ți semnezi sentința la singurătate silnică.
Chiar dacă o parte din valorile, care au fundamentat relația cu
alesul tău (pasiune, sex, fizionomie și iarăși sex egal aparentă
prietenie) se vor stinge, sau vor fi uitate într-un cufăr de
memorii, e absolut necesar să mai aveți și altceva în comun.
La ce v-ar folosi asta? Sincer, aproape la nimic, dar măcar te
va proteja cât de cât pe tine să n-o iei razna de tot.
Copiii sunt desigur o binecuvântare și suplinesc prin
compensație multe neajunsuri dintr-o căsnicie.
Dar nu chiar totul!
Mai tre´să iei în calcul că vor crește și ei între timp, fenomen,
care echivalează cu nevoia de independență tot mai acută.
Așadar, îngrijește-te din timp ca alesul vieții tale să dispună de
simțul umorului, de situație, caz, sau ce-o mai fi. La fel ca și
tine, va găsi oricând o frecvență, pe care să comunicați la
unison.
Apoi mai e nevoie și de puțină compatibilitate intelectuală.
Nu vreau să departajez blonzii de bruneți, musculoșii de silfizi
în această situație. Să zicem că ați avea gusturi muzicale
asemănătoare, că vă place să ieșiți în aceleași locuri, sau să
rămâneți în aceleași locuri acasă, ca niște cartofi de canapea.
Să mai presupunem că manifestați un interes cât de cât egal
față de lectură, știri de actualitate, bârfe despre colegii de la
muncă, prieteni de familie, chiar și rude de gradul întâi.
65
Asta mai poate însemna că sunteți realiști și bine înfipți în
pământ, nu niște obtuzi ranchiunoși și radicali, care-și refuză
astfel de conversații.
Ai grijă și aici ca discuțiile despre mămici să fie fifty-fifty!
Sunt sigură că ai renunțat deja la premisa opusurilor din
fizică, care se atrag. E vorba tot de o lege strict fizică, care se
va perima repejor și care se numește de fapt atracție chimică.
Ce rămâne după? Praf și pulbere și cam atât, dacă te-ai lăsat
condusă orbește de senzația exclusivă.
Să zicem că el ar fi ceva mai boem și mai exuberant ca tine.
Atipic „speciei tale”, nu prea agreezi vagabondajul prin
magazine și nevoia de a socializa zilnic cu anturajul.
Mușcă-ți buzele, strânge din dinți și lasă-l să mai iese prin
oraș, pe la o bere cu prietenii, uite așa, gură-cască la aer
proaspăt.
La început va fi mai greu, pentru că nu vei putea exclude ideea
că s-ar fi săturat de tine, că ai fi devenit plictisitoare fără știre.
Nu e vorba numai de tine și ce crezi tu, ține minte!
Te vei preschimba repede într-o isterică posesivă, de n-o faci.
Nu scrie niciunde că trebuie să fiți leiți.
În felul acesta va veni și rândul lui să facă o concesie de dragul
tău.
Secretul deja dezbrăcat în văzul lumii al oricărei relații constă
în cantitatea de toleranță de care dispui.
Să nu se înțeleagă că mojiciile, mitocănia, ignoranța și lipsa de
considerație ar fi incluse în aceeași listă!
Găsește firesc să mai închizi ochii la multele și frecventele sale
năravuri.
Nu vei putea?

66
Nici nu știi când ai ajuns pe buzele și-n căpuțul lui o cutră
cicălitoare.
Doar tot tu susțineai sus și tare că nu vrei să-i iei locul maică-
sii, sau ce?
El poate să trăiască și fără tine și îndrumările tale. A făcut-o
înainte de a te întâlni (târâș-grăbiș, cum a putut și el).
O va face și după ce l-ai cunoscut tu.
Acceptă-l așa cum este!
Nimeni nu-i perfect și poate nimeni n-are nici un chef să se mai
perfecționeze pe ici, pe colo între timp.
Asta nu te obligă să aduni mereu lucrurile în urma lui, ci doar
simpla ta obsesie pentru ordine și disciplină. Reține că ești așa
cum ai fost dintotdeauna. El nu a făcut nimic să te schimbe.
N-o face nici tu!
Ce mai pui că statisticile recente au concluzionat că persoanele
inteligente sunt dezordonate. Nu vrei să te gândești cum te
vede el pe tine acum că a aflat.
Diferențele de personalitate sunt și așa accentuate de
interiorul coapselor fiecăruia.
Nu mai pune și tu paie pe foc!
O mină veselă, una bucată minte coerentă, un pic de ironie
nevinovată și nițel de grijă pentru aspectul tău te vor face
mereu o prezență agreabilă, chiar dacă mai puțin la femme
fatale.
Ai de ales? Nu prea cred.
Poți fi sigură că iubitul vieții tale se va îngriji de el și tu vei
colabora din umbră.
Până când nu va mai fi nevoie să-i explici că după baie e
normal să îmbraci haine curate, cel puțin să-ți schimbi lenjeria
dinainte de a te fi îndușat.
67
Tot după principiul „Mama împunge și eu trag“, dragostea ta
mare va reține cu timpul, dacă nu aroma, măcar numele clar
al parfumului și al deodorantului corespunzător ph-ului pielii
lui.
Dar asta e o știință mai avansată. Nu te aștepta să te admire
în cazul ăsta.
El chiar crede că toate femeile dețin același interes și aceeași
finețe senzorială, încât ar fi tentat să-ntrebe una în plină
stradă dacă el miroase bine. Mă rog, de obicei are și alte
intenții.
Oricât de mult ți se datorează look-ul lui curent, precum și
mireasma subrațului, el nu e marca ta înregistrată, să știi!
Nu-ți datorează absolut nimic în privința asta!
Numai dacă vrei să-l omori cu zile și să-l sufoci în vinovăția de
a nu-ți arăta gratitudine. E o practică previzibilă și lipsită de
originalitate. Iar tu ești deja o femeie oțelită, așa că drop it like
it´s hot!
Se întâmplă să fii tu împrăștiată, cam neglijentă și
nepăsătoare???
Of! Of! Of!
Nici nu vreau să aștern așa ceva în scris.
Ești o vacă îngălată, nimic mai mult!
Nu știe nici el ce a văzut la tine, dar cu siguranță nu se poate
numi un stil propriu, felul tău de a fi.
Respect yourself, girl!
Respectul vine din iubirea față de propria ta ființă.
Nu-l lăsa să te calce pe cap, doar pentru că ai fost prea
ocupată ca să-ți speli podoaba capilară, ori să-ți razi axilele.
Dacă tu îi vei acorda n și n șanse (deh, e bărbat), să nu-ți
treacă prin minte că el va proceda la fel cu tine!
68
Chiar și când calcă pe alături (cu cine vrea, când i se ivește
ocazia) să nu cumva să dai vina pe tine!
Ai trăit destul până la vârsta asta ca să știi ce e varza și ce e
carnea. E nevoia de diversitate, zvâcul ăla, mâncărimea aia
acută de a-și proba bărbăția și cu altcineva, nu musai cu tine.
Ce-ar face mămica lui într-o astfel de situație?
I-ar strecura subtil în buzunarul hainei un condom, două.
Bolile venerice nu se moștenesc, dar se pot adopta după o
singură zbenguială.
Ce ai putea face tu în aceeași conjunctură?
Cam nimic, pentru că de obicei ești prea cufundată în planurile
fără cap și fără coadă ale căsniciei tale ca să-ți dai seama.
Nu ai voie să-l gelozești, atât timp cât nu ești în stare să-l
prinzi în flagrant.
Nu fii nici prea perspicace ca un ogar de vânătoare!
Și de una și de alta îl vei sufoca, îi vei mânca sufletul cu totul și
tot nu ți-ar fi de ajuns.
Pe de altă parte, nu încerca să-l faci gelos!
Pentru asta ai avea nevoie de o întreagă orchestră de lăutari și
dansatori la drumul mare și încă un grup de strigători
indiscreți.
Ai grijă să nu superi pe cine nu trebuie, în cazul în care nu s-au
scurs destui ani de căsnicie monotonă, iar partenerul tău e
bolnav de gelozie din fire. Una dintre plăcerile de neînțeles ale
acestuia e să-i fie soției sale stalker.
Mai ciudat de atât e că partenera lui de viață se întâmplă să-i
fie fidelă, nu din teamă, ci din prea multă iubire, bat-o vina s-o
bată!
Tipul nu va pricepe niciodată însă de ce l-ar iubi proasta
tocmai pe el, de ce l-ar dori numai pe el.
69
El nu prea dă două parale pe nimeni și nimic, pe el însuși nici
atât. Dar are implantat adânc simțul proprietății nealienabile.
Ai ghicit că, de îndată ce ți-ai prins fustele în nădragii lui, vei
deveni achiziția lui preferată.
Destul de sugestiv, nu? Îmi trece prin cap imaginea aia a
păianjenului, care învârte musca odată prinsă-n rețeaua lui
țesută, până ce o damblagește de cap fără s-o devoreze
imediat.
E inutil să te tot întrebi ce vrea el de la tine, despre ce fel de
demonstrație suplimentară ar mai avea nevoie ca să renunțe
la filajul industrial.
E un viciu al lui.
Fumezi? Eh, acum vei înțelege mai ușor. Viciile apar din
diferite motive și crează dependență. Restul e istorie.
Bărbații iubesc cu siguranță.
Numai că o fac în felul lor. Total diferit!
Hai! Vii la un latte machiatto?

INTRE TIMP...
Am așa un sentiment cum că eu și convingerile mele am dat
buzna peste tine, draga mea, ca un uragan în plină iarnă.
Iartă-mă, dacă m-am grăbit să-ți confesez prea curând câteva
secrete lumești.
Nu c-ar fi într-adevăr secrete. Numai că lumea nu prea se
încumetă să discute despre ele, ci mai mult bârfește pe
marginea acestora.
Știi cum ar fi mai bine?

70
Să lăsăm măritișul tău deoparte și să poposim puțin în taifasul
nostru la perioada din viață, care te caracterizează cel mai
bine.
Ești încă foarte tânără.
Dacă nu te-ai îndrăgostit până acum, sigur o vei face în
viitorul apropiat.
Se spune că trecând pragul celor 18 ani, țelul hormonilor
noștri este să ne găsească partenerul potrivit.
Sssttt! Nu mai spune nimănui, dar tot ei sunt vinovați de
apetitul tău insațiabil pentru fast food și Cola.
Așa că nu te aștepta să găsești justificarea exactă pentru care
atragi și ești atrasă.
Face parte din legile naturii, ale firii...
Nu te-aș sfătui să te opui lor (e ca și când te-ai ușura împotriva
vântului), ci să go with the flow.
Îmi vei mulțumi peste ani, chiar dacă în momentul de față nu ți
se pare cine știe ce sfat.
De ce n-ai face-o?
Toți prietenii și colegii tăi o fac. Se combină care mai de care
săptămâna asta și renunță subit la combinații săptămâna
următoare.
Așa și e firesc. Ai vârsta și timpul de partea ta.
Nu te repezi să te arunci cu capul înainte!
Ia exemplul colegilor tăi juni! Prea multă seriozitate și
profunzime matură dăunează.
Tânărul nu-și face prea multe griji despre ziua de mâine. Nici
măcar n-ar ști când ar agăța-o pe Cosânzeana însăși.
Lui îi plac gagicile sexi și voluntare și-ntr-un plan secund fetele
drăguțe, taciturne și timide.

71
Nu știe el multe, dar sigur își dorește să exerseze sărutul și cu
altcineva decât cu oglinda din cameră. Deși are o groază de
prieteni, un playstation ultimul model și mult, mult timp la
dispoziție, tânărul se simte singur de multe ori într-un mod
greu de explicat.
Ceva nu-i dă pace.
Ceva îl determină să privească o vreme fascinat revistele cu
femei dezbrăcate, să vizioneze filmulețe pentru adulți
(străduindu-se să mențină un aer cool și sigur pe sine, atunci
când camera e plină de amatori), să se atingă pe sub pătură
cam în fiecare noapte cu trupul cuprins de o explozie de
senzații stranii.
Criza erotică debutează în jurul celor 14-15 ani și continuă
până pe la 30-35.
E prima criză erotică!
Să fie foarte clar! Vorbeam despre tineri și nu despre tinere.
Tinerele nu traversează o criză de acest fel niciodată în viață.
E adevărat că hormonii le pot zăpăci de cap și pe ele.
Dar nu sunt complet responsabili de cursele de șoareci, pe care
și le întind ele.
Uneori chiar le confecționează singure.
Căci tu ești în apogeul tinereții, proaspătă, superbă și foarte
fragilă ca o floare de colț pe culmile montane.
Și vrei neapărat să cunoști iubirea, să probezi uniunea aia
trupească deopotrivă, clipa, în care planetele par să se alinieze
sincron pentru a-ți dărui nemurirea.
Timpul se oprește-n loc pentru o secundă, mai lungă decât
toate celălalte lăsându-te plutind inertă printre stele.
Ești surdă, mută, imobilă, dar fericită!

72
Cine sunt eu să-ți stric visele și să dau cu palma-n dog poo
spunându-ți că e foarte, foarte probabil să nu simți decât o
usturime disconfortabilă, însoțită de impulsul puternic de a
împinge cu piciorul greutatea, care te apasă?
Și cam asta a fost prima ta experiență amoroasă, sau, dacă
vrei, momentul, în care ți-ai pierdut virginitatea și de regulă,
nu după mult timp, prima ta iubire.
Știi care e necazul?
Că prea iei totul în serios și bagi sentimentele în aceeași oală
cu explorările și curiozitățile sexuale.
Cu atât mai dureros și frustrant e să constați că ai pierdut
practic vreo juma de an, ba chiar un an întreg discutând
nopțile pe chat cu acel Prince Charming, ale cărui vorbe îți
răscoleau dorințele și întreaga ființă.
Erați pur și simplu înnebuniți unul după celălalt!
Câteodată dormeați împreună în fața web-ului, logați la rețea
și la inimile voastre. Am I right, or what?
Toate bune și frumoase, însă odată trecut momentul vostru
real de intimitate, e ca și când ai fi privit în tot acest timp
eclipsa solară cu o pereche de ochelari opaci.
E momentul, în care, fără să vrei, pe chipul tău se conturează
un rictus, care se vrea zâmbet și care e menit să ascundă
dezamăgirea amară și poate un hohot de plâns subit.
La ce te-ai așteptat oare? C´mon, fireworks, really?
E bine și așa. Măcar ai făcut pasul ăsta cu cineva de încredere.
E puțin probabil ca persoana aia de încredere să simtă nevoia
să te ia în brațe și să păstreze un moment de reculegere.
Tânărul alias prima ta iubire cu gust de pelin se va tolăni pe
spate cu mâinile sub ceafă și va alege să se zgâiască la stelele
verzi din tavan suspinând prelung, a ușurare.

73
Nu după mult timp, când tu îți vei acoperi talia dezgolită
trăgând cu înverșunare de bluza prea scurtă și când coapsele
tale se vor apropia în mod reflex, el îți va spune cu o siguranță
de sine nemaipomenită că așa e prima dată.
Nu trebuie să simți prea multă plăcere!
Mă rog, adică trebuie să ai răbdare și să stai cuminte ca să-ți
placă.
Data viitoare va fi mai bine.
Data viitoare îi vei urma sfaturile și vei sta cuminte.
Și după ce actul pur fizic s-a sfârșit!
Doar, doar te va lovi plăcerea la un moment dat.
Ia mai dă-o naibii de virginitate!
Prea mult preț se pune pe un amărât de himen perforat. Și așa,
toate amicele și colegele tale ți-au luat-o înainte. Ți-au spus că
nu e big deal chestia asta.
Ufff! Măcar te-a scăpat de un test de sarcină și a fost de acord
să folosească mijloace de protecție.
Zău așa, cum ar fi fost să nu fi simțit altceva, decât pura
disperare că ai rămas însărcinată?
Ai auzit tu bine că iubiții experimentați se folosesc de niște
puncte-cheie în demersurile lor erotice. Chiar dacă se mai
întâmplă să sară peste unul, aceștia posedă versatilitatea de a
provoca partenerei o tonă de plăcere și desigur garanția de a o
purta pe culmile patosului erotic.
Gândul ăsta începe să te macine deja. Odată cu senzația acută
că trebuie să te schimbi până la piele și să faci un duș rapid.
Miroși prea tare a testosteron și mosc, posibil de la tânărul de
alături, care, răvășit de atâta pasiune ( aproximativ 2 minute
cu tot cu încercările nerăbdătoare) a ațipit între timp cu o
mină relaxată.
74
Nu-i nimic, îți spui. Nu-i nimic.
Va fi mai bine data viitoare.
Poate dacă ești cuminte, așa cum te vrea el, te va săruta mai
mult și nu se va lăsa ca o stâncă prăbușită din înălțimi peste
tine.
Eu aș zice că-n cazul, în care vrei să-i mai dai o șansă primei
tale iubiri, pune mâna și documentează-te temeinic și
conștiincios!
Când și dacă se va mai întâmpla așa ceva cu voi doi, tu vei fi
cea, care ia taurul de coarne și-l îmblânzește.
Nu are rost să arătăm cu degetul către celălalt!
Probabil că și el e la fel de stângaci și neexperimentat ca și tine.
Să fi fost și el virgin chiar?!
Asta, my dear, n-o vei știi niciodată. Tocmai pentru că-n cazul
tău, ața se rupe la propriu, în timp ce el se poate păstra
„fecior“ de mai multe ori.
Nu contează că-l crezi pe cuvânt.
Cum rămâne cu plăcerea aia, care vă apropie de cer?
Îmi permiți să-ți spun că implică mai multă atenție,
considerație și interes decât ai fi bănuit tu? Și nu prea are de-a
face exclusiv cu iubirea nețărmuită, pe care ți-o poartă el.
E un pact firesc între doi amanți.
E un troc, dacă vrei, un schimb natural de gesturi și mișcări,
care atrag după sine senzații intense și plăcute și care
antrenează ambii protagoniști în jocul ăsta seducător sub
deviza” primești și oferi”.
E nevoie să fiți generoși unul cu celălalt și atunci universul vă
va răsplăti pe măsură.

75
Of course, e bine să te gândești dacă data viitoare o vei mai
face cu tânărul acesta, care a început să sufle pe gură sonor,
prăbușit într-un somn adânc, în care nu te poate visa.
Prietenia e mai rară decât orice constanță sexuală.
Oare ai făcut bine s-o strici cu graba ta de a-ți satisface
curiozitatea?
Sau să nu fi fost vorba de nici o prietenie până la urmă?!
Te răsucești ușor și-l privești pe frumosul adormit cu gura
căscată.
Ai crede că trăsăturile lui destinse îți deslușesc marile secrete.
Rămâi o vreme cu ochii fixați în gol, în timp ce timpanele se
delectează cu șuierăturile lui regulate, iscate prin deschiderea
și închiderea trompei lui Eustache.
Doarme de-a binelea!
Eh, nu i-o lua și tu în nume de rău acum!
Ejacularea atrage de regulă somnul subit la tineri.
E vorba de un hormon, care se eliberează în corp – hormonul
fericirii cică. Oxitocina.
Ar mai fi unul numit serotonină, însă e responsabil de alte
fericiri.
Doar ți-am spus că fericirea nu e singulară, nu?
Nu te întreba de ce nu te inundă și pe tine hormonul ăsta!
De ce nu adormi și tu?
Și de ce simți că-ți plesnește capul de prea multă cugetare?
N-are rost, draga mea. Let it go!
Ce-a fost, a fost. Ce va fi contează mai mult.

76
Parcă ziceai că vrei să faci un duș? Ce mai aștepți? Iubitul tău
nu se va trezi prea curând. I se trage de la prea multă
oxitocină.

Sau vrei să-mi spui că nu ai făcut-o până acum?

Vrei să-mi spui că ești încă virgină?
De ce m-ai lăsat să bat câmpii și apa-n piuă? Ah, da, te distrai
pe seama spuselor mele.
Mă bucur că-ți par așa de funny. Asta e și intenția mea.
Ai absolvit liceul și nu ai gustat din cupa plăcerilor trupești?
Tocmai ți-am confesat unul dintre cele mai plauzibile scenarii.
Așa că nu ai pierdut nimic important.
De acum încolo, vei vedea totul cu alți ochi. Nu pentru că te-aș
fi influențat eu, ci pentru că treci inconștient un prag
psihologic, care-ți va oferi ceva mai multă răbdare și încredere
ca până acum.
Sexul nu mai e un sport cool practicat de toată lumea, despre
care se zvonește așa superficial și în treacăt.
S-a întâmplat să auzi, să vezi și să tragi multe concluzii,
contrare celor anterioare.
Cel puțin una dintre amicele tale s-a fript rău dintr-o poveste,
care implica sexul.
Sexul nu mai are legătură cu sentimentele de încredere față de
cel mai bun prieten al tău, care se întâmplă să fie un băiat.
Sexul devine un melanj de ingrediente. E plin de semnificații și
comunicare.
Între timp te-ai obișnuit cu trupul tău și terminațiile lui
nervoase.
Ai învățat să te simți bine în el, să fii tu însăți. Probabil că ai
învățat să-ți acorzi un pic de plăcere de una singură.
77
Trupul tău e ca o suită de viori și violoncele. Iar tu ai deprins
încet priceperea de a ciupi coardele într-un fel anume, atât cât
să-l faci să cânte și mai apoi să reverbereze într-un tumult de
vibrații, care se înalță prin nervii vertebrelor până-n sinapsele
neuronale și înapoi, până-n tarsiene.
Ingredientul, din care te hrănești se numește fantezie.
Iar fantezia nu te va dezamăgi niciodată!
Plecând de la aceste premise e puțin probabil ca bărbatul, pe
care-l vei purta prima oară-n baldachin să mai aibe puterea s-
o facă. Adică să te deziluzioneze și să te reducă emoțional la
stadiul unei saltele Relaxa.
Felicitări fato!
Ai aflat pe propria ta piele cum se obține plăcerea.
Vei avea nonșalanța egoistă de a te folosi de trupul unui
bărbat ca să te împlinești, în cazul ăsta s-ar putea să pui pe
fugă mai mulți pretendenți decât sperai.
De ce? Ai ajuns să le semeni prea tare, asta e!
Ai reușit să despici firu-n patru și să le afli subterfugiile,
peșterile subterane de lilieci chiori, care se folosesc de tehnica
sonarului.
That´s it!
Nu ai ce să-ți reproșezi.
Nu ai ales de prima dată să discuți cu adulții pe tema asta?
Mare pagubă-n ciuperci!
Oricum ei ți-ar fi înșirat o serie de sfaturi prohibitorii, doar din
dorința de a te proteja de ceva, de care, mai devreme sau mai
târziu, nu ai fi scăpat.
Profiți din plin de era exploziei informaționale? Bravo ție! Tot
respectul și stima mea!

78
Cu doar un sfert de secol în urmă se mai făcea încă un soi de
contrabandă cu tipărituri îndrăznețe și casete video
secretizate, care dezbăteau veșnica și dinadins controversata
sexualitate.
Să zicem că lumea era atunci divizată strict (în capul nostru
plat) în giggolo neîmblânziți și băieți cuminți, care vor să se
însoare cu fata, pe care au deflorat-o.
Or mai fi și azi, nu știu. Tu să-mi spui!
Sorții ți se aliază în așa fel, încât nu-ți va fi greu să descoperi
ce fel de player ești în dormitor.
Nu ai voie să mai suferi încă din cauza rușinii și timidității!
Astea sunt două rivale bătrâne și râncede – momenclaturistele
epocilor lungi și agonizante, în care femeile decorau practic
casa cu simpla lor prezență, submisive, tăcute și aparent
toante.
Căci li se picurase în urechi de către alte toante, ceva mai
mature, cum că ele servesc nevoilor bărbatului și cam atât.
Nu le rămânea de făcut altceva decât să întrețină menajul, să
brodeze și să-și stropească cu apă de colonie izmenuțele în
așteptarea unui domn respectabil, de societate, care le-ar fi
rupt fără prea mult preludiu în noaptea nunții năpustindu-se
asupra bietei fecioare ca vulpea-n găini.
Or fi existat și destule excepții, nu mă contrazic cu tine. Pot cel
puțin să sper că au existat.
În același timp nu pot exclude posibilitatea ca situația să fi
arătat mult mai rău, dacă iei în calcul vreo două clase sociale
ca două lumi total opuse.
Tânăra mireasă, violată în noaptea nunții de soțul ei gentil
pierde din compătimirea noastră, atunci când o comparăm cu
sărmana de vreo 12-14 ani, care se întorcea acasă de la
muncile câmpului pe la apusul soarelui.

79
Luată prin surprindere, fata e trasă cu forța (de păr, de haine),
poate chiar plesnită peste față, în timp ce un porc în două
picioare, mai vârstnic și nespălat o târăște în spatele fânăriei,
îi astupă gura cu palma lui murdară și cu lătrături
amenințătoare.
Cu cealaltă mână îi smulge nerăbdător și lacom lenjeria
peticită, pe care copila și-o păstrează mereu curată.
Așa a învățat-o măicuța ei.
Vrei să mă opresc aici, sigur?
Bine. Ai înțeles oricum ideea.
Avem destulă imaginație și empatie ca să-i vedem și simțim
fetei groaza, disperarea și neputința de a se apăra. Și ce e mai
al naibii e senzația noastră proprie de neputință că nu ne-am
aflat acolo ca s-o ajutăm!
Eu aș fi ales să-i aplic o sugrumare cu ambele mâini și cu
traista peste cap, că deh, știința nu se industrializase încă și nu
existau pungi de plastic.
Tu ce ai fi făcut?
Hai să ne mai amuzăm puțin, vrei? Zvonul următor îți va
aduce zâmbetul pe buze și te va scăpa de imaginile oribile
anterioare.
Prin Taiwan, Vietnam, nu știu sigur, însă ar exista o lege,
conform căreia, o femeie scapă de condamnare, dacă
dovedește că a ucis un bărbat cu mâinile goale!
E într-adevăr ilară, legea asta și totodată un adevăr
scandalos.
Însă noi nu instigăm la fapte de acest gen. Noi glumim și
punem țara la cale într-un taifas de după-amiază, așa-i?
Fără absolut nici o dorință de a afla, am stat de vorbă cu
soțiile, care au păstrat zeci de ani secretele tenebroase ale

80
căsniciei și care au găsit curajul să mărturisească tardiv actul
violent de concepere al primului născut.
De ce au păstrat taina asta? Tot din rușine, rușine față de
oprobriul public, față de propria neștiință și naivitate.
Lua-o-ar dracu´ de rușine! Scapă de ea!
E ca o maladie regresivă. Se va întoarce în mintea și-n trupul
tău mereu, atunci când ți-e lumea mai dragă.
Destul cu întâmplările oribile. Mie nu mi s-a întâmplat așa
ceva.
Nici ție nu ți se va întâmpla!
Cel puțin, nu vei păți absolut nimic, atât timp cât rămâi cu
mine la un pahar de vorbă, tolănită confortabil pe patul tău
roz cu danteluțe în siguranța casei și a acestei lecturi.
Zâmbești? Bine faci, draga mea. Și eu.
Astăzi avem la dispoziție un serviciu de urgență și un certificat
medico-legal, în cazul, în care iubitul nostru manifestă porniri
infracționale și ține neapărat să aibă un cazier și totodată să
ne suplinească șarmul și anatomia în spatele gratiilor.
Nu numai să ne distrugă emoțional.
Să nu-mi spui că vrei să știi cum a fost prima oară pentru
mine?
Ahaaa! Să mă prind că vrei să râzi cu toată gura?
Nu-mi rămâne decât să fiu sinceră cu tine, ca întotdeauna.
Evit dinadins o ironie și omit numele primei mele iubiri. Ți-l
voi dezvălui contextual mai târziu.
Aveam vreo 18 roze și jumate de petală prinse deja în buchetul
vieții, când au început să mă mânce tălpile la propriu, adică
undeva prin sezonul de toamnă-iarnă al clasei a-XII-a.

81
Mi se făcuse curte asiduu toată vara trecută pe când îmi
petreceam vacanța, ca de altfel toate vacanțele școlare la
bunicii mei în provincie.
Tânărul, care mă analizase de ceva vreme discret (își cântărise
și șansele cu aceeași ocazie) era cu vreo 7 ani mai copt decât
mă consideram eu.
Experiență avea, destulă cât să îmblânzească o mâță sălbatică
ca mine.
Mai avea și o răbdare drăcească în a-mi intra în grații.
Căci mintea mea transmitea pe cu totul un alt canal.
Aveam să termin ultimul an de liceu cu premiul al doilea.
Nu prea știam încotro o voi porni în clipa când mi-ar fi expirat
carnetul de licean conștiincios și cuminte din calea afară.
Oricum, eram prea băiețoasă și războinică ca să fi făcut deja
cuceriri amoroase în școală.
Desigur cuceream la ordinea zilei capetele seci ale colegilor
printr-o înfruntare directă, din care ieșeam de obicei
învingătoare și trufașă, mai ceva ca un revoluționar francez.
Oricât de tare mă străduiam să văd și altceva în persoana
tinerilor, aceștia rămâneau blocați în mintea mea zvăpăiată
într-o singură ipostază, ca saci de nisip.
Ai zice că nu mi se arătase o altă latură a relației dintre un
băiat și o fată până atunci!
E drept că s-au spus multe glume, bancuri, anecdote pe seama
formelor mele rubiconde. Însă nu-mi amintesc măcar de unul
dintre tinerii masculi, care să mă fi strigat odată pe un ton
admirativ „Hey mamasita!”
Dar nu asta e relevant. Relevant e că m-am asigurat constant
pentru ca favoriții predestinați să-mpărățească lumea să
primească ceea ce merită, conform opiniei mele.

82
Bunicii au contribuit la capitularea mea pripită fără să știe.
La fel și mămica mea, care mi-a refuzat orice dialog oportun.
Dar nu vreau să arunc ligheanul cu pipi în capul nimănui, știi
tu, ca-n scena aia din Două lozuri.
N-ai văzut piesa? Ce mai aștepți?
Rectific și mă refer la persoana mea, singură într-un univers
străin controlat de specii prădătoare.
Prima mea relație cu un bărbat a fost una renegată, interzisă
în conformitate cu normele morale și creștinești păstrate cu
obediență de membrii comunităților rurale.
Prima mea iubire mai era combătută și de așteptările exigente
ale părinților.
Mă îndrăgostisem de un bărbat de 25 de ani de viță
îndoielnică, care se mai bucura pe deasupra și de un trecut
sentimental controversat. Acesta fusese implicat într-o relație
neoficializată la Starea civilă timp de câțiva ani, din care
rezultase o fetiță.
Nu furase găina din curtea vecină.
Nu dezonoroase încă familia vreunei fecioare despletite din
vecinătate.
Avea un job stabil și bine plătit și o casă părintească, pe care o
împărțea cu tatăl său suferind de o pareză în urma
accidentelor cerebrale.
Pe lângă toate astea, iubitul meu avea și un orgoliu mare cât
casa, precum și o ambiție ieșită din comun de a obține cu orice
preț tutela minorului.
Dar hai să nu intrăm prea mult în detalii.
Who cares, anyway?
Cu mine s-a purtat exemplar, responsabil și foarte atent.

83
Nu e de mirare că mi-a câștigat încrederea și inima în câteva
luni.
Fie vorba între noi, era primul bărbat tandru din viața mea
puțină.
Asta îl făcea un specimen, unul extrem de rar.
Așa se face că relația noastră a trecut într-o etapă superioară
după o jumătate de an, în care ne ținusem de mână, ne
sărutasem și îmbrățișasem în mare parte.
Trebuie să precizez că ne aflam la o distanță considerabilă
unul de celălalt, căci locuiam în orașe diferite.
Și nu vreau să par vreo victimă, însă nu el a fost cel, care și-a
pierdut răbdarea!
Nici vorbă.
Te-am cam luat pe nepregătite?
Ca să-ți faci o idee mai exactă despre temperamentul meu îți
spun că sunt o fire foarte instinctuală, nu și impulsivă.
Îmi măsor bine ocalele înainte de a porni la drum.
Eram îndrăgostită de tânărul (posesiv și gelos în varianta
tandră) precum un câine de ciolanul găsit întâmplător.
Nu ai idee despre ce vorbesc?
Eram precum câinele ăla, care doarme zi și noapte peste locul,
în care și-a îngropat ciolanul. Acum înțelegi?
Mi-a luat câțiva ani buni să realizez diferența clară dintre
dependența afectivă și amorul consensual și plin de
semnificații al maturității.
Revenind la potaia aia credincioasă osului, cel dintâi iubit a
fost corupt de neliniștile virginei într-o zi cu soare și cu puține
șanse de a ploua cu artificii.

84
Calmul acestuia a fost zdruncinat, în clipa, în care m-am
angajat să nu las lucrurile neterminate, precum și tensiunea
sexuală, care plutea greu între trupurile noastre.
Am procedat foarte simplu fără nici o intenție de a-mi pierde
naturalețea.
Se înțelege că am atins, pipăit, palpat, sărutat, mușcat, gâdilat
cam tot ce se afla pe suprafața pielii lui.
Nu a zis nici pâs! Doar mă privea ușor încruntat și contrariat,
atunci când nu scâncea ca un bebeluș, căruia i se oferă toată
atenția din lume.
Ceva mai târziu (3 ore mai târziu, când ceainicul secase pe
plită) ne-am scăpat pe amândoi de haine și de alte
convenționalisme și am preluat conducerea-n plen.
Voiam să fiu învingătoare ca-n alte dăți!
Și uite așa s-a întâmplat ca tânărul meu iubit zelos de tandru
să-mi ofere trupul spre explorare.
Ca-n schimb, el să-mi stăpânească întreaga ființă treptat, așa
ca o câmpie-n flăcări, pe care incendiul se extinde arzând
mocnit!
Intensitatea plăcerilor prohibite (ca și alcoolul în primele
decenii ale anilor 1900) era urmată îndeaproape de planuri
concrete despre viitorul nostru comun.
Ca să exemplific pentru a-ți face o impresie cât mai acurată,
urma să ne căsătorim de îndată ce aș fi absolvit liceul, să
urmez ceva studii superioare, dacă tot voiam.
Și desigur, să plămădim un copil cât mai curând.
El avea să-și abandoneze job-ul curent și să vâneze succesul
financiar pe o platformă petrolieră, tocmai prin Kuweit, sau
unde-ți urează dracu´ noapte bună, parcă așa se zice?!
În tot acest timp, soața sa s-ar fi îngrijit de casă, copil,
facultate și de imoblitatea socrului.
85
Odată ce-ar fi strâns cufere de comori în galbeni, iubitul meu
devenit subit soț s-ar fi întors la vatră, unde ar fi dispus de
resurse și statut ca să se judece pentru tutela minorului dintr-o
relație anterioară.
Prea multe detalii la grămadă?
Ești puțin amețită de cap?
Eu am fost de-a dreptul bulversată și îngrozită, când am pus
cap la cap tabelul demersurilor stabilite anticipat.
Nici acum nu știu exact, dacă o altă tânără în locul meu ar fi
fost exclusă din schematica optimistă a acestui june ambițios.
Prea brusc se investea în încrederea și siguranța mea, for
God´s sake!
Eram doar o copilă băiețoasă și ceva mai rebelă ajunsă la
vârsta oficială a majoratului.
Nu prea știam ce-mi pregătea ziua următoare, ce-aș fi făcut o
lună mai târziu, un an după liceu.
Simțeam doar că cineva se strecurase în sufletul meu printr-un
șantaj sentimental.
Îmi aruncase un biscuit delicios, în timp ce-mi înfășura lesa
după gât.
Mai apoi o strânsese suficient cât să nu-i scap.
Era stăpânul meu, doar pentru că-și jucase singurul as din
mânecă.
Mă subjugase sexual!
Nu! Nu-ți închipui că era vreun guru tantric în ale sexului! Îmi
permiți un pleonasm ca să subliniez ideea.
Chiar dacă ar fi fost, eu nu aveam de unde să știu asta. Eu mă
bucuram în prostia mea că devenisem femeie, una sigură cum
stă treaba-n pat.

86
Și am zăcut așa în ignoranța sentimentelor mele de o
intensitate sinucigașă, crezând că el este unicul – the one and
only, care mă face să zbor (în absența aripilor), să-mi bată
inima tare și să-mi clocotească sângele în cap.
Când el nu făcea altceva decât să-și proiecteze pretențiile
odată cu erecțiile!
S-a terminat totul în primăvara următoare. La fel de ușor și
subtil precum debutase.
Nu voi da vina pe prima mea dragoste, care-n mod ironic, se
numea Vasile ( se alinta Sile) și era originar din Putna.
Să zicem că eram prea neserioasă și ușuratică ca să-mi asum
atâtea consecințe într-un timp record.
Și jur că nu din cauza lui m-am apucat de fumat!
Îl chema Horia.
Tipul era de unul singur, fără Cloșca și Crișan – un fustangiu
notoriu, sau, dacă vrei, victimă a femeilor și a celor doi ochi
verzi moșteniți de la genitori.
Parcă mi-e și ciudă că mi-am refuzat explorarea trupească în
acest caz!
Însă a fost mai dornic să-și dea arama pe față, când s-a afișat
public cu o altă parteneră la discotecă (că nu erau cluburi pe
vremurile alea).
S-a tot căznit să-mi explice că era prea beat și nu mai știa de
capul lui mai târziu.
Fusesem confundată! Probabil că aveam o mutră comună, de
aia.
Și acum îi sunt recunoscătoare lui Horia.
Mai mult decât lui Sile!
Nici nu am habar ce s-a ales de viețile acestora între timp.

87
Nu sunt Cruela, câtuși de puțin verișoara ei mai tânără, așa că
le doresc tot binele din lume.
Am ales să urăsc faptele în sine și nu persoanele.
Fă-o și tu, dacă e nevoie! Te va ajuta să mergi mai departe și
să nu te urăști pe tine însăți inutil.
M-aș bucura ca discuția asta să te facă să te simți mai bine
acum.
Se spune că-n viață înveți din propriile tale greșeli. E nevoie să
te lovești singură de pragul de sus, ca să-l vezi pe cel de sub
călcâie.
Totuși, parcă ar fi mai bine să culegi cea mai mare parte a
informațiilor din pățaniile altora și să te ferești pe cât posibil
să-ncerci marea cu degetul de fiecare dată, nu-i așa?
Prudența e fiul cel mare al înțelepciunii. Cam așa ceva spunea
Victor Hugo.
Știa el ce știa.
p.s Îți este cumva familiar personajul următor? În timp ce
dansam alături de câteva fete pe ritmuri de La Bouche și
Corona, tipu´stătea încordat la o masă din apropierea
ringului și desena de zor o cruce cu țigara găurind paharul de
plastic.
Era un mesaj direct și elocvent.
Nu vrusesem să joc în echipa lui. Ai ghicit despre cine vorbesc?
Nu măi! Nu era Horia, ci Sile. Sile din Putna!

SI ASA MAI DEPARTE

Înainte de a-ți oferi dovada certă, conform căreia am trecut și
eu prin ceea ce treci tu acum, vreau să știi că-n acest moment
îmi bucur urechile cu Shania Twain și al ei „Don´t be stupid”.
Nu ai auzit song-ul ăsta? Eh, ziceam și eu așa.
88
La fix 22 de anișori îmi scrisesem necrologul!
Ideea testamentului ieșea din calcul, pentru că nu prea aveam
ce să las în urmă. Poate decât praful de pe tobă.
Va trebui să rescriu totul. Ar fi fost mult mai simplu să
fotocopiez paginile din jurnal, știu. Din păcate e o mâzgăleală
vălurită, pe care doar eu o descifrez.
Aduce mai mult cu scrisul împrăștiat al unui savant sifilitic,
care tocmai inventase un program de autodistrugere.
Conținutul e mai mult decât patetic și-n același timp haios. De
aceea ți-l ofer spre lectură.
Pentru că e amuzant!
Gândurile mele zornăiau cam așa.
„ Amintirile! Dacă nu-ți aduci tu aminte de ele, îți vor reaminti
ele! Ce vei mai suferi și ce te va mai durea încă! Îți vor aduce
aminte de fapte, ce nici măcar n-au fost trăite, sau prea puțin
pentru a le așeza în socoteala minții. Ca pe la 12 ani, când
morocănosul prof de mate ți-a făcut cadou, ca prin minune, un
zecar. Și tot printr-o minune mai puțin reușită, dânsul a uitat
să ți-l treacă-n catalog. Atunci când ai cutezat să-i amintești
despre nota ta, el ți-a replicat pasiv cu ochelarii aburiți
cocoțați pe jumătatea nasului.
– După ce că ești prost, mai ai și tupeu!
Așa este și viața, bătrână și hoață, ingrată și parșivă ca un
cerșător public, care înjură zgârcenia trecătorilor.
Viața mai este uneori rea și săracă, precum un flămând cu
burta lipită de spate; ajuns în pragul inaniției, e dispus la
canibalism!
Îmi aduc aminte...sunt amintirile mele, sau ale altora? Cum
țineam de mână un blond cu ochi albaștri ca marea. Și-l
priveam întruna, până când ochii lui deveniseră atât de mari

89
și de sinceri. Cum eram sărutată de buze moi și calde ca două
petale de catifea și cum eram cuprinsă în tandrețea brațelor.
Îmi aduc aminte că pluteam ca un bondar de mai amețit de
dulceața și parfumul matinal al florilor.
Îmi amintesc de vorbe de dragoste șoptite la ureche, pe gât și-n
căușul palmelor.Cum eram de ademenită de misterul și
deopotrivă marea lor descoperire.
Eram Galileo Galilei cu pământul lui rotund!
Crezusem că pot trăi și muri la fel de fericită, pură, senină, la
fel de neatinsă, doar un pic răvășită de gânduri, curiozitate,
pasiune.
Timpul s-a așternut peste toate și le-a botezat trecut.
Mai apoi îmi amintesc de ierni reci cu liniștea zăpezilor
așternute peste suflet, primăveri pline de astenii, veri toride cu
arsuri de gradul trei, toamne umede și descompuse în ton cu
existența mea muritoare.
Și au mai sosit anotimpuri, când am pășit pe căi fără de capăt,
de direcție și de întoarcere.
Am visat și am plâns.
Am regretat și am cântat de una singură.
Am țipat în tăcere. Am răbdat luptându-mă cu umbre și
moriști.
Am suferit și m-a durut. Încă mă doare!
Am dansat în ploaia lacrimilor mele.
Am ciocnit adesea pocalul cu singurătatea – bun personal și
nealienat.
Am iubit și iubesc. Doar de dragul iubirii. Sunt încă un amator,
și la sfârșit de capitol.
Am vrut ce nu m-a vrut!

90
Am visat ce nu am fost visată.
Am găsit ce nu fusesem căutată.
Am învățat mult și bine, puțin din toate; să-ntorc sărutul, să
mângâi răni, să alin tristeți, să plâng suferințe.
Și am mai învățat să mă agâț de gâtul tău ca un copil speriat
de restul lumii.
Am învățat că eram înfrântă, că dragostea mea e prea
modestă și insipidă ca să te facă să rămâi!“

Ufff! Am nădușit deja de atâtea emoții. Îți vine să crezi că-mi

luam practic rămas bun de la viață și aruncam cu atâta obidă
blestemul de a nu mai iubi vreodată asupră-mi?
Să nu te gândești că scrierea asta a fost urmată de vreo
tentativă de suicid!
Nu, draga mea amică. Doar ți-am mai spus că am țeasta tare,
așa ca Man of steel.
În plus, eram dispusă să trăiesc cu demnitate câte zile îmi erau
date, și fără iubire.
Ce voiam eu de fapt să-ți transmit pe această cale?
E perfect normal să atingi saturația și exasperarea puțin după
primii douăzeci de ani.
Nu te panica, ci inspiră adânc!
Inspiră, expiră! Așa.
E cât se poate de firesc să ți se umezească ochișorii în timp ce
exersezi metoda asta.
Și mai știi de la ce ți se trag toate necazurile?
Amorul nu e o știință exactă, pe care o studiezi tu cu atâta sârg
la facultă, din care să-ți dai licența, ca s-o pui în practică mai

91
târziu la un loc de muncă, care nu prea are legătură cu studiile
tale.
Cam de câte ori ți-ai propus s-o ignori și să te concentrezi pe
cariera ta profesională, să pui burta pe carte?
Baiul e că nu poți defini cu exactitate iubirea asta.
Ți-e clar ce simți față de părinți, frați, eventual alți membri ai
familiei (Gogu motanul, sau Gigi maidanezul).
E un sentiment necondiționat cică.
Nu trebuie să cucerești, nici să te lași cucerit, ci doar să accepți
că așa a fost să fie, să simți.
Iubirea ta față de un bărbat – o persoană străină de tot ceea ce
cunoști, cere demonstrații, dovezi și multă cunoaștere.
Din când în când și sex, e adevărat! Are și el rostul lui în
reglarea tensiunii arteriale și-n eliminarea toxinelor din
sânge.
Toate bune și frumoase în teoria asta, nu?
Nu te mai iau atâta la întrebări, dar pun pariu că ți-ai dori să
afli câte ceva despre felul, în care gândește muza amorului tău.
Ați fi fost voi prieteni, amici, colegi de același calibru până
acum.
De aici încolo se separă boabele negre de cele albe.
De îndată ce gurile voastre s-au țuguiat și s-au unit într-un
sărut, tânărul năvalnic te vede într-o altă lumină.
L-ai făcut să simtă și altceva. Și-a dorit să te sărute de mai
multă vreme, însă nu a avut curaj. Buzele tale se mișcau în
continuu articulând cuvinte, pe care el nu le putea auzi. Îl
frustra deja sărutul tău pe obraz.
Odată sărutat, el nu va întârzia să-ți răspundă, cât poate el de
profund, de pasional.

92
Fiecare fibră din trupul tău va tresălta electrizată. Vei închide
ochii și vei simți cum te cuprinde amețeala și căldura. Gura lui
este acolo tocmai ca tu să-ți pierzi echilibrul, dar nu și capul.
Mai vrei, vrei mai mult? Pe riscul tău.
El se va conforma ușor și cu plăcere. Te va strânge la piept și-ți
va pătrunde gura cu mușchiul jucăuș al cavității lui lăsându-te
aproape fără suflare.
Știe să sărute tipu´, așa-i? Oare ce mai știe să facă?
Ar trebui să uiți repede întrebarea asta.
Nu te conduce nicăieri, decât în pat și-ntr-un maraton sexual
de vreo 3 zile și 3 nopți, atât cât durează orice minune în
basme.
În orice caz, din clipa asta de beatitudine totală, el nu se va
lăsa până nu te va aduce în patul lui.
Oricât de mult ai tărăgăna tu momentul!
Mai e nevoie să știi că nu-i mai poți fi amică.
Cum așa?
Pentru că tocmai ce te-ai transformat în prada lui preferată,
de aia. Tipu´ și-a pus deja săgețile-n tolbă și a pornit la
vânătoare, chiar ești oarbă?
Să nu te aștepți să te încurajez ca pe Forrest Gump!
Run girl, run!
Tu nu prea îți mai simți genunchii. Mai ales când trupurile
voastre își pliază formele, una peste cealaltă.
Un sistem limbic al naibii de exact înregistrează pulsul,
temperatura, mirosul și gustul tipului cât ai clipi.
Ca simplul joc, care a plecat de la un biet sărut să fie tot mai
agonizant, piticii din creier, care apasă pe butoanele rațiunii
se-mbată de necaz și adorm leșinați pe unde apucă.

93
Chakra amigdalei se strecoară ca o otravă lichefiată în
sistemul tău nervos, ca un șarpe constrictor, care-ți sugrumă
voința.
Nu ești decât un ghem de impulsivitate instinctuală acum.
Ai vrea ceva, dar nu știi exact ce.
Să se oprească sărutul?
Să-nceteze să-ți frământe ușor spatele și gâtul cu vârful
degetelor?
Damn it, girl! De unde știe el ce-ți place ție? Nici măcar tu nu
știai că spatele e una dintre erogenitățile tale.
Te lupți din răsputeri să ignori sunetele alea surde și bizare,
care-ți ies din esofag.
Sau vin de la el? Seamănă puțin cu cele ale gurmanzilor: yum
yum yum (iam iam iam pe românește).
Să zicem că vreo câțiva pitici – tehnicieni de regie își revin din
mahmureală și te ajută să-ți aduni puterile și să pui capăt
momentului, care, dus până la capăt, v-ar lăsa despuiați în
plină stradă.
Cine ar fi crezut că pofta vine mâncând?
Vezi! Aici voiam să ajung, când îți spuneam despre boabele
negre și cele albe. Tot ceea ce ai experimentat prin acel sărut
delicios ține de felul exclusiv, în care vede tânărul cam toate
aspectele relațiilor lui cu femeile.
Eh, hai nu fii răutăcioasă și dă-i tipului o bilă albă!
Te-a făcut să te desprinzi de pe sol ca protagonista din
Exorcistul!
No prob. El are puterea să-ți provoace astfel de implozii,
precum Sburătorul lui Eliade. Atât de mult și de des, până se
va asigura că îi aparții, trupul și încrederea ta în speță.
Aha. Tu vrei mai multe de la el să-nțeleg?
94
Regret să-ți spun, că 99 % din poveștile astea tratează un
laitmotiv identic. Se numește Never Gonna Get It.
Cum ce e cu ultimul procent? Nu ne interesează pe noi și nici pe
ei de noi, pentru că e gay, bi, transexual, travesti, etc.
Vrei sufletul lui? Pe tipsie, așa cum râvnea mama vitregă după
inima Albei ca Zăpada? Pentru că el așa va vedea situația și
obsesia ta bolnavă de a-i controla ego-ul. Ce-l îngrozește mai
tare e că ție ți se pare normal și crezi că ți se mai și cuvine.
Bineee! Să nu-mi spui că nu te-am pus în gardă, my red
scented rose.
Oricum ai proceda în continuare, contracronometrul pasiunii
pure și a dorințelor carnale se va defecta de la o lună la alta
dând să se blocheze în dreptul unui număr de zile și nopți.
Nu-i nimic.
Tu ești optimistă și verde precum mugurii primăverii.
Găsești tic-tac o soluție și înlocuiești scula stricată cu o
clepsidră. În felul ăsta o poți întoarce din nou și din nou.
Prea multe metafore...Chiar vrei să știi?
Degeaba ți-aș spune, pentru că nu vrei să mă crezi.
Sunt sigură că mi-ai închide gura vorbindu-mi despre relația
ta nemaipomenit de drăgăstoasă și de durată.
Nu vreau să-mi bag nasul unde nu-mi fierbe oala, dar aș vrea
să mă lămurești cum stă treaba asta cu schimbarea peste
noapte?
Și de ce săruturile alea, care te lăsau fără aer tremurând ca
varga de la început s-au scurtat tot mai mult și acum seamănă
cu niște pupici uscați și rapizi?
Și de ce nu te mai ciupe mă rog de popoul ăla obraznic și sexi
absolut întâmplător? De ce a renunțat complet la propoziția,
care începe cu „Cât de mult mă-nnebunești când și cu...“
95
Nu cumva ai observat și tu că nu prea mai simte nevoia să-ți
spună ce anume îi place la tine?
S-ar repeta și ar părea debil în fața ta, nu? Tot spunându-ți cât
de frumoasă te găsește și cât de mult îi lipsești atunci când nu
sunteți împreună, că-i răscolești trupul și că te dorește la fel de
tare ca prima dată.
Yeah, right!
Încurajează-l! Nu sta ca o momâie acolo!
Cea dintâi flacără, care a scânteiat între voi doi poate fi
oricând reaprinsă.
De data asta tre`să torni gaz!
Nu prea mai ai chef? De ce? Ai cam obosit să pitrocești zeama
acră-n butoaie?
Acum a venit momentul lui Gump.
Fugi cât te țin picioarele, fato!
Puteți rămâne prieteni, dacă asta ți-ar ține de cald.
Nu mai poți fugi?
Ah, nu-mi spune că te-ai căsătorit cu tipu´?
No shit, girl? Până când moartea vă va despărți.
Se mâțâie cineva-n fundal, sau mi se pare mie? Vezi că te trage
ceva de fustă!
Cum de nu mi-am dat seama? Aoleu, ești mămică!
Eh, lasă atunci.
Nu-ți pot garanta, dar e posibil ca lui să-i treacă ciuda pe
afecțiunea exclusivă, pe care le-o acorzi ălora mici. Poate când
vor fi destul de maturi și capabili să plece de lângă tine.
De când i-ai născut nu mai știi decât să le fi lor mumă și lui
ciumă!

96
Nu ai voie să te vezi o cauză pierdută în situația de față.
Speranța moare ultima.
Ai timp să te gândești la îndemnul meu imperativ, până când
ai mici se fac mari, termină faculta, se căsătoresc și-ți așază
nepoțeii în poală!
Desigur, ca să-ți ridici moralul în mod regulat îți spui că
ghinionul tău poate fi fericirea alteia.
O scorpie, așa sunt eu, zici?
Scumpa mea, n-aș putea să nu-ți dau dreptate.
Am fost și eu cândva o prințesă altruistă și plină de sentimente
nobile. Ți-am arătat necrologul celor 22 de ani, sau ce?
Uneori nu mai avem prea mult de ales. Ne adâncim mai
departe în continuitate și constanță și ne spunem că așa e să
fie. Că nu suntem singurele.
Toată lumea urmează aceleași eșaloane pe parcursul vieții.
Se mai spune că există un timp pentru toate aceste momente
cruciale, înscrise în particulele celulare, în ADN-ul nostru.
Nu te-ai căsătorit încă?
Nu ai d-ăia mici?
Nu te grăbi!
Bate pasul pe loc soldățește ca la paradă. Sau fierul, cât e cald.
Extinde spațiul și timpul!
Dăruiește-ți atenție și mai multă răbdare!
Căsnicia nu e o realizare, decât atunci când ești pregătită s-o
cotești pe altă stradă, cu sens unic, de obicei.
Altfel, căsnicia e o capcană de prins tigri bengalezi!
E dureros să-mi aud prietena vorbindu-mi despre propriile ei
reproșuri și regrete târzii, cum că ar fi fost mai bine să mai
aștepte și să se fi bucurat de propria ei ființă și de singurătate.
97
Mi se rupe inima când o privesc cum lăcrimează cu bărbia
tremurândă.
Nu e rău să stai de vorbă cu sinele tău și să te întrebi, dacă-ți
dorești cu adevărat un lucru, sau altul.
E dreptul tău de necontestat, draga mea.
Și mai dă-l dracului de destin!
Încetează să crezi în asemenea prostii!
Fericirea și seninătatea nu fac parte din destinul nimănui
(urăsc porcăria aia de Miorița).
Iar destinul ăsta, atât de popular pe buzele tuturor, celor care
se cred victime fără voie, e cam puținel în varietate, ai
observat?
Există numai destine nefericite. Reușești să urci scara socială
și să capeți statut și ceva bani, mulți vor spune că ai fost
predestinat.
Nici dracu nu-ți va recunoaște meritele!
Oamenii se nasc așa triști.
Nu-i mai supăra și tu cu propovăduiri despre farmecul vieții și
frumusețile miraculoase, care-i înconjoară și care li se prind
de nădragi ca niște scăimani sălbatici.
Nefericirea e deja ocultă!
Nu prea știe nimeni unde ar găsi-o pe surioara ei pozitivă, dar
toți știu cu precizie unde se ascunde cealaltă.
Cum unde? Pretutindeni, în orice direcție alegi să privești.
Ah, îi vezi tot pe ăia, nefericiții sorții așezați unul peste altul ca
fânu-n claie?
Ia nu te mai uita la ei, ci la orice altceva!
Now u know what i´m talkin´about?

98
Tu nu te-ai născut ca să mulțumești lumea, ori s-o lecuiești de
pesimism și alte pandemii.
Tu te-ai născut ca să-ți găsești propria fericire, ca mai apoi să
fii recunoscătoare vieții.
E cadoul cel mai extravagant de la providență, sau, dacă vrei,
de la Moș Crăciun.
Nimeni și nimic nu e predestinat să-ți reteze aripile, să te
îngenuncheze, ori să-ți batjocorească sentimentele și tot ceea
ce te compune.
Când îți spuneam asta, mi-a trecut prin gând acțiunea din
Terminator. Chiar am o minte bolnavă, așa-i?
Așadar, asta la vista, baby!
p.s Totul este efemer, ireversibil ca și timpul și încă ceva.
Previzibil.
Asta era.
Ceea ce ține de controlul și puterile tale, nu.
Amuză-te când unul dintre iubiții tăi, cărora le puteai naște
plozi și spăla șosete ani de-a rândul, îți va striga printre dinți
cu buzele umflate, aruncându-ți căutătura aia de animal rănit.
- U´re a control freak!
- N-ai inimă, scorpia naibii!
Parcă-l știi deja pe loser-ul ăsta de undeva?!
Hai să luăm o gură de aer, că mi-au înțepenit spinările! Ia-l și
pe Gigi, dacă vrei!
De abia așteaptă, uite cum dă din coadă!

SEXUL BATĂ-L VINA

99
Nu-mi vine să cred că sexul e startul tuturor problemelor
sufletești.
Pare absurd enunțul ăsta. Nu și când ai ajuns la vârsta mea.
Crede-mă pe cuvânt!
Am încercat să găsesc tot felul de motive, să fac uz de orice altă
justificare. Dar nu și nu și gata.
Cum o dai, cum n-o dai, răspunsul ăsta te scuipă direct între
ochi.
De ce a fost așa mare nevoie ca specia umană să fie musai
specia superioară din tot regnul animal?
Am priceput categoric cum stă treaba cu organele de
reproducere.
Dar rațiunea? Cum e cu rațiunea asta, care a scornit
sentimente extrasenzoriale?
Să luăm de pildă androginul, despre care am auzit toți și la
care visăm, chiar dacă-n termenii dicționarului e doar o
plantă dotată cu androceu și gineceu, adică o hermafrodită?
De ce tânjim noi după ființa aia unitară, care ar trăi în două
corpuri în cazul nostru?
Și cum naiba reușim să realizăm acest lucru?
Nu ne era mai ușor să creștem pui sănătoși și dolofani ca
gorilele?
Un tânăr păstor s-a repezit să dezgroape manuscrisele de la
Marea Moartă și să ne dea cu ele-n cap.
Nu ca să ne deștepte, ci ca să ne tâmpească mai tare!
Așa a fost să fie, acum și-n vecii vecilor. Amin!
Tu înțelegi ceva din asta?

100
Eu pricep că prejudecata asta generală cu iz de rău augur
interzice chirurgia plastică și toată explozia evolutivă a
omenirii.
Căsăpește toate geniile, inventatorii, filosofii și samaritenii în
cel mai sângeros măcel. Nu că n-ar fi făcut-o deja.
Cam așa cum procedează pescarii japonezi cu bancurile de
delfini și puiuții lor!
Sau cu puii de focă de prin Rwanda, Iran, sau Coreea
masacrați cu bâtele, că deh, sunt buni de pantofi și alte
accesorii!
Prejudecata asta idioată demolează orice descoperire și
inovație, până la antibiotice, avion și automatul de espresso.
Prejudecata asta constipată servește unei părți din populația
globului.
E vorba iarăși de mielușeii Domnului, da.
Analiza demografică curentă și foarte actualizată de pe orice
site de statistici demonstrează contrariul superstiției populare
că-n lume se nasc mai multe femei decât bărbați.
Uite că numărul rămâne egal. Suntem aproximativ 4 miliarde
de dame și tot atât din sexul tare (mai mult tare de cap).
Acum încearcă să-ți imaginezi că numărul ăsta se echilibrează
mereu, în condițiile, în care un om moare de bătrânețe, sau în
chinuri groaznice la fiecare 6 secunde și că-n fiecare minut se
nasc în jur de 258 de copii în lume, expulzați prin vagin, sau
prin cezariană.
Nu e asta o minune?
Și nu a fost să fie așa, ca să vezi!
Cel puțin Cartea Cărților nu excelează în statistici matematice
despre populația vremii, ci pare mai degrabă interesată să
numere capetele de vite, oi, măgari și capre din ogrăzile
gospodarilor, ca să calculeze repejor a câta cotă-parte îi revine
101
zeului sub formă de ofrande plăcut mirositoare. Tot Cartea
Cărților ne bagă pe gât pastila amară a raselor umane (doar
3), care s-ar fi scindat dintr-un albinos, nevastă-sa și plozii săi
salvați de la un mare potop prin selecția zeilor.
N-a avut nimeni timp să dea cu subsemnatul acolo și absolut
nici un chef să fi scris câteva tratate științifice, măcar despre
minunile mecanismului nostru biologic și despre cât de des să
ne spălăm mâinile.
Lasă să-și bată alții capul cu banalitățile astea, secol după
secol după secol!
Și când te gândești că-n urmă cu nici 150 de ani, te linșa
bubatul, sau febra! Se mai înregistrează și acum cazuri de
holeră și ciumă.
Plecând dintr-un trecut îndepărtat, nu foarte îndepărtat, apa
era prea udă ca să ne spele păcatele și evident respirația
noastră era prea duhnită ca să avem dreptul la cuvânt.
Ca să ne taie greața, din toată gloata asta bălăcărită reținem
numai că am fi descins cândva.
Și totuși, parcă ne-am fi mulțumit oricând cu o trusă cosmetică
de călătorie, niște țoale mai acătării și bineînțeles multă, multă
apă și săpun.
Râdem, glumim și ne scoatem repede din minte existența unei
astfel de lumi de-a dreptul împuțite și retarde.
Cum să nu-ți vină să-i spargi troaca păstorului ăluia?
Eram și așa destul de oligofreni și mocofani, și fără alte
canoane aprobate de preoțime.
Îți mai arde să vorbim despre sex acum?
Hai s-o luăm pe ocolite cu șiretenia, care ne caracterizează ca
pe așa-zisele vrăjitoare din Salem.
Nu am de gând să-ți spuzesc mintea cu date despre boli virale
cu transmitere sexuală.
102
Nici să te inițiez în utilizarea corectă a diafragmei, sau a altor
mijloace de contracepție. Ai avut deja toate aceste informații la
dispoziție, ținând cont că tu ai crescut cu smartphone-ul și
smartpad-ul pe pat.
Mie mi-a luat ceva timp și efort să-mi mai clătesc ochii prin
rubricile Cosmopolitanului, să-mi mai dau cu presupusul între
prietene și nu în ultimul rând, să sper cu toată puterea că n-o
voi păți.
Tinerii se lăsau greu convinși să dea banii pe căciulițe.
Se plângeau că n-ar simți plăcerea așa cum trebuie!
Ce era să faci? Să-i trimiți după analize?
Metoda calendarului te salva de sarcini nedorite.
Nu întotdeauna. Glumesc și-nghit în sec în același timp.
Cât despre contactarea unei infecții, puteai doar să te rogi. Sau
să verifici superficial sursa.
Era acum vreo 20 de ani, ce credeai?
Însă știi cum e chestia asta? Nu poți să ai noroc și să scapi așa
de ușor din ambele belele. Glumesc iarăși și-nghit în sec. Parcă
m-ar strânge cravata, ori gulerul scrobit al cămășii, cu toate
că nu port așa ceva.
Îmi permit să spun că-n tinerețea mea funcționa dictonul
neaoș „Vrei să gighi-gighi, o faci pe propria ta răspundere“.
Testele de paternitate nu intraseră încă-n vogă. Erau
costisitoare și asigurările medicale nu suportau costurile.
De fapt asigurările au rămas ca și atunci; nu plătesc nimic
pentru nimeni!
În plus, junele atrăgător și plin de sex-appeal nu era dispus să-
și asume absolut nici o responsabilitate, sau vină.

103
Ceva, ceva se petrecea în căpușorul lui, pentru că odată ce-l
bucurai cu vestea stelei de la răsărit prorocitoare de nașteri,
nu mai voia să aibă nimic de-a face cu tine!
Nu te mai cunoștea deloc!
Nici măcar nu-și mai amintea când și cum ar fi ajuns trupurile
voastre atât de apropiate!
Nu, draga mea, nu toți tinerii sunt așa. Ai dreptate.
Mai sunt și cei, care-ți cer să scapi de problemă. Asap!
Puțini mai sunt și cei generoși și ușor sensibili, care te întreabă
cât costă o întrerupere de sarcină d-asta. Tot din sensibilitate
se feresc să folosească termeni direcți ca avort, sau chiuretaj.
Lor însă nenea popa –hirotonisitul nu le-ar face nici în ruptul
capului o săpuneală despre cât de mândru de odraslele sale
pline de sămânță ar fi zeul creator.
Femeia a greșit când l-a ispitit pe bietul fecior.
Ea să plătească!
Când va găsi cheful și satisfacția de a deveni tată, va da el o
comandă pe loc, așa cum ai cere cartofi prăjiți și aripioare
picante la KFC și va avea atâția, câți copii îi trebuie.
Dar chiar acum, nu are nevoie de al tău!
E al tău. Ai auzit bine, chiar dacă ai urechile de două ori mai
mici decât ale lui.
Imaginează-ți că discuția asta, care se vrea serioasă și
decisivă ai fi avut-o pe când ați ieșit la un suc în oraș.
El a cam terminat ce a avut de spus și-și întoarce capul ușor
indispus spre vitrina barului.
Trebuie să-l înțelegi că l-ai dezamăgit rău.
S-a rupt ceva în el, între voi!
Tu și trompele tale uterine sunteți din calea afară.
104
La asta nu s-ar fi așteptat, chiar dacă nu i-a trecut prin cap să
te protejeze.
Lui nu-i place sexul protejat, doar ți-a mai spus, ce dracu!
N-are de-a face cu atracția și afecțiunea, pe care ți-o poartă nu
se știe cât de acum încolo.
Tu? Tu nu mai dormi de vreo săptămână, arăți deplorabil și
mai ai și expresia aia imploratoare în privire de „Iartă-mă tot
tu pe mine!“
Îți frângi degetele în pumni și-nghiți în sec fixând blatul mesei.
Ți-e groază să-i comunici scumpului tău iubit o parte din
chinurile, care te macină de zile întregi.
Și așa i-ai stricat ziua cu vestea ta!
Îl privești cum se joacă aiurea învârtind bricheta pe masă și-l
rogi în gând să-și ridice ochii frumoși către tine și să-ți arate
un pic de înțelegere și considerație acolo.
Habar n-ai că el ar fi ușchit-o și nu s-ar mai fi uitat în urmă.
Dacă nu l-ar fi ținut în loc omenia!
E tentat să te rănească mai rău de atât.
Îi face plăcere să te întrebe cât de sigură ești că e copilul lui.
I-au spus lui niște prieteni, foarte recent, că tu ești cam de uși
multe și că el nu poate ști pe unde umbli toată ziua.
După un așa exemplu, să-mi spui te rog, dacă-n tabloul ăsta ai
găsit vreun indiciu despre iubire?
Tânărul obișnuia să se culce cu tine de ceva vreme.
Degeaba ai așteptat tu etapa următoare a relației voastre
amoroase, pentru că el nu ți-a propus să vă mutați împreună.
Lui îi e bine așa. Nu mai ține el minte să-ți fi dat de înțeles că
relația voastră e una de conveniență, de prieteni cu beneficii și
cam atât.

105
Însă e treaba ta, dacă tu ai înțeles altceva.
Zâmbesc trist.
Ipostaza asta și altele similare din viața unei tinere perfect
normale ca tine îmi amintește de Iuda trădătorul.
Sau ar trebui să-ți mai repet că așa a fost să fie totul?
Nu te gândi că victima aia eram eu! Da de unde?!
Eu am trecut prin alte chatarsis-uri, mult mai complicate.
Poate îmi voi lua inima-n dinți și-ți voi spune odată.
Dă-mi voie să te înalț pe piedestalul femeii moderne, conștiente
și independente – femeia secolului actual.
Nu e nevoie de eroine, nici de statui. Discutăm metaforic.
Plecând de la metafora asta, lucrurile se vor simplifica, ălea
complicate odinioară.
Iubitul tău vrea să se joace cu jucărioara ta? Și tu vrei, firește.
Cu amândouă chiar!
Trimite-l țac-țac la prăvălie cât timp te vei face mai frumoasă
decât ești pentru el!
Nu vrea?
Nu-i nimic. Vei găsi un altul, care se conformează fără să dea
mărunt din buze.
În felul ăsta vei evita să-ți dai viața peste cap, toate
convingerile despre binele din oameni și puterea dragostei de a
trece peste mări și oceane, prin foc și prin pară. Căci e mult
mai probabil să aduci un suflețel pe lume, pe care-l vei crește
alături de mămica ta, sau de una singură, decât într-o familie
compusă din mamă, tată și multă afecțiune.
Mai sfâșietor de atât ar fi să-l dai spre adopție și să trăiești cu
inima strânsă câte zile ai mai avea!
Sexul trebuie să fie un act consimțit și responsabil până la
capăt.
106
Cu atât mai mult, dacă nu e garnisit de simțiri mutuale.
Bărbații nu prea fac o diferență între planul fizic și cel moral.
Oricât de matură și responsabilă ești tu la vârsta asta, tânărul
tău iubit nu se grăbește să crească, sau în fine, nu acolo unde
trebuie. Înțelegi tu ce vreau să spun.
E vorba de bostanul, care nu stă la soare destul, bine?
Bun. Măcar am stabilit ceva până acum.
Ne-am luat măsurile de protecție ca să ne știm cât de cât în
siguranță.
Acum let the games begin!
Pune-ți costumul ăla din latex, lenjeria aia deochiată din satin,
cămășuța de noapte din mătase, compleul ăla negru, sau roșu
cu jartiere, dar ai grijă!
Să nu cumva să-ți aștepți iubitul tolănită în pat doar în
costumul Evei!
Îi oferi o priveliște prea explicită.
Ești prea directă și nerăbdătoare. S-ar putea să-l inhibi și să fii
tot tu cea dezamăgită.
Nu, nu te va refuza! De asta să nu-ți faci griji.
Tinerii nu refuză absolut nimic, din ceea ce li se oferă gratis.
Niciodată!
Însă văzându-ți goliciunea, va sări peste cam toate forplay-
urile. Nu face decât să se adapteze din mers. Până când te vei
trezi tu, el e deja adormit senin ca un prunc la pieptul tău.
Sau direct pe tine!
Plecând de la teoria unicității individuale pe plan spiritual,
dincolo de cortinele iatacului există câteva comportamente
sexuale. Nu sunt neapărat dependente de personalitatea celui,
care le practică ortodox, precum pomenile cu țuică și colaci în
ajunul sărbătorilor iudeo-creștine.
107
Cu toate astea nu poți să nu observi o oarecare similitudine
între iubitul tău, îmbrăcat și gol.
M-aș bucura să colaborezi cu mine în situația asta și să mă
atenționezi, dacă am omis vreunul neintenționat, ok?
Fără două puncte și fără ghilimele îți introduc vedetele în
scenă.
Cum care scenă? Aia de la Moulin Rouge.
Peter Pan – ce poate fi mai asexuat? Îți va lua multă, multă
răbdare să-l convingi că e cât se poate de firesc să scape de
costumul lui verde (poate păstra pana de la pălărie, nu te
deranjează). El e un platonic convins, fără să știe cine a fost
Platon. Sau mai bine lasă!
Businessman-ul cu termen limită – pragmatic, grăbit și mereu
în mișcare. Ar fi bine să-l ajuți să scape de unele articole de
îmbrăcăminte mai mulate. N-are vreme, deoarece trebuie să
prindă expresul de Buftea următor. Nu-l vei scăpa de stresul
ăsta perpetuu, indiferent de metodele și tenacitatea ta!
Le Chocolatier – se va asigura că ți-a transmis rețeta lui
secretă și exactă de la bun început. Acum că știi ce-i place și ce-
i displace, să nu cumva să-ncerci ceva inedit, sau altceva! Te
va atenționa mustrându-te aspru, în timp ce te lovește peste
degete cu făcălețul! Are puterea și metodele unui dascăl
comunist, ține minte!
Victima sau Ostatecul – ți se va supune și-ți va face jocul. Dar
nu pentru că și el și-ar dori aceleași lucruri! Nu va putea ține
multă vreme în el chinurile, la care-l supui. Dacă o face, e
numai ca să te vadă pe tine mulțumită!
Iacul de preerie – se vrea de obicei spontan și plin de fantezie.
El te vrea acolo și atunci, sau aici și acum! Nu se poate? În
cazul ăsta vei avea cam multișor de așteptat după ocazia
următoare. Trebuie să fie musai spontană. Așa că mai bine-l
lași să alerge pe alte pășuni fluturându-și coama deasă-n vânt.

108
Oricât de întinsă e pășunea ta și oricât de grasă e iarba! Nu
ești dom´le spontană, ce nu pricepi?
Sleepy head – nu are chef azi. I se trage de la vreo
mahmureală mai veche, de la ultima voastră ceartă poate. Va
trece o vreme până se va considera vindecat pe deplin. Îți va
spune el, stai liniștită. Chiar nu trebuie să faci absolut nimic!
Bungee – jumper-ul – plonjează în gol cu ochii strânși. Lasă
omu´în pace! Se concentrează. Cum la ce? La plăcerea lui
exclusivă și fulgerătoare. Înțelege că trebuie să-și stăpânească
adrenalina!
Ventrilocul – nu vei știi când e el și când e păpușa lui din lemn
și sfori. El se identifică cu aceasta. Îi place să mimeze, să imite
gesturi și mișcări, să-și transfigureze glasul. E foarte complex
tipu´ în superficialitatea lui.
Detonatorul – îi place acțiunea intensă și de scurt metraj. Va
căuta să se scape de muniție cât mai repede. Căci el este un
veritabil fan al lui Terminator. Nu se poate abține și basta!
Sugadaddy – e extrem de generos și recunoscător pentru
favorurile tale sexuale. Nu-ți bate capul prea tare! E de ajuns
să-i arăți că-l vrei și bineînțeles că te vei angaja să faci toată
treaba. Iubitul tău te va recompensa însutit la scurtă vreme cu
bunurile materiale, de care dispune. Credeai că-n pat?
Rătăcitorul – e puțin confuz și dezorientat tot timpul. Nu știe
ce simte, cum să simtă și dacă simte ceva până la urmă. Are
nevoie de ghidaj și multă încurajare. Într-un limbaj mai
simplu și-o cam pierde prin cearșafuri.
Enterologul – se dă-n vânt după vechile practici egiptene. Să
zicem că e dispus să-ți sondeze toate orificiile. Se va folosi și de
minicameră, și de endoscop. Va trebui să-i faci pe plac și să-
nghiți capsulele pe stomacul gol! Nu-i-o lua și tu în nume de
rău acum! Tipu´vrea musai să-ți reactualizeze analizele.

109
Habar-n-am – amatorul etern. Spiritul lui vrea, dar carnea e
prea slabă. E o vorbă, nu am inventat-o eu! Mai bine rămâne
așa cum a fost și până acum. E nevoie de prea mult efort și
participare în jocul ăsta!
Houdini – are trucurile lui, un adevărat magician. Chiar dacă
se va întâmpla mai des să se transforme într-un clovn abțiguit
de prea mult punch pe la petrecerile copiilor! Deține metode și
multe șiretlicuri. Așa că fă-i loc în pat trusei cu maimuțe,
iepuri urecheați și porumbei albi! Nici nu știi când și cum te-a
adus în culmea plăcerii!
The Whisperer – talk to me dirty, pleassse! Dap, se dă- vânt
serios după limbajul verde și nu acceptă puditatea ta absurdă.
În pat vei fi chemată și tratată așa cum simte el. Și el simte
doar că se refulează de tot oful femeilor dinaintea ta! Ce, nu-ți
place, bitch? U dirty, filthy slut? Replică-i repede, până nu se
răcește pasiunea.
- Motherfucker!
Gurmandul – un soi de gastronom în dormitorul vostru.
Cioflăie, roade, soarbe, mestecă cu gura deschisă. Va apărea
zâmbăreț cu scobitoarea între dinți. Te devorează ca pe o
savarină însiropată. Te va sorbi ca pe ciorbița aia rădăuțeană,
pe care i-o gătește mămica. Nu vrei să te mănânce? Atunci ai
grijă să pregătești pe noptieră un platou cu prăjituri și
ciocolată. Eh, n-ar strica și ceva proteine, niște pulpițe
marinate, ce zici?
El macho – tu ești ultimul lucru, la care-și aruncă ochii-n
dormitor. Are nevoie urgentă de o oglindă generoasă pe tavan,
deasupra patului. Cum pentru ce? Să-și admire trupul, mușchii
contractați, cubulețele de pe burtică, liniile suple ale trapezului
de pe trunchi și spate, în timp ce-și laudă-n gând
performanțele cuculețului său frumos și perfect drept!
- Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din țară?

110
The Moaner – simte că trebuie să geamă mai tare decât
partenera sa. E o tactică de stăpânire a plăcerilor induse
năvală de trupul ei. Nu contează că tu ai cam încetat demult să
mai scoți vreun sunet surd de plăcere. Ai ocazia să-l ajungi din
urmă oricând.
Gureșul – vorbește, ce Dumnezeu! Nu mai sta așa mută! Exact
acum ți-ai găsit, când faceți dragoste! Trebuie să-i comunici
clar ce simți și cum simți când el execută o mișcare, o atingere,
o chestie. Nu-ți pierde capul! Nu ai voie să te abandonezi
senzațiilor. Suntem oameni maturi și raționali, ce naiba! Așa
că cel mai bine e să te sustragi din toiul acțiunii frumos așa pe
marginea ta de pat și să dezbați de la cap la coadă scena
anterioară. Altfel, el chiar nu știe cum să te satisfacă!
Mister Domina – el conduce tot angrenajul. El e șeful, el capo
del tutti capi! Iar tu ești în cel mai fericit caz subordonatul
ascultător, mâna lui dreaptă, sluga credincioasă. Nu e de
acord cu nimic din ce-i propui, ce-i ceri, ce vrei tu. Și dacă va
apleca puțin urechea la doleanțele tale, o va face după criteriile
și termenii stabiliți de el. Să nu faci prostia să-i reproșezi ceva!
Știe el mai bine ce-ți place ție! Taci și-ntinde-te!
Fetișistul – va ajunge și-n pat la tine, în cele din urmă. Între
timp se asigură că a amușinat teritoriul corespunzător,
ciorapii, lenjeria, pantofii și guma de la chiloții tăi!E supus și
umil, pentru că se teme tot timpul de castrare! De fapt, mai
bine o face de unul singur. Ce-i sigur, e sigur! Chiar dacă nu-i
miroși a pericol.
Nu am idee ce impresie ți-a făcut tema abordată mai sus.
Măcar te-a amuzat puțin, așa-i?
Vreau să fii sinceră cu mine și să recunoști că ai întâlnit deja
bărbați și comportamente asemănătoare-n intimitate.
Rămâne între noi, căci eu voi fi tăcută ca pământul. Așa sunt
eu, foarte discretă de fel.

111
Asta s-ar deduce după înțelegerea gurilor largi c-aș fi
secretoasă, ipohondră și vindicativă.
Nu-i nimic. Important e ce crezi tu despre mine și cum mă vezi.
Am uitat dinadins să adaug exploratorii în lista amanților
celebri.
Glumeam, nu am uitat! Cum să-i uit pe aceștia?
Mai ales că sunt mereu decimați de turmele celorlalți, asupriți
și ironizați că n-ar fi bărbați cu adevărat!
Despre ei vom vorbi mai pe îndelete.
Pentru că merită premiul întâi cu coroniță și o excursie de
două persoane la Veneția!
Ce, ai pus mâna deja pe unul de ăsta, serios? Atunci iubește-l
fato, așa cum îți dorești să fii răsplătită cu iubirea lui!
Exploratorul e la fel de profund și complex, grijuliu și visător,
protector și puternic, optimist și plin de resurse intelectuale,
exact așa cum îl descrie numele binemeritat.
El pornește de obicei în explorări de durată, în care-și acordă
șansa să cunoască cât mai mulți oameni, să admire, să critice,
să lege punți, să simtă climatul și să contempleze peisajele.
Căci impresiile pribegiilor sale nu se construiesc în secunde, ci-
n nopți și zile din viața sa aflată la începuturi.
E conștient că e tânăr, prea tânăr și mai are atât de multe de
învățat. Așa că nu se va arunca cu capul înainte, nu va face
promisiuni, pe care nu ar fi capabil să le ducă la îndeplinire.
Și evident, se va strădui să nu frângă inima vreunei femei cu
poezii ieftine, buchete de flori ofilite și bilete reduse la un
concert rock.
Înainte de toate, exploratorul are nevoie să se cunoască pe sine
și mai apoi să găsească puterea să-și accepte calitățile odată
cu defectele.

112
Această specie rarisimă de bărbat are nevoie să învețe să-și
controleze impulsivitățile, instinctele lui de vânător preistoric
și propriile exigențe.
Exploratorul aspiră spre pace și înțelepciune, iubire cosmică și
spre un deplin sincron cu tot ceea ce există în jurul său.
Tocmai pentru că tot ceea ce se află în preajma sa are o
valoare și un farmec, pe care alți oameni nu-l deslușesc de
obicei la suprafață.
Frumusețea, pe care o percepe el este completă, la fel ca
sculpturile detaliate ale lui Michelangelo.
Frumusețea este înrămată de suflet, spirit și templul fizic, care
le adăpostește.
Exploratorul găsește resursele și mijloacele, precum și
abordările necesare pentru a depăși cunoașterea superficială.
Este înzestrat cu intuiție, comprehensiune, sensibilitate și
putere, multă putere.
Se va distinge din bolul supei de zarzavaturi ca cea mai
aromată și viu colorată legumă, dacă vrei.
Eram prea serioase și am zis să-ți mai descrețesc puțin
fruntea!
Unde rămăsesem cu acest laureat al deținătorilor de falusuri?
Ah, da. Ar fi bine ca după atâtea merite și laude să ne
raportăm și la planul realității, aia de zi cu zi.
Nu este nevoie să prinzi un explorator ca pe licurici și să-l
păstrezi o vreme într-un borcan.
Va veni el de bună voie în viața ta, atunci când te caută prin
mulțimi.
Te va cuceri cu o senzualitate discretă inconfundabilă.
El nu dă de obicei nimic din casă.
În fața prietenilor se va reține să-și destăinuie viața amoroasă.
113
Nu va ține morțiș vreodată să se considere un amant
excepțional, care a avut grijă ca partenera sa să culmineze, la
fel de satisfăcută și împăcată.
Dacă e ceva greu de înțeles pentru acest exemplar ar fi să
priceapă de ce majoritatea bărbaților își doresc cât mai mult
sex cu cât mai multe femei și-n același timp nu sunt capabili
să-i ofere niciuneia un strop de fericire și împlinire.
Dar asta ar fi o discuție târzie, după ce te-ai instalat în mintea
și-n spiritul lui îndeajuns cât să-l cunoști deja și să nu-l înțelegi
greșit.
Bănuiesc că te-am făcut deja extrem de curioasă.
Eu zic, așa după mintea mea să-i dai o șansă tipului.
Pentru asta va trebui să aștepți și tu și-ntre timp să-ți
îmbogățești spiritul și palmaresul experiențelor de viață.
Nu! Nu asta voiam să spun. Nu neapărat să bagi tot ce prinzi
în pat, sau în aceeași oală la un moment dat, când te vei
deprima și-ți vei pierde credința că ar exista un asemenea
specimen alias bărbatul potrivit.
Mai sunt și dezavantaje și mici defecte.
Suntem oameni la urma urmei.
Umanitatea ne face incompleți și imperfecți.
Dezavantajul este că exploratorul are deja în jur de 35-39 de
ani și se pregătește să-mbrățișeze al doilea capitol din viață.
Așa că va trebui să-i cam dai zor!
Pentru asta nu va căuta o puștoaică de ocazie, ci o femeie în
sensul cuvântului.
Numai o femeie matură, trecută prin avalanșele vieții, fără
însă să-și piardă valoarea odată cu șansele la fericire.
Femeia asta e senină, jovială, tandră și împăcată cu ea însăși.
Știe să râdă cu poftă și cu tot chipul ca o școlăriță-n vacanță.
114
Știe să tacă, să asculte și să vorbească oportun.
E capabilă să-și gestioneze de una singură crizele emoționale și
de identitate.
E capabilă să mai iubească, să i se dăruiască unui bărbat,
după toate cele pățite în trecut.
Femeia asta iubește viața și se bucură de tot ce e mai frumos și
mai plăcut, așa cum poate ea.
Nu va căuta în bărbat o victimă a planurilor de răzbunare.
Nici ea nu se va victimiza în fața acestuia.
Te recunoști cumva peste vreo 15 ani? Mă bucur.
Să revenim la exploratorul nostru, care s-a pregătit pentru o
viață împreună cu tine.
Pe el l-au făcut matur și învățat propriile lui cercetări și trăiri
și nu vreo fostă nevastă, care l-ar fi lăsat în pragul casei și-n
izmene în urma unui partaj de divorț.
El e burlac. Pentru că te-a așteptat pe tine, de aia!
Fii sigură că va fi un tată excelent copiilor voștri, căci va găsi
timpul și răbdarea să se implice în educația și creșterea lor
alături de soția sa. Nu se va eschiva de la îndatoririle casnice,
care-i revin. Nu se va grăbi să-ți găsească vină din orice și să-
ți refuze dreptatea, atunci când ești îndreptățită.
Pentru soțul tău explorator, tu nu-ți vei pierde niciodată
șarmul și atractivitatea.
E bărbatul, care-și amintește exact ce anume l-a condus peste
stradă, acolo unde te aflai tu și mai târziu motivele, pentru
care-i ești alături.
Nu, nu va uita când e ziua ta de naștere, Sfântul Valentin și 8
Martie, fii sigură de asta!

115
Pentru că tu faci parte din ființa lui, așa ca o extensie
importantă, ca o proteză ortopedică, care reabilitează o
persoană cu infirmități.
Iarăși eram prea serioase, nu-i așa? Înțelegi tu ideea.
Fără tine nu ar fi întreg.
La brațul lui te vei simți femeie cam tot timpul, una nespus de
frumoasă și de mândră.
El nu-ți va răpi feminitatea și nu-ți va judeca slăbiciunea
pentru dulciuri, care te-a mai împlinit fizic de-a lungul
timpului.
Te va îngriji și te va proteja atunci când ești bolnavă, pentru
că se transpune situației și stării tale.
Exploratorul își respectă aleasa, pentru că a învățat să se
respecte pe sine.
Nu-i pasă dacă cineva s-a oprit în loc să-l privească în timp ce-
ți deschide portiera mașinii, sau îți trage scaunul ca să te așezi
într-un local.
Atunci când ți-e frig sau afară plouă, el îți va oferi haina lui. Și
umărul pe care să plângi încet, atunci când ești tristă.
Pe el îl interesează totul, fără însă a se declara vreun fanatic al
fotbalului, al semințelor de floarea-soarelui, sau al unei religii
anume.
Nu e homofob, nici rasist.
Exploratorul e gentil, tandru și recunoscător cu mămica sa,
sigur pe sine și relaxat cu tatăl său, ceea ce-l va face ușor de
simpatizat și acceptat în sânul familiei tale.
Să vorbim cum ar fi el în dormitorul conjugal? E simplu. Ca
muza din cântecul ăla al lui Etta James, care a zăpăcit toate
femeile.

116
Într-o manieră mai practică și mai puțin poetică, el e ca și
făcut pentru tine, dincolo de a-ți fi prieten apropiat și soț.
Se va deprinde repede cu toate amănuntele erotismului tău,
pentru că are deja o oarece experiență pe plan sexual.
Trupul femeii este ca un pian bine acordat. De îndată ce ai
învățat să cânți și știi pe ce clape să apeși, muzicalitatea îți va
delecta urechile.
Trupul tău vă aparține amândurora ca un lăcaș al plăcerilor
la unison.
La fel și al lui ție!
În dormitor nu va exista nicicând timp pierdut, grabă și
impersonal.
Veți face dragoste în ton cu sentimentele și cu modul, în care
comunicați unul cu celălalt; cu devotament, pasiune, încredere
și consecvență. Căci vă veți simți unul pe celălalt și veți ști să
vă satisfaceți reciproc.
Să zicem că sexualitatea ar fi ultima voastră grijă, chiar și
atunci când corpul își arată slăbiciunile degenerative.
Ta taaaa! Nu te țin, dacă vrei să pleci de la taifasul nostru și
să-l cauți.
Sper din toată inima să-l găsești în viața ta într-o bună zi.
Deocamdată ești prea tânără și neliniștită.
Te așteaptă un drum lung, plin de aventură și premiere.
Închei acest capitol în note muzicale, căci îmi bucur urechile cu
glasul de privighetoare al lui Celine, care cântă That´s the way
it is.
p.s Răspunsul e nu. Nu am ales un explorator, ci doar l-am
întâlnit în treacăt.
Era deja dat!

117
Ți-am spus doar că m-am căsătorit cu un siamez? Acum
suntem frați gemeni, care împart același ficat și aceleași
intestine!
Și ce? În rest, pauză-spriț...ăăă...asta, ne adaptăm încă
situației, care ne-a adus împreună. Asta voiam să zic.

DE CE ÎNȘALĂ?
De ce înșală bărbații? Din prostie.
Ei o cred inofensivă.
Și pentru că ei nu au de gând să dea așa ușor pasărea din
mâna pe aia din gard. Bărbatul, care se află de ceva vreme în
viața ta nu-ți va da drumul pentru un fleac ca ăsta.
Ați trăit destul împreună să-ți fi descoperit și alte calități,
abilități și uzanțe.
Pe tine te vrea cu adevărat!
Te vrea în casă, pe lângă cratiță, prin apropierea mașinii de
spălat, pe la joacă cu ăia mici și pe la servici.
Tu ești și vei rămâne de necontestat cea care-i va freca
spinările cu carmol atunci când l-a prins bronșita și guturaiul.
Tu ești și vei fi iubirea și totodată blestemul vieții sale.
Se așteaptă să-l ierți și să treceți la lucruri mai importante,
cum ar fi cina.
Dacă mai ai inimă-n tine!
Glumeam.
El nu se așteaptă ca tu să afli. Cât timp e secret-discret, nu-l
vor inunda remușcările. Nu se va întoarce din drum și se va
bucura de o metresă, care a văzut ceva la el, ceva, ce tu nu mai
ești în stare să vezi. Îi place să creadă că nu sunt alte avantaje
118
și servicii implicate în amanterie, ci doar că o altă femeie,
evident mai tânără și parcă și mai frumoasă decât erai tu, s-a
amorezat de el.
Îl face fericit fata, pricepi? El n-ar putea să-ți explice în
termeni simpli.
Când vei afla, absolut întâmplător, înarmează-te cu nervi de
oțel ca să asculți tristețile unei cloțe văduve!
Pentru că soțul tău, ăla tipic bărbat se va arunca și pe podea și
se va târî dintr-un capăt într-altul ca șarpele, dacă e nevoie să
pară cât mai credibil.
Ce să pară?
Că el pe tine te iubește și că până la urmă se întâmplă să nu fie
vina lui, ci a ușuraticei ălea tinere, care a tras de el și a reușit
să i-o și scoată din pantaloni.
De mai multe ori chiar!
S-ar putea să fi făcut mai mult sex cu amanta lui recentă de
vreo 2 ani decât cu tine în ultimii zece. Trădarea lui e cazuală,
lejeră și de calitate, precum o pereche de jeanși noi.
Și nu presupune prea multe obligații și angajamente!
Căci soțul tău e sătul de implicații și relații de durată, de ăstea
serioase.
El nu se mai simte tânăr lângă tine!
Mai bine spus, tu nu-l mai faci să se simtă june.
Ah, nici tu nu prea te mai simți tânără? Asta e treaba ta.
Ai îmbătrânit, anii au trecut, așa că nu da vina pe căsnicia
voastră, nici pe el!
Nu e el de vină că tu ai uitat să te mai îngrijești un pic, pentru
că ai avut grijă mereu de toți ceilalți.
Pune mâna și mai coafează-te, vopsește-ți părul sur și unghiile
tocite, fă ceva acolo!
119
Nu mai sta toată ziua în bucătărie, că doar mâncăm ca să
trăim, nu trăim ca să mâncăm!
Ai uitat să fii așa cum te plăcea el cândva, când i-ai sucit
mințile și l-ai determinat să te ia de nevastă.
Nu știi decât să-l critici și să-i scoți ochii, să-i pretinzi și să-i
ceri socoteală.
E sătul de discuțiile ălea prea complicate, pe durata cărora tu
dai din gură în continuu, așa de repede, încât el a pierdut
demult șirul ideilor tale.
Oricum erau reproșuri, un car de reproșuri adresate lui.
Ai vrea să-l recucerești?
Cam greu, căci nu-și va mai putea scoate din minte imaginea
ta matinală și vorbele, care i-au frânt inima.
Nu va putea trece cu vederea că te așezai pe budă cu o
naturalețe șocantă exact atunci când el își rădea barba.
Nici că a trebuit să scoți un om întreg, poate chiar doi sau trei
prin peștera aia, care odinioară era locul lui de joacă preferat.
E ceva cu complexul lui Oedip. A auzit el că toți bărbații pățesc
asta.
De când aveți copii, casă și credite de achitat, tu te-ai schimbat
complet.
Cauți acu-n carul cu fân mai tot timpul.
Ce mai vrei de la el?
Ți-a dăruit cei mai tineri ani, sufletul lui, niște copii frumoși și
sănătoși, un acoperiș deasupra capului și o grămadă de
electrocasnice profesionale de ziua ta.
Să zici mersi că nu uită să-ți cumpere un buchet de zambile de
8 martie! Ei, îi mai împrospătează memoria și muza lui tânără
și exuberantă în caz că uită.
Acum înțelegi de ce bărbații ne înșală, draga mea?
120
N-are de-a face cu instinctele lor vânătorești, nici cu nevoile
lor fiziologice. Scumpele lor soții s-au luat cu alte treburi și au
uitat pe parcurs să-și trăiască viața, nu numai să trăiască-n
viața soților lor.
Ne maturizăm prea repede și devenim autodidactice.
Emotivitatea noastră se preschimbă în niște dorințe, pe care
soții le găsesc greu de anticipat.
De ce nu putem și noi să fim ca și amanta, să-l solicităm doar
în pat și să ne mulțumim cu buchetul ăla de flori și niște bani
de cosmetice?
Te întrebai probabil de ce înșelăm noi?
Sunt tot atâtea răspunsuri câte frunze are un copac!
În primul rând ni se întâmplă să realizăm tardiv că ne-am
înșelat pe noi însene când ne-am ales o astfel de viață.
Atunci eram ferm convinse, pe alocuri îndoctrinate de legile
sociale nescrise că făceam alegerea corectă.
Mi-e cam greață să tot repet vorbele acelea cum că așa a fost
să fie, dar nu am de ales.
Ni se arată într-un târziu că nu mai suntem femei, ci mașinării
complexe, care funcționează la randament maxim. Că nu mai
suntem dezirabile și nicidecum pline de șarm și sensibilitate, ci
numai prompte și punctuale atunci când punem dejunul,
prânzul, sau cina pe masă.
Cine să fi găsit curajul să-ți spună că menajul face parte din
căsnicia ta, alături de o rutină bătută-n cuie și-n toți pereții
din casă?
Lumea te îmbie să te căpătuiești dintr-un sentiment acut de
empatie.
Lumea vrea să treci și tu prin iad și înapoi!
De mai multe ori.
121
Și-n plus pe atunci erai așa de indiferentă de vorbele caustice
și răutăcioase ale celor din jur și prea îndrăgostită, în
asemenea hal, încât credeai că nu vei putea trăi și respira fără
el.
Așa că fără să știi ți-ai luat rămas bun de la tine însăți când ți-
au cântat lăutarii și popa-n biserică.
Iar când vei ști, adevărul cutremurător nu te va mai încălzi cu
nimic.
E iubirea, care unește doi oameni.
Și tot ea îi dezbină și-i separă.
Ce-ți rămâne de făcut acum?
Nu mai poți da totul înapoi, așa cum ai da chilometrajul unui
motor deja uzat. Aparențele s-au subțiat ca o cârpă spălată de
mai multe ori.
Nu intenționaseși deloc să trăiești doar de dragul cuiva, să
faci altora pe plac, să te lași pe tine la coadă.
Lacunele și absențele din căsnicia ta te tentează să le cauți
într-un amor de-o vară poate.
Dacă totul ar fi atât de ușor!
Nu ești ca soțul tău.
Ești femeie!
Înseamnă că-ți va trebui mult curaj să te lași atinsă de un
altul, un străin, care nu e soțul tău. Să zicem că-ți vei călca pe
suflet și-l vei lăsa pe străinul chipeș și plin de dorință să
pătrundă în intimitatea ta cu răbdare și discreție, așa cum un
presupus eunuc se strecura-n iatacul uneia dintre cadânele
sultanului.
A trecut atâta amar de vreme de când nu ai mai fost
mângâiată, sărutată, atinsă.

122
E demult de când pasiunea și feromonii au determinat doi
oameni să se desprindă din mulțime și să trăiască separat,
într-o lume doar a lor.
Îți mai amintești vag despre asta și teama ți se furișează-n
inimă.
Nu mai vrei să te îndrăgostești. Niciodată!
Nu ai mai putea trece a doua oară, încă odată prin purgatoriul
ăsta.
De data asta ai lua cu tine și alte ființe nevinovate.
Ți-ai sacrifica familia!
Nu vei mai putea privi în ochii copiilor voștri.
Apartenența e singura religie, pe care o cunoști și căreia i te
închini de ani de zile.
Chiar vrei s-o faci, să vezi cum ar fi?
Nimic mai simplu.
Odată ajunsă la coafor cere o spălare de creier și nu de păr.
În felul ăsta vei vedea lucrurile într-o perspectivă nouă.
Vei vedea un divorț iminent și un scandal de proporții, în care
se vor implica toate neamurile și cunoștințele din depărtare.
N-ai cum să-ți ascunzi amantlâcul, orice ai face. Nici un fond
de ten nu-ți va masca obrajii îmbujorați, conturul plin al
buzelor recent sărutate, pieptul, care-ți tresaltă, în timp ce
rememorezi pasiunea consumată într-un fel pervers, căci îți tot
faci mea culpa.
Nu va dura mult, până când culpa ți se va instala în minte și-n
tot corpul dându-ți brânci și ghes să te deconspiri.
Ești prea sinceră pentru binele tău, înțelegi?
Nu contează că a fost odată, odată ca niciodată, când altcineva
ți-a reamintit cine și cum ești tu de fapt.
123
Și n-a făcut decât să te dorească!
Nu ești tu așa!
Ce-o fi fost în capul tău, Doamne Dumnezeule?
Singura alternativă este divorțul, sau separarea oficială,
pentru că tu ești despărțită deja de soțul tău.
Nu mai știi exact de când.
Minte-te că trădarea ta faptică ar fi fost punctul vostru
culminant!
Cel puțin te prostește să crezi că te-ai simți un pic mai bine.
Ești ruptă-n două, așa-i? Și nici un doctor nu te-a diagnosticat
cu dublă personalitate până acum.
Tot te râcâie un gând nesuferit, gândul ăla, care te întreabă
cum ar arăta viața ta departe de tot ce te identifică-n prezent.
Apoi, ca să te sfărâmi de-a dreptul în mii de particule ca și
cenușa împrăștiată în șapte zări, vei începe să te întrebi ce
simți față de cel, care te-a ajutat practic să te trădezi.
Sentimentele se amestecă și se învălmășesc în mintea ta pline
de contradicții absurde.
Parcă ai vrea să se caște pământul și să te înghită.
Ai vrea să-nchizi ochii și să dispari din lumea asta.
Ai vrea să ștergi totul cu buretele, să te-ntorci în timp.
Și mai ce? Să ajungi în același punct și să faci aceleași greșeli,
pentru că n-ai avea conștiința faptului împlinit de acum.
Sau mai bine nu.
Nu-ți înșela soțul, babygirl! E sinonim cu autodistrugerea.
E mai simplu să-ți iei inima-n dinți și să oficializezi cum
trebuie deznodământul.

124
De abia atunci când te vei îndepărta în timp și-n spațiu de
existența anterioară, de abia atunci vei fi capabilă să accepți
libertatea.
E una diferită de cum ți-ai fi închipuit-o tu.
E grea precum plumbul și foarte înșelătoare.
Pentru că tu nu mai ești la fel cum erai!
Știu că înțelegi ideea în toată această nebunie plină de îndoieli
și ambiguitate, pe care ți-am expus-o.
Numai o femeie înțelege cum gândește o femeie!
Tu însă ești încă o orhidee-n glastră. Ai tot timpul din lume să
alegi și să culegi, să cerni și să cântărești.
Intenția mea a fost să-ți cer să te gândești bine, la rece ca un
strateg militar înainte de a lua una dintre multele decizii
irevocabile.
A ieșit și soarele de februarie între timp pe strada noastră.
Să facem câțiva pași! Numai bine ne încălzim.
Îți voi spune că am fost tentată de multe ori să-mi înșel soțul.
Dogmele moralității, meditațiile excesive și sinceritatea mea
tipică (e ca râia căprească) mi-au pus mereu piedică pentru a
duce tentația până la capăt.
Și apoi, cine s-ar mai îngriji de soțul meu?
Hai să-ți arăt mica mea grădină! Uite vezi, au ieșit deja
narcisele și lalelele! Sunt mai înalte decât buruienile în orice
caz.
CINE EȘTI?
Sper că nu te-ai așteptat să-ți ofer eu un răspuns. E de datoria
ta.
Nu căuta răspunsul ăsta niciunde altundeva, decât în mintea
ta!
125
Nu insista să primești unul convingător din partea celorlalți, a
celor, care pretind că te cunosc mai bine!
S-ar putea să-ți anulezi individualitatea din fașă.
Să nu cumva s-o întrebi pe mama Omida între timp!
Plecând de la premisa că ești ca toți ceilalți, tu ești ca tine
însăți înainte de toate.
Ai nevoie să te descoperi, să te supui analizei, să-nveți multe și
mărunte despre persoana ta.
Odată satisfăcută nevoia asta, vei dobândi o personalitate, un
Ego sum qui sum.
De aici încolo poți spune că ai parcurs prima jumătate din
drumul spre autodefinire.
Nu-ți pierde răbdarea, nici încrederea în tine însăți!
Acordă-ți înțelegere și păsuire, atunci când greșești!
Se întâmplă adesea să greșești. Important este să nu faci
aceeași greșeală de două ori.
Suflă și-n iaurt dacă-n felul ăsta te asiguri că nu frige!
Cei din jurul tău se vor repezi să dea fel de fel de verdicte
despre cum ar vrea ca tu să fii și nu cum ești.
Te vor încadra într-un gen anume.
Îți vor spune cu un aer premeditat că așa ești tu.
Ești tentată să-i crezi, deoarece mulți dintre aceștia îți sunt
foarte apropiați.
Îi vei crede pe cuvânt, e foarte probabil ca întreaga traiectorie
a vieții tale să se modifice.
În același timp nu-ți interzice nimeni să asculți ce au de spus,
fără a te lăsa influențată.
Ai un cap pe umeri, plin cu minte?

126
Ai doi ochi, deci vezi?
Ai o gură, deci poți articula?
Bravo! Ai tot ce-ți trebuie pentru a afla cine ești și ce-ți dorești.
Asemănările și asocierile cu persoane implicate în procrearea
ta rămân la suprafață, așa ca cercurile pe luciul apei, atunci
când arunci o piatră în lac.
Mămica mea obișnuia de pildă să-mi tot amintească, pe când
eram copil, că îi seamăn tatălui meu în stare de ebrietate.
Râdeam prostește și mă maimuțăream. Mai târziu nu mi s-a
mai părut așa de amuzantă comparația asta.
Chipurile, mai moștenisem și încăpățânarea lui asină, precum
și o ambiție prostească. În schimb, de la mămica mea, strict
conform părerilor ei, nu preluasem absolut nimic.
N-aveam să-i egalez vreodată câtuși de puțin frumusețea.
Cum aș fi putut? Semănam cu un bețiv!
Nu te lăsa etichetată! Mai ales de către cei, pe care-i iubești
necondiționat și pe care nu i-ai putut alege tu.
Va veni o vreme când vei regăsi curajul să te privești gol-
goluță-n oglindă.
Tot atunci vei fi surprinsă să afli că ești o ființă umană
întreagă și cât se poate de normală. Încearcă să o iubești puțin
și pe cea, care stă-n fața ta. Ea îți va rămâne alături tot restul
vieții. Ea nu te va părăsi, nu te va abandona și nu te va vinde
străinilor ca pe un prunc din lumea a treia.
Tipa aia, care te privește acum cu licăr în ochii ei frumoși și
veseli se va întrista și va râde odată cu tine.
Tu ești ea. Ea este tu.
Personalitatea ta va crește, se va extinde și se va îmbogăți din
experiențe și lecții de viață. Va deveni o simbioză unică de
intelect, caracter și temperament.
127
N-ai voie să te împotmolești în trăsături de ordin fizic pe acest
drum!
It´s just silly, my dear tulip.
Acestea se vor schimba în același timp cu percepția asupra ta.
Ești întreagă și ești un întreg, babyboo! Ar fi bine să te
obișnuiești cât mai repede cu realitatea asta pentru a o afișa
clar în lumina zilei.
O vor vedea și ceilalți, să fii sigură de asta!
Chiar și orbii o vor simți. Mai puțin ăia tâmpi rău, cărora le
lipsește o parte din creier. Dar nu cred că te interesează tocmai
părerea struțocămilelor.
Fii tu însăți fără să-ți fie rușine, fără să te renegi, ori să te lași
umilită de câte ori cineva găsește oportun să te submineze.
Tu ești cea, care se va confrunta direct cu sine, cu o sumedenie
de enigme și dificultăți, pe care tot tu le vei gestiona și
soluționa mai devreme, sau mai târziu.
Nu căuta pe cineva, care-ți va spune că te iubește, ca să te poți
iubi și tu pe tine!
Caută pe cineva, care te iubește exact așa cum ești – o
personalitate singulară!
Sau mai bine caută-ți prieteni și construiește-ți un anturaj
amical!
În cercul lor, vei regăsi naturalețea de a fi deosebită în felul
tău.
În mijlocul prietenilor vei avea multe lucruri importante în
comun și tot atâtea mentalități distincte în aceeași privință.
Vei accepta opinii diferite, așa cum prietenii tăi vor accepta
opiniile tale în cadrul unor dispute vesele.
Ți-ai dat seama deja că nimic nu e gratuit și facil de obținut.

128
Și nu sosește la ușa ta sub formă de cadou înfășurat într-o
panglică mare și roșie (numai dacă-l comanzi de pe Amazon,
sau Ebay cu plata pe factură).
Ești la vârsta, când probabil că ai mulți idoli și multe idealuri.
Îmi amintesc de camera mea plină de postere cu New kids on
the block, Michael Jackson și Roxette.
Eram înnebunită după muzica, imaginea și succesul acestora.
Îi admiram pentru că se remarcaseră. Făceau o diferență în
lumea asta cam ternă, în care predomină psihologia și
comportamentul gloatei.
Erau originali și deosebiți în felul lor.
Desigur, vei spune că vorbim despre VIP-uri și personalități
publice, care n-ar avea absolut nici o relevanță în discuția
noastră.
Tu să-mi spui!
Eu zic doar că aceștia se nasc, trăiesc și se dezvoltă în aceeași
lume ca și tine. Acest detaliu oferă tuturor șanse egale.
Să nu mă iei iarăși cu steaua norocoasă, care l-a însemnat
direct între ochi pe Copilu´Minune și pe Nicolae Guță, sau cum
i-o chema!
Sper din tot sufletul că nu asculți manele și-ți place să dansezi
din buric?
Glumesc. E treaba ta.
De gustibus non est disputandum.
Noi două discutăm la un alt nivel.
Apropo de asta, se spune că, atunci când stau de vorbă două
femei, diavolul stă cuminte pe un scaun în colț și-și ia notițe.
Cine o fi inventat anecdota asta seacă și pustie precum
Sahara? Știm noi cine. S-au adunat ad-hoc într-o mică armată
ca să adapteze scopului mai multe idei seci.
129
Pun pariu că-n timp ce unii se tăvăleau pe jos de râs și de o
satisfacție măruntă și copilărească, alții nu schițau decât un
zâmbet slab. Ăștia din urmă apucaseră să se gândească puțin
la această afirmație.
Draga mea amică la șueta îndulcită de un cappuccino cu multă
spumă de lapte, noi știm cine suntem.
Nici dracu´nu tre´să ne consilieze! Nici să facă însemnări!
Tot băieții ăia de mai sus cu gurile până-n urechi (mari și
clăpăuge) de râs susțin că am fi fabricate dintr-o coastă de
drac, nu?
Nu te lăsa ispitită de duhul sfânt al celor săraci!
Ei sunt și vor fi fericiți de-a pururea în ignoranță și nepăsare.
De acolo țâșnește izvorul lor de înțelepciune, precum și
coeficientul de inteligență, cu unele excepții, mă rog.
Am fost cam caustică, așa-i?
Potrivit părerii flăcăilor, sunt o muiere a dracu`! Știu ei ce-mi
lipsește.
De fapt e singura metodă, de care abuzează pentru a combate
argumentele unei femei.
Căci sigur ți-a trecut deja pe lângă urechi că femeile vor sex și
bani și că de multe ori se lipsesc de prima dorință pentru a
doua, ceva mai avidă și inepuizabilă.
Dar hei! Noi îi iubim și așa. Noi facem sacrificii în numele
iubirii. Ne luăm adio chiar de la năzuințele și micile noastre
tabieturi atât de plăcute odinioară ca să trăim în doi, la
pătrat.
După ani de conviețuire vom deveni făptașii, care le-au distrus
viața și tot ce aveau ei mai de preț. Ca un fel de vampiri
energetici, dacă vrei (verișoara mea a ținut să-mi spună
despre comparația asta citind o carte).

130
Și totul vine dintr-o iluzie, aproape utopică, atunci când
credem cu însuflețire că-ntr-o poveste de cuplu, conceptul de
„împreună“ implică două persoane în mod egal.
Junii nu vor admite, nici amenințați cu penectomia, că și ei s-
au schimbat, că sentimentele lor atât de nobile s-au strâns
într-un buchet ofilit de egoism, posesie și detașare.
Mai pervers de atât, toată lumea îți va spune că e normal să se
întâmple asta, chiar inevitabil; un soi de chin de durată, în
care armele psihologice, amenințările de ordin material și
taciturnitatea grăitoare vor fi înlocuit fascinația pasională,
acceptarea și spontaneitatea de la început.
Dar să ne întoarcem la treburile noastre, căci iarăși am dat-o
în prea multă seriozitate.
Era vorba despre tine, pumpkin!
Eu nu am făcut decât să-ți anticipez anumite date, care de
obicei urmează un tipar primordial cu efecte adiacente.
It´s your life. Make it happen!
Nu aștepta cusând cămăși cu fir aurit, plină de suspine după
vreun prinț călare pe un cal alb!
E doar un Don Quijote, care rătăcește drumul spre tine de mai
multe ori închipuind primejdii incomensurabile la fiecare pas.
Iar calul lui alb se numește Breazu´cu un rost, căci de multe ori
e mai deștept decât stăpânul său.
Învață să te înveți cu tine însăți, cu frumoasa aceea visătoare,
fragilă și puțin nesigură din oglindă.
Mai învață și câte ceva din toate pentru că nu-ți strică.
Păstrează-te conectată la plămânii splenzizi ai naturii, din
care ești plămădită. Vei afla o mulțime de minuni și adevăruri
de netăgăduit.
Fii sinceră și neînfricată și nopțile se vor estompa în zile!

131
Întunericul se pierde în lumina dimineților, așa cum o nouă zi
îți va oferi încă o șansă de a te bucura că ești vie, că respiri,
simți și vezi.
Și nu uita niciodată că tu ești cea înzestrată cu puterea de a
dărui și a prelungi viața!
Vrei să impresionezi? Începe cu tine!
Impresionează-te, surprinde-te!
Ai la dispoziție mijloace și resurse, precum și o creativitate
naturală.
Ține seama de ceea ce-ți place ție și rămâi fidelă conceptelor
tale! Asta explică multe aspecte din viața ta, cărora le conferi o
marcă personală.
Să zicem că te reprezintă vintage-ul în haine și make-up-ul
gotic. Said and done, it´s still you!
Nu poți suporta broccoli și sparanghelul? Big deal! Asta nu
înseamnă că le interzici altora să se hrănească iepurește.
Te gândești serios la veganism?
Again, it´s your life!
Preferi florile-n ghiveci buchetelor de trandafiri roșii? Cool! Ai
abilități gospodărești, știai? Desigur, nu îți displace să găsești
câteva petale de roze în cada de baie, sau în pat.
Ce mai aștepți? Să le cumpere altul?
Subiectul ăsta îmi amintește de un banc, tot sec, dar mult mai
mișto. Vrei să-l auzi? Probabil că-l știi.
Un broscoi tinerel stătea pe o frunză de nufăr în mijlocul
lacului. Se simțea foarte singur și trist, sărăcuțul. Deodată,
glasul acestuia orăcăi în liniștea din jur.
- Heiiii, tu!
Tânărul amfibian execută câteva salturi înalte și ajunse la
mal tot într-un suflet.
132
- Cine, eu??
E în topică, nu?
Tu ești propriul tău Moș Crăciun și Iepurașul de Paște!
Pentru că tu sărbătorești viața și bucuria în toate
anotimpurile.
Tu vei desluși înaintea altora prospețimea și optimismul
primăverilor, briza fierbinte și torenții calzi ai verilor, soarele
blând și ceața aurie a toamnelor, cleștarul zăpezii și aerul
geros al iernilor.
Prea poetic, hm? Ce să fac? Sunt femeie. Îmi place să-nfloresc
discursul și-mi plac floricelele pretutindeni.
Îți pot oferi și o viziune practică, strict văzută prin ochii
junilor.
Și anume, primăvara, mâțele intră-n călduri, ziua se mărește
și la țară începe prășitul.
Vara este sezonul rezervat grătarelor și berii din abundență.
Toamna se numără bobocii, cât și litrii de vin din pivniță.
Iarna e frig ca dracu´.
Asta e!
Vrei să-nțelegi așa lucrurile? N-ai decât.
Nu le poți cere ceva, ce nu au primit de la divinitate. E
complicat aici, plin de neurotransmițători, sinteze hormonale
și emisfere cerebrale. Așa că nu are rost să ne abatem de la
idee.
Tinerii s-au bucurat de mari înțelepți, care, în lipsa
cercetărilor atente, au dat cu banul, cu bățu-n baltă și mai
apoi cu niște citate, al căror iz puturos de misogin persistă
până astăzi.

133
 De pildă stimabilul Aristotel susținea că femeia e un bărbat
impotent, incapabil să producă spermă din cauza naturii lui
reci – această femeie-bărbat!
Unul ca marele Martin Luther explică motivul pentru care
fetele încep să meargă și să vorbească mai repede decât băieții
comparându-le cu buruienile, care cresc mai înalte decât
grânele!
Rolul și lipsa de importanță a femeii – ființa mai puțin
înzestrată fizic și intelectual sunt stipulate clar în dogmaticile
trecutului, în epoca medievală și-ntr-o diaree de acte oficiale,
coduri de legi, foi de zestre, etc.
Biserica Mielușeilor neprihăniți întru Așa a fost să fie le-a
acordat girul exclusiv, până într-acolo, încât acestor biete
ființe netoate le era interzis să treacă drumul tăind calea unui
bărbat.
Aveau propriul loc la masa bărbatului din casă și absolut nici
un drept în viața socială, economică și politică.
Erau sustrase de la programe educaționale și orice alte
libertăți de a studia.
Nu știu dacă ai auzit de acele metode aprobate unanim,
metode de pedeapsă exemplară a femeii suspectată de
infidelitate conjugală?
În acest caz și-n lipsa dovezilor concrete, absolut fără nici o
justificare omenească, femeia alias jivina necredincioasă era
târâtă în mijlocul comunității și bătută la tălpi.
Legea plină de compasiune și respect pentru bieții mielușei,
cărora li se cuvenea totul și orice, îi recomanda soțului să-și
bată femeia cu blândețe (cu palma și pumnul și mai puțin cu
toiagul, picioarele și alte arme albe).
O cărțulie de pe la noi, care adeverește realitatea cruntă și
complet descentrată a secolelor de tortură și batjocură față de

134
femei a fost scrisă și păstrată din vremea lui Matei Basarab
(Îndreptarea legii, 1652).
Se specifică practici de genul întemnițării în lanțuri, precum și
circumstanțe îngăduitoare, în care bărbatului i se permitea
să-și ucidă femeia, din prea multă superioritate, imaginație,
milă și gentilețe.
Ar mai fi o serie de metode de tortură, care i se aplicau
„destrăbălatei“, doar pentru că poseda sâni și vagin. Numai
dacă ești curioasă să afli amănunte, voi trece în revistă câteva
din instrumentele folosite de bărbați asupra femeii, pentru ca
tot aceștia să-și reprime dorințele sexuale, stârnite evident de
aleasa diavolului. Circumcizia (se practică și acum în unele
state africane), masca tăcerii, para lui Anguish (practicată
până în secolul al-XVIII-lea), spintecătorul de sâni, bătaia cu
pietre, măgarul spaniol (în perioada Inchiziției), legarea
tălpilor în China, corsetul (devenit popular în secolul al XIX-
lea) ar fi câteva.
Epoca modernă, care coincide cu emanciparea femeii (i s-a
îngăduit până la urmă) debutează cu un noian de instrucțiuni
precise, care trebuiau respectate ad literam pentru ca femeia
să contribuie la fericirea bărbatului; fără pretenții și fără
cerințe, mereu plină de chef, deloc geloasă (actul de infidelitate
a bărbatului nu era altceva, decât un mod prin care acesta își
întărea statutul) și punctualitatea meselor servite, îndeosebi a
cinei.
Destul! Ți s-a făcut pielea de găină?
Trist, dar adevărat, draga mea.
E ceva mai bine, dacă te consolez cu gândul că noi două nu am
prins timpuri așa de vitrege?
Uff, gata! Ne-am liniștit puțin. Am tras adânc aer în piept și
suntem gata să mergem mai departe în călătoriile noastre
spirituale.

135
Norocul nostru că au apărut feminiștii - acele creaturi
minunate în trup de bărbat și-n posesia unei minți briliante.
Ei au văzut adevărul și fundamentele solide dincolo de
ipocrizie, paranoia și cruzime.
Ei au fost primii bărbați, care ni s-au considerat egali, fără să
simtă vreo umilință, ori vreo remușcare.
Egalitatea asta venea din dreptul la viață și la propriile
alegeri.
Femeii i se oferea dreptul de a se apăra, nu cu parul, ci cu
argumentul logic.
Și uite așa brusc, după sute și mii de ani, femeia își lepăda
blana și colții încetând să mai fie fiara sălbatică și plină de
slăbiciuni, neînsuflețită și irațională.
Feminiștii de astăzi îl susțin pe Julio Iglesias, care pretinde că-
n viața asta, totul se află și se învață de la o femeie. Precum și
perceptele tantrice ale zeității feminine!
Ei susțin că bărbatul este el însuși un rod al femeii, doar
pentru că s-a născut din trupul ei.
Și mai ceva, că femeia este Ființa, Conștiința și Fericirea– o
putere absolută sub forma timpului și spațiului.
Îți vine să crezi așa ceva?
Ți-o poți imagina pe fiara aia plină de păduchi și alți paraziți,
care se târa odinioară la picioarele unui bărbat, sugrumată cu
funia de gât?
Ia aminte și trăiește-ți viața, fato!
Ai prins timpuri noi, în care libertățile și drepturile femeii au
fost câștigate cu mări de lacrimi și de sânge.
Alege să-ți dedici viața unui ideal și nu unui bărbat!

136
El nu o va face niciodată pentru tine, chiar dacă-ți va cânta
serenade sub balcon tânguindu-și iubirea ce ți-o poartă.
Gândește-te că, ori îi e foame, ori e excitat!
Închipuie-ți că tu ești un fluturaș viu colorat, care-și întinde
aripile și se ridică ușor de pe petala florii.
Fără să fie halit de vreo Călugăriță (insecta) hulpavă și
perversă!
Și mai imaginează-ți că tu ești o specie de lepidopteră
răsăriteană, non-creștină, non-islamică și non-iudeică.
Spread your beautiful wings and fly away! Ca R. Kelly, ca
oposumii din Ice Age, cum vrei tu.
Cum? Vine weekend-ul și la tine? Nah bun atunci.
Uite, vin și cocorii! Ne vedem săptămâna viitoare.
Îți doresc un weekend însorit și vesel, ca și tine, draga mea.
Cyo!

NIMENI ALTCINEVA CA VOI ÎMPREUNĂ

Contractul prenupțial, cunoscut pe la 1800 sub incidența

Codului lui Napoleon drept dotă a fost inițial validat de
familiile cu sânge albastru și viza zestrea femeii, care urma să
se căsătorească.
După al doilea Război Mondial, tot francezii au ajuns la
concluzia că acest act încheiat între soți ar fi degradant și
imoral.
Te întrebi ce m-a apucat să aduc în discuția noastră istoria
recentă a acestei convenții matrimoniale.
Nouă nu ne plac deloc.
Sunt prea dure și se bat cap în cap cu simplul motiv de ordin
spiritual, care ne conduce spre altar.
137
Bărbații însă îl preferă scris, tocmai pentru a se asigura că
sentimentele viitoarelor soții nu au absolut nici o legătură cu
bunurile materiale (chiar dacă aceștia intră de regulă cu
izmenele pe băț în căsătorie).
Nu am de gând să-ți propun nici măcar un eufemism al acestei
învoieli de tarabă.
Însă nu pot trece cu vederea existența unor reguli, jurăminte
și promisiuni, pe considerentele cărora se încheie de obicei o
căsătorie. Să-i zicem în acest caz un prenupțial oral, asemeni
unui cod de legi nescrise.
Tu și cel ales să-ți fie soț îl veți putea redacta, dezbate și sigila
pe veșnicie și pe durata căsniciei voastre. Tot ceea ce se
așteaptă e o sinceritate debordantă și un pic de realism,
dincolo de mima prostească a vorbelor, prin care biserica
unește doi oameni.
Doar voi doi și intenția de a vă continua viețile împreună
contează!
Sunteți doi iubiți, prieteni și egali, nu cardurile cu proprietăți
din Monopoly.
La început sunteți dispuși să vă jurați iubire și credință
veșnică.
Peste câțiva ani începe să vă placă la nebunie cântecul
folcloric cu strigături „Casa-i a mea, ușa-i a ta“.
Peste câțiva ani, totul se va împărți în mod egal, de la cele
două saltele, care compun patul conjugal, până la varul de pe
pereți.
De aceea e de recomandat respectul și considerația față de
taina asta sfântă a căsătoriei.
Aceste două minunății de cuvinte ar trebui să stea la baza
cununii de nestemate, care vă-nfășoară capul și sufletul într-
un acord conștient și cât se poate de clar.

138
Call me crazy, dar ar fi bine, măcar pentru pacea ta interioară
să-i oferi iubitului tău un pix și o coală albă de hârtie într-un
moment potrivit, în care acesta se poate concentra.
Fără să-l prindă somnul și fără să privească un meci de
fotbal!
Cere-i să mediteze profund și să scrie, negru pe alb toate
doleanțele sale vizavi de viitoarea sa soție (călcatul, gătitul,
spălatul se exclud, tocmai pentru că le include măritișul tău).
Aceste doleanțe rămân în sfera spiritualității, care vă leagă și
totodată îngemănează.
Odată făcut pasul ăsta e nevoie de răbdare din partea ta.
Iubitul tău se va da de ceasurile morții să păteze foaia
imaculată cu pasta obiectului de scris.
Nici măcar nu vede sensul, nu înțelege ce vrei tu de la el.
Vor trece zile și nopți, un anotimp întreg poate, până când se
va învoi cerinței tale pertinente și va găsi inspirația necesară.
Nu-l grăbi! Așteaptă-l ca pe un răspuns de la Adonis însuși!
Între timp, tu îi vei înmâna propriul ucaz spre lectură și
apostilare (a se iscăli cu mânuța lui).
Ce-ar trebui să conțină un legământ între doi oameni, care se
iubesc?
Dincolo de respect și considerație reciprocă, promisiunea
înțelegerii în toate aspectele vieții de cuplu.
Ai grijă să faci mai multe copii și să păstrezi originalul într-un
loc sigur.
E foarte probabil ca peste timp, atunci când iubirea voastră se
abate de la aceste făgăduințe, iar tu i le vei dezvălui ca fiind
scrise cu propriile lui degețele, soțul tău să creadă că le poate
anula rupând în bucățele actul vostru neconvențional, dar
atât de important și sincer odinioară.

139
De ce ar fi nevoie de o astfel de nebunie?
Pentru că e pur și simplu singurul antidot împotriva
prejudecăților și preconcepțiilor, care, din nefericire vor
înlocui treptat sentimentele inimii.
Nebunia asta vă va reaminti de fiecare dată motivele, care v-
au adus împreună, cum erați și cum ați mai putea redeveni.
În cel mai rău caz, vă va aduce zâmbetul pe buze și tot e ceva!
V-ați cununat fără preaviz și fără termen cu ani în urmă.
Legământul vostru scris într-un cosmos întunecat rămâne
singura rază de lumină, clipa declarațiilor curate, libere,
consimțite, pe care timpul și cotidianul nu le-ar putea altera.
Ar însemna să vă metamorfozați! Ar însemna drumuri diferite
și o separare inevitabilă.
Legământul ăsta, oricât de pueril ar arăta el, nu e menit să vă
dezbine, ci să vă readucă împreună.
Îi va reîmprospăta memoria soțului tău despre cum te-a
cunoscut, ce i-a plăcut la tine și de ce ați hotărât să rămâneți
împreună.
În același timp te va face pe tine să schițezi un mic zâmbet de
satisfacție făcând haz de necaz, atunci când dragostea vieții
tale nu-și mai amintește multe detalii, confesiuni și clipe
prețioase, precum și de când talia ta a început să se îngroașe
și părul tău spiralat să rărească.
Eu de pildă practic de vreo 6 ani un menage a trois. Mă face
să mă simt ceva mai bine. Mă împlinește și mă satisface.
Nu mă supăr dacă mă acuzi de perversiune!
În pat suntem de regulă trei: eu, soțul meu și Milka, sau Lindt.
Sau Schogetten. Depinde care dintre aceste nimfe dulci sunt
dispuse să-mi lase gura apă!

140
Și cum soțul meu e mereu la dietă, plăcerea îmi este rezervată
în exclusivitate.
Plecând de la ideologia machiavelică și contagioasă cum că de
măritiș nu scapi, promite-ți să găsești puterea de a te ridica de
la podea de fiecare dată când ți se dă brânci.
Să râzi atunci când îți vine să țipi!
Să te ierți, atunci când ai greșit față de tine!
Să te bucuri de tot ce e aievea și frumos!
Să trăiești de dragul tău și al vieții, pe care ai primit-o în dar!
Numai așa îți vei regăsi echilibrul și rostul, ăla de dinainte de
a te dărui trup și suflet celui, care întregește, chipurile cultul
matrimonial și propria ta viață.
Eliberează-te de sub prizonieratul sentimentelor de
remușcare, regret și vină!
Iubirea nu se supune niciunuia dintre termenii de mai sus.
Este. Sau nu este.
Este ca nimeni alta și nu este ca nimic altceva.
Așa că fii sigură că nu o poți confunda cu un moft, ori cu un
alean de scurtă durată.
Va veni o vreme, când ți se va spune că tu te-ai schimbat (în
rău bineînțeles) și nu că el s-a plictisit de tot acest amor
domestic.
E momentul, în care ți se va înfățișa așa cum este el cu
adevărat. Sau mai practic, dacă vrei, își va da arama pe față.
Va veni o vreme, când patosul așternuturilor va fi înlocuit de o
gamă variată de horcăneli și fluierături, precum și de asudări
nocturne abundente. Pe alocuri urmate de o suită de flatulențe
fâsâite și înmiresmate (saună olandeză) probabil!
Și nu îți aparțin în exclusivitate. Poate chiar deloc.

141
Dar ce mai contează?!
Tu rămâi cea schimbată.
Chiar dacă ai senzația aia inconfundabilă că nu faci altceva
decât să crești un fecior bătrân în casă de ani buni!
Criticile tale perfecționiste te schimbă.
Nevoile tale insuportabile de a tot discuta serios despre cai
verzi pe pereți mov. Insistențele tale enervante de a plănui
proiecte noi și speranțe de viitor, dintre cele mai banale.
Iubitul vieții tale își dorește cu totul altceva, ceva mult mai
simplu și palpabil. Cum ar fi un televizor cu sonorul la maxim,
o ladă de bere și o canapea confortabilă.
Ingredientele fericirii sale lejere îl binedispun și-l stimulează
să se deștepte punctual în ziua următoare, când va pleca la
muncă.
Tu ce mai vrei?
N-are nimic împotrivă dacă te gândești să bagi o pungă de
popcorn la microunde, în timp ce-i desfaci a doua, a treia
sticlă de bere la cerințele lui succinte și imperative, din care
politețurile încep să lipsească.
Te întrebi cine e intrusul din sufragerie și unde ți-a îngropat
bărbatul?
În memorialul trecutului desigur și-n câteva poze de album, în
care regăsești expresia aia șăgalnică în timp ce te privea
direct.
Timpul te schimbă și te vindecă de toate.
Așa se spune, atunci când nu mai există cale de întoarcere și
nici o variantă onorabilă.
De ce vrei tu să te opui providenței?
Să nu-mi spui că mai crezi în vorbele alea ale cărții lui
Elisabeth Gilbert?
142
Mănâncă, roagă-te, iubește!
Nu, scumpa mea prietenă naivă. Conțin ele un sâmbure de
adevăr, dar ordinea și semantica se transpun realității într-o
cu totul altă manieră.
Roagă-te să mai găsești în adâncul inimii tale atâta iubire, cât
să nu-l mănânci de viu!
Apucă-te de yoga, de origami, budism, ceva, care să te abată
de la astfel de gânduri și să-ți taie pofta aia de gurmand
canibal față de bietul om.
Mai devreme, sau mai târziu îți va spune oricum că i-ai
mâncat sufletul și zilele.
Și atunci te va încerca regretul că ai ales să meditezi și să-ți
faci de lucru, în loc să-ți potolești îndemnurile chiorăite.
Din păcate nu există o rețetă a iubirii de o viață.
Așa cum fericirea promițătoare a basmelor se încheie
întotdeauna odată cu trecerea probelor de foc (în doi timpi și
trei mișcări) și cu brava cucerire a Cosânzenei, pe care tac-su
o oferă mai mult ca răsplată frumușelului cutezător.
Nu-l putem blama pe tată!
El, săracu s-a gândit îndelung și pe nerăsuflate, iar ulterior a
dedus logic că, dacă tânărul aspirant la mâna fetei are curajul
să se lupte cu zmei, spâni, mume ale pădurii și uriași, atunci
va fi cu siguranță capabil să-și găsească de lucru și să pună
zilnic o pită pe masă în familia lui.
Iar de aici înainte autorul încalecă de obicei pe o șa ca să-ți fi
spus povestea așa.
Sau înghite o prună, ca să-ți fi spus o minciună!
Cu toate astea, nu strică să-l ții pe Făt-Frumosul tău cât mai
departe de canapea și de divertismentul televizat.
Ești doar la început de relație.
143
Poate nici nu v-a trecut prin cap ideea de a îmbătrâni
împreună.
Nu te pripi cu judecata!
Trăiește clipa și ce aduce ceasul, fără să-ți pui prea multe
întrebări!
Și-n nici un caz să-l întrebi pe iubitul tău.
Nu vrei să știi cu adevărat unde duce toată această nebunie
pasională, care momentan vă inundă și vă face irezistibili,
inseparabili și oarecum dependenți unul de celălalt.
Amână deciziile prea serioase și cu bătaie lungă!
Chiar dacă iubitul tău va decide pe nepusă masă că nu mai
poate suporta gândul să te știe dormind în pătuțul tău
confortabil de o persoană.
Vrea să cumpărați unul dublu, ca să-ți împarți somnul angelic
cu el.
Sau mai bine îți iei niște haine în traistă, periuța de dinți și
papucii de casă și te muți la el.
No way, fuck that! Știu la ce te gândești tu, draga mea.
Dar mai știu și cum gândește iubitul tău treaba asta.
El tocmai ți-a pus regina în pericol, fără să aibe habar de șah!
Și-n timp ce tu surâzi visătoare cu nasu-n perină retrăind
momentele voastre fierbinți ca sursă de inspirație pentru cele,
care se vor ține lanț, iubitul tău se regăsește repede într-un
spațiu numai al lui, pe care îl împarte cu tine.
Te vei maturiza brusc, așa ca după un duș rece cu furtunul pe
curu´gol, când dragostea ta, absolut într-o manieră inocentă
și drăgălașă îți va face prima critică, când îți va pretinde ceva
nou și când n-ai mai dat demult cu aspiratorul prin living.
Îți va face și cu ochiul, ca să nu te simți chiar așa de penibilă în
casa lui.
144
Doar orice distracție se plătește.
A ta în menaj.
A lui, tot în natură. Căci el nu are decât o inimă și aia e a ta,
împreună cu trupul lui viril și zvelt.
Vrea să te știe a lui cu totul, să-i stai alături, să te conformezi și
să faci cinste statutului de iubită oficială.
El îți va rămâne fidel și credincios (din inerție o vreme), așa
cum bunii ortodoxi împart colaci de pomană spunând Tatăl
nostru, în timp ce mai strecoară inevitabil câte o vorbă dulce
sfinților, în caz că se stinge tămâia din lingură, sau vreo
lumânare de pe pită!
´Cause you see, boy! When you´re lucky, you lose it! E una
dintre politicile sentimentale ale divelor din trupa En Vogue.
Ar trebui s-o adopți și tu.
Cât mai poți!
Se va obișnui și el cu ea, în caz că te iubește și nu e dispus să te
piardă, doar pentru că refuzi viziunea femeii polivalente în
viața unui bărbat.
Deocamdată te mulțumești să-i fii iubită și nu surogat matern
cu aspirații de altă natură.
Dai în măsura în care primești.
Nu dăruiești, nu!
Asta sună a operă de caritate. Ai fi tu filantroapă, dar nu în
povestea asta.
Altfel, dragostea ta mare n-ar avea nimic de obiectat s-o
hrănești și răsfeți necondiționat, ca pe un animăluț înfrigurat
și trist, care are nevoie de un pled călduros și o strachină cu
lapte cald.
Hai, recunoaște! Nu e el nici pe departe așa de drăgălaș și de
dulcic ca un pui de mops.
145
Nu pare deloc inocent noaptea, când face pipi zgomotos (ca un
elefant cu vezica plină) pe colacul de toaletă și împrejur.
Nici când uită să se spele pe mâini, după ce le-a introdus adânc
în mucoase, în urechi și-n alte...orificii.
S-ar putea, dacă nu ești pe fază să-l atenționezi, să te mângâie
cu ele peste față și peste păr.
Străfulgerat de pasiune, își va întinde degetele spre gura ta
inițiind jocul amorului de doi lei și de dinaintea somnului.
Dar să trecem repejor peste greața gândului în sine sperând că
nu ți se va întâmpla tocmai ție. Așa suntem noi de optimiste, cu
exces de zel până la moarte și dincolo.
Teama de singurătate este cea mai mare slăbiciune a noastră.
În prima parte din viață alegem să vedem singurătatea ca o
dilemă existențială.
Singurătatea parcă ne spune că suntem prea urâte, prea
prostuțe și prea lipsite de valoare, așa de capul nostru.
De abia în a doua parte ni se arată aceeași singurătate, de
data aceasta trăită în doi.
Și uite așa vom trage mâța de coadă și concluzii tardive,
potrivit cărora singurătatea e parcă mai liniștitoare decât
orice terapie antidepresivă.
E nevoie însă s-o vezi ca o opțiune, să nu te mai minți c-ai fi
urâtă și toantă și incompletă, așa cum nu ai fost niciodată.
Iubirea e utopică, complexă și nuanțată pentru tine.
Iubirea trece repede prin stomac și coboară vertiginos spre
colon pentru el.
Cum naiba ar putea să țină, când se spintecă în înțelesuri și
senzații? Când ajunge să se desfigureze într-un soi de
competiție meschină între bărbați și femei, între voi doi.

146
Când ție îți va împietri sufletul și pe el îl va lăsa flămânzind
până la moarte.
Se spune că e doar o linie transparentă între iubire și ură.
La un moment dat însă, cele două vrăjmașe se vor îmbina într-
o mămăligă, precum apa și mălaiul.
Vei spune că nu-i bai, doar din apă și mălai iese la urma urmei
ceva gustos.
Cum în bucătărie e nevoie de pricepere, perseverență și un pic
de plăcere, într-o relație odată ajunsă în stadiul ăsta e nevoie
de o voință unanimă și un interes reciproc de a mai drege câte
o doagă-două.
Să nu-mi spui că te-ai gândit la combinația aia ideală gen el e
sarea, tu ești piperul?
E ideală atâta vreme cât nici sarea și nici piperul nu-ți ajung
în ochi.
Ustură ca naiba, până-n cur!
De aia nu mă prea omor eu după mâncăruri condimentate.
Dar avem datoria să vorbim și despre partea frumoasă a
relațiilor amoroase.
Nu că aș fi fost desemnată membru al vreunui for superior
specializat în astfel de treburi.
Nici nu cred că s-ar putea înființa un for de ăsta vreodată.
Fiecare ar avea o părere proprie și contradictorie, încât până
la sfârșitul ședinței, ar ajunge cu toții pe masă strângându-se
de beregate și cărându-și pumni, mai ceva ca-n parlamentul
japonez.
Într-o lume atât de mare și de întortocheată, plină de
dogmatici străvechi, norme absurde și prejudecăți, iubirea e
una singură și prea puțină ca să intoxice atmosfera.

147
Deunăzi vedeam întâmplător la tv o emisiune despre iubirea
online.
Era vorba de o tipă de prin Wisconsin, căreia i se aprinseseră
călcâiele după un algerian musulman. Plănuiseră ca ea să vină
la el în țară (la botul calului) pentru a se cunoaște mai bine.
Însă înainte ca fata să-și pună șosetele, centura de castitate și
o bezmea-două în bagaj, prințul ei algerian se arăta mai
nerăbdător s-o convertească la religia sa decât s-o întâlnească
în carne și oase.
Cu toate acestea, tânăra urcă-n avion, senină ca frumoasa
adormită.
De unde trag eu concluzia că uneori ne-o facem cu mâna
noastră căutând necazul cu lumânarea de botez.
Iubirea are o valoare universală, neîntinată de credințe și
ideologii.
Așa credem noi de fel.
Și tot asta ne face să sperăm cu toată ființa că acest crez va
vindeca trupuri bolnave și va desfereca minți ermetice.
O spun din perspectiva femeii, care a cunoscut destui holtei
cramponați în rituri părintești, preconcepții misogine și o
prostie molipsitoare.
De fiecare dată, eu am fost cea, care a luptat pentru a păstra o
iluzie, în care-mi plăcea să cred. Niciunul dintre presupusele
astea iubiri nu a ridicat măcar un deget să mă oprească din
drum, atunci când mi-am găsit curajul în răbdările secătuite
să mă îndepărtez. Obosisem să fiu dusă de nas, judecată,
mințită, înșelată, bârfită chiar.
Nu alerga după căruța, care nu te așteaptă!
Nici nu te înhăma din mers la jug!

148
Acordă-ți timp și multă afecțiune pentru a-ți găsi puterea de a
da drumul, atunci când este spre binele tău să te eliberezi de
oameni și situații nocive.
Nu te mai atârna de a doua șansă!
După a doua șansă vine inevitabil și a treia și cine mai știe
câte.
Acceptă că de îndată ce o relație a pornit cu stângul, nu se mai
repară! Decât dacă tu ești dispusă să faci multe compromisuri.
Întreabă-te dacă se merită! Răspunsul se află la tine.
Fii sinceră cu tine însăți! Chiar dacă de multe ori sinceritatea
doare, e neplăcută și tranșantă.
Niciodată nu e prea târziu e doar o vorbă, menită să ridice
altora moralul. Adevărul e că pentru multe decizii și
oportunități din viața ta, timpul are un cronometru exact,
precum ceasurile elvețiene.
E posibil să te trezești dintr-un vis aievea și să trăiești un
coșmar real.
E foarte posibil să trăiești o viață, care nu te descrie, să joci un
rol, care nu-ți aparține, să iubești o himeră.
Și cu cât conștiința te îmboldește cu secvențe și imagini reale,
cu atât mai tare vei fi tentată să te adâncești în mlaștinile
aburinde ale coșmarului.
Să-ți spui că nu te-ai înșelat și că doar ți se pare!
Ești tu prea pretențioasă și lumea prea simplă!
Ești tu de vină, ca-ntotdeauna, nu-i așa?
Știi ce e mai paradoxal decât vina asta prostească?
Că nimeni nu te va susține, în caz că-ți realizezi greșelile.
Mamele nu prea își sprijină fiicele, pe când le bate gândul să
divorțeze, sau pur și simplu să pună capăt unei relații de lungă
durată.
149
Te-ai obișnuit deja cu nefericirea, ce crezi?
Că fericirea aia te așteaptă pe tine?
Mamele le vorbesc fiicelor lor despre propria lor căsnicie, de
obicei lipsită de fericire. Le îndeamnă să-ndure, să rabde
autoînsingurarea, cât și nepăsarea celuilalt, ca și când ar face
parte dintr-un plan divin.
Mamele se vor grăbi să le spună fiicelor lor că așa sunt
bărbații, că nu se vor schimba niciodată de dragul femeii.
Că ai avea nevoie de un bărbat în viața ta, tocmai ca să nu
înnebunești de-a binelea!
Nu se ia în calcul detaliul ăla mărunt, că soțul tău te-a adus în
pragul nebuniei de mai multe ori până acum. Totuși, parcă
nebunia asta e diferită. Are un rost ascuns, intrinsec.
Te ține ocupată!
Îți oferă imaginea soției cuminți și devreme acasă.
De ce ai rupe tu rândurile?
Ești doar o femeie!
Îți va fi greu să trăiești de una singură într-o societate
patriarhală, bazată pe imitații vechi și atitudini
discriminatorii.
Bărbatul conduce. Iar femeia trebuie să-l urmeze din spate,
sau din umbră. Dar parcă e mai sigur din spate, pe când
umbrele pot ascunde comploturi.
E absolut imperios să nu cunoști prea multe, nici să nu-ți
dorești, darămite c-ai avea vreun coeficient de inteligență
peste medie.
Pentru ce naiba ți-ar trebui? Să calci, să speli, să gătești și să
crești copii?
Calitățile tale tipice trebuie să se oprească în sfera fobiilor
multiple și a superstițiilor străbunicii.
150
De aici mai departe evoluția ta intelectuală stagnează și devine
previzibilă, adică ușor de manipulat.
Probabil că asta explică și miile de ani epuizate într-o negură
crasă de conștiință (cu plapuma-n cap), în care femeile se
temeau de dragoni, spiriduși, vrăjitoare, sex și cartofi!
Da, ce? N-ai auzit povestea cartofului controversat?
Sunt mai multe de fapt, dar cea mai caraghioasă se petrece în
Franța pe la 1760. Un farmacist (Parmentier) vrea cu tot
dinadinsul să-și salveze semenii de la foamete. Se întâmplă să
aducă leguma miraculoasă în Franța după un prizonierat la
nemți. Studiază, cercetează și demonstrează proprietățile
nutritive extraordinare ale acestei plante descoperite inițial de
marii cuceritori spanioli (tot un trib de juni plecați de acasă cu
securea la brâu) prin Peru.
Cu toate acestea, francezii aleg să stea cu burțile lipite de spate
și să se îngrozească de asemănarea plantei verzi cu
mătrăguna (considerată un ingredient de poțiune
vrăjitorească). Minunea se aprobă și adoptă de abia după ce
Maria Antoaneta și Ludovic al-XVI-lea degustă mai multe
feluri de mâncare de cartofi în cadrul unui dineu, la care este
invitat farmacistul.
Les pommes frites, biensur! Specialitate mondială, cu excepția
orezului de pe continentul asiatic.
Caraghios, nu?
Din prea multă dragoste, bărbații acestor femei le înveleau de
noapte bună cu povești de adormit copiii năzdrăvani, după
perceptul „Rămâne cum stabilesc eu și ce spun eu, așa e!“
Cu alte cuvinte trebuia să te strofoci mai mult, să caști ochii
mari și gura largă, să-ți pui proptă deasupra frunții ca să vezi
bărzăunul cu ochi de drac și limbă de foc, pe care stăpânul tău
de drept voia neapărat să-l vezi pe seninul cerului.

151
Secole după secole omenirea a fost orânduită de acești
descendenți demni și bravi ai lui Adam, Moise și Avraam cică.
Femeile nu le puteau sta-n cale!
Dânșii voiau să se înfrunte într-un război nesfârșit (hormonal
cu precădere) cu ceilalți și-ntr-o lume, care nu le aparținuse
niciodată.
Nimeni nu le-a întrebat pe femei ce-și doresc!
Era al dracului de simplu, trust me!
Ele își doreau ca bărbații lor să se mai spele din când în când
cu apă!
Pe plan secundar dorințelor acestora se situa doleanța ca
aceștia să mai stea dracului și pe acasă!
Erau destule de meșteșugit și de dres în gospodărie.
Le-ar fi dat crezare femeilor lor, mai mult ca sigur s-ar fi
evitat multe catastrofe, precum războaiele absurde, foametea
și pandemiile (ciuma pe la 1348).
Ar fi rămas acasă și și-ar fi arat și semănat brazdele.
Ar fi reparat căruțele și cotărcile.
Ar fi cărat apă din fântână ca să ude grădina de zarzavaturi.
Și să spele pe mâini!
Ar fi fost tați pentru odraslele lor. Și lista faptelor cu adevărat
nobile e lungă și nesfârșită.
Mă-ntreb așa într-o doară cine a inventat zicala aia
înțeleaptă: „Un prost aruncă o piatră-n fântână și alți zece se
omoară s-o scoată“?
Că bine zici draga mea, erau precum cântăreții din Bremen!
Doar că măgarul, un câine, o mâță și un cocoș au luat drumul
pribegiei ca să devină lăutari în Bremen din cauza stăpânilor
parșivi.

152
Bărbaților în schimb li s-a urât cu binele!
Excepție de la regulă o fac acei exploratori, pe care am ajuns
să-i cunoaștem deja.
Din rândul lor provin oamenii de știință, marii inventatori și
înțelepți.
Aceștia au fost oprimați iarăși de opinia tâmpă a obștii, exilați,
întemnițați și executați, pentru că au aflat și probat adevăruri
incontestabile.
Au fost discriminați și ironizați, pentru că nu erau băieți răi!
Nu-și adunau flegma în gât ca s-o proiecteze mai apoi câțiva
metri mai încolo.
Nu-și striveau țigările cu tocul ciocatelor și nu mestecau
tutunul cu gura deschisă.
Nu se îmbătau criță ca să ia toată lumea din jur la bătaie.
Nu siluiau tinerele fecioare prin tenebrele gangurilor și prin
pârleazuri.
Erau doar niște fătălăi cu nasu-n cărți și-n tratate!
Crezi că s-a schimbat ceva în percepția de astăzi?
Cunosc tați, care și-au luat la bătaie fiii, pentru că aceștia
manifestau altfel de interese și înclinații către studiu, decât să-
și spargă capetele și nasul în trânte (de testosteron) pe la colțul
școlii, ori să-și prindă oglinda de teneși pentru a vedea ce
chiloței poartă domnișoarele sub fuste.
Nimeni, nici un bărbat nu va recunoaște că evoluția i se
datorează în mare parte acestei categorii de juni sensibili și de
bun-simț, conștienți și fascinați de lumea înconjurătoare și de
puterea de a schimba lucrurile în mai bine, de a îmbunătăți și
a inova.
Yeah girl, u heard me!

153
Ei sunt acei domni, care au patentat mașinile de spălat
automate, genele false și călcătorul de păr!
Ei sunt cei, care ne-au descoperit și pe noi, ne-au respectat,
admirat și ne-au îngăduit afirmația.
Te întrebi ce au făcut ceilalți, acele simboluri mustind de
heterosexualitate?
S-au întors din războaie în mare parte cu bocancii la soare!
Între timp și-au dat șosetele jos (purtate de la o săptămână
până la o lună) și au început să se scobească între degetele de
la picioare, aducându-și mâna (dreaptă) la nas, în timp ce se
gândeau la câte o dumă, frază de agățat și pieptănarea
părului într-un moț frontal.
Din solidaritate s-au grăbit să le dezvăluie colegilor (săpători
de șanțuri și autori ai poveștilor pescărești) noile lor
descoperiri.
După cum observi, aceste descoperiri se bucură și astăzi de o
popularitate exclusivă în cercurile lor.
Vine primăvara, iuhuuu!
E vremea ghioceilor, a zambilelor și a lalelelor. Voiam să pun
capăt discuției noastre, care ne-a adus un gust neplăcut pe
limbă.
Și primăvara chiar vine, draga mea amică frumoasă ca o
narcisă și fragedă precum toporașii.
Hai să ieșim la aer un pic!
Eu aduc cafeaua în termos, tu niște brioșe d-ălea delicioase,
cum știi tu să le faci, bine?
Te voi aștepta în colțul străzii.
Punctual ca-ntotdeauna!

BIBELOU DE PORȚELAN
154
Cheesy, hey? Sună aiurea rău comparația asta.
Face iubirea să pară prea fragilă, prea delicată și prețioasă.
Iar femeia, care iubește – o vioară în mâna unui capucin!
Trăiești în secolul vitezei și-n apogeul tehnologiei wi-fi, care te
ține pretutindeni conectată la actualitatea zilei.
Nu am idee, dacă ai făcut-o până acum, însă la capitolul
aforisme și citate despre dragoste, motoarele de căutare îți
oferă o ploaie de autori celebri și mai deloc autoare.
De unde trag concluzia iarăși că printre toate celălalte virtuți,
și iubirea a fost creată de aleșii vieții.
Aceștia au avut nevoie doar de o muză în chip și trup de
femeie, capabilă să distorsioneze simțul realității făcând uz de
senzualitate, voluptate și categoric șiretenie.
Punând lucrurile cap la cap, mi-au rămas doi termeni
definitorii, meniți să explice acea formă de nebunie plăcută, de
care se face responsabilă femeia: coasta de drac și
atractivitatea!
Hm, măcar sună ceva mai liniștitor și mai rațional, decât
asocierea ei cu o sălbăticiune inferioară, cât și cu o sărăcie
intelectuală.
Nu multe femei au avut șansa de a se consacra ca autori în
trecut.
Altele au fost nevoite să se folosească de pseudonime pentru a
li se permite să scrie, ori să fie citite.
Câteva s-au bucurat de un statut elevat în societate, inclusiv de
anumite privilegii și libertăți.
Celelalte au fost ținute departe de știința scrisului și de alte
studii. Legea asta se bucură și astăzi de o cifră impresionantă
de acoliți.

155
De aceea se explică puzderia de scriitori și poeți ai secolelor
trecute, care s-au grăbit să definească femeia, rolul și
sentimentele ei în viața lor.
Camil Petrescu de pildă obișnuia să spună că iubirea e ca
monoteismul, voluntară la început, patologică pe urmă.
În viziunea lui Baudelaire, dragostea e văzută ca groaza de
singurătate și nevoia de a-ți uita ființa în brațele unei femei.
Unul ca B. Shaw a dus cugetările despre iubire până într-
acolo, încât o vedea ca pe o exagerare grosolană a deosebirilor
dintre o singură persoană și tot restul neamului!
Bineînțeles că au existat (slavă Atotputernicului) și mari
connaiseuri, care au găsit și ceva frumos în blestemul ăsta de a
iubi o femeie.
Emil Cioran definea dragostea drept o alăturare de sfințenie și
sexualitate.
Iar Balzac afirma cu mândrie că femeia cunoaște chipul și
trupul bărbatului iubit, precum mateloții marea și furtunile ei.
Dumas constatase deja că dragostea și suspiciunea nu pot
locui împreună.
Desigur, lista aforismelor despre marea taină a unicității
iubirii se tot întinde în tomuri stufoase.
Și-n timp ce unii o consideră o iluzie trecătoare, sau un șiretlic
al minții, alții o recunosc drept rost existențial.
Femeia timpurilor noastre a prins din mers înțelesurile
ascunse.
A gustat din amărăciune și a învățat că iubirea îi slăbește
voința și-i tulbură simțurile.
Femeile de astăzi disting iubirea de circumstanță și de context.

156
Angeles Mastretta spunea că atunci când ne îndrăgostim, o
facem ca oricare altă femeie inteligentă, adică precum niște
idioate!
Coco Chanel era ferm de părere că frumusețea îi servește unei
femei pentru a se face iubită de un bărbat, în timp ce prostia o
ajută să-l iubească.
Un psihopedagog ca Anca Moraru afirmă că victima perfectă
a bărbatului ignorant este femeia, care iubește prea mult!
Necazul cel mare al iubirii se trage de la însăși geneza ei, adică
din familie.
Se înțelege că ne obișnuim să tratăm sentimentele în funcție de
modul, în care le percepem la adulți.
Aceștia devin involuntar și inconștient mentorii noștri
spirituali.
Începuturile vieții noastre sunt trăite în apropierea directă a
membrilor unei familii.
În timp se crează o oarecare dependență sufletească. Se
deprind norme morale, reguli și restricții, pe care le
memorăm, sau pur și simplu absorbim pe un fundal emoțional
plin de semnificație.
Mai târziu se întâmplă să le contrazicem, să le dezaprobăm, să
le considerăm absurde și nefondate.
Nu neapărat!
Sunt oameni, care respectă strict aceste reguli precum o
moștenire transmisă de generații. Într-un limbaj mai simplu,
nefericirea în iubire ne-a bântuit neamul din timpuri străvechi
ca o stafie palidă și uscățivă ascunsă-n dosul ușii.
Asta explică orice dezamăgire ulterioară. Căci am vrut
neapărat să probăm dragostea, nu ca pe un sacrificiu, ci ca pe
o contemplare a vieții, nu-i așa?

157
Tot noi mai credem că povestea primei iubiri nu se va termina
niciodată.
Viața ne va surprinde tardiv, peste ani tot rememorând și
căutând ineditul primelor clipe de pasiune fidelă.
Iubirea nu va fi vreodată îndestulătoare, nici reciprocă!
Ea arde într-un jar nestins pe rugul inimii pârjolind
măruntaie, nervi și celule.
Iubirea asta ne otrăvește sângele și ne schimbă pentru
totdeauna.
Eu aș zice, dacă mă întrebi, că nu poate exista o dragoste
trecătoare, așa cum nu există eternitatea într-o iubire, atât
timp cât suntem muritori în căutarea nemuririi.
Aș mai zice, acum, la vârsta mea, că dragostea asta e unealta
perfectă, pe care o folosim cu toții pentru a săpa mici
morminte în suflet.
Tu ce zici? Cum vezi tu iubirea?
Ești îndrăgostită? Deja dezamăgită?
Îți dorești să iubești din nou, pentru prima dată?
Te simți iubită, sau doar iubești de una singură?
N-aș ști ce să-ți spun și cum să te ajut să vezi, să te convingi
mai bine.
Dintre toate fascinațiile vieții, iubirea este și rămâne un
mister.
De ce?
Pentru că apare în calea ta, fără s-o planifici, fără un motiv
anume. Ar fi mai simplu de explicat un instinct, sau un reflex
condiționat. Dar nu este nici una, nici alta.
Nu ține cont de nici o normă morală.
Încalcă toate regulile sociale.
158
Distruge orice gând rațional.
E ca și când ești înhățată pe nepusă masă, îndesată într-un sac
și apoi purtată departe de tot ce știai odinioară, la capătul
timpului și al orizontului, dacă vrei.
E cel mai egoist sentiment dintre toate!
Nu-i pasă c-ar fi ridicol, neasortat și neavenit.
Nu are nimic în comun cu cea mai dificilă intervenție
chirurgicală invazivă.
Nici cu grupele de virusuri ucigașe!
Nu seamănă deloc cu vreuna dintre ambițiile, ori aspirațiile
tale, ci mai degrabă cu o inflamație permanentă, imposibil de
tratat.
Și-ar mai fi ceva...doare ca naiba, ustură, te mănâncă, te arde
și-n ultimă speță te ucide încet și lent!
Credeai că e altceva? Ceva mai inofensiv, drăgălaș și inocent
ca un ursuleț de pluș? Atunci te afli într-o stare accentuată de
confuzie, draga mea.
Iubirea asta nu te curtează, nu-și anunță vizita telefonic și nici
nu bate cu mănuși de catifea în ușa casei tale.
Apariția ei aduce mai degrabă cu un marș milităresc, cadențat
de o fanfară asurzitoare.
Te-ai încumetat să vezi cine e? A pus gheara pe tine!
Ai fost luată cu asalt pe nepregătite.
Iubirea dă buzna în viața ta ca o hoață lipsită de scrupule.
Te pradă de gânduri, de vreri și de tot ceea ce te descria odată.
Ca-n filmele ălea de groază, pe care nu vrei să le vezi singură
cu lumina stinsă; ca un zombie pe o stradă pustie, care-și tot
lovește căpățâna însângerată de un zid!

159
Unii spun că iubirea te prostește chiar, căci nu-ți mai dă voie
să te îndoiești de ceea ce simți, când și pentru cine simți.
Măcar e ceva reconfortant și oarecum justificat.
Explicația aceasta mă absolvă personal de multe remușcări și
elucidează misterul alegerilor multiple și neinspirate, pe care
le-am făcut, inundată fiind de prea multă iubire de asta.
Ceea ce rămâne la fel de misterios și frustrant e de ce ni se tot
întâmplă același lucru de fiecare dată când iubim?
Ne așteptăm doar să fi învățat deja o lecție practică și cam
amară pe propria piele, cel puțin odată.
Ne spunem că de aici înainte vom fi prevăzătoare, ne vom
pune singure în gardă. Vom lupta contra uraganului de
senzații și impresii deja familiare și inconfundabile.
Da´de unde!
Lista asta bine organizată și programată temeinic în mintea
noastră se șterge cu prima ocazie, așa cum ploaia șterge
desenele în cretă de pe asfalt.
Nu ne rămâne nici o altă alternativă decât s-o luăm de la
capăt cu forțe noi, sau mă rog, cu restul proviziilor de răbdare
și stăpânire, pe care le mai păstrăm.
Desigur că iubirea se maturează ca un vin vechi odată cu
vârsta.
Și tot precum un vin cu etichetă aurie și nume sofisticat, e
degustată inițial cu precauție și concentrare.
După ce licoarea asta magică ajunge în trup și-n minte, totul
se reduce la cantitate. Să zicem că nu prea mai contează câte
pahare ai dat peste cap între timp.
E vin de ăla bun, de aia îl bei, nu?

160
Până-ntr-o dimineață, în care te vei deștepta din beție și nu-ți
vei da seama de ce naiba ești atât de indispusă, de revoltată și
de nedumerită?!
Petrecerea s-a terminat și tu ai adormit pe ringul de dans cu o
sticlă goală în mână? Jalnic de-a dreptul.
Asta era, vezi!
Iubirea se anunță zgomotos, în cânt de surle și trâmbițe atunci
când te împresoară (precum otomanii la Posada).
Însă când se retrage, o face în cea mai mare liniște, în vârful
picioarelor și-ntr-o tăcere asemănătoare cu moartea.
Tu vei accepta cu greu absența ei și nu o vei admite o vreme,
din teamă de a nu fi etichetată drept egoistă și lipsită de suflet
(nu ești bărbat, deci nu ai scuze).
Pentru că mă simt obligată să-ți spun că tu nu beneficiezi de
nici o circumstanță atenuantă.
Tu te faci de regulă vinovată până la și după proba aia
contrarie!
Și-n timp ce vei trăi cu senzația absurdă, cum că toată lumea
te arată cu degetul pe stradă ca pe un clovn înzorzonat (evit
din respect termenii populari gen voluntară, cutră, perversă,
curvă, târâtură, etc), în cel mai fericit caz, bărbatul, care
practică amorul liber din comoditate va fi considerat de
moment cam fustangiu, puțin neserios, sau poate incapabil să
iubească.
Adică citez „vântu-l bate, nu-l răzbate, neaua-l ninge, nu-l
atinge”.
Cel, care te va lăsa cu buza umflată își va ridica cu gesturi
relaxate pălăria din țărână, o va scutura nițel și își va acoperi
creștetul cu ea. După care își va continua liniștit drumul spre
alte meleaguri, brațe drăgăstoase și peripeții neapărat
palpitante.

161
Face parte din experiența lui de viață, laolaltă cu zicala aia, că
orice șut în fund e un pas înainte.
Doar el nu e bocitoare la funeraliile grecești!
N-o să stea acuma să ude și să jelească perina, care mai
păstrează încă mirosul tău. Chiar dacă nu se va îndura să
schimbe așternuturile vreo 2-3 luni la rând!
E vorba de comoditate, nu de dragoste!
N-are rost să-ți imaginezi că alta îi încălzește patul deja, în
timp ce tu încă rememorezi momentele petrecute împreună.
Junele e practic, mai puțin emotiv și deloc plângăcios.
El posedă puterea de a trece peste orice obstacol, de a se detașa
de tot ce-i dăunează.
Poți fi tu și iubirea ta la un moment dat!
În caz că ești cea, care-i dă papucii, așteaptă-te la revelații
târzii și fenomene supranaturale, mai ceva ca-n Dosarele X.
Recentul- fostul tău iubit se căiește și se căinează mai ceva ca o
călugăriță la schit în zilele de sărbătoare creștină. Mai ceva ca
un actor al teatrului pe butoaie!
De aici ți se trag poreclele alea mizerabile și nedrepte.
I-ai uzurpat speranțele tânărului aspirant la anima ta.
Nu că el ar fi ținut musai să te facă să-l iubești, ci pentru că lui
îi pică greu la stomac refuzul, abandonul, chestii de astea
definitive.
Pe de o parte te admiră pe ascuns ( în fața amicilor te face cu
ou și cu oțet).
Pe de altă parte, te urăște puțin, căci nu ești ca celălalte femei.
Îi și semeni un pic, fir-ar!
Ai de gând să-l ierți, nu-i așa?

162
Ți se rupe sufletul când îl vezi cum stă-n ploaie în fața casei
tale cu expresia aia de mops dulcic și bosumflat, care te
imploră să-l adopți, să-l iei în casă și să-l ștergi cu un prosop,
în timp ce-l acoperi de pupici.
Ce ți-am mai spus eu despre a doua șansă? Already forgotten?
Nu-ți călca pe inimă și peste principii!
În caz contrar, inima îți va spune numai minciuni de acum
înainte, iar principiile te vor părăsi pe rând, până când te vei
devaloriza ca moneda sub inflație.
A doua șansă e un coclaur șerpuit și înfundat.
Nu duce nicăieri, decât către propria ta pierzanie.
Îți dorești schimbare?
Schimbă-te și schimbă ceva de dragul tău, spre binele tău și nu
pentru binele altcuiva!
Celălalt nu va înțelege sacrificiile tale.
E prostie curată să crezi că i le vei putea spune într-o doară
cândva, ca și când ai trece în revistă programul de la cinema
în săptămâna curentă. Ceea ce vrei tu să-i comunici are iz
puternic de reproș, de mari așteptări și speranțe.
Asta te preschimbă repejor într-o muierușcă nemulțumită cu
gura mare și plină de pretenții.
Iar el, el nu mai e sigur că te dorea așa de tare în ziua, în care
se postase trist și murat la fereastra ta.
Știe doar că voia cu tot sufletul lui să-i mai acorzi o șansă.
Atât!
Mai departe, scrie-n carte. Orizontul iubirii lui devine subit
întunecat și enigmatic.
El găsește facil puterea de a șterge trecutul vostru cu buretele
de îndată ce noaptea a trecut și zorii unei noi zile îl trezesc
alături de tine, sau cu tine-n brațe.
163
Tu de ce n-o poți face?
Nu asta ți-ai dorit, să fie al tău, să fiți împreună?
Tânărul se lasă în grija ta cu totul.
Nu mai trebuie decât să-l primești (ca și cum l-ai fi născut tu)
și să-l răsfeți, însă fără să-l sufoci prea tare cu dragoste.
Și uite așa, vremea promenadelor de mână și a întâlnirilor
romantice la terase se încheie pentru a face loc etapei
următoare.
Poți spune că iubirea voastră a evoluat și s-a aprofundat.
Iubitul tău capătă tot mai multă încredere în tine, moment
prielnic de a se instala în planurile viitorului în doi. În cazul lui
coincide cu mutarea consolei de joc și a canapelei din camera
lui de acasă în propriul vostru cuibușor.
Sic transit gloria mundi, a ta și așa începe Carpe diem, a lui.
Căci Veni, vidi, vici este dictonul călăuzitor și perpetuu
misiunilor sale lumești.
Nu că ai fi tu vreo misiune importantă (numai dacă-l fericești,
fără să-i ceri același lucru). Doar că te nimerești la țanc!
După toate împrejurările astea, ai zice că iubirea e doar o
bătaie de joc, o patimă plătită scump, un moment de
efemeritate.
Îți mai zic odată!
Iubirea e.
Sau nu e.
Din păcate o confundăm prea des cu trăiri senzoriale, cu nevoi
de altă natură, cu poveștile tipice ale altor nătântoci, care
crezuseră cândva că iubesc ca nimeni alții.
Stai liniștită, draga mea, pentru că nu te condamnă absolut
nimeni, dacă o confunzi cu alte sentimente.

164
Majoritatea o face și majoritatea o pățește.
Restul sunt gogomani și aspiranți închipuiți.
Baiul e că tot căutând-o, pândind-o, așteptând-o, tu vei deveni
precum un bibelou de porțelan; frumos de expus în vitrină și
totuși atât de ușor de spart.
La început te-a pârlit zelul și optimismul.
Mai târziu te va frige nesiguranța și frica.
Mulți oameni cred că iubind, ar poseda gândurile și dorințele
celui iubit.
Iar gândurile și dorințele celui iubit ar fi identice cu ale celui ce
iubește!
Asta e doar o logică matematică, care nu se prea interferează
cu planul spiritual.
Tot conform unei logici matematice se spune că-ntr-o relație
trainică, unul tre´să iubească cu inima pe cel, care-l iubește cu
creierul!
Mie nu mi-au plăcut niciodată matematicile. Am fost un elev
mediocru la științele exacte. Așa că mă poți împușca în ambele
picioare și tot n-aș fi capabilă să pricep aliterația asta.
Adică mi-e clar că unul și cu unul egal doi.
Dar nu înțeleg cum e iubind ca să iubești cu un organ, sau
altul.
Știu, te gândești la prostii!
Cum ar fi să iubești exclusiv cu genitalele? N-ai cum. Înseamnă
că dorești și cam atât.
Așa ne trebuie, dacă am lăsat bărbații să filosofeze pe
marginea conceptului.
Ei l-au ajustat fiecărui tip de nevoie personală.
Cu alte cuvinte au făcut din iubire rahat, și nu bici pocnitor.
165
Lăsând ironia deoparte, răspunsul ăsta îl vei găsi înăuntrul
tău.
Și nu se va afla sub formă de vreun algoritm în intestine, sau
în ficat.
Îl vei găsi în timp și cu timpul, în funcție de propriile tale trăiri,
în funcție de intensitatea, la care ard sentimentele tale și-n
certitudinea propriilor convingeri. Vei mai găsi răspunsul în
stabilitatea și angajamentele, care însoțesc de obicei o poveste
de iubire și-n dorința reciprocă de a păstra, a ocroti și a hrăni
simțământul ăsta, pe care s-ar putea într-o bună zi curând să-l
identifici și să-l recunoști și într-o altă ființă.
Împreună, veți face pereche pe viață.
Sau nu!
Din păcate s-ar putea să rătăcești tot restul vieții între vechi și
noi relații, fără să întâlnești adevărata dragoste.
O exista una pentru fiecare?
Habar n-am.
Știu doar că iubirea asta reală (nu una din sutele de imitații)
se ițește atunci, când există suficiente motive, dovezi și istorie
între doi oameni.
Știu doar că asta te convinge să dai din coate, îți dă curaj să
lupți și să-ți dezvălui sentimentele.
Tu ești cea, care va ști că se merită! Ți se va arăta, ți se va
întoarce înapoi drept răsplată și admirație, dorință și
considerație. Pam-pam, poezie! Nu aveam de gând să mă
exprim în rime, dar așa s-a nimerit.
Nu încerca să te minți frumos! O vor face destul alții cu tine!
N-o face și tu! Indiferent de câte ori ai privit toate ecranizările
și animațiile poveștii Frumoasa și Bestia (Mica Sirenă, sau
care o fi preferata ta).

166
Alooo, Pământul către Venus, mă recepționezi? Rămâi cu
mine, înfiptă în realitate!
Există și aici prințese, iar poveștile lor nu prea se aseamănă cu
vreun basm. Oricât de bune ar fi serviciile de impresariat, ori
influența mass-mediei!
Din nefericire, lumea, în care te-ai născut este propice vieții și
favorabilă multor vise, însă nu neapărat ideală pentru iubirea
ca-n filme.
De te bate gândul să-ți plăsmuiești o lume proprie, ai grijă să
găsești cel puțin un amator la fel de înverșunat și convins ca și
tine. În felul ăsta vei avea siguranța că ai pornit măcar în
direcția corectă, chiar dacă nu ți se garantează succesul la
destinație.
Nu știu dacă ai băgat de seamă, dar până și protagoniștii
masculini ai poveștilor nemuritoare sunt ultimii, care se prind
de toată lecția asta despre iubire. După cuiele, care susțin
tablouri sugestive în pereți și după toată vesela și mobilierul
vrăjit și vorbăreț din casă și din împrejurimi!
Nu zic, or fi ei capabili să cucerească cu un zâmbet alb și o
privire albastră.
De îndată ce au făcut-o însă, nu prea mai știu ce să facă în
continuare.
Dar să ne punem imaginația la treabă și să pornim din
punctul ăsta al poveștii tipice.
Ca să nu ne pierdem obiectivitatea și franchețea, trebuie să ne
scoatem din minte orice alte detalii cu tentă misandră și
meschină, cum ar fi faptul că tânăra e mereu dispusă să
renunțe la viața ei, să se lase blestemată, să muțească, să facă
diferite pacte magice defavorabile, să renunțe la libertate
pentru a-și salva familia, toate acestea în numele iubirii.
Fă bine și uită de ele!

167
Tot răul a trecut și urmează partea aia cu fericirea veșnică,
obținută cu atâta trudă și încercare.
Ținând cont că basmul se sfârșește aici și-n coadă de pește, ne
permitem să visăm mai departe cai verzi și unicorni roz?
Sau s-o ancorăm pe frumoasa îndrăgostită la realitatea
noastră curentă?
Cum vrei tu!
Ți-ai dat seama, de când ne-am cunoscut, că există un răspuns
pentru orice întrebare, sau o certitudine pentru orice îndoială,
cel puțin teoretic.
Că tot se întâmplă s-o ascult pe domnișoara Eremia în clipa de
față, am s-o citez scurt și-ar fi vorbele astea:
„Ascult piesa noastră pe repeat
Și fericirea absolută parcă-i un delict”
Cuvântul ăla e cheia tuturor porților fermecate ale fericirii
perene.
Repetarea, sau repetiția, whatever! Mai e și mama învățăturii,
conform unui dicton mai mult, sau mai puțin comunist.
E nevoie să înveți să fii fericită, scumpa mea amică.
Cel puțin străduiește-te să ții minte lucrurile, locurile,
momentele și toate acele tabieturi plăcute, care-ți aduc pacea
și mulțumirea ori de câte ori le regăsești.
Să nu-mi dai peste nas și să-mi spui că râd de tine și că te îmbii
deja să trăiești din aduceri aminte! Era doar o recomandare
călduroasă și se referea strict la sfera intimității tale.
N-am ajuns încă la prințul, de a cărui fericire nu numai că
depinzi, dar te faci și direct responsabilă!
Ți-am zis doar că el nu mai știe ce să facă după ce te-a cucerit.

168
Probabil i se trage din copilărie ca un soi de traumă, de când
nu putea înțelege motivul, pentru care se plictisea repede de
colecția de mașinuțe, de brichete ori de timbre.
În comparație cu el, aș putea paria (chiar jura) că tu mai
păstrezi încă pe un raft câteva din păpușile cu păr de mătase și
ochi mari, pe care le-ai primit în dar de ziua ta. Chiar și o
colecție de manuale școlare, un jurnal și un oracol din
adolescență și câțiva trandafiri presați între paginile cărților.
Prințul tău șarmant vrea mereu să se upgradeze, să treacă la
the next level, u know?
Acest lucru înseamnă nevoie de schimbare, care nu e o idee așa
de rea la urma urmei.
Numai că el supune schimbării cam tot ce face parte din viața
sa.
Nu trăi cu impresia că tu ești cea, care-l schimbi și-i răstorni
lumea în cap!
E doar un truc al psihologiei inverse.
Serios acum, dacă îi ceri să așeze un lucru înapoi în locul, de
unde l-a luat, nu înseamnă că-i bagi pe gât schimbarea.
El e doar dezordonat și haotic de fel. E unul dintre multele
aspecte, care nu se vor supune schimbării în cazul lui.
Iar tu ai convenit să împarți traiul și spațiul împreună.
Așadar e lesne de înțeles că te deranjează puțin apucăturile
astea. Mai ales, când tu ești cea, care strânge de regulă tot ce
rămâne în urmă, precum o Teresita.
Am auzit deunăzi pe când mă benoclam la gala decernărilor
Oscar că-n America, adică S.U.A (restul continentului n-are
importanță oricum) ar lucra peste 70 de milioane de menajere
supuse exploatării și discriminărilor.
Eu cred ferm că nu le-au socotit ei chiar pe toate.

169
Cum ar fi restul nevestelor de tip argat-cichirgiu-jitnicer-
ciohodar-sofagiu și paharnic la curțile soțului-voievod de
Posmagi Muiați! Probabil că se pierd ca și chipurile anonime
prin mulțimea de vreo 300 și ceva de milioane de americani.
Ce-i drept, m-am întrebat o vreme cine se ocupă de fericirea
celor doi îndrăgostiți din poveste, a căror menire unică e să
rămână îndrăgostiți.
Asta, după ce am sesizat că armata slugilor este eliberată de
sub vrajă și fiecare reîntregește familiile celor sosiți cu furci și
topoare la palat. Apoi se înțelege că-și iau tălpășița spre casele
lor, cel puțin un timp nedeterminat.
Ți-o poți închipui pe Belle frecând podele în genunchi? Pe Ariel
dând pe răzătoare în văniță ciorăpeii dragului ei prinț?
Nu o includem și pe Cenușăreasă! Ea deține deja experiență de
când curăța sobele mamei și ale surorilor sale vitrege.
E de-a dreptul scandalos să crezi așa ceva, nu? Unde ar mai fi
farmecul istorisirilor despre iubire și fericire?
Din oficiu, prințul tău nu crede în asemenea baliverne și
scorneli.
El s-a născut și crescut ca toți băieții, demni și mândri de
conținutul boxerilor. I s-a arătat clar că menajul nu face parte
din îndatoririle sale.
Astfel că devenind femeia vieții lui, tu vei prelua nolens-volens
ștafeta de la draga ta soacră alias scumpa sa mămică.
Ți-am mai spus că iubirea lui cea mare, inima și întreaga lui
viață vor fi date în grija ta atentă?
Nu ești de acord cu teoria asta?
Nu-l iubești cu adevărat atunci!
Tot anturajul lui familial și social se va năpusti să-ți dea peste
nas și să-ți condamne ereziile.

170
Doamne, cine a mai văzut așa ceva?
Femeia trebuie să fie femeie în casă!
Iar bărbatul din casa ta se înscrie într-un program de all
inclusive toată viața.
Nimeni nu-ți va respecta punctul de vedere, ci se va grăbi să te
desconsidere asociindu-ți un caracter mizerabil, conturat în
mare parte de frivolitate, lene, egoism și indiferență.
Și atunci cum dracului să mai crezi în iubire, când singurul fel,
prin care ți-o poți demonstra e printre altele să-i crești copiii,
să-i calci nădragii și să-i pui masa?
Răsplata ta?
Eh, aia vine mereu la urmă de tot, de obicei cu coasa și ca un
deznodământ eliberator.
Vezi și partea bună; vei putea rămâne în pat atât cât vrei, căci
te vei sătura de somn atunci.
Și el îți demonstrează iubirea, ce credeai?
Se duce la muncă! E de ajuns.
Cum ar fi fost dacă n-o făcea?!
Lasă, nu te gândi la asta! S-ar putea să faci calculele și să
concluzionezi zâmbind stins că ți-ar fi fost mai bine singură.
Într-o sinteză concentrată ia aminte că atunci când vei fi
pregătită să primești un bărbat în viața ta, e ca și când l-ai fi
adoptat pe eroul de la Plevna, sau pe Pacientul englez. Nu vei
mai avea de ales decât să fii infirmiera preferată.
Mai bine să nu vă stricați prietenia asta frumoasă, pe care o
aveți acum, tu ce zici?
p.s Îmi cer iertare că trebuie să renunțăm la discuția noastră
acum. Soțul a revenit de la muncă și e necăjit, căci tocmai a
supraviețuit unui accident teribil.

171
A uitat să poarte mănușile și o blană de lemn i-a picat peste
unghie!
S-a înnegrit toată.
Cred c-o să-i pice!
Nu fac bășcălie, pe bune!
Îmi spune că i-a curs atâta sânge de acolo! Trebuie să-l ajut să
se schimbe de hainele de lucru, apoi să-i pansez rana teribilă.
Ne auzim mâine, ok?
Be safe! Love you!

MONOGAMIA ȘI IUBIREA...DISPERAREA,
FERICIREA.
Încep prin a spune că sunt doi termeni total diferiți, nu numai
morfologic, ci și semantic – monogamia și iubirea.
Între aceste cuvinte se cască un abis de antagonisme.
Totodată se întrezărește posibilitatea de a fi asociate ca și
concepte vechi de interes socio-economic, care vizează
proprietatea și descendența genetică.
Ca să distingem clar monogamia asta, o punem în antiteză cu
poligamia, a cărei trăsătură dominantă este infidelitatea, de
orice natură ar fi ea.
Infidelitatea sexuală a apărut odată cu instituția
matrimonială. De atunci merg mână-n mână, sau în paralel,
dacă vrei.
Monogamia vine tot de la greci, căci ei se pricep bine la a
inventa cuvinte.
E mai degrabă un substantiv compus din doi termeni; singur și
căsătorie.

172
Puțin cam ambiguu și greoi aș zice, căci pe mine mă poartă
gândul la a fi singur într-o căsătorie, ceea ce e o nebunie, nu?
Cică n-ar fi, dacă punem la socoteală că-n urmă cu mai mult
de zece mii de ani (de când a început să fie practicată
monogamia), împerecherea cu unul, sau mai mulți parteneri
nu se împiedica de moralitate, ci avea o importanță mai
degrabă strategică, aceea de a asigura continuitatea unui trib
și a micilor comunități.
În plus, faptul că nu se prea cunoștea paternitatea constituia
un avantaj considerabil, pentru că mai mulți parteneri își
puteau asuma rolul patern în creșterea puilor.
În scrierile antropologice ale lui Herodot pe la 500 ante eram
nostram se atestă puține societăți tribale, care practicau
monogamia opțional.
Știința modernă afirmă că doar 3 procente din mamifere ar fi
monogame, în timp ce un vierme intestinal al peștilor se
dovedește a fi singurul organism monogam, căci crează o
fuziune organică a masculului cu femela.
Cimpanzeii, despre care se spune că ar fi rude apropiate cu noi
practică omnigamia, cu alte cuvinte, care pe care, sau toți la
grămadă.
Alte studii încurajează această non-trăsătură umană
afirmând că ar exista chiar și o genă a infidelității (pe lângă
cea a beției).
Statisticile actuale evidențiază că jumătate din femei au
aventuri extraconjugale, în timp ce peste 70% din bărbați își
înșală partenera de viață.
Biodiversitatea asigură teoretic o pereche fiecărui individ.
De aici încolo contribuția ei se oprește.
Un psihoterapeut redutabil ca Esther Perel afirmă că
monogamia nu face parte din natura umană. Ea presupune
conștientizare, efort și multă stăpânire.
173
O tipă foarte deșteaptă ca Adela Toplean a avut curajul să
ducă monogamia și conceptul de iubire în sfera abstractului
uman făcând referire la un angajament solid și durabil.
Tot această stimabilă domniță definește cu un succes
fulminant stereotipul ratatului în societatea modernă – acel
loser plin de pretenții, fără nici o convingere, fără interes
pentru demonstrație, sau argumentare și fără a pretinde ceva
anume.
Citez „Loser-ul găsește mult mai confortabilă o haltă între
două puncte de referință, între pretenție și gratificație,
respectiv plecare și destinație.“
Ce-i drept, natura nu a creat niciodată comportamente fără un
scop adaptiv.
Natura nu cunoaște concepțiile morale legate de dragoste și
fidelitate.
Cu alte cuvinte tu alegi ce vei deveni în timp: cimpanzeu, loser,
sau o ființă rațională, care-și depășește condiția animalică.
Oricât de tare ne-am strofoca noi, pasiunea sexuală se stinge
de la sine în cuplul nostru.
Și cu cât moare pasiunea asta de la o zi la alta, cu atât mai des
o asociem cu ceața din privirea celui, care odată se uita fix și
lung, secunde-n șir la noi ca la niște diamante descoperite în
fundul pământului.
Și noi făceam cam același lucru în același timp.
Doar că depuneam de zece ori mai mult efort de a crea
ambiente și stări de răsfăț lasciv și plăcere sublimă!
Mă gândesc că femeile din triburile alea vechi nu mai aveau
vreme, nici ocazie să decoreze căpița de fân uscat cu vreun
buchet de maci roșii. Amorul liber, consimțit sau neconsimțit
trebuie să se fi asemănat cu sloganul ăla de șantier, „Pe cai că
se filmează!“

174
Revenind în actualitate, mulți specialiști (psihologi, sexologi,
behavioriști) susțin comunicarea deschisă și de calitate între
partenerii cuplului.
Pentru mine, comunicare de calitate între parteneri înseamnă
relații diplomatice între două state aflate în război rece!
Adică spui ceva, ceva drăguț și adecvat (cu dinții încleștați) și
te aștepți la viceversa interlocutorului, care de obicei rămâne
cu gura adunată pungă și nu spune nimic.
Și uite așa s-a terminat dialogul, înainte de a începe.
Adevărul umblă desculț, murdar, flămând și ciomăgit
întotdeauna, ce credeai?
În asta constă calitatea discuțiilor cu celălalt.
Orice ai face, nu-i spune adevărul!
Nu-i face cumva cunoștință cu milogul ăla puturos și
păduchios ca drept cel mai bun prieten al tău!
Spune că-ți place exact ceea ce-ți displace și-ți repugnă!
Spune-i că nu te deranjează exact ceea ce te scoate din sărite de
fiecare dată!
Fii diplomată și tactică!
Închipuie-ți că nu e vorba de iubire, de acel îndemn, care te
face să-ți dorești să fii o variantă mai bună a ta și-n același
timp te încurajează să-ți ajuți partenerul s-o îmbunătățească
pe a lui.
Nuu, nu te stresa pentru chestii d-astea!
Un specialist ar justifica imediat prin abstractizare situațiile
acestea de viață cât se poate de banale, în jurul cărora ar
construi o serie de mici traume și fobii, tare educaționale,
năravuri înrădăcinate și deprinderi din copilărie, astfel încât
te-ai gândi a doua oară, dacă mai ai dreptul să deschizi gura
și să pretinzi celuilalt asemenea alterări de identitate.
175
Trage adânc aer în piept și reține: „Ăsta sunt și ăsta-mi place,
altul mama nu mai face!“
Mie îmi pare firesc ca oamenii să se debaraseze de trecut
atunci când intră într-o relație sentimentală.
Aceasta nu poate fi comparată, sau asemănată cu niciuna din
familia, în care te-ai maturizat. Oricât de bine te-ai înțelege cu
frați, surori, părinți, mătuși, etc.
Oricât de special și deosebit ar fi cuplul, pe care părinții tăi îl
fac, al tău va fi altfel.
De ce? Pentru că tu ești altfel decât părinții tăi.
Nu perfectă, nici incompletă, doar altfel. La fel va fi și cel, ce-ți
va sta alături.
De abia după ce ai înțeles acest lucru, de abia atunci vei găsi
înțelepciunea de a te accepta. Din acel moment vei deveni mai
lesne înțeleasă de către cei din jur.
Asta nu-ți garantează un oarecare succes în a-ți convinge
partenerul că e bine s-o facă și el.
De pildă eu sunt o fire foarte ordonată, promptă și punctuală,
așa ca un soldat la garnizoană. Diferența e că nu mă amenință
sergentul major cu pescuitul în chiuvetă.
Mai am și o mică manie vizavi de curățenie, oriunde m-aș
duce!
Îmi place să respir într-un spațiu aerisit, chiar și-n toiul iernii,
să găsesc lucrurile cu ușurință, mereu la locul lor, să le adun,
să le strâng, să le curăț imediat după ce m-am folosit de ele.
Nu sufăr de nici un sindrom de ăla compulsiv!
Sunt un om normal ca toți ceilalți, adică nici prea prea, nici
foarte foarte.
Nu mă obsesionează decât ideile uneori și pentru o perioadă
scurtă de vreme. Apreciez consecvența și interesul, pe care
176
cineva și-l acordă sieși, oamenilor și lucrurilor, de care se
înconjoară fără să fie înghiontit, sau împins de la spate,
criticat și ofensat în situațiile solicitante.
Pentru asta trebuie să iau în calcul mai multe aspecte, care
definesc acel fel al meu de a fi eu însămi și nu un tipar anume.
Să zicem că nu sunt o fire superficială, care pune preț exclusiv
pe imaginea socială și lista exigențelor teoretice.
De regulă afirm și argumentez.
Vorbesc și demonstrez.
Nu știu, mă abțin.
Nu cunosc, tac și ascult.
Consider că tocmai această balanță între vorbe și fapte
necesită un echilibru constant.
Acest echilibru îți oferă finalitate întotdeauna. Adică nu e ca și
când ai începe un lucru, ori o discuție, după care le-ai lăsa
baltă pentru a te apuca, sau a vorbi de altceva.
E dificil, atunci când îl iei drept motto. Nu e nevoie să ți-l
impui, ci doar să-ți acorzi interes și puțin respect, să vrei să
cunoști și să te cunoști până la capăt.
E adevărat că nu ți-ar strica să te respecți ca om, nu pentru că
te-ai crede mai bun ca alții, ci tocmai pentru că ți-ai câștigat
acest respect pe lângă multe alte abilități și calități dobândite
în procesul de autodescoperire.
Din păcate sunt tot mai mulți cei care trăiesc și se adapă dintr-
un super-ego slab, vorba lui Freud.
Uită, omit intenționat, sau chiar n-au habar cine sunt în
esență.
Potrivit părerilor domnului Freud, un super-ego puternic
reușește să înhibe instinctele biologice ale ID-ului – cele
primare, ale nou-născutului.
177
Eu mai păstrez câteva reminescențe ale ID-ului.
Acestea ies la iveală atunci când mi se pune pata să merg la
parcul de distracții!
Atunci nu mă mai înțeleg cu nimeni!
Super-ego-ul meu e diplomat și-n limitele decenței.
Cât despre ego-ul meu, nu vreau să te îngrozesc!
E înalt cât un zgârie-nori, prea tranșant pentru gusturile
celorlalți, franc și direct. Nu e spontan (decât la nervi), sau
prea plin de creativitate (cu excepția momentelor, în care
croșetez, decorez, etc), așa ca Simion Tulea! Bine, el mai cosea
și pe gherghef.
Câteodată ego-ul ăsta devine visător, romantic și sensibil. În
restul timpului se menține în parametri neutri, cam ca mimica
unui asasin plătit!
Dar să revenons a nos moutons, căci era vorba de ce ție nu-ți
place, altuia nu-i face.
O regulă nescrisă spune să accepți ca să fii acceptat, să ierți ca
să fii iertat, să iubești, ca să fii iubit.
Asta susține teoria reciprocității – una dintre muzele
înțelepciunii depline, a păcii și a fericirii interioare absolute.
Sunt cât se poate de acord. Și mai cred cu convingere că poate
fi pusă lejer în practică oricând și oriunde.
Problema e că teoria cu pricina pierde din simbolistica
rațională și din validitate atunci când e învârtită în caruselul
amorului.
Căci cum dracului ai putea să-i ierți infidelitatea, când el n-are
ce infidelitate să-ți ierte?
Nici n-ai vrea să probezi pe propria piele reciprocitatea în
cazul ăsta!
Ți-am spus că el iubește în felul lui, stomacal și posesiv.
178
Tu ești a lui precum un trofeu aurit din tinerețe. Vrea să te știe
așa, neschimbată. Puțin prăfuită, dar neschimbată.
Și-n tot haosul din casă, junele mai vrea să te găsească mereu
la locul tău și cu un rost al tău prestabilit.
Și apoi, cum ai putea să uiți ceva de neiertat, ceva, ce el nu ți-
ar ierta vreodată?
Partea amuzantă vine de abia atunci, când îți cere să vă
așezați la masă și să discutați ca doi oameni maturi, să-i
asculți varianta defensivă (ofensivă dedicată ție de fapt) în
timp ce-ți strângi buzele și pumnii în poală, în pragul unui atac
cerebral.
Nu te gândi să-ntorci sabia și să-l întrebi ce-ar fi simțit el în
locul tău!
Bărbaților le lipsește capacitatea asta de a se transpune într-o
altă persoană.
Ei văd totul dintr-o singură perspectivă (comună între
membrii de același sex), nu și pe altcineva.
Li se trage de la lipsa grosieră a respectului de sine. Nu prea
știu ei ce-o fi ăla și de aia nu dau doi lei pe el. De aceea înșală,
trădează, manipulează și își însușesc.
Da, știu că există și femei pe potrivă, dar și-n inferioritate
numerică.
Numai că tu, draga mea, nu ești una din ele!
Ai crezut că iubirea e suficientă să umple toate ungherele și
cuferele din podul căsniciei voastre.
Iubirea te-a învins și te-a determinat mai târziu să-ți accepți
aproapele așa cum e el.
De dragul lui ți-ai schimbat și coafura, și ținutele.

179
Ești aproape ruptă de viața socială, căci tot de dragul lui (și al
prietenilor lui) te-ai izolat în casă făcând pe gazda, sau pe
gospodina ideală.
De dragul lui n-ai vrut să trezești niciodată suspiciuni, să ceri
prea mult, să-ți aclami libertatea de odinioară, să-ți faci
prieteni noi (nu de familie și nu neapărat femei).
De dragul lui de abia de-ți mai ridici ochii din pământ ca să
privești oamenii direct.
S-ar putea să-ți fi spus deja că nu ești conștientă de faptul că
flirtezi cu bărbații?
Asta făceai și când te-a întâlnit el. Nu flirteai cu el în mod
deosebit, ci cu toți ceilalți.
Cu toate astea ai ales unul singur, pe el.
Și cu toate astea, tot el e cel, care crede că te ține departe de
tentații!
Dar să revenim la fidelitate și să vedem ce spun împărații
cizelați despre această practică a lumii civilizate și nu un
derivat al nobleței sentimentale.
Printre puținii susținători ai unei astfel de idei, Paul Carvel
zice că fidelitatea ar trăi acolo unde iubirea e mai puternică
decât instinctul.
Un alt Paul (Ferrini) spunea așa: „ Fidelitatea cuiva față de
sine însuși și voința de a-și trăi visul fac să explodeze întregul
edificiu al fricii din jur. Este chiar așa de simplu. Totul se
întâmplă la fel de blând ca și primul Da rostit în liniștea
inimii.“
Ce spun femeile despre fidelitate?
Doamna Papadat-Bengescu spunea că o femeie poate crede,
dar nu înțelege bine.

180
Căci „Ea iubește toată viața pe cel de „acum“ și are ca
circumstanță atenuantă că e prin natura ei înclinată
fidelității.”
Marlene Dietrich afirma că orice femeie își dorește să fie fidelă
soțului ei. Însă e dificil să găsească bărbatul, care merită
fidelitate!
Ce spun eu?
Draga mea prietenă frumoasă și visătoare, alege să fii fidelă
dragostei, pe care o porți în suflet și din care dăruiești unui
bărbat.
Nu-i fii fidelă fizic acestuia!
Vei vedea totul într-o lumină nouă.
Fie vorba între noi sunt momente, în care îi sunt infidelă
soțului meu, tocmai pentru că el consideră că stăpânindu-mi
trupul, îmi stăpânește și mintea.
Pentru că noi nu ne prea trădăm sentimentele, cu excepția
momentelor, în care le mărturisim ca existând. Sau ca fiind
inexistente.
Îți sugerez să nu le îmbraci niciodată în subtilitate.
E un cuvânt străin bărbaților (mereu un neologism) de obicei
translatat ca apanaj al minciunii sfruntate.
Subtilă ești doar atunci când te abții să ridici tonul într-un
supermarket, să râzi prea zgomotos, sau să privești fix.
Și bărbatul poate fi desigur subtil, atunci când nu miroase a
mahoarcă, hamei fermentat și transpirație veche!
Uneori poate mirosi plăcut, atunci când păstrează un parfum
străin pe piele crezând c-ar fi subtil.
Iarăși m-au apucat răimile, ai zice.
N-aș avea de ce, pentru că bărbatul din viața mea îmi e fidel,
trupește.
181
El crede că e o dovadă serioasă de iubire. Iar eu nu vreau să-i
ruinez credința.
Mi-aș fi dorit doar, ca orice femeie din lumea asta mare ca el
să-mi citească privirea și nu limbajul corpului.
Au trecut de vreo 4 ori primii trei ani de pasiune între noi.
Iar limbajul corpului meu s-a tot restrâns în semnale erotice,
așa cum ai trage cu gloanțe oarbe la întâmplare. N-a fost
trupul meu, care s-a obișnuit cu al lui, ci el mi-a obișnuit trupul
să tacă, să nu mai tânjească după apropiere.
Ca o soție fidelă ce sunt, m-am conformat și am mers mai
departe. Bine, mi-a luat ceva vreme tot frământându-mi capul
cu fel de fel de idei și antidoturi.
Însă inevitabilul se produce. Așa se spune. E o părere, la care
aderă majoritatea celor căsătoriți. Cine sunt eu să-i contrazic?
Și de ce mi-aș aprinde paie-n cap?
Vorba lui Blaga, nici eu nu vreau să distrug corola de minuni a
lumii!
Soția trebuie stăpânită, nu dorită!
Soția trebuie să fie și să se comporte de bonton, să se
resemneze în mediocritate, să se autocenzureze la nevoie, să-și
controleze infuziile de nemulțumire și reproș.
De aia soțiile tind să devină exact ceea ce prevăd soții lor, când
le bagă-n cazan pe toate într-o discuție amicală cu o bere
dinainte; niște vrăjitoare nebune, zbârcite, isterice și nesătule!
Avem de ales?
Da. Avem de ales cu siguranță. Dacă ne decidem să rămânem
vrăjitoare nebune, zbârcite, isterice și nesătule. Și fără soț!
Iubirea nu poposește prea mult în viețile noastre de cuplu.
Sosește cu expresul și pleacă cu avionul peste noapte.

182
De aceea ne place, sau ajungem să ne placă a o asemui cu
altceva, cu alte conveniențe, obișnuințe și familiarități.
Aș putea face referință la cele două etape ale iubirii de cuplu.
Căci sunt doar două.
Restul e altceva!
În prima etapă ne îndrăgostim unul de celălalt. Cum? Pentru
că ne place foarte, foarte tare de persoana respectivă. Și ce
mai pui că te simți și atras fizic, chimia aia organică, sau ce-o
fi. Dintre cele două aspecte, spiritual și fizic, parcă balanța se
înclină mereu spre cel de-al doilea.
Nu trebuie să-mi dai dreptate!
E o chestie, de care te vei convinge mai târziu. De aia spun unii
că parcă le-a aruncat cineva un văl peste ochi și peste creier
probabil.
Alții constată cu șoc că nu-și cunosc partenerul de viață după o
anumită perioadă de conviețuire.
Dar să nu stricăm momentul ăsta unic cu graba de a anticipa.
Prima etapă este fundamentul, în jurul căruia se vor contura,
crește, dezvolta sentimente profunde, semnificații puternice,
motive plauzibile.
Și aici e un truc însă, care se numește autosugestie și care
funcționează la randament maxim.
Așa ți-ai dori și așa ai vrea să se întâmple, nu?
Pentru a materializa minunea asta, vei simți nevoia uneori să-
ți oferi un pic de elan și de avânt în direcția corectă. Și atunci
vei căuta scurtături, scuze acceptabile și mult optimism, încât
până și planetele se aliniază în favoarea iubirii tale, nu-i așa?
Și așa îți crapă deja capul de câte ori ai auzit spunându-se că
femeile nu se mulțumesc niciodată cu ceea ce li se oferă, c-ar fi
mereu atrase de băieții răi și că băieții buni ar fi niște mototoli
neatrăgători.
183
Ei bine, tot acest spectru al trăirilor te va încuraja să-ți
construiești încrederea și siguranța, cărămidă cu țiglă, sau
cum era? Cărămidă cu cărămidă și ignorăm cacofonia.
Iubirea se arată într-un final, numai dacă s-a colaborat și
participat cu devotament și interes de ambele părți.
E absurd și cumva debil să crezi că poți iubi în lipsa dovezilor,
fără să știi prea multe despre obiectul iubirii tale!
De multe ori e dureros și frustrant, căci poveștile noastre de
amor se opresc aici, într-o fază primară din cauze diverse; fie
tu nu ai descoperit vreun sentiment durabil, care să te lege de
partenerul tău sexual, fie compatibilitatea se estompează ca
noaptea-n zi odată ce vă dați jos amândoi din pat.
Stai liniștită!
Poveștile tipice de mai sus nu au prea multe în comun cu
iubirea, ci mai mult cu o pasiune temporară, izvorâtă tocmai
din dorința arzătoare de a iubi!
Faza a doua a iubirii noastre cere mai multă demonstrație.
Urlă după stabilitate emoțională, angajament, declarație și
fapte grăitoare.
De aceea relația ta începe să arate tot mai mult ca cea a lui
Pavlov cu patrupedul său, adică gen stimul și recompensă,
faptă și răsplată.
Am putea zice că-n această fază așteptăm ca „pinguinul” să tot
care pietricele, rubine, cristale și alte minerale într-un maldăr
demn de dragostea, ce ne-o poartă.
Noi în schimb îl vom răsplăti cu o mare de concesii (închidem
ochii la apucăturile sale domestice și unele trăsături clare de
caracter) și mult răsfăț, de la tradiționalele masaje în tălpi și
pe șale, până la cartofii prăjiți cu ochiuri de ou, garnisite cu
maioneză din belșug.

184
Este perioada, în care tot noi vom face cunoștință și cu o altă
latură a dualității bărbătești.
Să zicem că nu vom mai fi tratate exclusiv cu pasiune și o
oarecare fascinație, ci cu un soi de lejeritate și de sentiment de
deja-vu.
Adică te-am văzut, mi-ai plăcut și cam asta ar mai fi rămas de
făcut!
Ce ai de gând să faci acum? Mai nimic, decât să mergi înainte
ca teleghidată, așa cum face toată lumea, nu?
Nu ai pus capăt acestui proces firesc până acum, ce te apucă s-
o faci de acum încolo?
Doar speranța moare ultima. Vei spera pe ascuns mult timp că
iubirea voastră ar fi statornică și pasională, așa ca-n
telenovelele de la Telemundo.
A treia fază e altceva, cu totul altceva!
Iubirea și-a schimbat look-ul atât de mult, încât ți-e tot mai
greu s-o recunoști, dincolo de un orar zilnic monoton și
previzibil.
E adevărat că ați rămas împreună, ca să-mpărțiți traiul,
tutele, cheltuieli de întreținere și credite bancare.
Iubirea e ultimul lucru, de care ați mai avea nevoie!
Iubirea stă undeva cuminte într-un colț (și pe coji de nuci)
suspinând, sugându-și degetul ca un orfan pedepsit de
asistenți maternali grotești.
Și indiferent ce ai face tu ca s-o împaci (iubirea voastră), el
rămâne impasibil și greu de impresionat.
Ai zice că-i bătut cu leuca-n cap chiar!
Și-n același timp, partenerul tău e convins că indiferent ce-ar
face (ție), tu tot îl iubești.

185
Cine dracului mai vede importanța romantismului, a
discuțiilor blânde și armonioase, a gesturilor încărcate de
tandrețe și afecțiune?
Doar îți duce gunoiul în drum spre garaj.
Nu uită să se spray-eze după baie.
Și știe cu exactitate care e sertarul cu lenjeria lui.
Faceți și așa o mie de lucruri împreună; mergeți la
cumpărături, la nunți și botezuri, în vizite la prieteni de familie
și rude și-n scurte sejururi la mare.
Ce-ai mai dori?
Să te ducă la tiribombe și să-ți ia vată pe băț? Să te salte-n
brațe și să te sărute în văzul lumii până ți se înmoaie
genunchii, așa pe neașteptate?
Să te privească ca și cum pupilele tale ar fi captat toată lumina
zilei și misterele nopții?
Na na na! This ain`t never gonna happen again!
Asta a fost odată.
Ca niciodată!
Cine te ține să nu încerci tu? Mă simt datoare să te avertizez că
te vei confrunta cu o serie de reacții adverse.
Te vei simți stânjenită, penibilă, teatrală și-n ultimă speță un
pic nebună.
El te iubește și acum, ce te-a apucat? Sunteți deja un cuplu cu
vechime, oameni maturi în toată firea.
Trebuie să vă comportați în consecință.
Profit de situația, în care ați ajuns și te întreb ce rost mai are
fidelitatea asta?!
Nu-ți folosește nici ca șampon de spălat pe cap.
Fidelitatea ta e o formă de decență autoimpusă.
186
Fidelitatea lui e o luptă aprigă cu sine însuși, încercată mereu
de ispite dulci, atât de dulci, că-ți crapă dinții doar privindu-le!
Din păcate, tu nu-l mai ispitești, decât cu o mâncărică de
ficăței cu smântână poate.
Și dacă încerci să aprinzi o lumânare pe marginea căzii, te
porți prostește!
Ești ridicolă!
Iubirea voastră nu mai recurge la asemenea artificii.
Încă odată, sunteți oameni în toată firea, nu niște mucoși în
călduri!
Așa că fă bine și stinge lumânarea aia puturoasă!
Aprinde mai bine ledurile din tavan să vadă omu`unde i-a mai
apărut vreo bubiță, ori vreo vânătaie, cât de lungi i-au crescut
unghiile de la picioare și părul din zona inghinală.
Nu-i atrage și tu atenția că se apucă de ras și de pilit direct în
apa voastră de baie!
Sau cel puțin ieși la timp din cadă, pe când iubitul tău începe să
facă „jacuzzi” din relaxarea plăcută, în care zace.
El se comportă doar ca un adult responsabil, nu? Apoi, ca să-și
ducă până la capăt gestul matur, își adulmecă gazele și
hohotește.
Și mai vrea să ți se pară și ție la fel de amuzant!
Vezi?
De asta nu suportă lumânările tale parfumate!
Acoperă mirosurile naturale!
Și orice ai face, nu uita să-i speli spinările și posteriorul!
Brațele lui sunt prea scurte și nu ajunge să se spele acolo.
Nici măcar nu știe cum reușești tu să te speli cu peria aia, care
are coadă lungă!
187
Te întrebi de ce ai vrut să faceți baie împreună?
E mult de atunci și motivele s-au cam perimat. În plus e o idee
practică, care economisește litri de apă la ora actuală.
Tu ești cea, care spală cada, înainte și după, așază prosoapele,
pijamalele și șosetele călduroase.
Nu încerca să-l gâdili, să-ți întinzi picioarele peste abdomenul
lui, ori să arunci cu bulbuci de săpun.
Nu fredona și nu agita atâta apa că doar nu ești copil mic!
Taci și ascultă snoavele lui de pe la muncă, de altfel atât de
oportune acestui moment de relaxare.
De exemplu odată, când soțul meu a vrut să iese din cadă, i-a
alunecat un picior și a căzut lateral înapoi în apă. În cădere
susține că s-ar fi lovit la coaste atât de rău, încât vreo două zile
după baie s-a tot văitat ca și-ar fi rupt una, o pereche, mă rog.
În același timp ajunsese la convingerea fermă că, dacă eu l-aș
fi susținut din vreme, nu s-ar fi accidentat.
Două zile mai târziu îmi reproșa critic că tot eu l-aș fi speriat
făcând un gest în joacă, gest, care i-a făcut ca prin minune
piciorul să alunece și să se prăbușească de sus ca o balegă de
elefant.
Ai ghicit cine e maturul în toată firea și-n povestea asta?
Bine că am stins lumânarea!
Cine știe ce incendii aș mai fi provocat și cu gestul ăsta!
Dacă i se aprindea păru-n cap?
Și uite așa, te trezești victima preferată a iubirii tale și
totodată a celui, care te însoțește în viață și care paradoxal, te
consideră agresor.
Să-ți mai spun despre cum soțul meu scump și-a pierdut
verigheta în Mediterană, tot din cauza mea?

188
Că eu mă fac vinovată de toate amenzile de circulație, chiar
dacă nu mă aflam în mașină, la telefon și nici pe scaunul din
dreapta?
Sau povestea caraghioasă a banilor de cununie? Tot eu am fost
vinovată, pentru că nu i-am numărat. Iar soțul meu a estimat
un total. Ulterior s-a dovedit că lipsea o sumă frumușică din
monetarul aproximat. Bineînțeles c-am fost suspectată de
ultraj, până când s-a calculat, verificat și recalculat până la
ultima centimă!
Râd cu un obraz și plâng cu celălalt. Nu, nu ca Labiș în poezia
aia plină de cruzime.
Căci pe mine nu mă mai doare nimic din toate aceste pățanii!
Cum ar putea funcționa relația dintre Pristanda și
conu`Dandanache, dacă nu pe considerente curat-murdare?
„Si dă-i si luptă ca la patruțopt...într-o soțeitate fără
prințipuri, care va-să-zică nu le are!“
Și ce spuneai despre fidelitate?!

CARACTERE ȘI MORAVURI
Încep cu un citat foarte îndrăgit și răspândit de altfel în rândul
sexului nostru complementar (clasicii în viață);
„Femeile! Poți să le bagi toate într-un sac și să le lovești cu
parul. Nu greșești pe oricare ai nimeri-o. Toate sunt la fel, o
apă și un pământ.”
Voiam neapărat să încep taifasul nostru cu această zicală de
Păcală, tocmai pentru a ne scuti de o portretizare arhetipală.
Pam-pam!
Ei știu mai bine cum suntem noi, toate la grămadă!
De asta ne și vin în completare, nu-i așa?
Nu.
189
Ei sunt cu adevărat diverși, variați și unicați.
Când îndrăznesc să spun asta, evit mentalitatea colectivă (gen
turmă de bivoli) și mă refer la fixații, manii și obsesii.
Desigur, cavalerii sexului tare le consideră calități
remarcabile, specifice abilităților de lider, mascul Alfa,
șmecher de profesie, etc.
În același timp voi sări peste diferențierea cromozomială și
hormonală și mă voi abține să laud „băeții” pentru avantajul
genetic de a sintetiza mai eficient serotonina, căci eu nu văd în
asta un intelect.
Trebuie să mai trecem cu vederea și definiția absolut ridicolă și
ilară a bărbatului conform Wikipedia, precum și o listă de
previzibilități psihologice, care ar avea la bază
comportamentul masculului la cinci minute, după ce partida
de amor s-a epuizat.
E haioasă totuși. Și mai conține și un sâmbure de adevăr.
Strict conform opiniilor mele, nespecializate, ci doar călite de
marele colegiu al vieții, m-am oprit la cifra magică 7 atunci
când am cugetat cu atenție la marea diversitate a
masculinității.
Drept urmare îmi cer scuze, dacă se întâmplă să fi omis vreun
băiat gigel, vreun romantic visător, ori vreun trubadur
perfecționist.
În comparație cu lista amanților celebri, următoarea ar părea
mai puțin incitantă, ingenuă, sau măcar haioasă.
Cu toate acestea voi încerca din răsputeri să apelez cât mai des
la simțul umorului.
Crezi că e nevoie să subliniez grafic lista asta, sau îi trecem în
revistă pur și simplu?
Aha. Exact asta credeam și eu. Bastos!

190
ORGOLIOSUL – eliberați-i calea acestui zeu amețit de atâta
ambrozie (mied, țuică, etc), acestui Othello orbit mai tare de
demnitate, decât de gelozie!
Căci tipul ăsta s-a născut bărbat și a și conștientizat rapid că el
este un veritabil comandant de oști.
Printre semnalmentele sale tipice, care nu au legătură cu
înălțimea, sau greutatea, se ițesc o salivă caustică (ca a
dragonilor de Komodo) și niște coate foarte ascuțite (ca cele
ale silfizilor leșinați de la cozile de tacâmuri pe vremea lu`nea
Nicu).
Îl chinuie rău o manie, a contradicției, care-l determină să
pară mai tot timpul în competiție cu propriul ego și-n război cu
restul lumii.
Dovedind înclinații narcisiste pregnante, ar fi bine să-i
pompezi destule laude și merite în pneurile sale psihice (cu
riscul de a pocni), căci acest domn orgolios nu se va sinchisi să
afle părererile tale, sau să te întrebe cum a fost de îndată ce s-a
decuplat fizic și mental din facerea amorului. De regulă dă
buzna grăbit la baie ca să-și aranjeze puțin ținuta impecabilă,
pe care i-ai șifonat-o. Sau poate e dispus să mai stea-n pat,
mustăcind de satisfacție cu brațele sub ceafă.
Ce crezi că face? Așteaptă să-i înalți osanale, niște versuri
acolo despre cât de divin s-a dovedit între așternuturi.
Nu-i induce impresia că intenționezi să-i știrbești integritatea!
Se întâmplă și așa destul de ușor să se flateze de unul singur
crezând că are o droaie de dușmani și foarte puțini prieteni, de
ăia deștepți precum el.
Acest bărbat este șef prin excelență, pentru că vrea musai să
conducă și să dezbine.
N-ar accepta nici cu troaca pe ghilotină că ar fi un needucat și
un bădăran în cam toate relațiile sale, inclusiv cele amoroase.
El nu cere scuze nimănui pentru simplul fapt că așa e felul lui.
191
Îi place să fie un arțăgos cu toată lumea, să intimideze cu un
aer atotștiutor și să facă uz de vorbe pompoase, sonore și
stridente, înrămate de o gestică agresivă și agitată pentru a-și
susține în general inepțiile.
Cu toate neajunsurile, orgoliosul deține rezerve surprinzătoare
de energie, o energie, pe care o canalizează în mare parte într-
un exces de supraestimare, căci lui nimic nu-i stă-n cale, cu
excepția propriei mândrii.
E inutil să menționez că această specie s-a născut învățată,
deși descrisă în linii mari de un comportament dat, așa ca
orice alt mamifer.
Într-o sală de fitness, orgoliosul este lesne de recunoscut după
gesturile și pozițiile ostentative, privirea sa scrutătoare în
ansamblu, echipamentul mulat și nonșalanța de a-și masca
efortul fizic tot căutând alte surse de concentrare, sau mai bine
spus distragere.
Cum miroase un orgolios? Într-o manieră abstractă, acesta
mustește de egocentrism din cap și până-n picioare.
Raportat la simțul olfactiv, orgoliosul aduce spre un melanj de
transpirație veche, mascată de un antiperspirant de lungă
durată și de un parfum cu iz puternic de mosc în zona gâtului
îndeosebi, că de acolo i se trage toată seva bărbăției sale
absolute.
Cu tine ar fi la fel de mândru, de el evident, nu de femeia, care
i-ar sta alături, sau mai bine spus femeia îndeajuns de stoică și
frustrată, care l-a ales pe el în defavoarea călugăriei. Pentru
că acea femeie – partenerul de viață al orgoliosului va avea
nervi de fier și o duranță nemaipomenită la umilință, excese de
autoritate și zeflemea.
Ea va trebui să se mulțumească cu un statut asemănător unui
valet modest și loial, plătit însă în butoni suflați cu aur turcesc.

192
Orgoliosul o va iubi așa cum știe el mai bine, sărutând-o doar
atunci când doarme pe creștet, nu cumva să-și ia prea mult
nasul la purtare și să se creadă o răsfățată. Imediat după
aceea se grăbește în încăperea lui preferată din casă, unde se
va privi lung și atent în oglindă. Își va face cu ochiul, își va
zâmbi strâmb, șmecherește. Va sta de vorbă cu el însuși și-n
final își va pupa reflexia.
Te-ai plictisit deja? Me2. Să trecem la următorul, așadar.
INTROVERTITUL – taciturn, secretos în aparență, puțin rupt
de lume.
Ai zice că nu are nici cea mai mică dorință de a se remarca în
ochii unei femei. E o tactică similară cu hipnotizarea găinilor.
Ca atare va cuceri la fel de simplu și de ieftin o femeie
îmbrăcând acea aură de senzualitate timidă și încântătoare,
așa ca un lup, care-și îndeasă peste cap o blană de oaie.
În același timp, acesta manifestă un foarte vag interes de a se
cunoaște pe sine, mai mult decât îi servește tactic în viața de zi
cu zi.
El vrea să-l cunoști tu, să-i sondezi adâncurile conștiinței sale
degajate ca să-ți dai seama cât de norocoasă ai fi descoperind
un asemenea exemplar în viața ta.
Nu se consideră nici important, nici incitant, dar vrea ca tu să-
l vezi exact așa, fără să te convingi neapărat.
Timiditatea lui sexi la început se îmbogățește cu o doză de
mister, de fiecare dată când tace!
Poate că pe unele femei le scoate din sărite rău. Însă pe altele le
înnebunește de-a binelea!
Ai putea spune că dincolo de luciul de la suprafață nu există de
fapt nici un lac cu apă limpede, ci mai degrabă o băltoacă
tulbure și stătută.

193
Căci acest bărbat e ca vremea ploioasă din ecranul
televizorului; el nu se va revărsa nicicând în fața ta, nici
măcar atunci când zace gol-goluț în patul și-n brațele tale.
Chiar dacă au trecut ani și ani, iar tu pretinzi că-l cunoști ca pe
dosul palmei tale, introvertitul va continua să tacă și să-nghită
în sec.
Nu mă întreba de ce! Habar n-am.
În rest e cam la fel ca toți bărbații tipici, adică îi pasă de el, nu
că s-ar iubi, ci pentru că e un egoist.
Și ce e așa de rău să-și joace de-a pururea aceeași carte atu, pe
care n-o păstrează în mânecă, ci-n piept ca pe mărțișor? Îl face
fericit, pricepi?
Mirosul lui e unul subtil - parfumul frustratului reprimat, căci
e un maestru al așa-zisei stăpâniri de sine. Și chiar dacă
tăcerea e în sine un răspuns defavorabil, el continuă să tacă și
să zâmbească absent în jur. Ești liberă să crezi ce vrei tu.
Doar în stări de inconștiență, somn adânc și comatos,
introvertitul va transpira din abundență și se va supraîncălzi
ca o oală sub presiune.
E singura formă și ipostază, prin care ți se dezvăluie ca fiind și
altceva decât un capsoman cu veleități ipocrite.
Următorul zici? Alright then.
BEST PAL – sociabil, amabil, gentil, echilibrat în aparență, al
cărui simț umoristic e resortul, la care recurge pentru a se
salva și din gură de șarpe!
I se trage de la conviețuirea cu surorile sale, pentru că e foarte
probabil să fi crescut într-o familie, în care bărbații au fost
minoritari numeric.
Intră-n vorbă lesne cu femeile.
Știe deja pe ce frecvență comunică acestea.

194
De aceea se explică că e mereu asortat, priceput la textile și
materiale, culori și decupaje. Spre deosebire de alții, acesta și-
a dezvoltat o latură feminină, un soi de sensibilitate empatică,
care-l va propulsa printre preferații topului.
Și nu e nevoie să fie gay! Pare un tip de treabă, de gașcă și de
încredere.
Datorită fundalului său educațional, băiatul ăsta de treabă nu
va vedea femeia ca o diferență, ori ca o lacună a masculinității
sale, ci mai degrabă pe picior egal (ca om în speță), însă cu un
rol și un farmec distinct.
O cunoaște suficient cât s-o admire, critice, sau aproba.
Ca atare, tânărul cumsecade pendulează într-o stare boemă de
îndrăgostit și gentilom, ținând cont că pe piața lui cererea
depășește oferta. Să zicem că are de unde să aleagă și de unde
să schimbe.
Miroase bine, căci repet, se respectă și ține la igiena sa
corporală, precum și la aspectul fizic. Îi plac parfumurile tari,
ușor dulcege și citrice.
Uneori și-ar dori să se fi născut femeie!
În intimitate posedă o lentoare plăcută și o întârziere
îmbietoare, căci are răbdare și rezistență. Ca atare, best pal-ul
este unul dintre puținii săi fârtați, care va practica preludiul,
interludiul și postludiul dintr-o inițiativă proprie.
Și acest bărbat manifestă trăsături manageriale înnăscute,
tocmai pentru că se respectă și e de obicei loial convingerilor
sale. Îi displace conservatorismul și prejudecata și se tratează
cu maleabilitate și nonconformism împotriva capetelor seci.
Știe să gătească și-i place să se ocupe de ordine și curățenie
acasă.
I se potrivesc job-urile de birou, curate și civilizate, căci el este
un specimen de bun gust și un mare orator.

195
Totul perfect până aici, nu-i așa? Baiul e că e un bai la acest
cavaler pătruns de atâta pasiune blândă.
Baiul e că el nu iubește doar una, ci pe toate femeile!
Nu prea poate lua lucrurile în serios, mai ales că-i place să
cutreiere prin lumea largă, să flirteze, să testeze, să zburde
peste granițele simplei atracții și să-și adune premii și trofee
de dragul de a le aduna.
Cucerește și cam atât.
Precum un băiețel (copilărește toată vața) se plictisește repede
și nici el nu știe de ce. De fapt, dilema asta îl macină un timp.
Cum e isteț, capabil și abil se prinde până la urmă că așa e el și
nu-i nimic greșit în asta! Când te vei prinde și tu, va fi cam
târziu. Căci cel mai bun prieten al tău a plecat iarăși prin oraș,
prin vizite și pe la amicele tale.
Îți e simpatic, sau poate familiar deja? Aia ziceam și eu. Măcar
e cinstit flăcăul!
CORLEONE DON – există și acest charmeur cu apucături
sadice și tendințe mizantropice. Un spirit organizatoric, mai
ales în gânduri și cugetări, nu-i prea place să se apuce de două
lucruri deodată și atunci găsește că e mai simplu să elimine
unul, pentru a se ocupa îndeaproape de celălalt.
Se vrea tranșant, vehement, de nedetronat. Își calculează
gesturile și următoarea mișcare, chiar dacă o face prin metode
mai puțin ortodoxe.
E un șef prin esență, un oportunist și un speculant de prima
mână.
Îi cam pică greu la stomac refuzul de orice fel o fi el.
La fel de greu e să nu-l superi și să-l scoți din apele lui
mlăștinoase, în care te-neacă ca pe o biată muscă fără să ezite
prea mult.
Căci Corleone vrea să-ți arate cine e boss-ul!
196
Tu fiind femeie, ți-e clar că acesta îți va fi șef, atunci când te
încumeți (te mâncă rău în tălpi) să te mocirlești prin bălțile lui.
Don-ul se vrea gelos, posesiv, pasional și de neuitat în viața ta.
Ești deja cu el? Oricum, n-o să te mai scapi câte zile ai avea!
Sau să spunem așa pe un ton mai sumbru, numai atunci când
calci peste cadavrul lui.
E foarte inteligent tipul ăsta, ce-i drept. Îți va demonstra ție,
sieși, anturajului și tuturor celor, care-l înconjoară și evident
se lasă mânați de el.
Să zicem că nu-ți va lipsi siguranța zilei de mâine lângă acesta.
Doar siguranța zilei de mâine!
Restul siguranței tale se află în mâinile lui bătătorite de la tot
făcând atâta dreptate.
Corleone e justițiar, curajos până la suicid și temerar în
planurile sale bine puse la punct.
În pat suie cu o experiență generoasă și o virilitate naturală. E
singurul loc și totodată singura arie de interese, în care vă
sunteți egali.
Mai mult, Corleone are o mare slăbiciune față de langoarea și
voluptatea ta feminină. Știi cum și unde să-l gâdili, acest
specimen pasional de periculos și imprevizibil se va
preschimba ca prin minune într-un motănel, care-ți va toarce
în brațe. Efectul va dura și-n dimineața următoare și tot restul
zilei ca o favoare, pe care nu uită niciodată să ți-o întoarcă,
însutit.
Miroase puternic a testosteron și a ars!
Problema cea mai gravă a personalității lui e doza de
agresivitate, mai mare decât la orice alt mascul.
S-ar putea, dacă nu ești cuminte și nu joci după regulile lui, să-
și strângă mânuțele (ălea, care te atingeau cu atâta tandrețe
odinioară) în pumni de oțel și să te lovească, doar pentru a te
197
supune fizic, atunci când nu te mai poate converti psihic în
propria lui religie!
Eu îți spusei ce și cum. Tu faci ce vrei! Sper câtuși de puțin că
zâmbești, după ce ai citit portretizarea asta.
Și-ți mai spun că eu sunt tot un soi de Corleone în variantă
feminină!
Nici acum nu râzi? Hm! Nu reușesc să fiu amuzantă, orice aș
spune.
AERIANUL – Este muza veșnică a falselor impresii. Căci
induce în eroare la prima vedere și chiar și la a doua.
E visător, fără să viseze la nimic anume, împrăștiat,
nepăsător, puțin dezorientat, dar cumva fermecător în felul lui
de neînțeles.
Poate trece drept orice alt gen de bărbat cu ușurință și fără
prefăcătorie.
Așa e el, un maestru al deghizării și agentul 007 perfect!
Pe el nu-l vei citi niciodată, căci mintea lui funcționează într-o
capsulă ermetică, etanșeizată (o șosea lungă cu sens unic și
scurte popasuri), spre deosebire de cea bătută-n piroane a
introvertitului. Nu-și prea permite să aibe păreri despre ceva
anume, nici prea multe prejudecăți, sau cum s-or chema ălea.
La vida loca e motto-ul zilei pe lista lui de activități. E în
general pasionat de sporturi extreme (ale minții mai tare), de
noi și alte civilizații, culturi, mâncăruri, pălării și Mării.
E capabil să atingă apogeul cunoașterii de sine și al celei
universale.
De aia nu mai are timp să se afunde în fleacuri superficiale,
minciuni de durată și procese previzibile.
Dragostea lui e a tuturor - amatori ocazionali de câte o porție,
la fel cum dragostea tuturor e a lui și a întregului cosmos.

198
Nimic nu ne aparține plecând de la premisa că suntem
particule de praf stelar, nu-i așa?
E adevărat că odată ce-ți ridici existența la un nivel cel puțin
intergalactic, nimic nu mai are sens. Sentimentele devin
efemere și muritoare ca și trupul. Totul este supus materiei în
stare de degradare.
Ai crede că toată teapa acestuia a fugit în Tibet ca să bată
clopotele. Te asigur că mai sunt destui asceți printre noi.
Nu i-ai observat încă? Ai răbdare. Sunt în devenire.
Ca să devină totuna cu stelele, aceștia au nevoie să evadeze din
realitatea înconjurătoare.
Așa se explică că fug ca dracu` de tămâie de promisiuni,
angajamente și orice hățiș lumesc, care le-ar închista
independența și libertatea.
Ei sunt acei rebeli autentici, înstrăinați tocmai de
familiaritatea lucrurilor, care de regulă urmează un tipar
asemănător în desfășurare pe tot parcursul vieții.
Adică te naști, te însori și după aia mori!
Aerienii nu-și doresc așa ceva, căci ei sunt ușori precum
vânticelul cald, care străbate întinsul câmpiei.
Miroase a soare și sudoare uscată-n vânt.
Deține o serie de pretenții artistice și poate fi dăruit cu unul,
sau mai multe talente.
E pururea tentat însă să deguste fructul interzis și să ajungă
acolo (per pedes) unde n-a ajuns încă vreun alt muritor, sau în
fine, prea puțini. S-ar putea să lase-n urma pașilor câteva
inimi frânte, odrasle nelegitime și o mamă înlăcrimată și plină
de dor.
Se simte dator să-și dedice viața sieși, întru cunoaștere și
noutatea descoperirii.

199
L-ai putea identifica uneori cu o vedetă rock excentrică și
viciată, un pictor nudist, care-și amestecă sângele cu
acuarelele, ori vreun geniu-n plin pustiu.
Nu te speria! E tot om și el.
Dacă ai răbdare să-l aștepți împletind rogojini pe pragul casei,
aerianul va reapărea într-un târziu, cu barba până-n pământ
sprijinit într-un toiag (așa ca Gandalf din Stăpânul inelelor).
Atunci vă veți așeza la masă și veți sta de vorbă multă vreme,
câtă v-a mai rămas.
Vei afla lucruri nemaipomenite, întâmplări fascinante și
adevărate miracole ale naturii.
Ai grijă însă să-l ții treaz și fă-i o bărdacă de cafea tare!
S-ar putea să-l ajungă oboseala și să-i cadă capul pe masă.
Doamne ferește, să sufere chiar și un infarct sub ochii tăi!
DISFUNCȚIONALUL – o cauză pierdută pentru societate și
din nefericire, pentru biata sa mamă, care se tot învinovățește.
Acest bărbat alias puțoiul problematic abundă de idei
distructive fără fond și fără raționament.
Nimeni și nimic nu-l poate convinge de ceva, în care nu vrea să
creadă, de lucruri, pe care nu vrea să le facă, de situații, în
care el nu se va afla niciodată.
Oricine, toți proștii, dar nu el!
El este mai presus de toți, pentru că așa are el chef!
E incapabil să discearnă răul de bine, pentru că-i lipsește
abilitatea practică de a sesiza, observa, concepe - niște lacune,
care-l fac parcă să sufere de o formă de retard mintal.
Cu toate acestea, lui își acordă tot timpul înțelegere.
Ai putea crede că se iubește în prostia lui!

200
Se consideră orfan, abuzat și manipulat de forțe și inamici
imaginari.
Toată omenirea îi stă împotrivă într-o oarecare măsură!
Nu va recunoaște niciodată că el a fost cel, care a început să
arunce cu fecale și alte excremente în trecătorii de pe stradă
așa într-o doară.
E gata de luptă, de spart capete și trosnit oase, de orice
nelegiuire, sau infracțiune. Fii sigură că vei găsi în mașina lui
sub scaunul șoferului o bâtă de baseball, un șiș în buzunarul
portierei și chiar o semiautomată în trusa de prim ajutor.
Îi place să se creadă un hitman, un mercenar nemilos, care-și
face propria dreptate într-o lume populată evident și exclusiv
de secături, târfe și găinari.
E destul de convins în nerozia lui că-ți va lăsa o impresie bună
victimizându-se în poveștile sale (majoritatea fantasmagorice)
avându-l drept agresor și-n care rivalii săi au căutat gâlceava
cu lumânarea aprinsă.
Flegmează frecvent în lături și-și suflă nasu-n public cu doar
două degete de la mână.
Merge galeș cu burta-nainte și brațele depărtate, precum
pistolarii legendari.
Însă el este propria sa legendă, chintesența însăși a
bărbatului!
Așa își închipuie și așa se așteaptă să-l consideri, tu și restul
neamurilor tale.
E pus pe harță la tot pasul.
Se indispune ușor din te miri ce, chiar și atunci când e balonat,
sau când privește știrile de la ora cinci cu o sticlă de alcool sub
nas.
E năzuros la absolut orice, mai ales atunci când i se acordă
atenție.
201
Vrea să pară sensibil și grijuliu, doar pentru că se abține să
curețe farfuria cu un colț de pâine!
Femeia din viața lui va fi un soi de pirandă, menită să practice
cu regularitate și sfințenie o serie de datini strămoșești
transmise prin viu grai din tată-n fiu pentru viitoarele țiitoare
ale acestor primate bipede și o idee ceva mai evoluate.
El e băiat bun și cumsecade de fel, însă are o mică-mare
problemă cu sistemul nervos. Nu se știe un diagnostic exact,
între paranoia și ipohondria bolnavului închipuit.
Îi place să dea cu pumnul în masă, s-o spargă, dacă e prea
iritat, să urle ca descreieratul la cei din jur, să amenințe-n
stânga și-n dreapta și să-ți mai ardă și ție câte o palmă din
când în când, așa, ca să nu uiți cine e el!
În vocabularul său psihic nu există termeni referitori la succes,
intelect, sau creativitate. Îl înnebunesc manelele, dansul din
șolduri și buric, ca și dedicațiile rostite tare în microfon.
Viața pentru el se limitează în general la orele de muncă (cât
mai lejeră gen bișnițar, taximetrist, ori camionagiu) și
relaxarea de acasă, în cazul, în care întâmplător nu mai
găsește încă o pirandă, dispusă să-l lase să se suie-n pat
duhnind a praz, cu șosetele în picioare și ceasul la mână.
Și-n pat e cam ca un bocanc fiert în propria zeamă; hulpav,
repezit, cu ochii strânși și cu o surprinzătoare siguranță de
sine.
Căci el nu se compară cu nimeni altul!
El știe ce știe și ce știe e al lui.
Nu-i spune lui o femeie ce-i place și ce nu-i place!
Aia e doar o mironosiță plină de figuri și-n acest caz nu merită
efortul de a o cunoaște.

202
Și acest gibon, îndepărtat puțin de habitatul lui natural, e
convins c-ar fi un șef, cel puțin acasă și prin cartier. Și de aici,
calitățile sale de conducere curg gârlă.
Mestecă cu gura căscată.
Scuipă cojile semințelor pe piept și pe barbă.
Strănută zgomotos și umed.
Înjură cu drag și fidelitate.
Reinventează expresiile, pentru că nu le prea înțelege.
Tergiversează sensurile făcând uz de termeni, care sună
interesant.
Iubirea e mai mult o senzație ca de foame, ori de sațietate în
mintea sa minusculă.
Iubirea îi miroase, așa cum miroase și el, a flori de mucegai!
Și cu toate acestea, disfuncționalul este lăsat liber și cumva
neliniștit în marea sa neputință.
Nimeni n-a sugerat vreo internare la Psihiatrie, tocmai pentru
că această secție spitalicească a fost din toate timpurile
suprapopulată cu stră-stră-bunici de-ai lui.
Nu! M-am interesat deja. Nici la Mititica nu se mai primesc!
De ce? Că nu vrea să confecționeze cufere miniaturale din bețe
de chibrite. Eh, nu prea știe el cum, de aia urlă că nu vrea!

KEN – e perechea lui Barbie. Cum s-ar zice, e un păpușoi

cosmopolit și bronzat în exces cu un zâmbet sfidător de alb și
de o eleganță studiată.
Bărbatul acesta se aseamănă nițel cu alți „bros” ai săi și-n
același timp cu o groază de alte femei, pentru care aparența
socială e deja o ideologie ultramodernă.
De aceea nu este de găsit pretutindeni, ci-n metropole și-n
centrul mondenităților.
203
E dependent de socializare (cu femeile în special, pentru că de
la ele mai învață câte ceva), de flirt și propuneri indecente.
Are un aspect plăcut în general (când nu clipește prea des).
E îngrijit și pedant.
Firește că miroase scump și tare, a aromă de ciocolată neagră,
ori de Cookie! Poți spune că e o adevărată desfătare pentru
nările fine.
Deprinse, sau inoculate, gusturile sale sunt rafinate și-n vogă.
Este tipul, care reușește să se apropie cel mai mult de o femeie,
pentru că-l susțin multele afinități, păreri și convingeri.
Atipic de fragil condiției sale de mascul, Ken nu se lasă pradă
perceptelor îngrădite, obtuze și pline de autoritate ale
semenilor săi cu păr pe piept.
Frecventează cu plăcere saloanele de cosmetică și magazinele
de marcă.
Se bucură de un statut priviliegiat. Poate fi moștenitorul unei
averi, un parvenit băftos, sau un caracter destul de tenace ca
să-și urmărească interesele.
În lista viciilor caracteristice acestui tânăr nu se înscriu
alcoolul, fumatul, sau drogurile ușoare, ci femeile frumoase,
bolizii și costumele Armani (sau cel puțin S´Oliver).
E sufletul petrecerilor și o gazdă generoasă în a doua sa
reședință de la malul mării.
Ken vede femeia dincolo de vârstă și educație drept un
ambasador al emoțiilor și sentimentelor umane, o ființă, care
trebuie protejată, complimentată și susținută.
Ajuns în iatacul unei lady (sau al său), Ken nu se va grăbi s-o
arunce pe spate, ci va aștepta momentul potrivit pentru a
iniția amorul. Cel mai bine ar fi ca ea să-l dorească prima și să
preia inițiativa.

204
Îl încântă femeia hotărâtă, dornică și necomplexată.
Ca un amant priceput și amabil, Ken e dispus să ofere plăcere,
înainte de a-și primi partea.
Atenție! A nu se confunda cu godacii șovini gen director de
companie, patronul, ori marele latifundiar imbecil, care, tot
din imbecilitate, sunt incapabili să abordeze o femeie natural,
ci și-o însușesc prin abuz și molestare.
Ken e bogat, destul de excentric, însă în nici un caz violator!
Acesta nu se pretează la astfel de monstruozități. Nu umilește
femeia (nici ca și subordonat) și prin urmare nici o femeie nu-l
va umili.
Problema acestui bărbat ține de exclusivitate.
Cu alte cuvinte nu se prea avântă în afara anturajului său
social, ceea ce-l face inaccesibil, prea puțin spontan și oarecum
rece cu așa-zișii intruși.
Se consideră o perlă rozalie rătăcită printre mormane de scoici
seci.
Această credință îi răpește o bună parte din originalitate și îi
retează serios șansele la sinceritate și dezinvoltură.
Îi displace să poarte discuții pe teme intime ca de pildă
credința, rasismul și orientarea sexuală. În același timp se dă-
n vânt după bârfe nevinovate și cocktail-uri multicolore.
Orice ar fi, acesta rămâne cel mai înverșunat suporter al
femeilor.
Alături de ele, Ken compune un team sclipitor și plin de succes.
Ăsta e și motivul, pentru care alți heterosexuali îl invidiază și-l
acuză că n-ar fi unul dintre ei.
Ken devine arareori soț și tată, deși are potențialul unui
familist convins.

205
Știe cel mai bine ce-și doresc femeile de la partenerii lor de
viață și e conștient că treaba asta nu e una facilă și comodă.
Poate că va face cândva pasul ăsta, însă foarte târziu în viață
și-ntre două vârste.
Ca familist, Ken se dedică vieții de cuplu în totalitate, pentru că
posedă un bagaj psihologic de date și informații despre ce se
presupune a fi un soț bun și un părinte de gașcă.
A fost educat de mic, trimis la școli cu internate și norme
stricte de disciplină.
Nici măcar nu-și poate imagina o ființă lipsită totalmente de
noțiuni educaționale elementare.
Numai dacă-l poartă gândul la Yeti – omul maimuță!
Îi place să trăiască glamuros și îndestulător.
Singurătatea e un rău, de care nu suferă, căci se află mereu în
compania cuiva.
Anyway, anyhow, am putea spune că acest Kenboy e un soi de
Luceafăr, prea sus cocoțat (în ierarhia socială) pentru a fi
doborât cu o piatră azvârlită spre cer.
Noi în schimb rămânem cu picioarele pe sol, nu-i așa? Și
punem mult preț pe simplitate, naturalețe și multă onestitate.
Iubirea nu e un joc de poker, sau de păcănele, right?
Și asta a fost cu flăcăii ăștia.
Vrei să-mi amintești ceva? Ah, da exploratorul!Uuuhhh!
Cum aș putea să-l uit tocmai pe el?
Îngăduie-mi să nu-l includ în butoiul cu pulbere răsuflată al
chipurilor asemănătoare, please?
Acesta rămâne așa cum este, așa cum ar trebui să fie fiecare
bărbat!

206
Un bărbat creat de o genetică formidabilă (nu neapărat ochi
albaștri și musculatură definită) cu un creștet rotund, în care
sălășluiește o minte strălucitor de echilibrată.
Mai are și o coloană vertebrală perfect aliniată, căci a vrut să-
nvețe, să afle, să știe despre tot ce mișcă, respiră și viețuiește.
Și tot mai vrea cât trăiește.
Necazul vine din absență!
Ca și religiile creatoare feminine și artele meșteșugărești, acest
duh în lampa umanității se află-n pericol de dispariție.
Te blestem să-l cauți neîncetat, pân´ce-l vei găsi!
Bibbidi bobbidi boo!

MONOLOG INTERIOR
Ți-e clar că de la începuturile vieții trăiești printre oameni.
Iar de la un moment dat iei la cunoștință cum că exiști într-o
interdependență socială.
E corect și firesc să și participi într-o anume măsură la această
realitate.
Dar nu e deloc corect și nici firesc să trăiești exclusiv cu lumea
și de dragul ei!
Viața îți aparține, ție în primul rând și-ntr-un plan secund,
societății.
Când mă gândesc la societate, îmi vin în minte diverse rate de:
natalitate, școlarizare, forță de muncă și contribuții la stat.
Cam asta așteaptă societatea din partea ta și a tuturor
indivizilor prin care s-a înființat.
Aici îți pot oferi un exemplu sugestiv.
Are legătură cu a doua mea cetățenie și o așa-zisă trădare a
sistemului social matern.

207
După 8 ani de domiciliere în străinătate, statul străin mi-a
oferit a doua cetățenie, nu dintr-o favoare specială, ci din
drepturi constituționale.
Eu rămân, simt și respir ca un român, adică sunt patrioată,
fără a fi neapărat naționalistă.
Ca atare mi-am dorit să am o carte de identitate care să ateste
acest lucru.
Eh, societatea că de ea era vorba, și-a adus brusc aminte de
unul dintre membrii ei și practic m-a resuscitat la viață după
ani zăcuți în comă.
Cu excepția apropiaților pot spune că fusesem deja îngropată
cu toate parastasele!
Am luat repede la cunoștință contrariul odată ce m-am
prezentat la secția de poliție din municipiul, în care am locuit
multă vreme și-n care mama locuiește încă și deține o
proprietate personală.
După ce numele meu a fost filtrat printr-o bază de date (de
antecedente penale, cazier, creanțe, amenzi, cazuri de
delapidare, mici găinării, etc), mi s-a spus că nu are rost să țin
morțiș la un buletin emis de autoritățile române din moment
ce sunt cetățean al Uniunii Europene.
Buletinul românesc ar fi fost o bucată de hârtie de proastă
calitate cu niște înscrisuri și semnături valabile în primele 12
luni.
Era mai firesc să mizez pe actul de identitate eliberat de niște
străini decât pe actele țării-mamă!
Tot insistând (căci eu am ajuns perseverentă) mi s-a sugerat
un pașaport românesc cu valabilitate de 5 ani. Era prin 2018 și
prin iunie.
Mi s-a mai precizat că, dacă aș fi solicitat actul după 10 iulie,
valabilitatea acestuia s-ar fi prelungit cu încă 5 ani.

208
Că de abia de atunci noua lege intra-n vigoare!
Și deși am asigurat poliția română că dosarul meu mai poate
aștepta pe masa dânsei, aceasta m-a scos din calcule și m-a
intubat iarăși de îndată ce două luni mai târziu mă duceam să
ridic de la consulat un pașaport românesc valabil pentru
următorii 5 ani.
Caraghios, dar nu neașteptat din partea societății, right?
În tot acest răstimp, societatea, în care crescusem, absolvisem
școli, muncisem pe brânci și mai mult nevoită s-o fac neoficial
(la negru) n-ar fi avut absolut nici un interes să mă caute pe
acasă, să se întrebe dacă mai sunt în viață, atât timp cât nu
existau practic datorii de recuperat pe numele meu!
Nu te irosi mulțumindu-te să respiri sporadic la suprafață, să
urmezi mulțimea într-o direcție, sau într-alta!
Există și așa două extreme automatizate și cam golite de
substanță; înainte și înapoi!
Sau să-ți imiți existența pentru simplul fapt că așa fac mulți.
Atunci și numai atunci când te vei cunoaște personal și intim,
vei dobândi priceperea de a ocoli sacrificiul în van, neapreciat,
situațiile dezagreabile și nepotrivite, o mulțime de sindromuri
și complexe cum că n-ai fi și nu te-ai comporta într-un anume
fel.
Și vei mai evita pe cât se poate multe dezamăgiri dureroase.
Trebuie să știi că acestea îți lasă niște cicatrici – tatuaje de
personalitate, dar și câteva plăgi aproape imposibil de
vindecat.
Dorește-ți să mergi înainte, să trăiești ziua de mâine, oricum
va fi aceasta!
U gotta have a little faith, loverat!
Ai suficiente motive, ale tale să înfăptuiești aceste lucruri.

209
Nu e nevoie să le iei cu împrumut din generozitatea, sau
compasiunea colectivă.
Întreabă-te corect atunci când vei simți nevoia de a sta de
vorbă cu tine însăți!
Întrebările formulate incorect atrag de la sine răspunsuri
incorecte.
Prin urmare, cine ești tu, conform propriilor raționamente?
Sau cine ai vrea să fii și cine vor ceilalți să fii?
Poți distinge clar schimbarea de perspectivă.
Cum ești în căpușorul tău? Sau cum te văd alții?
Iubești, ori nu iubești așa cu inima ta? Sau pe cine să iubești și
cine ar vrea să fie iubit de tine?
Cât de frumoasă te vezi? Sau în ce proporții ai fi încadrată fizic
în standardele estetice sociale?
Cât valorezi ca spirit și conștiință? Sau ce valori îți atribuie de
obicei ceilalți?
Ce se ascunde dincolo de aparențe în mintea ta? Sau ce anume
vrei să creadă ceilalți că ascunzi?
Cât de mulțumită, ce te mulțumește realmente? Sau ce i-ar
satisface și cum i-ai mulțumi pe cei din jur?
Cât de normală te consideri printre semeni? Sau ce reguli și
norme fixe ți-ar clasifica gradul de normalitate?
Tu să decizi care dintre sintagmele astea ar fi întrebarea, care
merită răspunsul tău!
Bineînțeles că am lăsat intenționat la urmă rubrica
întrebărilor lejere, care conțin prin enunț o adresare directă.
Ce-ți place? Și ce nu-ți place?
Ce ai de oferit? Și ce te aștepți să primești?
Ce poți pardona? Și ce n-ai putea ierta vreodată?
210
Ce admiri? Ce dezaprobi? Ce disprețuiești?
Care e până la urmă rostul tău în viața ta? Și nu neapărat care
e rostul tău în lumea largă?
Care e punctul tău forte? Și care e punctul tău slab?
Consider că-n cazul acestor interogații nu ai nevoie să ceri o a
doua părere.
Nu te interesează să afli cât de puternică, sau de nevolnică te
consideră mereu alții.
De-ți va trece prin cap să pui răspunsurile, toate răspunsurile
pe o foaie, îți jur că vei obține o autoportretizare verosimilă.
E cea mai importantă, pe cuvânt!
Dar hei! Eu nu te oblig la nimic! Să fie clar!
Eu nu îndoctrinez, ci-n cel mai fericit caz fac sugestii.
Și sunt mai mult decât mulțumită, dacă sugestiile mele ajută
într-o oarecare măsură la obținerea unui rezultat pozitiv.
Dă-mi voie să-mi imaginez c-aș fi un mic instalator (maistrul
Dorel) care se tot căznește să desfunde țevile scormonind în jos
pe fosă cu șarpele lui mecanic.
E aiurea comparația? Nu contează. Important e că ai înțeles ce
voiam să-ți zic.
Ți-o spune donna Corleone!
Acum pricepi de ce aș mirosi a ars și a hormoni bărbătești?
Pentru c-am rămas prea mult și prea des prin preajma focului
și a celor, care se distrează de mama focului să se joace cu
focul. De aia!
Râdem și glumim și uite așa îmbătrânim. Căci cealaltă
variantă a noastră e prea încruntată, tristă și pesimistă.
Pentru că ne dorim să vărsăm lacrimi de bucurie și nu de
durere!
211
Cu toate acestea, tot noi suntem capabile să suportăm mai
multă suferință și deznădejde decât oricare alt descendent
herculian.
Acestuia trebuie să-i recunoaștem forța fizică brută categoric
superioară, dar nu și rezistența la durere în ciuda studiilor de
pe la nu știu ce universități britanice (că ăștia se cred mereu
intitulați să dea verdicte pe baza unor interviuri și eșaloane
restrânse).
Mai comic decât faptul ăsta e povestea unei regine șoricioaice
(Heterocephalus Glaber) inclusă frecvent în experimentele de
laborator ale oamenilor de știință, care demonstrează o
rezistență la cancer și la durere de-a dreptul uimitoare.
Aceasta trăiește într-o colonie de rozătoare (precum furnicile).
Este singura, care naște pui, iar celălalte subordonate o ajută
să-i crească. Metoda ingenioasă folosită de acest șoarece are la
bază un hormon (estradiol) eliminat prin fecale, care le
inoculează suratelor sale un comportament matern!
Adineaori m-a abordat un flăcău pe youtube, după ce am
postat și eu o afirmație veselă și inofensivă la un trailer de film
(un film prost). Era vorba despre un concept bizar într-un
viitor cibernetizat, care avea ca subiecți femeile și implicit
obediența acestora față de un program instructiv.
Iar eu scrisesem despre un veșnic paradox al fetei curate-
necurate într-o societate condusă de bărbați și asta a fost toată
fraza.
Tipul - un cocoșel de vreo 20 de anișori, după consistența
cugetărilor sale, m-a contracarat repejor și a replicat (fără să
fi cerut vreo replică) mot-a-mot:
„Ruled by men? How you figure that? There are tons of
powerful women in the world. They even have a movement
and got men scared to compliment them now. The world is
ruled by idiots.”

212
Mi se rupe sincer inima că acest tânăr nu va avea satisfacția
(aia crudă din vintre) de a se citi inclus în discuția noastră și-n
această scriere.
Aș putea totuși să dau cu banul și cu presupusul cum că acest
pui de om ar fi originar de prin Bangladesh, ori Pakistan și că
ar face parte evident dintr-o castă înaltă a străbunicilor săi!
Așa s-ar explica de ce a sărit ca o cobră să mă scuipe între
ochi.
Pentru că bărbații de prin acele colțuri își urăsc frățiorii
europeni sau americani, care, chipurile, s-ar fi lăsat
deposedați de bărbăție (nu neapărat și de bijuterii) și ar fi
pierdut luptele ălea cu morile de vânt, care duraseră
dintotdeauna.
Prin urmare, în concepția acestui domnișor (probabil că a
devorat la propriu deja mai multe foi din Coran și acum acuză
crampe abdominale) noi – femeile am râvni la nimic altceva,
decât să-i stăpânim pe ei – bărbații, nu doar lumea întreagă,
care actualmente nu este încă „infectată” cu epidemia
feminității, ci mai atârnă așa ca o zdreanță prespălată în
mâinile unor idioți.
Iar idioții ăștia ar fi niște masculi neputincioși!
Apropo, La mulți ani de 8 Martie, femeie!
Pe această cale, te condamn la frumusețe, fericire și sănătate
silnică!
Chinul vieții tale să-ți fie o veșnică plăcere agonizantă!
Acum și-n vecii vecilor, amin!
Și nu uita niciodată că-năuntrul tău se odihnește forța (nu aia
de Jedi din Star Wars), ci aia de a te regenera asemeni
primăverii.
Și dacă tot am început comedia în acest mic capitol despre
importanța monologurilor, voi continua în aceeași tonalitate.
213
Când se vorbește despre bărbatul potrivit oricărei femei și
mitul acestuia, psihologia evidențiază un tipar universal
valabil.
Acum, eu nu intenționez să fiu iarăși rea și să spun că
psihologia i-a adunat pe toți laolaltă și i-a lipit cu Poxipol în
zona encefalului, ca ulterior să vină cu această ipoteză ideală.
Ca să continuăm distracția (aia, pe care a început-o Cindy
Lauper) vom vorbi în declarații formale despre toate acele
calități mezmorante (termen recent în limba noastră), pe care
le întrunește și întrupează un singur bărbat.
Unul singur!
1.Bărbatul ideal nu va fi dur. Înțeleg din afirmația asta că îi
este totuși permis să facă pe durul (doar e bărbat, nu săpun),
însă nu în fața femeilor. Mai înțeleg că tot această afirmație
exclude perceptele tribunalelor de acum câteva secole, care le
recomandau soților să le aplice soțiilor lor o corecție blândă
spre cumințire, adică bătaia cu palma deschisă.
2. Bărbatul ideal nu va întrece măsura niciodată. Și aici
sensurile se ramifică și se măsoară cu ocale diferite (de bere,
votcă, aventuri), de trivialități (care vizează direct originea ta
și a mamei tale) sau de palme și pumni.
3. Bărbatul ideal nu ignoră detaliile. În primul rând ar trebui
să-i fie explicat cuvântul ăsta, cât mai clar. Apoi depinde ce va
considera el ca fiind detalii. Cunosc bărbați, care le numără
soțiilor țigările din pachet și mărunțișul din portofel, doar așa
de dragul detaliului. Mai cunosc bărbați, care sosesc acasă și
câteva ceasuri bune mai târziu tot n-au observat că mobila din
sufragerie a fost mutată și că soția sa a avut în aceeași zi
programare la coafor.
4. Bărbatul ideal continuă să se dezvolte. E adevărat, ce-i
drept. La fel ca și noi, bărbații continuă să se dezvolte.
Continuu!. Există o dezvoltare parțială, sau stadială în
dimensiunile burții, în desimea alopeciei și a perișorilor din
214
urechi și nas, precum și-ntr-un vocabular îmbogățit cu
onomatopee. Ei se vor dezvolta total atunci când nu vor mai
semăna deloc cu bărbații, ci cu niște buhai de baltă.
5. Bărbatul ideal acționează, nu numai vorbește. Aici am o
nelămurire, căci eu știam că lor le place de obicei să acționeze
(dând cu nuca-n perete și cu ciocanul peste degete), nu să
vorbească. Discuțiile îi plictisesc în general, dacă nu au ca
temă vreun scor sportiv, vreo mimoză celebră, ori vreo
reducere de bormașini la Hornbach.
Dar ce știu eu? Eu știu doar că atunci când deschid gura să
spun ceva, în secunda următoare soțul meu sforăie! Mi-am
dorit totuși să-mi verific efectul ăsta hipnotic pe un grup de
voluntari. Dar m-au refuzat savanții ăia britanici din motive
de suprasolicitare.
6. Bărbatul ideal face o femeie să se simtă departe de orice
pericol. Și-n cazul ăsta îți voi spune sincer că nu mă sperie
arahnidele și nici reptilele. Nici nu le-aș putea considera un
pericol. Nu pot spune același lucru despre tinerii noștri
curajoși, pe care mi-a fost dat să-i observ în timp ce căutau să
escaladeze pereți ca un Gecko la vederea vreunei tarantule,
sau a unui biet șarpe chior de grădină! Așa că-mi permit să
spun că pericolul îl reprezintă ei înșiși.
7. Bărbatul ideal îți va câștiga încrederea. E clar că el vrea să
ai încredere în el. Ca să nu fie nevoie ca el să aibă vreodată
încredere în tine, de aia! Așa se explică povestea soțului trimis
după pâine la brutărie, care nu s-a mai întors niciodată acasă!
Încrederea ta în el nu presupune prea multe explicații,
lămuriri și demonstrații. Dacă însă vei ridica astfel de exigențe
la fileu, o faci din cauză că ești o maniacă geloasă, posesivă și
isterică. Acum înțelegi?
8. Bărbatul ideal îți va reaminti mereu că ești frumoasă.
Da, cât se poate de adevărat, chiar strigător la cer! Cu condiția
ca bărbatul respectiv să locuiască-n difuzoare și să se preocupe
215
exclusiv de urechiuțele tale. Ar putea să se cheme Michael
Bolton, Usher, Glenn Medeiros, John Secada, Sam Smith,
Jason Donovan, Chris Brown, Bryan Adams și așa mai
departe. Nu, în nici un caz Justin Bieber! Până una-alta, cel
colocatar în locuința ta mai are și alte treburi, mult mai
stringente decât să te complimenteze. În plus, mai degrabă ar
înghiți o gălușcă fierbinte precum Zdreanță!
9. Bărbatul ideal nu-ți va permite niciodată să uiți cât de mult
te iubește. Pffff! Înghit un nod dureros, care tocmai mi s-a pus
de-a curmezișul în gât. Cred că a rămas de ieri și de la iubirea,
care mi-a fost practic îndesată cu forța în perfuzie ca un
analgezic pacientului traumatizat. Trecând de paravanul
subțire al aluziei, nici măcar un amărât de mesaj pe Whatsapp
cu ocazia lui 8 Martie nu am primit până acum, astăzi la orele
16.42. Și știi ce e mai caraghios de atât, draga mea? Soțul meu
se consideră manufacturizat (precum artizanalele) din textila
asta numită iubire. Dar dacă așa vrea el să creadă...
10. Bărbatul ideal te va inspira și te va susține. Să mai
comentez și această afirmație? Sau să tac mai bine? Să tac
zici? Okie dokie.
Ce voiam eu să spun la acest întreg ideal e că m-aș mulțumi
doar cu sinceritatea partenerului meu față de mine.
Cu tăcerea lui m-am consolat deja de ceva vreme.
Dar parcă tot nu mă mulțumește!
Tot studiile astea asidue și neobosite pledează pe cunoașterea
partenerului în detaliu (ei nu prea știu ce e ăla detaliu, am mai
spus), menținerea admirației și respectului constant,
acceptarea divergențelor de opinie, petrecerea timpului
împreună și nu în ultimul rând să ierți și să și uiți!
În viziunea unei femei trecute de primii 30 de ani, bărbatul își
cam pierde din vrajă. Adică aș spune că trucul ăla ieftin (dar
atât de romantic) cu trandafirul roșu, sticla de șampanie și
cutia de praline - coșulețul ăsta alimentar (și trandafirul se
216
poate mânca la o adică) nu mai prinde o femeie de nas, nici n-
o mai prostește să-și întemeieze o familie plecând de la acest
moment și alte câteva asemănătoare.
La 30 de ani ești cam greu de impresionat, pentru că, dincolo
de inimioare, ursuleți de pluș și felicitări de Ziua
Îndrăgostiților, te aștepți la sprijin, responsabilitate
emoțională și un parteneriat bazat pe implicații serioase.
Odată trecut pragul primelor decenii din viața ta (scăpând
nemăritată) vei tinde să cauți un bărbat la fel de matur și
dornic să intre într-un cuplu.
În termeni mai simpli, acum chiar știi ce cauți cu exactitate; un
bărbat în stare să găsească solnița în bucătărie, fără să fie
semnalizată luminos ca viaductele-n construcție, un bărbat,
care nu se dă înapoi de la a utiliza la nevoie electrocasnice, un
bărbat destul de înțelept, căruia spălatul ceștii, din care și-a
băut cafeaua să nu i se mai pară o josnicie, sau o treabă
exclusiv muierească.
Mai cauți vrând musai să găsești un bărbat, care nu te invită
la un picnic în parc cu o pungă de cipsuri de cartofi și două
doze prăfuite de Cola. Și care a uitat până și de pledul, pe care
v-ați fi așezat!
Oricât de aiurea va suna afirmația următoare, eu nu mă pot
abține să n-o scriu.
De aia înșală și dau bir cu fugiții femeile!
Punct!
Nu mai are rost să desfășor un epitaf de considerente,
chițibușării, prostioare de astea, care zică-se, numai nouă ni se
par atât de relevante.
Oricât de des ne-am folosi de scuze și pretexte în numele lor,
concluzia unanimă, la care vom ajunge cu toate într-un târziu
ne scutură creierii-n cap cu aceeași forță ca a unui storcător
industrial.
217
Așa cum le place jumătăților noastre tinere să râdă cu lacrimi
mari, cu toate vom deveni, mai devreme, sau mai târziu
mamele noastre.
Pentru că tot creștem copii toată viața și copiii ăștia tot uită să
mai crească!
Sau cum a spus odată tot un bărbat (Alfred de Vigny parcă),
care se declara un copil bătrân la joaca de-a singurătatea.
În cadrul unor studii sociologice frecvente e curios să aflăm
(nu că nu știam) că femeile întrebate despre cum ar trebui să
arate bărbatul perfect s-au grăbit să enumere o serie de
trăsături de ordin spiritual și nu fizic.
Majoritatea damelor confruntate cu acest subiect se dovedesc
a fi fidele etichetei, care include un stil vestimentar, atenția și
considerația bărbatului pentru protejarea mediului
înconjurător, iubirea față de animale, precum și capacitatea
intelectuală a acestuia de a accepta egalitatea între parteneri.
Tot concluziile sociologilor contemporani susțin un trend în
blonda cu personalitate și brunetul cu simțul umorului. Aceștia
se situează între 30 și 45 de ani (bărbații, femeile la 40 de ani
sunt excluse din studiu) și sunt desigur romantici incurabili și
contagioși.
Tot femeile își mai doresc bărbați înalți (dar nu ca bradul și
prost ca gardul), buni bucătari (așa ca Ratatouille), destul de
creativi și cu un loc de muncă stabil.
Un alt studiu al cercetătorilor americani susține efectele
benefice ale căsniciei și vieții de cuplu asupra sănătății.
Femeile cu o căsnicie fericită ar fi evident mai puțin predispuse
la boli cardiovasculare, sunt mai suple și mai deloc depresive și
anxioase.
Decât soțiile nefericite, văduvele, divorțatele și celibatarele
desigur!

218
Cu alte cuvinte, căsnicia ar fi o terapie ayurvedică, care le
conferă rezistență la stres.
Căsnicia le priește bărbaților ca stil de viață mult mai sănătos
față de cel haotic ca burlaci.
Deși bărbații sunt de două ori mai predispuși să nu se
căsătorească (mai fricoși și lași în traducere liberă) decât
femeile, tot ei nu sunt capabili, nici pregătiți pentru o viață de
celibat.
Singuri, aceștia sunt tentați să mănânce nesănătos, să trăiască
într-un confort precar și să se îmbolnăvească de depresie.
Nu același lucru se poate spune despre femeile, care se
hotărăsc să-și păstreze celibatul. Ele sunt pregătite emoțional
și perfect capabile să trăiască și să se descurce singure.
De ce? Pentru că își organizează viața, nu se izolează și nici nu
plâng în pumni.
Creierul – această minune a creației umane ar fi responsabil
de toate!
Se spune că acesta lucrează și implicit procesează mai rapid
decât orice computer.
Conține miliarde de celule nervoase specializate.
Transmite mesajele nervoase cu o viteză de vreo 240 km/h. Ai
spune că mai al naibii decât orice telefon sofisticat!
Creierul nostru e de trei ori mai mare ca dimensiuni decât al
celorlalte mamifere și plutește practic în țeasta noastră (22 de
oase alipite) și-ntr-o pernă de lichid (cefalorahidian).
Acest organ e divizat în arii de activitate corespunzătoare
fiecărei părți a corpului într-o ordine inversă localizării
(dreapta creierului comunică cu stânga corpului).
În fiecare secundă au loc până la o sută de mii de reacții
chimice în căpușorul nostru.

219
Și se mai știe că-n jurul vârstei de 6 ani, creierul atinge o
dimensiune maximă.
Nu numai creierul, ci și restul corpului nostru întărește și
evidențiază perfecțiunea uimitoare a creației naturale, cu
adevărat divine, dacă vrei.
Se spune că ai nevoie de mai mulți mușchi ca să te-ncrunți
decât ca să lovești cu pumnul!
Tot așa, plânsul implică vreo 43 de mușchi, în timp ce
zâmbetul angajează doar 17.
Amprenta limbii, ca și amprentele digitale, este unică la fiecare
om în parte.
Limba însăși este cel mai mare mușchi din corp. Și cel mai
puternic!
Iar în cavitatea noastră bucală există mai multe bacterii decât
toată populația globului.
Viteza unui impuls nervos atinge aproximativ 400 km/h, în
timp ce sângele parcurge în medie vreo 20.000 de kilometri
prin sistemul nostru circulator într-o singură zi.
Știai că un singur fir de păr de pe capul nostru poate susține
greutatea unui măr (fructul)?
Un singur centimetru pătrat de piele conține până la o sută de
senzori de durere.
Iar băieții au mai puține papile gustative decât noi!
Mai comic e că, dintre toate organele, urechile noastre cresc cel
mai încet și pe toată durata vieții.
Iar creierul nostru nu ține minte toate cele zece milioane de
culori, pe care le distinge ochiul.
După toate minunile astea, ai zice că avem de toate și-n același
timp mai mult decât strictul necesar pentru a ne căuta și găsi
propria fericire.
220
Dar hei! Nouă nu ne prea pasă cât de dăruiți suntem de la
natură, sau câte procese complexe se întâmplă și se uzitează,
nu numai pentru a ne ajuta să ducem lingura la gură, ori să
evacuăm conținutul intestinal!
Asta e treaba ălora, cum le zice? Fătălăii cu nasu-n cărți și-n
epur…erpu…așa, eprubete! Că doar altă treabă nu mai au.
Nu eu aș zice asta. Nici tu.
Ci junele, care tocmai a terminat de halit ciorbița de fasole cu
ciolan afumat și acum se scarpină cu o scobitoare în măsele.
Căci el are măsele, nu molari!
Aia de minte îl durea tare pe la 20 de ani și i-a scos-o nea
doftorul.
A fost prima și ultima dată, când stomatologul l-a văzut la
față.
Nu-i poate suferi și pace!
Prin urmare, el își permite sieși știrbenia tocmai pentru că nu
suportă dentiștii și-ntr-un plan secund tarifele acestora.
Dar nu-i plac femeile știrbe, să știi!
Să nu cumva să te încrunți, crybaby!
Ai auzit că râsul necesită mai puțină musculatură și prin
urmare reduce riscurile ridării timpurii.
Mai ai mult până când vei știrbi oricum!
Și atunci, nu te prea lași cu una, cu două și suporți proceduri
dureroase, injecții în fălci și-n gingii, detartraje, obturații de
canal, punți și protezări, precum și o serie de tratamente
antiinflamatorii.
Și culmea, vei îndura toate intervențiile astea în condițiile, în
care nici ție nu-ți sunt atât de dragi dentiștii.
Hai în weekend! Cam bate vântul și stă să plouă.

221
Dar găsim noi ce să facem, ceva distractiv. Cred că am putea
înălța niște zmeie, că tot au anunțat meteorologii un mic
ciclon.

CE LE PLACE LOR ȘI CE VOR EI?

Ca să avem discuția asta trebuie să plecăm de la teorema
femeii la puterea cub extrem de elaborată, conform căreia e de
așteptat ca aceasta să troneze precum o regină în societate, să
dețină titlul de șef în bucătărie și nu în ultimul rând să se arate
dispusă a se prostitua în dormitor.
Între timp s-a mai constatat că junilor le plac femeile în roșu,
moderatoarele sexi de la televizor, giugiulelile, sânii și ca să
vezi, căsătoria! Cel puțin așa susțin iarăși niște capete
luminate de pe la o universitate din Rochester, care s-ar fi
ocupat cu asemenea intervievări.
Fie vorba între noi, nu mi-ar fi trecut prin cap să includ
căsătoria în același context cu sânii!
Mai ales că aceste minunate mogâldețe sferice și mătăsoase
tind să intre rău de tot la apă în timpul și din pricina
căsătoriei.
Tot savanții ăia de mai sus au concluzionat că tinerii adoră
mirosul plăcintei cu dovleac. Nu doresc să par a dracului
iarăși și să spun că explicația poate fi datorată unei asemănări
zdrobitoare între Cucurbita Erbaceea și frumosul lor cap (ăla
de pe umeri, sprijinit în gât).
Desigur există și o deosebire aici, după gradele de coacere și
expunerea la soare!
Așa că mă voi rezuma strict la plăcerea lor de a mânca tot ce
nu trebuie gătit de către ei înșiși.
Aș zice așa, după capul meu, că toți bărbații sunt plini de
inhibiții, din cauza noastră și-n același timp de mari așteptări,
din partea noastră.
222
Femeia feminină, sigură pe sine și foarte senzuală le suscită
tuturor atenția și admirația.
Cel puțin pe stradă!
Cum? Claxonând, fluierând, rânjind, bolborosind epitete
deocheate, sucindu-și gâtul după tine precum o bufniță la
vânătoare.
Farmecul tău se va evapora ca prin minune, la fel ca și
admirația ad-hoc a junilor, dacă te vei arăta într-atât de
încrezătoare, cât să le muștri comportamentul decadent și
obraznic, care se vrea a fi un compliment și nu o insultă
grosolană la adresa ta.
Lor le place ce le place, fie că vrei tu, sau nu vrei.
Și ce le place lor, îi place și lui Dumnezeu, nu?
Ce te supără așa de tare până la urmă? Solidaritatea și
altruismul lor fratern? N-ai decât să strângi din buze și să-ți
continui drumul în treaba ta și-ntr-o defilare cadențată și
elegantă spre deliciul tinerilor de la semafoare, din colțul
străzii, ori de pe schelele de construcții.
E o altă teoremă academică a științei cu săgeată, care le vine
în sprijin și care spune că bărbaților le face plăcere să fie
stimulați vizual.
Stimulul ești tu în acest caz, conștient, sau înconștient, nu
contează.
Tachinările sunt primite cu aceeași plăcere din partea ta, însă
numai în intimitate!
Pentru că dacă îi vei tachina așa în văzul lumii ești doar o
isterică plină de ifose.
Îmi amintesc de concediul scurt de vreo 7 zile prin Antalya și
de un nene taximetrist, care nu s-a mulțumit să mă
complimenteze verbal și să mă subestimeze cu invitații
explicite anul următor la mare și la dânsu-n gazdă!
223
Odată ajunși în fața hotelului (eu și soțul meu), domnul s-a
grăbit să coboare de la volan ca să-mi deschidă portiera, cu o
mână, în timp ce cu cealaltă îmi sugera grafic de la brâu în jos
simpatia sa spontană.
Eu eram de vină!
Doar ți-am mai spus că mi s-a mai spus că tind să flirtez cu toți
bărbații!
De nenumărate ori și fără să-mi întorc ochii către aceștia!
Și fără absolut nici o dorință de a dialoga!
De unde tragem concluzia că nu ne prea este permis să fim noi
însene în lumea stăpânitorilor. Ori nu reușim noi să ne facem
înțelese pe deplin.
Dar să rămânem în tema discuției și să ne ocupăm așa cum
trebuie de jumătățile noastre complementare.
Aceștia se dau în vânt după dușurile în doi. Le face plăcere să
fie dezmierdați pe buze, gât și sfârcuri de către o tânără
necomplexată și plină de inițiativă.
Nu eu o spun, ci ei așa aleatoriu!
Nu le place comportamentul iritat și instabil la o femeie, să fie
întrerupți de către aceasta, prea multă minte din partea ei,
prea mult materialism și prea multe exigențe.
În același timp, bărbații admiră o femeie puternică, grijulie
(cu ei) și capabilă să-și poarte sieși de grijă.
Obiectul admirației lor știe să gătească și să-și savureze
mâncarea, să șofeze bine (se include și mersul pe bicicletă) și
să se arate încrezătoare.
Într-o altă ordine de idei (la fel de încâlcite), femeia perfectă
știe să-i asculte. E dispusă să facă multe compromisuri de
dragul lor păstrându-și spontaneitatea și exuberanța în
același timp. Tot de dragul lor!

224
Trag o linie imaginară și-mi dau ochii peste cap la propriu.
Ai înțeles cum trebuie să fii, fato? Dacă nu, îți voi spune eu.
Ai avut ocazia să asiști vreodată la un număr de trapez la circ,
în care protagonista pășește la vreo 15-20 de metri deasupra
solului pe o frânghie îngustă gen leagăn și se tot bălăngăne
dându-se peste cap, învârtindu-se și răsucindu-se în timp ce
partenerul acesteia o azvârlește și-o aruncă-n înălțimi ca-n
final să se redreseze și să se reechilibreze?
Eh, vezi?! Acum știi cum arată femeia perfectă în viziunile
maiestuoase ale bărbaților.
Diferența infimă ține de planul fizic, în care-ți exerciți și
totodată prestezi numărul artistic, în cel mai fericit caz de
saltimbanc.
Și ține minte!
O singură vorbă, un singur suspin și un singur gest greșit pot
schimba oricând irevocabil mersul relației tale de iubire.
E ca și cum te-ai prăbuși de sus fără coardă de siguranță și
fără saltea la aterizare.
Iubitul tău e hipersensibil (de când își lustruia barda și
opincile), dependent de afecțiunea ta (presupune un act de
adopție a unui minor), de multe laude și tot atât de multe
încurajări venite desigur tot din partea ta.
Pentru că nu-i așa că el este pe tot parcursul vieții sale, între
mânz încurat și gloabă bătrână, o sălbăticiune încântătoare,
precum un Mustang, care cutreieră maluri, văi și munți
vânturându-și coama, coada și copitele pân´ce se va lăsa
îmblânzit de dragostea ta, fără însă a-l înșeua și a-i pune
căpăstru?
A fost cam lungă fraza asta, dar noi n-am pierdut șirul
ipostazelor absurde!

225
Am putea să facem referință la „to be, or not to be” a lui
Hamlet, tocmai pentru a ne ridica ceața din minte și a vedea
minunea din fața noastră – bărbatul.
Sălbăticiunea aceasta splendidă (se poate găsi pretutindeni în
lume ca și sticlele de Coca Cola) trăiește și se adapă de veacuri
din fluviul meritelor însușite cu forța în urma autoproclamării.
Eu i-aș numi niște mici lăpușneni, tocmai pentru că nu ne stă-n
puteri și-n fire să-i contrazicem, ori să le cerem să sacrifice
capul lui Moțoc ca să ne potolească setea de iubire!
Iubirea nu e o bătălie însângerată, ori o competiție oarbă.
Dragostea noastră n-ar putea nicicând fi un tiran, sau o
dictatură militară.
Cu toate acestea, ei sunt cei, care se mulțumesc mereu cu
altceva.
Ei sunt cei, care înlocuiesc o lacună cu alta, un plus cu un
minus și un sentiment cu o senzație trecătoare.
Ca mai apoi tot acești Cănuță-om sucit să ni le impute într-o
pluritate denaturată de lipsuri, dezinterese și defecte.
Mă întreb dacă o fi așa de rău că am ajuns să mă-ncred într-o
vorbă, care afirmă că o tigaie plină hrănește, în timp ce una
goală educă?
Cât de simplu ar deveni totul, dacă ne-am mulțumi și noi, ca și
ei cu atracția fizică?
Chiar și-n absența dragostei, viitorul lumii ar fi pecetluit cu
urmași din abundență.
Gândește-te doar că lui îi trebuie numai 3 secunde ca să pună
ochii pe tine.
Sau pe alta!
Și admirația asta mare a junelui, care te-a bunghit nu merge
mai departe de o aventură și de o noapte de obicei.

226
Dacă tu-l placi pe tipul ăsta cam în același timp, tu te vei simți
puțin îndrăgostită.
Pe când el se simte dator să-și satisfacă cu tine o nevoie, în
mare parte sexuală.
De aceea e mult mai tentat să pună totul pe seama unei atracții
fizice irezistibile, care urla să fie consumată și care te-a făcut
tot pe tine să-l târăști practic în patul tău.
Semne c-ar fi altceva sunt foarte puține, ceva mai sincer și mai
profund, cât timp junele va fixa cu ochii un punct de la baza
gâtului tău, urechea, sau o șuviță de păr poate în timp ce-ți
vorbește, sau se străduiește să te audă evitând practic
contactul vizual.
Nu știai că trupul tău este alcătuit dintr-un chip și restul
corpului, nu-i așa? Acum știi.
Chipul tău e precum un monitor, pe care se perindă emoțiile și
sentimentele.
Tocmai de aceea tipu´ăsta, care s-a lăsat dus de nas și de
aroma feromonilor către tine pe ring în club, pe bancă în parc,
pe scaun în autobuz și pe culoar la școală se arată mult mai
curios să-ți măsoare pulsul, decât să-ți interpreteze stările.
El vrea să simți cam același lucru.
La scurtă vreme după ce erotismul vostru s-a materializat, el
vrea ca tu să nu mai simți nimic.
Cu toate acestea, îl poți invita politicos să se ridice din pat, să-
și strângă hainele și să plece. Și nu urlând ca o descreierată cu
buzele tremurânde când el va face nerugat exact aceleași
gesturi.
E vorba de o cuplare asortativă, nu știai?
Așadar voi doi tocmai v-ați cuplat așa.
Adică chimia irezistibilă dintre voi extrem de imperioasă a
impus o scurtă și intensă demonstrație. După care tinde să se
227
volatilizeze în aerul greu și încărcat cu iz rânced de frustrare și
sex din încăpere.
Trebuie să accepți acest lucru ca fiind cât se poate de normal,
draga mea amică dulcică și tinerică. Așa și este;nimic mai
mult decât o tăvăleală de weekend, sau de moment.
Oricum, atracția asta fizică puternică (aproape că dă-n
turbare) nu duce decât la o deziluzie la fel de puternică.
Să-i lăsăm pe juni să se îmbete cu apă rece și de data asta!
Căci ei chiar cred în modestia lor incipientă că tot restul vieții
ar avea parte exclusiv de partide dese și năvalnice de sex
dezlănțuit.
Și culmea, cu aceeași parteneră!
Confuzia asta crasă, atât de crasă, încât dă-n nesimțire ne va
face vinovate pentru absolut tot ce-i urmează.
Confuzia asta crasă ne va convinge, mai repede decât pe ei, că
atracția fizică e cel mai imbecil motiv pentru a alege un
partener și a ne întemeia o familie!
Dinamica atracției se schimbă pe durata relației.
Iar conviețuirea anulează prin diminuare noutatea, misterul și
dorința aia viscerală, pur carnală. Noi am băgat deja la cap și
am prins de veste de la cei mai mari și mai înțelepți.
Mai târziu, cam vreo 2-3 partide mai târziu, mai mult, sau mai
puțin reușite, simptomatica acelei atracții copleșitoare va intra
în rodaj și-n stagnare. Să zicem că pupila ni se mai dilată, dar
și din alte motive (medicamente, intensitatea luminii, etc), la
fel ca și ritmul cardiac alert, transpirația, sau îngroșarea
vocii.
E momentul oportun ca junele să-și ridice ochii către chipul
nostru pentru a afla ce alte motive și cauze l-ar mai ține captiv
în iatacul și-n realitatea noastră.

228
Sau să-și adune repejor izmenele îmbrăcându-se din mers și cu
privirea aplecată!
Ce simplu ar fi să nu confundăm sexul cu alte interese, nu-i
așa?
În felul ăsta i-am înțelege și pe junii noștri.
Iubirea le este interes, unul aparte, dar tot un interes.
În felul ăsta s-ar elucida enigma iubirii noastre pluralizate de
atâtea acorduri la un loc.
În felul ăsta ar avea și junii ceva de învățat de la noi.
Și tot în felul ăsta probabil că nu am mai fi etichetate în diverse
categorii, care încep cu lipitorile materialiste și se încheie cu
mătrăgunele acre.
Enigma, în care ne prăvălim frecvent are la bază o confuzie, pe
care tocmai am expus-o. Și confuzia asta se tot întreabă de ce
refuzăm s-o vedem și s-o considerăm ca atare?
Așadar, lasă-l fato, pentru numele tuturor zeilor!
Lasă-l să plece pe vârful picioarelor, în timp ce tu te prefaci că
dormi angelic cu părul răvășit peste perină și cu un surâs de
monalisă!
Oricum te-ai învățat să dormi singură în patul tău, să te întinzi
cât vrei, până-ți trosnesc oasele.
Lasă-l să te mai dorească și-n noaptea următoare, să găsească
el un pretext de ăla infantil cum că i-ar fi căzut un zimț de la
cataramă pe covorul de lângă patul tău.
Acest lucru îl va ajuta să-și dea seama că-și dorește să te
cunoască mai bine.
Sau nu!
Și de una, și de alta, îl poți adăuga în sertarul cu dosare din
experiența ta, așezate într-o ordine alfabetică și nu bifat pe o

229
foaie mototolită, care ar ajunge oricum o tristă amintire de
îndată ce-ar sfârși în mașina de spălat!
Mă amuz cu atât mai tare, cu cât îmi amintesc că firea mea
empatică mă determina adesea să mă transpun în realitatea
și-n gândurile celuilalt crezând că acesta gândește asemeni
mie, simte și presimte la fel ca mine, etc.
E o prostie sfruntată să crezi că el gândește asemeni ție!
El nu prea gândește!
E mult mai comod, lipsit de griji și încărcături emoționale.
În cel mai fericit caz, creierul său îi etalează memorii grafice
ale clipelor petrecute cu o femeie și cam atât. Așa se explică de
ce bărbații nu sunt capabili să rețină prea multe date și
amănunte, evenimente importante și ocazii speciale.
E foarte probabil ca el să se îndrăgostească până peste cap de
felul, în care zâmbești și te joci cu părul, în timp ce tu îi
vorbești despre lecturile și filmele preferate, sau despre câți
copii ți-ai dori să ai într-o bună zi.
Ai putea spune că dintre toate presupusele progenituri ale
zeului Șavaot, bărbatul e cel mai sărac în înzestrări spirituale.
Nu ar fi echitabil, ținând cont că ambele sexe fuseseră
blestemate la o eternitate câștigată prin muncă și sudoarea
frunții în cazul bărbatului, respectiv prin durerile facerii în
cazul femeii.
Însă mai există o propoziție la aceeași Geneză 3-16, care spune
așa cică:“Dorințele tale se vor ținea după bărbatul tău.”
În ciuda acestui tabel de favoriți și defavorizați, ni se spune
(din partea bisericii și a celor bisericoși) că femeia va ține mai
mult la dumnezeii ei, decât la cei ai bărbatului ei și că fără
doar și poate, ea se închină împărăției Celui Rău.

230
Voința și deopotrivă dorința ei cea mare, deloc vremelnică ar
fi ca bărbatul să se învârtă în jurul ei, să fie adept credințelor
ei și desigur aliat planurilor ei de supremație.
Cu alte cuvinte, femeia vrea să preschimbe bărbatul într-un soi
de satelit teleghidat, care să tot graviteze în jurul ei, buimac și
amețit.
Aș putea spune că unui chel numai chitia de mărgăritar i-ar
mai lipsi și că această inversiune de roluri (bărbații dețin încă
supremația cu șanse foarte reduse de a ploua cu chiftele, sau
cu orhidee) este doar o tactică ieftină, pur masculină de a
ironiza și culpabiliza femeia din toate timpurile.
Cu toate aceste neajunsuri, femeile mai știu, mai pot, mai sunt
încă în stare să iubească un bărbat, să i se dedice, să-i stea
alături la bune și la rele, să-i nască fii și fiice și să-și împartă
fiecare bucătură și strop de afecțiune cu acesta o viață
întreagă!
Ce s-ar întâmpla dacă-ntr-o bună zi, curând, toate femeile de
pe mapamond ar intra în grevă, ar fi răpite de extratereștri,
ori pur și simplu măcelărite de împărăția Celui Bun?
S-ar întreba ei ce rost ar mai avea totul?
Ce farmec ar mai avea totul?
Ce rost ar mai avea ei – favoriții vieții și ai divinității din
cărțile cu povești?
Râd amintindu-mi de un basm popular, care se numea Iedul cu
trei capre.
Până și basmul ăsta îmi spune clar că ei au mai multă nevoie
de noi, decât am avut noi vreodată nevoie de ei!
Ei au nevoie de femei ca să se simtă importanți, să
supraviețuiască ca și specie, să fie bine educați și îndrumați, să
simtă și să primească afecțiune, una necondiționată.

231
Și-n cele din urmă, dacă e posibil, să primească totul de la o
singură femeie!
Noi avem nevoie de bărbați în măsura în care poetul are
nevoie de o muză ca să compună și să-și iubească versurile.
Ca să creăm, să concepem, să ne alimentăm constant cu
inspirație, creativitate și optimism (să rămânem atrăgătoare,
senzuale și îndrăgostite) avem nevoie de un singur combustibil
– afecțiunea combinată cu o doză egală de înțelegere și
respect.
Junii numesc chestiile astea Imposibilul, iar pe solicitante,
Imposibile.
Își strâng în grabă jucăriile și pleacă pe o altă pătură, sau pe o
altă insulă ca un pustiu al gândurilor din mijlocul unui ocean
secătuit, un loc, unde le place să se creadă mici Crusoe, doar
pentru că amorului lor propriu îi pică greu să recunoască
meritele, care i se cuvin unui alt cezar.
Ce-i drept e unul mai mărunțel, cu părul lung și glas subțire,
dar tot un cezar rămâne!
Și uite așa noi nu vom egala decât poate scoruri temporare cu
acești împărați de peluză.
Refuzăm, suntem căpoase și calice.
Primim ceva acolo, suntem veșnic nemulțumite.
Facem o sugestie, vrem să ne dăm mai deștepte.
Le imităm comportamentul, suntem niște anomalii ale naturii.
Aderăm la niște organizații, ori cluburi, suntem feministe.
Mizăm pe inteligență, e din cauză că nu suntem dăruite cu
prea multă frumusețe trupească.
Mizăm pe frumusețea trupească, suntem niște năpârci fără
suflet.

232
Susținem că îi iubim și nu putem trăi fără ei, am deveni prea
dependente și neputincioase.
Susținem că putem trăi și fără ei, suntem cățele reci și egoiste.
Vorbim prea mult, îi obosim.
Vorbim prea puțin, ascundem secrete scandaloase.
Îi ascultăm plângându-se și plângându-și de milă, se acceptă,
dar fără opinii proprii.
Îi judecăm, ne credem perfecte.
Suntem sincere și transparente, îi șocăm de fiecare dată.
Îi mințim frumos, asta ne face niște actrițe figurante.
Cerem mai multă atenție și deschidere, le reproșăm.
Le vorbim despre fericire și iubire, e ca și când le-am lectura cu
voce tare Făt-Frumos din Lacrimă.
Dorim să petrecem mai mult timp împreună, suntem posesive
și acaparatoare.
Vrem ca dintre toate femeile, ei să aibă ochi doar pentru noi,
suntem geloase.
Nu suntem receptive întâmplător la micile lor necazuri, nu ne
pasă de ei.
Refuzăm sexul sporadic și impersonal de duminică dimineață,
suntem frigide.
Am uitat să-mpărțim felia de tort din frigider cu ei, suntem
zgârcite și indiferente.
Numai femeie să nu fii!
Și acum adună toate condiționalele de mai sus, personifică
adresarea și redu-le la un numitor comun!
Sunt sigură că-ți dă același rezultat.

233
Un comportament identic din partea partenerilor noștri de
viață se comprimă într-o singură concluzie revelatoare
urmată de îndoială în mințile noastre.
Nu mă mai iubește! Oare m-a iubit vreodată, până acum?
Nu, nu suntem idioate, nici paranoice.
E cât se poate de firesc să ne închipuim sentimentele drept un
accept deplin al celuilalt și al felului nostru de a fi.
Tot un bărbat (Dostoyevsky) susținea că iubirea e singurul
lucru (sentiment), care ne face să ne simțim egali.
În clipa, în care s-ar obține egalitatea asta, nu ar mai exista
perfecțiune și imperfecțiune, calitate și defect, suficient și
insuficient, mulțumire și insatisfacție, dezamăgire și fericire, ci
numai balanța ideală, care-și echilibrează cele două talgere și
extreme în așa fel, încât ar completa orice lipsă.
Inclusiv pe cea, care se situează între forțele răului și ale
binelui!
Clipa descrie un interval foarte scurt de timp. Din nefericire,
timpul nu ne stă la dispoziție și nu ne așteaptă.
Așa se explică de ce majoritatea ființelor umane se lovesc cu
pumnii-n piept, se revoltă și-n același timp se resemnează cu o
viață, una singură, parcă prea scurtă și prea trecătoare ca să
trezească revelații, să ofere răspunsuri clare, alegeri și decizii
înțelepte.
Viața noastră răsare din neant și inconștient.
Strălucește orbitor și respiră agitat în timpul descoperirilor
personale ca mai apoi să apună treptat precum un soare
purpuriu scufundat în aceeași mare a necunoscutului.
Trăită, sau netrăită potrivit criteriilor lumești, doamna Viață
se consumă și se evaporă dinaintea noastră ca o nălucă în
obscuritate. Viața are puterea de a ne lăsa surzi, muți și orbi,
zbârciți, coșcoviți și bolnavi, disperați și neputincioși, lipsiți de
234
discernământ și-n cele din urmă atât de prăpădiți, încât ne-ar
îmbia să implorăm sfârșitul eliberator.
Prea trist, nu-i așa? Nu-i nimic. Ai un motiv în plus să trăiești,
acum și aici, oriunde te-ai afla.
Dincolo de intervalele de necontrolat ale existenței noastre se
mai află, așa ca o consolare, oportunitatea.
Această muză a momentului și locului îți dă posibilitatea de a
modifica câteva căi și destinații pe parcurs, de a întoarce sorții
în favoarea ta, de a-ți înfrumuseța și îmbunătăți prezentul și
viitorul.
E dificil să te aliniezi psihic oportunităților, care se ivesc din
când în când în traiectoria vieții tale.
E foarte important să rămâi curajoasă, să nu te lași
constrânsă de împrejurări, de opinia publică și uneori, de cei
șapte ani de acasă.
Oamenii agrează oportunitățile, dar antipatizează
oportuniștii!
Ți se spune de mic că nu e frumos și că nu e bine să profiți de
cineva, sau ceva.
E chiar un păcat, pe care cei credincioși și cu frică de
Dumnezeu l-ar numi egoism, sau lăcomie!
Nu e însă un păcat să profiți de timpul și ocazia, care ți se
oferă.
Nu e iarăși un păcat să profiți de cunoaștere și cunoștințele
dobândite.
Și tot nu e un păcat să te remarci, să pășești în față și să-ți ceri
drepturile. Poate fi vorba doar de meritele tale, de munca și
eforturile tale, de ambiția și perseverența ta.
De ce femeile orgolioase nu sunt agreate?

235
Și de ce societatea le permite femeilor să se mândrească cu
propriile progenituri și căsnicii, dar nu cu ele însele?
Când o femeie se mândrește cu o carieră profesională, bărbații
înghit pastile amare pe stomacul gol. Căci oricât de mult i s-ar
arăta acesteia admirație și apreciere într-un plan formal,
odată intrată într-un parteneriat matrimonial, sau într-o
relație amoroasă, această femeie de succes va fi văzută și
tratată ca oricare alta; se așteaptă ca ea să-și asculte
partenerul, să-i stea alături, să-l îngrijească și să-i facă
menajul!
Se așteaptă ca ea să se compromită!
Pe de altă parte, marii carieriști, așa-zișii bărbați puternici
refuză să se compromită odată ce-ar deveni parteneri, sau soți.
Aceștia ridică ștafeta și pretind un soi de idolatrizare discretă
din partea celei alese să-i stea alături.
Ei nu mai știu să fie simpli oameni!
Nici măcar nu-și mai doresc să fie tratați ca atare.
Mulți dintre aceștia se înconjoară de proprietăți și mici armate
de slugi, de achiziții luxuriante și colecții valoroase.
Să nu mai spun că bărbații cu bani iubesc blănurile, trofeele
animalelor ucise, chiar și blink-blink-urile mai ceva ca o divă
superficială!
Exact la ideea asta voiam să ajung!
O femeie conturată de aceleași moravuri e discreditată,
condamnată și denaturată.
Un bărbat? Lui i se vor găsi scuze și vorbe pe ocolite mereu.
Nu țin neapărat să-i ofer discuției noastre lungi un aspect
biografic.
Însă îți promisesem la un moment dat că-mi voi lua inima-n
dinți și-mi voi deschide sufletul în fața ta.
236
În același timp nu caut să frâng aripi, ori să tai elanuri.
Nu vreau să-ți alterez credința în iubire, nici speranța că o vei
descoperi (dacă nu cumva ți s-a întâmplat) curând în viața ta.
Povestea mea pleacă dintr-un moment în timp.
E una despre iubire și micul meu univers, care a gravitat și
încă gravitează în jurul ei.
Ai putea spune că iubesc în lipsa speranței și a fericirii!
Nici eu nu mai știu ce simt.
L-am cunoscut pe un site de socializare românesc pe cel, care
avea să-mi devină soț.
La început am vorbit puțin și oarecum ezitant. Îmi pomenise în
treacăt de Second Life și apoi mă invitase în acel joc social – o
lume fantezistă plină de platouri, scenarii și personaje, în care
avatarele utilizatorilor puteau zbura și cutreiera libere peisaje,
decoruri și locații.
Se întâmpla undeva pe la începutul unui ianuarie uscat și
geros. Și n-a fost un coup de foudre, ci mai degrabă o simpatie
amicală și aparent dezinteresată. Bărbatul, pe care credeam
că-ncepusem să-l cunosc puțin, afișa un calm de invidiat.
Nu insista, nu cerea și nu pretindea așa cum ar fi făcut-o
majoritatea masculilor internauți.
În felul ăsta își păstra misterul și-mi stimula curiozitatea.
Mereu rezervat, politicos și oportun, apărea online abordând
subiecte despre viață-n general, evenimente și știri recente,
precum și o serie de povestioare amuzante din istoria
relațională a unor amici și cunoștințe.
Discuțiile noastre s-au extins într-o manieră caldă și
prietenoasă pe o perioadă de 5 luni, secundate de mesaje pe
telefonul mobil și seri de videochat.

237
Prin februarie niște probleme administrative îl aduseseră în
țară - ocazia perfectă de a ne întâlni față-n față.
Cu toate acestea și cu toată nerăbdarea nu ne-am întâlnit.
Ulterior mi s-a oferit drept scuză o impresie greșită, însoțită de
o anumită doză de neîncredere, care l-ar fi determinat să-și
amâne intențiile.
La începutul lui mai, eu am fost cea, care a cedat insistențelor
și evident răbdării și care a plecat în recunoaștere în lumea
largă și pe teritorii străine cum s-ar spune.
Nu că eu n-aș fi avut tot atâtea îndoieli și gânduri
contradictorii!
Până atunci, obiectul afecțiunii mele și-n același timp o fire
ludică, se jucase cu anumite date și informații.
Dintr-un motiv de neînțeles ascunsese detalii din trecutul său
recent fără însă a fi nesincer.
Îmi spusese ceea ce voiam să aud!
Aveam 28 de ani, iar el avea 46.
Întâlnirea și legătura noastră a debutat frumos și plină de
emoție.
Sosisem în viața lui cu sufletul curățat de toate deziluziile
trecutului. În timp ce sufletul lui rămânea încărcat de deziluzii
asemănătoare.
Ne plăceam destul cât să se merite o întâlnire, dar nu neapărat
una, care s-ar fi transformat într-un sejur la vreo 2000 de
kilometri de casă.
Atunci când timpul s-a scurs, iar eu urma să revin la realitatea
mea curentă, el mi-a cerut să rămân, să nu plec, să nu-l las
singur.
Devenisem cumva, pe neașteptate indispensabili unul pentru
celălalt!
238
Iar noul meu iubit îmi spunea că nu mai dorea, nici că mai
putea trăi fără mine!
Și ce crezi că am făcut eu în nerozia și vulnerabilitatea mea?!
Șocul mamei și al cunoscuților a fost cu atât mai mare, cu cât
renunțam subit, așa peste noapte la tot ceea ce mă identifica
și-mi aparținea.
De dragul unui bărbat și de dragul iubirii!
Pentru că eu mă aruncasem precum un țap tânăr și prostuț cu
țeasta și coarnele în gard crezând că descoperisem iubirea!
Evident că am acceptat planul ăsta nebunesc de a reveni
împreună acasă o lună mai târziu.
Ne unisem viețile în doar jumătate de lună de când ne
întâlnisem și îi puneam pe toți în fața faptului împlinit.
Adoram determinarea lui, dorința aceea aproape mișelească și
egoistă de a mă avea doar pentru sine!
Credeam din toți rărunchii că ne asemănăm, că împărtășeam
o sumedenie de calități și un temperament asemănător.
Și că toate astea aveau să ne lege pe vecie.
Renunțasem să mai lupt cu mine însămi și mă-ncurajam să mă
încred în iubire, din nou, nici eu nu mai știu de câte ori.
Era o iubire târzie și schimbată.
Era blândă și naturală, cu mici focuri de artificii și mai puține
stoluri de fluturi în stomac.
Înainte de toate ne eram foarte dragi, unul celuilalt.
Regăseam mereu plăcerea de a comunica, de a sta de vorbă
despre tot ce e-n lună și-n stele.
Și cât mai puțin despre noi doi!

239
Asta m-a determinat să-i iau în râs primele semne de gelozie și
posesivitate, urmate de mici acuzații și mult scepticism în
timpul concediului petrecut la mine acasă.
Era iubirea, care prinsese glas și-mi vorbea prin persoana lui.
Era posedat de atâta iubire!
Așa voiam să cred.
Apoi faptul că a trebuit să-i iau apărarea și să țin piept
provocărilor și premonițiilor de rău augur ale mamei mele
parcă ne-a apropiat mai tare ca niciodată.
La sfârșitul lui iunie îmi părăseam casa și țara la brațul unui
bărbat, alături de care aveam să-ncep o altă viață, una cu
totul diferită.
Cum era de așteptat, viața de cuplu a debutat și s-a păstrat o
vreme în clipe de pasiune tandră, mici provocări și aventuri
mai mult, sau mai puțin romantice.
Și deși ne-am oficializat relația 4 ani mai târziu, ne doream un
copil încă din primele luni!
Minunea asta a întârziat să apară. Iar noi am continuat să
sperăm și să nu ne îngrijorăm prea tare.
În felul ăsta a început alterarea identității mele sociale și
curând după aceea, spirituale.
Era vorba despre o incapacitate de a mă adapta într-un mediu
nou și diferit, dominat de aparențe și formalisme.
Până la finele primului an învățasem să trăiesc în interior și-
mprejurul casei, să-mi aștept iubitul să se întoarcă de la
muncă.
Învățasem să fiu o soție model (fără să fiu soție), una extrem
de dedicată gospodăriei și confortului soțului ei, care nu-i era
soț!

240
Cu mama logodnicului nu au existat șanse prea mari și sorți
prea optimiști de a avea o relație apropiată.
Eu nu eram adeptă a evanghelismului și a perceptului,
conform căreia toți oamenii sunt frați și surori! Nu frecventam
Adunarea și nici nu mă rugam cu voce tare de câteva ori pe zi
la un zeu din Noul Testament.
Logodnicul meu iubit continua să meargă la serviciu, să
locuiască în casa, pe care și-o construise și să-și păstreze
vechiul stil de viață.
Acasă revenea tot mai epuizat și mai puțin binevoitor de a
discuta pe marginea situației și rostului meu individual.
Mă apucasem înverșunată să-nvăț limba, deși cărțile nu prea
făceau conversație. Mă instruiau fără a mă lămuri pe deplin,
fără a-mi antrena cursivitatea.
Și-n timp ce mă atârnam cu disperare de gândul maternității,
alți etnici ieșeau pe stradă și vorbeau neinhibat.
Alți străini aveau job-uri și anturaje!
Mă gândeam de una singură că aveam să rămân odată
însărcinată, să nasc și de abia apoi să-mi clădesc o viață
socială.
Până atunci însă toate planurile și discuțiile se amânau prin
anulare.
Nu intenționam să-mi supăr iubitul, să dau impresia c-aș fi
nemulțumită, c-aș suferi de anumite manii și fixații.
Căci eu sufeream doar din iubire!
Asta mă preocupa și mă măcina simultan.
Trebuia să am răbdare, să aștept!
Tandrețea și atenția începuturilor se preschimbase în speranță
doi ani mai târziu.

241
Eram doi tovarăși de viață, camarazi și buni prieteni, care-și
consumau ultimele fărâme de pasiune și intimitate într-o
săptămână de concediu pe an și uneori la sfârșit de weekend.
Era firesc să fie așa. Doar toată suflarea din jur șoptea la
unison aceleași vorbe.
Iubirea trece.
Iubirea se transformă.
Iubirea se transferă copiilor.
Se concentrează în grija față de progeniturile tale și-ntr-un
lung șir de ani maternali.
Dar iubirea mea nu voia să treacă! Nici să se transforme!
Iar de transferat, i se transfera tot lui ca printr-un cateter
intravenos cu minerale.
În singurătate și-ntr-un exces de meditație începeau să mi se
reveleze diverse amănunte, pe care nu voisem să le văd,
preocupată fiind de sentimente; un divorț definitivat oficial (al
său față de prima soție) în cursul relației noastre, lipsa
disponibilității de a discuta despre ideea de a întemeia o
familie, de a procrea, precum și înverșunarea, cu care se
păstrau strict oportun și opinat niște aparențe sociale.
Și au mai trecut 3 ani, iar eu am participat la niște cursuri
lingvistice obligatorii de integrare.
Până la acea dată fusesem declarată turist în străinătate!
Jumătate de an mai târziu mi se oferea un certificat în baza
participării și a unor testări finale.
Tot prostul a absolvit cu un anumit punctaj, ai putea spune.
Puțini erau cei care se încumetau să articuleze propoziții mai
dezvoltate într-o limbă străină. Fiind unul dintre cei mai
conștiincioși elevi, am fost sfătuită să-mi continui studiile de
limbă într-un nivel superior în cadrul universității.
242
Eram sătulă de învățat de acasă!
Învățasem toată viața până atunci. N-aveam de gând să mai
continui într-o direcție, care nu mă purtase niciunde.
Voiam să fiu mamă copiilor mei.
Voiam să am un loc de muncă.
Voiam să am o satisfacție și o oarecare independență.
Voiam să am un rost neapărat, dincolo de toată iubirea, care
mă purtase aici.
Mă-ntorceam iarăși între zidurile casei și întinderea grădinii,
pe care o lucram în fiecare primăvară mai ceva ca un iobag.
Și nu știam că mă-ndepărtez tot mai mult de mine însămi și de
restul lumii în fiecare minut.
Îmi plăcea să mă mint privindu-mă în oglindă cu insistență, să
mă mint că sunt iubită și eu puțin, că trebuie doar să aștept,
să-l aștept până când își va da seama că-n casa lui există
cineva – o femeie, care trăiește doar pentru el!
Femeia asta își făcea speranțe pentru amândoi. Se însuflețea
să creadă în bine și-n iubire, fără a fi aprobată, sau câtuși de
puțin înțeleasă.
Mama obișnuia să-mi spună c-aș iubi o nălucă!
În al patrulea an prin aprilie ne-am cununat la Starea Civilă,
fără prea multă pompă și fast.
Și fără vreo rochie albă de mireasă!
Nici măcar un membru din familia mea n-a asistat la acest
eveniment.
Trăiam de 4 ani ca soț și soție deja! Și ce mare scofală ar mai fi
fost un act, care ne înscria concubinajul într-o bază de
recensământ?
Așa credea proaspătul soț și fostul logodnic în tot acest timp.

243
I-am respectat opinia și am înțeles că el trecuse odinioară prin
aceleași formalități, care inauguraseră drumul unei căsnicii
scurte și pline de dramă.
Nu voiam să-l grăbesc, să ia decizii pripite!
În nebunia mea voiam ca el să se convingă de iubirea noastră,
de cât de puternici am fi împreună.
Mie îmi rămânea să-nghit în sec și să combat acuzele și toate
aluziile mamelor (părinte și soacră) că iubirea noastră nu
poate fi un păcat, atâta vreme cât nu e semnată pe o foaie.
Tot mie îmi mai rămânea să găsesc scuze și justificări, precum
și o soluție urgentă de a deveni părinți.
Adopția era exclusă categoric din intențiile soțului meu!
Testele de fertilizare la vreo clinică din apropiere ne solicitau
atenția, efortul financiar și prezența pe o durată nelimitată de
timp.
Mai exista speranța, aia dintotdeauna, care încă ne mai
încuraja să așteptăm un miracol.
Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat.
S-a întâmplat să aplic pentru diverse job-uri și să fiu de fiecare
dată respinsă.
Studiile mele erau de vină!
Se băteau cap-n cap cu domeniile de activitate, în care se
făceau angajări aproape de casă. Și pentru că eu dezvoltasem
inconștient o oarecare fobie și frustrare față de limba, pe care
n-aveam cu cine s-o vorbesc.
Mai târziu mă sălbăticisem complet de oameni și de situații,
care implică mai mulți oameni.
Căci trăiam într-o lume proprie, departe de aceștia.
Lumea mea era perfectă; un soi de basm cu spiriduși, amorezi
și curcubeie. Și multă singurătate!
244
Mă răsfățam și mă-mbătam de una singură.
Mă injectam cu drogul puternic al iubirii ca să zac ceasuri
întregi într-un colț din casă, inertă, cu pupilele dilatate și
înlăcrimate gândind aiurea cu mințile rătăcite.
Îmi plăcea să mă-nvinovățesc pentru tot ce se întâmplase și nu
se întâmplase încă în viața noastră. Îmi făcea plăcere să mă
lovesc uneori peste abdomen, să-mi spun că sunt prea urâtă,
stearpă și grasă, prea sedentară și prea plafonată ca să mai
am scăpare, ca să se mai poată schimba ceva.
Apoi mă ridicam de jos, îmi ștergeam lacrimile și-mi găseam
repede de lucru și de dereticat.
După vreo 7 ani am vrut să-i pun capăt, iubirii mele.
Mi-am luat inima-n dinți și m-am separat temporar de soțul
meu întorcându-mă acasă.
Credeam că de data asta îmi va simți lipsa!
Credeam că de data asta iubirea mea ar fi fost în sfârșit
apreciată și răsplătită!
Pentru că nu mai simțeam nimic!
Devenisem un parazit muribund în gazda sa.
Obosisem să mă zbat lovindu-mă de pereți și de uși închise.
Trăiam o rutină automatizată precum metabolismul.
Nu mai simțeam nevoia să mă ciup, sau să plâng pentru a mă
convinge că sunt încă vie.
Mă tot întrebam, în continuu, ca un gând obsesiv și bolnav.
Unde dracului s-a dus toată iubirea asta?
Am petrecut 3 luni acasă și-ntr-o luptă psihologică nesfârșită
cu mama și cu oricine altcineva, care încerca din răsputeri să
mă consoleze cu variante asemănătoare ale unei mizerii
mincinoase, pe care majoritatea oamenilor o numește căsnicie.

245
Mi se atrăgea atenția că nu fusesem nici înșelată, nici bătută!
Eram îndemnată spre consolare, resemnare și iertare.
Pe când exact aceleași lucruri le făcusem ani de-a rândul până
atunci!
Era logic, ce naiba?
Dacă fusesem în stare să mă consolez atâția ani, de ce n-aș fi
făcut-o în continuare? Doar eu alesesem să-mi împart viața cu
un bărbat, să plec departe de casă și să nu am altceva mai bun
de făcut decât să iubesc o ființă practic inexistentă.
În lipsa direcției și a alternativelor, a suportului și a încrederii
mi-am acceptat rateurile și mi le-am asumat cu o ambiție
distructivă.
Și-n tot acest timp, mama mea păstra o corespondență fidelă
cu soțul meu!
Soțul meu s-a întors insistent după mine.
Avea nevoie de mine, căci făcusem parte din viața lui, într-o
anume măsură și sub anumite auspicii.
Se învățase cu mine, cu ideea aia a unității duale!
Am revenit în același loc, din care plecasem.
Am reluat lucrurile exact din același stadiu, în care fuseseră
abandonate.
Și am mers mai departe cu timpul!
Promisiunile și schimbarea aveau să mai aștepte.
Eram doi oameni maturi și serioși. Trebuia să ne comportăm
în consecință.
În plus, m-am prins că soțul meu drag nu mă poate iubi!
Căci nu poate avea încredere în mine!
Niciodată nu a putut avea încredere în mine!

246
Nici când un an mai târziu a suferit un atac cerebral și m-am
oferit de bunăvoie să cobor în iad și să-l aduc înapoi, precum
Heracle.
Marile uragane s-au domolit în prezent și-n căsnicia noastră.
Probabil că te-ntrebi ce ne mai ține împreună?
Vreau să știi că nu e ceva simplu, subțire și banal.
E un sentiment mai trainic decât iubirea!
E neîncrederea!
Acea nesiguranță acută, care-ți colcăie în piept și-n minte că
nu vei putea, nu vei știi, că nu mai poți și nu mai știi cum să
renunți la celălalt, ca să trăiești de unul singur iarăși.
Pentru că vei trăi de unul singur tot restul vieții tale!
Cum s-o mai faci, când te-ai obișnuit și ți se pare mai simplu și
mai puțin dureros așa?!
E varianta pragmatismului pur masculin.
Căci tot în concepția bărbaților iubirea e consistentă, casnică și
grijulie! Sau cel puțin, trebuie să fie și să arate exact așa cum o
văd ei.
Tot bărbații au mai învățat că se pot juca cu amorul, cu
idealiștii, chiar și cu viața acestora.
Cum suntem noi doi acum?
Bine.
Împreună.
Așa cum e să fie!
Și deși nu ne-am luat de ochii lumii, trăim de ochii lumii.
Să mai spună cineva că ăsta nu e un motiv suficient, care ține
doi oameni laolaltă!

247
Între timp, am fost desemnată oficial ca îngrijitor de persoane
vârstnice.
Ca să mă pot îngriji de draga mea soacră!
E un fapt, o dovadă, care-mi mulțumește soțul, mult mai tare
decât amărâta aia de dragoste romanțată de un cerc de
erotism siropos, planuri în doi și mici urmași țopăind prin
casă.
Am aplicat chiar și pentru un post la azilul de bătrâni din
orășelul provincial, în care locuim. Însă nu se cunosc nici acum
motivele, pentru care am fost respinsă. Am dat și o probă de 6
ore de lucru mai mult decât satisfăcătoare.
Sunt o ghinionistă, mereu am fost! Numai un netot ar fi tentat
să creadă în predestinare!
Să zicem că niciodată nu m-am nimerit la locul și-n momentul
potrivit.
Caraghios ce poate rezulta din joaca asta de-a viața, nu-i așa?
Prin adolescență visam să cânt. Pe la 20 de ani m-am apucat
să predau ca suplinitor și-n același timp eram studentă.
Înainte de 30 de ani devenisem o concubină casnică și
întreținută în străinătate.
Mai târziu, o nevastă cu program prelungit și alte talente
menajere.
Acum? Nu știu sigur cum mi-aș putea descrie realitatea.
O singuratică, care trăiește din amintiri îndulcite și care mai
trăiește alături de soțul ei absent de toate, cu excepția job-ului
său, a propriului său orgoliu și a unei posesivități tipice
neîncrederii.
Și timpul trece, mult și bine.
Să nu cumva să crezi c-aș fi demnă de milă, de mila ta!
Nu mă plâng, ci sunt sinceră cu tine.
248
Știu că sinceritatea nu e precum ciocolata. Au texturi diferite.
De aceea nu mi se întâmplă să le confund.
Sunt două gusturi inconfundabile, unul amar și aspru, celălalt
dulce și fin.
Cu toate acestea, amândouă sunt comestibile.
Una îți hrănește sufletul amărându-l. Cealaltă îți îndulcește
cavitatea bucală mărindu-ți colesterolul.
Mă amuză gândul că nu mi-aș mulțumi nici acum în totalitate
soțul.
Ca să-mplinesc scripturile până la capăt ar fi trebuit să renunț
la singurul profil social, pe care-l păstrez de aproximativ 12
ani pe un site de prietenie, nu neapărat de matrimoniale.
E singurul loc, unde-mi permit să mai fiu eu însămi și asta fără
a fi prea activă în comentarii și dialoguri.
Desigur și aici sunt sinceră, în lectura asta, față de tine, draga
mea.
Sunt tot eu, așa cum mă știi deja!
Și iarăși zâmbesc stins cu gândul că pe la vreo 25 de ani
redactasem deja propriile reguli ale fericirii.
Ar fi fost mai eficient și mult mai relevant să fi creat o rețetă de
brioșe, sau de ciorbă!
Vrei să le citești? Sigur?
Bine, dar să nu-mi spui că te plictisesc!
1. Să nu treacă o zi fără să te bucuri de zâmbetul tău, de cel
candid al unui copil și de nuanțele schimbătoare ale
cerului!
2. Nu lăsa să se perinde prea multe zile și prea multe nopți
fără să fi simțit dragoste, să fi dăruit ori fără să fi făcut
dragoste!

249
 3. Întoarce mereu sărutul dat! Doar așa vei asigura
continuitatea.
4. Să-ți recunoști întotdeauna valoarea, mândria,
vinovăția!
5. Visează mai mult decât dormi!
6. Caută răspunsuri! Le vei găsi până la urmă.
7. Adună-ți înțelepciunea într-o cutie muzicală; îți va fi de
mare folos mai târziu.
8. Iubește, chiar și fără speranță!
9. Răsplătește omenia și vei fi răsplătită însutit!
10.Păstrează-ți familia aproape! Are de multe ori un efect
tămăduitor.
11. Caută persoana potrivită pretutindeni!Întregrește-ți viața,
cât mai târziu, dar nu niciodată!
12. Înconjoară-te de tot ce-ți încântă privirea și sufletul și
poartă-le cu tine!
13. Asumă-ți riscuri, depășește obstacole! Învață să trăiești cu
binele și deopotrivă răul.
14. Caută motive să râzi în hohote, să zâmbești soarelui, să
asculți și să te faci ascultată, să te eliberezi!
Acestea erau pe atunci regulile tinereții mele;puerile, încă
inocente și prea fragile ca să supraviețuiască timpului!
Până la 30 de ani umplusem vreo 4 jurnale cu lacrimi și
speranțe deșarte.
Ajunsesem să am impresia că ceea ce-mi doresc eu, lucrul ăla
afurisit, după care practic tânjeam, n-ar fi existat decât în
mintea mea, ușor debilizată de obsesia iubirii.
Cu alte cuvinte era al naibii de greu de acceptat că de fiecare
dată, când mă implicam într-o nouă poveste sentimentală,
numai despre sentimentele mele era vorba, pentru că le
puneam mereu la bătaie, așa cum ai miza pe valoarea ultimei
cărți extrase din pachetul de joc.
250
Vântul nu sufla cu nici un fel de simțământ din cealaltă parte.
Era doar atracție.
Era doar sex.
Era doar un melanj de libidou și orgoliu masculin.
Era doar o aventură fără complicații.
Trebuia să mă mulțumesc cu aceste explicații.
Sau în lipsa lor, le găseam singură!
În schimb, celălalt se aștepta tot timpul să fie iubit, răsfățat,
giugiulit și desigur acceptat în totalitate.
Și-n cele din urmă o lua la sănătoasa cât îl țineau picioarele, în
clipa în care i se pretindea o implicare egală ca intensitate.
Adevărul e că te îndrăgostești ușor de umbre și reflexii ale
presupusei jumătăți.
De fapt, nu-ți e dat să cunoști, nici să iubești jumătatea asta a
ta.
Pentru că nu există!
Dacă ar exista, ai fi tot tu într-o variantă mai păroasă!
Iar la un moment dat te vei întreba, nu dacă mai poți iubi, ci
dacă mai poți cel mult agrea o altă persoană, pe altcineva,
mereu pe fostul?
La un moment dat vei tinde să crezi, așa în nebunia ta
sufletească, c-ar fi blestemul ursitorilor, care au suflat într-o
noapte cu praful ăla magic peste tine.
Și tu erai un bebeluș gângurind și inocent și te mai și scăpai în
scutece!
Nu-i nimic. Nu-i bai.
O am pe prietena mea veche, bătrână și înțeleaptă.
Îți fac cunoștință cu Singurătatea!
251
Suntem de nedespărțit. Mă-nsoțește pretutindeni la picior
precum un patruped credincios.
Restul, totul e trecător dinaintea ta.
Odinioară, totul aleargă în întâmpinarea ta. Ca mai târziu,
totul să fugă de lângă tine.
Nu te întreba de câte ori acel „Te iubesc” a însemnat și va
însemna ceva, dacă vrei să nu înnebunești!
Nu-ți face rău întrebându-te de câte ori acel „Și eu” a fost doar
un ecou al propriilor tale declarații, o replică seacă de
complezență!
Ca să-ți faci cât de cât o impresie despre cel desemnat să-mi fie
soț (de un for divin probabil) îți voi pune la dispoziție vreo
două mesaje scrise din perioada, în care mi se făcea curte
asiduu. Am avut grijă și le-am transcris pe toate - întreaga
noastră corespondență scrisă într-un caiet!
Atunci gestul meu a fost văzut ca unul excesiv de romantic.
Acum sunt doar diabolică!
Caietul ăsta cu însemnări originale se bucură de un efect
devastator și palpitant(ca a lui Boogieman asupra victimelor
sale)și asupra soțului meu.
Nu mai suportă să-i dau exemple și pilde citându-l la propriu.
Ca și când vorbele lui ar fi fost niște minciunele de gazetă
americană.
Sau o lenjerie de unică folosință!
2 februarie – ne cunoscusem online de vreo lună. Încerc să
redau mesajul cât mai fidel ținând cont că el e de altă origine și
că a învățat limba română la școală.
„Pui ce dulce ești, un îngeraș. Tu ești bolnăvioară și tre să te
faci bine. Aș vrea să pot avea grijă de tine. Te pupic pe burtica

252
ta dulce, pe tălpițe, pe frunte, guriță și pe funduleț. Somnic
ușor iubi meu. Să ai grijă de tine, te rog.“
Acest sms fusese scris în contextul, în care eu mă procopsisem
cu o tuse convulsivă, măgărească și cam atât.
E de-a dreptul uimitor cât de grijuliu, atent, sensibil și empatic
se arăta așa, dintr-o simplă tuse.
Eu nu mă plânsesem deloc și cu toate astea, iubitul meu online
voia cu tot sufletul să-mi poată purta de grijă! Și ce mai pui că
voia să mă acopere cu săruturi absolut într-o ordine aleatorie.
În prezent se abține doar la ocazii speciale și pe obraji!
Am rămas împreună câteva luni mai târziu, după cum bine
știi. Și de atunci până acum, nici dacă aș tuși până mi-aș
scuipa ficatul pe gură, nu aș obține decât o singură reacție
(eventual șoc, sau spaimă) din partea soțului meu – alias
autorul sms-ului.
În nici un caz, un amărât de ceai de mușețel, ori o frecție!
22 februarie – capitula Bastilia. Am avut mult timp impresia
că eu l-aș fi cucerit, sau mai bine zis îmbrobodit. Dacă era
după el, mai puteam comunica prin mesaje multă vreme.
Băiatul îmi dădea de înțeles că se bat femeile pe capul lui mai
ceva ca pe trusele de cosmetice de la Maybelline.
În același timp, aveam eu ceva, ceva viral, care-l infectase și
care slăbise omului voința.
„Puiuț dulce, virus mic, ai preluat comanda unității mele. Îmi
spune că sunt folosit când îi dau Delete. Alte femei nu mă mai
atrag și mă întreabă dacă-mi merge bine, îngrijorate.“
Și aș putea să umplu pagini întregi cu dulcegării și declarații,
promisiuni de fericire și de o pasiune durabilă.
Dar nu are rost.
Ți-am mai spus că iubirea e doar o stație feroviară în calea
unui tren expres și-n viața unui bărbat.
253
De îndată ce toți călătorii au urcat la bordul său, trenul
părăsește stația și pleacă mai departe, tot înainte fluierându-și
sirena.
Ești tânără și ai tot timpul din lume azi și mâine.
Ține minte amănuntul ăsta!
Pentru că ni se întâmplă tuturor ca-n floarea tinereții să nu
credem că tocmai noi vom îmbătrâni cumva dezamăgiți și
deziluzionați.
Odată ce-am îmbătrânit, tuturor ni se întâmplă să realizăm că
nu vom mai întineri.
Ba chiar vom muri!
Egoismul anilor tineri se distinge de egoismul vârstelor
înaintate. Ai spune că e tot egoism, știu.
Dar nu e așa.
Egoistul trecut prin viață se vede așa cum spunea Vasile Băcilă
– ca ultim scop al creațiunii. Acesta s-ar aștepta ca-n clipa
morții lui să fie sfârșitul lumii!
Tinerii își maschează egoismul într-o politețe amicală, cumva
ospitalieră. Tocmai pentru a nu crea dezgust, pentru a se face
acceptați și evident pentru a cuceri cât mai multe inimi.
Între timp, viața de cuplu va tinde în cel mai fericit caz să
semene tot mai tare cu familia Klump din Profesorul trăsnit!
Eu știu sigur că am început deja să seamăn izbitor cu bunica
Klump a lui Sherman, care-l tot provoacă pe Cletus la masă
vorbind despre relații intime!
Și ca să ne mai descrețim frunțile un pic, îți voi pomeni de
Murphy (nu Eddie, ci Edward) și câteva dintre legile
dragostei, care-i aparțin și care bineînțeles că se adresează
bărbaților.

254
Acest domn spunea că dacă un bărbat are dificultăți de a alege
între două femei, o alege întotdeauna pe cea mai nepotrivită.
O altă lege a sa referitoare la prietenii spune că atunci când
ești refuzat la un dating de o femeie, pentru că aceasta te-ar
considera un prieten atât de bun e ca și cum ți s-ar spune că nu
primești job-ul pentru că ești prea calificat.
Tot domniile sale susțin că cei mai buni bărbați și cele mai
bune femei sunt întotdeauna fie cuplați, fie nebuni!
Murphy ăsta era pe deplin convins că-n viața celei mai
frumoase femei din lume ar exista cel puțin un bărbat, care s-a
plictisit de ea.
Mai era lămurit despre cum stă treaba cu dreptatea unei
femei, pentru că victoria ar fi doar în capul acelui bărbat, care
ar crede că a câștigat o ceartă cu ea. Ba mai rău, chiar și
atunci când un bărbat vorbește singur în pădure, fără nici o
femeie prin preajmă, tot femeia are dreptate!
Se mai menționează ceva despre febra primei întâlniri și de o
frumusețe direct proporțională cu numărul de băuturi
consumate.
Și the masterpiece-ul spuselor lui Murphy este definiția femeii
însăși.
„Femeile sunt ca și vapoarele; necesită atenție și întreținere
permanentă și costă o mulțime de bani!“
Și închei tema veșnicului conflict dintre taberele sexelor
(bărbați întărâtați pe femei mai tare) cu explicația lui Oscar
Wilde, care susținea că bărbații s-ar căsători atunci când
obosesc, iar femeile ar face același lucru doar din curiozitate,
ambii sfârșind dezamăgiți.
Eu nu pot decât să-i dau mare dreptate lui Murphy ăsta.
De fapt nu numai că s-a dovedit a fi un mare cunoscător al
fraților săi, ci și el însuși un bărbat în toată puterea.

255
Pentru că nu e nimic greșit în a te opri puțin în loc și a face
distincția clară dintre nevoile tale fiziologice și cele spirituale.
Noi, femeile le amestecăm mereu căutându-le lalolaltă într-o
singură persoană.
Să nu te miri atunci de ce ți se spune că ești pretențioasă!
Trebuie că ai realizat până-n prezent că misoginismul,
misandria, chiar și mizantropia nu dețin cratime, nici
diacritice pe rețelele de socializare?
Să fie ăsta un semn oare?
Este unul îngrijorător, care-ți transmite clar că oamenii
aidoma ta sunt pe cale de dispariție. Că deștepții și-au rătăcit
inteligența, iar proștii au pus mâna pe ea, au căsăpit-o și au
mâncat-o!
Se mai spune că pe măsură ce îmbătrânești, devii mai înțelept
și mai împăcat cu viața.
Teoretic e cât se poate de onestă această afirmație colectivă,
dacă ții seama de experiențele însumate de-a lungul anilor.
În practică și-n realitate însă bătrânețea vine cu senilitate,
demență, Alzheimer și alte afecțiuni psihice.
N-ai avut puțină grijă de mintea ta atunci când o aveai, mai
târziu vei pierde irecuperabil și ultimul dram!
Dacă se poate spune așa, te vei comporta precum o veveriță
uitucă și afectată de gerul iernilor trecute, care-și tot cară
alune și ghinzi în scorbură și-n fălci fără să le mănânce.
Acesteia îi place să le depoziteze într-un maldăr uriaș, menit
să-i asigure supraviețuirea imaginară a iernilor, care nu vor
mai urma multe.
Cunosc persoane de astea înțelepte, care nu se îndură, nici la
optzeci de ani, să arunce cana ciobită și fără toartă din care-și
beau ceaiul, în timp ce-n dulapuri și pe mobila din bucătărie

256
zac prăfuite și expuse seturi întregi, din care nu a băut nimeni
vreodată, nici măcar o gură de apă!
Mai cunosc persoane înțelepte, care poartă aceleași câteva
articole de lenjerie, ori de îmbrăcăminte, în condițiile, în care
garderoba colecționată este mai mult decât suficientă pentru a
schimba zilnic ținutele!
Și mai cunosc înțelepți, care încă mai pun pâinea pe calorifer
ca să facă pesmet!
Tot psihologia explică astfel de comportamente, a căror
permanență ar fi înrădăcinată în anii copilăriei și ai tinereții
trăind în familii sărace cu multe lipsuri.
Aș zice că e logică până la un anumit punct. Își anulează însă
premisele, de îndată ce ai avut grijă să strângi, să aduni, să
achiziționezi și să colecționezi.
Doar cât să trăiești îndestulător!
Fiind o fire condusă de franchețe am avut frecvent discuții cu
mama, cu soacra mea, cu bunicile mele pe această temă.
Și deși am ajuns la un acord comun în timpul dialogurilor,
rezultatele au întârziat să apară.
Soacră-mea continuă cu aceeași obstinență și totodată
abstinență la cele 87 de primăveri ale sale să îmbrace o mână
de haine rupte, deșirate și spălăcite, să conserve chipurile
canapeaua din living acoperind-o cu bureți, perini, pături și
mileuri, să dea la spălat foarte rar cămășile albe cu broderie –
adevărat tezaur familial și să păstreze-n vitrină bibelouri
decapitate cu un aspect sumbru.
Mama în schimb se încăpățânase chiar, până de curând, să-și
împodobească bucătăria cu un semiautomat de cafea defect.
Doar pentru c-ar arăta frumos și interesant pentru cei, care o
vizitează!

257
E adevărat că bunicile mele au prins vremuri tulburi și lipsuri
crunte. Însă acele vremuri au reprezentat o perioadă definită
din existența lor.
Nu-mi pot explica această nevoie autoimpusă de a te drămălui
la toate, inclusiv la alimente, atunci când nu mori practic de
foame!
Așa mi-a fost dat să descopăr pachete de cafea mucegăită,
pungi de făină, în care se stabilise o colonie respectabilă de
molii, sălașe ascunse prin casă, în care se uitaseră cu anii
provizii alimentare!
Ca să-mi extind exemplificările, îți voi spune povestea soacră-
mii și a scaunului bun din casă.
Era odată în living o masă ovală și extensibilă din lemn masiv,
înconjurată de opt scaune zvelte cu spătar înalt și tapițerie
albastră.
Acea masă există și astăzi, tot în același loc lângă fereastră,
împodobită de scaunele ei frumoase.
Însă lipsește unul!
Acesta fusese cărat într-unul din dormitoare din motive de
siguranță, pentru că sărmana mea soacră reușea să se
lovească cu perseverență de ultimul scaun în drum spre terasă.
Odată mutat, scaunului i s-au descoperit și alte uzanțe
devenind suport, sau raft pentru proviziile de fructe.
În timp ce bătrâna sa proprietăreasă alesese să se așeze la
masă pe o crăcănătură deșălată și rigidă, pe care cineva i-o
donase din prea multă mărinimie.
În timp scaunul bun zăcea în dormitor sprijinind plase de
ionatane și struguri. Până când s-a întâmplat ca fructele să
fermenteze și zeama i-a distrus iremediabil frumoasa tapițerie.

258
De abia atunci scaunul bun a fost adus la masa din bucătărie și
acoperit cu un pled croșetat (grandma´s square), tocmai
pentru a masca stricăciunea, care-i redase practic folosința.
A fost nevoie de un motiv solid (ca-n investigațiile
criminalistice CSI) ca s-o căiască pe soacră-mea și s-o
determine să se așeze cu emoții și păreri de rău pe scaunul bun
din casa ei!
Și aș mai avea o mie și una de povești asemănătoare, ca-n
colecția Șeherezadei.
Singura imagine, care-mi trece prin minte și care nu
elucidează astfel de mentalități implementate într-un stil de
viață înfățișează un cerber, care-și tot lovește coarnele
frumoase și catifelate de un zid, pân´ce rămâne ciut cu fruntea
aplatizată!
Bărbații văd aceleași lucruri dintr-o altă perspectivă.
Ăsta și e motivul pentru care adeseori la bătrânețe, aceștia dau
în mintea copiilor!
Aș mai spune că cei căsătoriți se preschimbă în victimele
perfecte ale soațelor lor, pe care le suspectează de nenumărate
tentative de omor (toxiinfecție alimentară) și de scosul
telefonului fix din priză.
Bineînțeles că și ei își doresc chibzuința alături de o femeie
modestă și cumpătată. Și când spun asta, nu mă refer la
seturile de pahare din cristal și bibelourile primite ca dar de
nuntă. Ălea sunt altceva, cu totul altceva. Acele obiecte au o
valoare sentimentală, deși ei nu prea sunt de fel sentimentali.
Totuși, în ziua, în care i-am smuls soțului meu acordul de a
agăța pe peretele din bucătăria noastră un răftuleț vechi
păstrat și ulterior recondiționat (din casa părinților săi), tot el
s-a grăbit să urce cu o cutie de carton din pviniță, din care a
scos un set de păstrat alimente.

259
Și ce să vezi? Mica bijuterie, deși ciobită, spartă și ulterior
lipită, ar fi scăpat timpului și intemperiilor de la bunicii săi
încoace.
Probabil că așa se lămurea și motivul, pentru care zăcea într-o
cutie în ultimii 20 de ani!
Eu mi-aș fi dorit în schimb să etalez un set ceva mai nou și mai
aspectuos și care provenea de la mama mea, tot un soi de
valoare sentimentală, dacă vrei.
Au trecut ani și ani de atunci, iar setul răposaților bunici zace
și acum pe acea poliță.
Fără ca cineva să aibe curajul să-l clatine din loc, de teamă de
a nu-l sparge!
Mă întreb cui i va fi înmânat mai departe pentru conservare și
pentru posteritate, când noi nu am fost dăruiți cu urmași?!
Și mă mai întreb cu oarece groază, dacă nu cumva draga mea
soacră își păstrează lenjeria nou-nouță, pentru ca eu să-i voi fi
purtat într-o bună zi chiloții și maieurile?!
În ceea ce privește aprovizionarea cămării cu alimente,
bărbații se dovedesc ce-i drept mai puțin calici.
Așișderea față de lucrurile din locuință!
Acestea vor fi folosite până la deteriorare și după, pentru că nu
se merită noi achiziții, tocmai din cauza deteriorării, căreia i se
supune totul.
Cu alte cuvinte, trăiește cât mai puțin și te va ține o viață!
Femeia din viața bărbatului ei trebuie să fie economă cu
produsele sale de îngrijire și de cochetărie, precum și-n ceea ce
privește cantitatea de haine și încălțăminte.
Doar te-ai căsătorit deja!
Nu mai trebuie să defilezi impecabilă și împopoțănată prin
lume ca pe un podium!
260
În cel mai fericit caz, munca ta de birou, care implică un venit
substanțial, cât și relații cu publicul larg ți-ar susține într-o
oarecare măsură micile extravaganțe.
În mare parte, căsătoria deschide o nouă etapă (ultima din
viața ta), aceea a plafonării amestecate cu o neglijență față de
tine însăți.
Pentru că nu prea te mai observă nimeni!
Pentru că nu mai ai timp și răbdare și pentru că ai ales să te
îngrijești de ceilalți, în timp ce nimeni n-are grija ta!
Ești femeie, nu? Tu poți avea și singură grijă de tine.
Firi practice într-ale amorului, bărbații se atașează obsesiv și
sentimental de câte un obiect din casă, de obicei un scaun, o
sofa, un pat și un aparat cu ecran color, care le oferă și-n
același timp le asigură confortul pe termen lung.
Restul achizițiilor, vechi, noi, sau doar vechi rămân în grija și
sub atenta ta oblăduire, precum iconostasul și obiectele
liturgice. E de recomandat să le conservi cât mai bine, să le
întreții, cureți, speli, calci și șlefuiești cât poți tu de des.
Restul achizițiilor voastre aparțin familiei incluzând propria
lui garderobă, sertarul de lenjerie, dâra de firimituri de pe și
de sub masă, cât și degringolada iscată de obiectele
împrăștiate pretutindeni în urma activităților sale creative.
Ar mai fi de adăugat toată instalația sanitară din casă, firele
de păr reținute de aparatul de ras și de sifoanele chiuvetei, de
la duș și cadă, precum și dârele din și de pe suprafața vasului
de toaletă, petele gălbui din preajma acestuia și de pe faianță,
alături de peria toaletei, de regulă îmbâcsită de hârtie igienică
și alte resturi băltăcite.
Ți-e greață deja? Bun. Mi-am încheiat citatul!
Poți spune că viața ta urmează un curs inevitabil (fără
excepție, nu așa ca Amazonul odată pe an), curs, prin care te
perinzi dând înadins din brațe și din picioare ca să nu te-neci.
261
De fapt, te-neci încet și sigur într-un cotidian demult stabilit, în
care nu te abați de la aceleași lucruri și activități spunându-ți
că schimbarea are un efect distructiv și că nu poate aduce
nimic bun.
Mai al naibii de atât este să-ncerci să-ți convingi partenerul
despre mici schimbări, care ar trebui făcute în viețile voastre și
spre binele amândurora. E ca și când Cel Rău îți poruncește
din Împărăția Sa să-i clatini bărbatului tău micile și banalele
ritualuri, cărora se conformează cu smerenie și cu o oarecare
amărăciune.
Am auzit o altă poveste a unei căsnicii, în care soțul își dorea
foarte tare ca soția sa să-și schimbe coafura, fapt, ce ar fi
implicat tăierea podoabei capilare.
Soția extrem de tulburată de cerințele bărbatului ei auzise
întâmplător de la alți frați creștini că e păcat să-ți scurtezi
părul, să porți pantaloni și alte amănunte, care ar fi
îndepărtat-o de valorile feminității ei biblice.
Astfel că soția celui nemulțumit continua să-și crească părul
(precum Rapunzel) și să și-l adune la primele ore ale dimineții
într-un coc turtit de agrafe în vârful capului.
Tot soția acestuia refuza cu îndârjire să-și cremuiască tenul,
să-și picteze unghiile cu ojă și să folosească parfumuri.
Între timp, un mare om de cuvânt și predică a ținut să-și
încurajeze sora de cruce și să combată dorințele necurate ale
soțului ei spunându-i să nu dea ascultare sugestiilor acestuia.
De ar fi făcut-o, ar fi însemnat că se încrede în om și prin
urmare, ar fi pierdut împărăția cerurilor!
Tot aceeași surioară sfătuită de cei mai pătrunși de duhul sfânt
a dus mai departe rețeta scripturilor obtuze și lipsite de
orizont, când și-a avertizat nora să nu mai insiste ca soțul ei
să-și găsească o altă slujbă, una, de care s-ar fi făcut perfect

262
capabil și care i-ar fi oferit mai mult timp pentru odihnă și
relaxare!
Aceeași soră docilă și empatică față de mica sa comunitate de
neamuri și frați de cruce a experimentat emoții mari
călătorind pentru prima dată și de fiecare dată cu una dintre
lucrările diavolului, aia cu aripi metalice, cât și privind și
ascultând predici, muzici și publicități creștine de la răsărit
până-n apus într-o altă lucrare a necuratului, numită
televizor!
De unde ajung să cred că-n nerozia ei, femeia se face
responsabilă de orice tară de mentalitate și educație, căreia îi
rămâne fidelă, chiar și atunci când această mentalitate fixă n-
o poartă prea departe cu raționamentul, ci doar se inoculează
dogmatic urmașilor ei cu aceeași ignoranță, asemeni lipsei de
igienă dentară.
Și-n vreme ce unii bărbați țin să înfăptuiască și să transmită
prin viu grai învățămintele primitive de sorginte divină, unele
femei se lasă pradă influențelor colective, care exclud evident
rațiunea proprie și viața lor însăși.
Ca atare, eu spun cu încredere și convingere că n-ar exista mai
mulți îndobitociți decât dobitoace! Și că-n marea lor
îndobitocire, aceștia, surprinzător de numeroși, trag nădejde
că vor mai veni vremi apocaliptice, de războaie barbare și
foamete, de orgolii religioase purtate în lupte piept la piept,
care se vor sfârși în alte bătălii viitoare!
Cu un asemenea optimism, ce farmec perimat ar mai avea
viața?
Mai revoltător decât asta e că mama obișnuia să-și
înspăimânte pruncul vorbindu-i despre sfârșitul umanității -
eveniment de mare amploare, care desigur a început de multă
vreme și care ar fi avut loc și-n timpul vieții acestuia.
Singura opțiune rămasă era să nu-și mai facă false speranțe,
să se oprească în loc și să aștepte să-i cadă ceru-n cap.
263
Desigur că-n comparație cu perceptele și dogmele coranice,
conform cărora femeia e răul însuși – cel, care provoacă
bărbaților un soi de lipsă de autocontrol, gradul de
îndobitocire în pilda oferită mai sus e unul cu mult mai ridicol
și pertinent.
Am zice că nu-l închide pe descendentul botezat creștinește în
acea cușcă a fecioarelor islamice.
Cușca asta, că tot veni vorba de ea, se numește Sharia – legea
islamică, conform căreia femeia nu are suflet și rămâne sub
toate aspectele un animal inferior bărbatului.
Un radicalism fără bază educațională și fără fond cultural,
această religie secundă în topul acoliților din toată lumea își
bate adepții cu ceaslovul în ceafă la propriu și-i instigă
împotriva jumătății complementare, pe care o consideră
potențial rivală!
În timp ce bărbatului i se îngăduie să aibe până la 4 neveste (la
care se mai adaugă neoficial aventuri ocazionale cu amatoare)
femeii i se impune purtarea unui veșmânt în formă de cort cu
testemele de călugăriță și fața acoperită, tocmai pentru a
transmite că n-ar fi disponibilă sexual!
Așa cum ai arunca plasa pe scaunul din dreapta ta în autobuz
ca să nu se așeze nimeni alături!
În unele moschee (se includ și bisericile), femeia este exclusă de
la rugăciune, pentru că aceasta ar inspira un alt tip de
devoțiune, pentru că n-ar fi curată prin menstruație, natalitate
și chiar și prin contactul cu copiii!
În astfel de societăți umane, bazate pe diviziunea sexuală a
muncii și distincția clară a sexelor, religia (surele idioate și
contradictorii inventate de către debili) se arată extrem de
amabilă și generoasă cu masculii, atât de generoasă, încât le
pune practic la picioare copile de 10 ani spre a fi deflorate în
bătaia darabanelor și a zgomotelor publicului - participant
direct la acest proces matrimonial grotesc, care lovește în
264
obloanele ferestrelor, nerăbdător să i se arate cearșaful pătat
de sângele inocentei!
Pe toții dracii (prea ocupați ca să-i bântuie)!
E doar un copil în primii zece ani de viață!
Pesemne că nebunia a fost moștenită de prin secolul al-VII-lea
de la un lunatic autoproclamat profet, care, în timpul unor
crize asemănătoare cu spumele epileptice, a insistat că era
pătruns de duhul sfânt și evident de un zeu numit Allah.
E lesne de înțeles trauma construită în persoana acestuia și-n
mărime naturală, dacă aflăm că rămăsese orfan de la vârste
fragede fiind ulterior crescut de doică.
Și deși acest mojic tipic cu pretenții de sanctitate lasă să se
înțeleagă că primise afecțiunea acestei femei miloase, mai
târziu se însoară la Mecca cu o femeie mai în vârstă, pentru că
era bogată și avea multe cămile!
În a doua parte a vieții la Medina, erijat în mare om de
credință și de stat, acest Muhammad sau Mohamed se
despovărează de excesele sentimentale și exigențele divine
ținând un întreg harem prin redactarea unor reguli stricte,
prin care-și îngrădea armata de amante între zidurile casei.
Acestea, la fel ca toate femeile musulmane (inclusiv fetițe de 10
ani) aveau ca unic scop în umila lor existență să împlinească
rugăciunea (exclusiv cu urări de bine către proprii temniceri),
să achite dania și să fie supuse lui Allah și evident trimisului
acestuia, adică acestui Muhammad and company.
În Coran – o altă poveste despre iedul năzdrăvan, bărbatul
este privit cu indulgență și îndurare, fapt, care explică
probabil de ce peste 5000 de femei sunt ucise anual în țările
musulmane până-n momentul de față.
Pentru simplu motiv că ies din casă, pentru simplul motiv că-
ndrăznesc să trăiască!

265
Sarcina covârșitoare și singulară a familiei este să-i păzească
și să-i conserve fetei virginitatea.
Iar la nevoie, dacă tânăra pare prea curajoasă și
independentă, să i se aplice infibulația!
După ce i s-au tăiat (cu un ciob, sau cu un cuțit de curățat
cartofii) labiile mari și mici, precum și clitorisul, fetei îi vor fi
legate coapsele pentru ca pereții vaginali să se sudeze.
În aceeași ordine de idei bezmetice, submediocre și net
inferioare regnului animal, doar bărbații sunt cei, cărora li se
va oferi Raiul (râuri de lapte, miere și fecioare), căci femeia n-
ar deține suflet!
Ca să sfârșesc succint povestea asta străveche și oribilă și ca să
argumentez infuzia asta de îngăduință, iertare, precum și de
exclusivitate, pe care religia o acordă crescătorilor de bărbi și
păr în urechi, voi enumera câteva dintre pedepsele aplicate
femeii necuminți, prea cuminți, suspectată de necumințenie,
prea cuminte și amabilă cu un bărbat neînrudit, subiect al
unor zvonuri despre necumințenie și-n cele din urmă
epicentrul, în care se concentrează tot răul din lume!
Dacă femeia musulmană este suspectată c-ar fi întreținut
raporturi sexuale cu un bărbat necăsătorit, aceasta își va
încasa pedeapsa cu 100 de lovituri de bici în public, apoi
repudiată de propria familie, chiar ucisă de proprii părinți!
Aceeași pedeapsă se va aplica și femeii, care susține c-ar fi fost
violată, dar nu dispune de martori!
Mai mult, violatorul acesteia, odată ce-și recunoaște fapta și
chiar se oferă să-și ia de nevastă propria victimă, va fi absolvit
de toată vina!
Femeia musulmană și foarte credincioasă se va supune bătăii
soțului și stăpânului ei. La fel vor face și copiii acesteia, atâta
vreme cât șeful familiei primește mână liberă la astfel de

266
practici și atât timp cât nu omoară nici un membru al familiei
sale!
Și nu în ultimul rând, femeia alias fetița de doar zece ani se va
supune vrerii familiei sale, care s-ar decide s-o vândă unei
bestii pe post de saltea, incubator și sac de box și chipurile,
bestia asta s-ar face capabilă și merituoasă să-i întrețină
copilei viața!
O ecranizare sinceră și curajoasă pe marginea absurdității și
fanatismului masculin se cheamă A mon age je me cache
encore pour fumer și expune diverse ipostaze, mentalități și
condiții ale femeilor algeriene musulmane într-o baie
turcească în timpul războiului civil din 1990.
O generație născută-n cenzură și teamă dă naștere altei
generații la fel de obiediente, însă cumva obosite de atâtea
tabuuri și discriminare.
Aceasta din urmă va naște o nouă generație, sătulă să se tot
facă vinovată de eșecul și mediocritatea celei anterioare, o
generație, căreia i se spune că nu are voie, că nu i se îngăduie,
că nu poate, că n-ar stăpâni abilitățile și curajul necesare.
Părinții obișnuiau și încă mai obișnuiesc să le spună odraslelor
că teama de persecuție atunci când te încumeți să rupi
rândurile e mai reală și mai palpabilă decât orice descindere și
sondare în necunoscut, în interzis.
Odraslei i se spunea că nu se merită să-și trăiască viața!
Chiar și la finele lui decembrie prin 1989 în România, lovitura
de stat menită să desființeze dictatura a mobilizat cu greu
poporul să iese-n plină stradă fluturând un drapel găurit de
stemă, să scindeze lozinci despre libertate și drepturi
încetățenite. Armata a ucis tineri temerari și neînfricați,
mânați de o mentalitate pozitivă și optimistă, atât de
încrezători într-un viitor mai bun decât trecutul, încrezători
într-o societate liberă și transparentă, până atunci letargice și
închistate de monopoluri și doctrine politice.
267
Și când te gândești că au trecut 3 decenii de atunci, iar statul
democratic mustește încă de ideologii comuniste și tributare.
În vreme ce noi tot mai învățăm să ne ajustăm regulilor
primare de supraviețuire socială străduindu-ne din răsputeri
să-nlăturăm pumnul uriaș primit în plină figură de cei pretinși
a fi înteresați de binele comun.
Așa se explică cum unul din cinci români muncește și trăiește
în străinătate la ora actuală, nu că s-ar îmbogăți și-ar strânge
cufere de comori! Supraviețuiesc dincolo de hotarele țării-
mamă pentru un pumn de crăițari în plus nădăjduind că-ntr-o
zi curând își vor putea aduce copiii născuți în țări străine
acasă, în vatra părintească.
În contextul ăsta și-n toiul epocii moderne te întreb dacă n-ar
fi cel mai bine ca femeile să-și facă bagajele, să-și ia plozii de
mână și să-și lase bărbații singuri-singurei, doar ei cu zeii lor
zănatici bâjbâind prin beznă, răutate și prostie, până când cel
mai îndârjit supraviețuitor al acestora sfârșește hrană pentru
țărână?!
Pentru că-n timp ce femeile se mint c-ar fi libere și tot mai
nestăpânite, independente și egale într-un moment culminant
de civilizator al istoriei omenești, bărbații își lustruiesc încă
armele și confecționează bombe artizanale.
Bărbații își mai satisfac încă nevoile primitive, lacome și
permisive în acte de viol și cruzime, tortură, maltratare și-n
omucidere.
Unii n-au de lucru, sau n-au destul și atunci își fac hobby-uri
d-astea. Alții consideră că tăind și spânzurând în stânga și-n
dreapta, cu sabia, sau cu vorba ar fi singura lor muncă, iar ei
înșiși– misionari și martiri încă nedeclarați și nerecunoscuți ai
unor zei, care i-au părăsit definitiv.
Așa ca niște mici pușlamale de cartier, care o iau la goană cu
sufletul-n gură și se ascund prin spatele blocurilor, după ce au
spart fereastra de la parter cu mingea!
268
Iubirea este și rămâne una dintre torturile străvechi ale
omenirii.
Însă iubirea este singura formă de algolagnie.
Iar tortura asta e arta cantitativă a suferinței, cum spunea
Michel Foucault.
Numai că noi - cele care au născut iubirea nu suntem și nu ne
dorim să fim vreodată preoți conchistadori, nici soldați
torționari.
Noi nu vom fi nicicând chipuri asemănătoare femeii cu exces
de testosteron, precum Elena Bărbulescu, Margareta Hegeduș,
sau Elena Tudor – acele comuniste bolșevice inveterate, cărora
le făcea plăcere să supună deținuții politici torturii (cu creionul
peste testicule) și să umilească femeile numindu-le cefalopode!
Noi nu vom fi niciodată autorii crimelor din Guantanamo, nici
schingiuitorii din Palestina, ucigașii de minori, mame și
bătrâni prin gazare din Germania, cu atât mai puțin monștrii,
care au maltratat copii în lagărul de la Gabal Ahmar.
Nu noi suntem ființele, care au inventat și practicat mutilarea
și durerea indusă intenționat, precum și spații destinate
măcelurilor umane, antifonate cu plută și cofraje de ouă!
Noi – femeile nu ne vom preocupa niciodată cu perfecționarea
laboratoarelor morții: groapa mongolă, cușca cu tigri, boxa cu
ploșnițe, cortul siberian, latrina-mlaștină, palatul râsului,
celula câinilor, Vezuviul-cuptor de oameni, platoul de filmare-
șocul electric și cu așa-zisa discotecă-urgie prin tortură
sexuală.
Tocmai ce ți-am enumerat câteva dintre invențiile bărbaților
de la începuturile timpurilor!
Desigur că sunt practicate și-n prezent. Nu vreau ca discuția
noastră să te îngrozească, așa că mă voi opri aici, fără să simt
nici un fel de revoltă, decât dezgust și dispreț adânc.
Măcar dacă aș putea să urăsc bărbații!
269
Nici doamna Cesereanu Ruxandra nu i-a urât, când s-a
încumetat să scrie Panopticumul. Probabil că a avut nevoie de
mult curaj și detașare emoțională în documentările dumneaei.
Și când te gândești că aceste entități – elemente ale Iadului
teran (căci doar ăsta există) au fost cu toții născuți și crescuți
de femei și mame!
Mă opresc aici, căci nu-mi doresc să acuz și să judec atrocități.
Ceea ce-mi doresc eu ar fi să posed puterea de a le desființa pe
vecie.
Însă ai ghicit, draga mea.
Eu nu sunt Dumnezeu!
În comparație cu o asemenea imensitate, eu sunt doar un
grăunte de țărână strecurat prin sita timpului și prin trăirile
mele muritoare.
Iar tu ești o tânără temerară la început de drum, un drum,
care se va desface dinaintea ta într-o mie de căi pe măsură ce
vei păși înainte, doar înainte.
Viața însăși rămâne o comoară de turcoaze și ametist.
Întinde-te spre soare și ia-o!
Prinde-o talisman în jurul gâtului și strălucește orbitor!
NU ȚI-AM SPART CAPUL PE CÂND ÎL AVEAI CÂT
NUCA?!
Expresia asta era destul de răspândită în popor pe vremea
copilăriei mele. Probabil că din prea mult umor și voie bună,
genitorii erau tentați să-și complimenteze odraslele în felul
ăsta.
Nu, nu era din cauza asta.
Și ca să-ți ofer un exemplu clasic, căci întâmplări de acest gen
se petrec și azi, pe la știrile matinale mondene de ieri a apărut

270
o domnișorică de vreo 30 de ani, care a simțit că trebuie să-și
confeseze dezamăgirile amoroase.
Aș zice că e o vârstă destul de matură, când relația dintre o
femeie și un bărbat devine una responsabilă și oarecum
calificată de experiența primei tinereți.
Femeia în pricină se îndrăgostise ca orice muritor de un
bărbat aparent hotărât și pregătit să-și asume o viață de
cuplu.
Din motive de sănătate, iubita respinge ideea contraceptivelor,
detaliu, pe care-l declară cu sinceritate iubitului ei.
Acesta primește cu lejeritate vestea și la rândul său îi
comunică disconfortul unui sex protejat.
Prostită de sentimente și de o încredere gratuită în partenerul
ei, tânăra constată peste ceva timp că a rămas inevitabil
însărcinată.
Din acest punct, iubirea își pierde cu totul din consistență,
pentru că-n cazul ei se dovedește a fi o deziluzie dureroasă, în
timp ce-n cazul partenerului ei, aceasta nu existase niciodată
până atunci.
Drept urmare, el îi cere cu vehemență să scape de sarcina
nedorită, eveniment, care condiționa nemijlocit continuitatea
amorului său ofilit.
Iar tânăra, înspăimântată de cruzimea grosolană a iubitului ei
își refuză șansele la iubire (strict de pat a lui) și se hotărăște să
păstreze copilul!
În aceasta situație, personajul non-gravid al relației se spală
pe mâini precum Pilat din Pont și își mânjește aventura cu
insulte amare și cu imposbilitatea ca „greșeala” să-i aparțină
în egală măsură respingând ideea că i-ar fi coautor.
Mai mult, nici după ce tânăra naște și rezultatele testelor de
ADN dovedesc indubitabil paternitatea, complicele procesului
de procreare nu se dezminte de la deciziile anterioare
271
pretinzând că nu vrea să știe, să afle, să accepte și să se implice
în nici un fel și sub nici o formă!
Lumea e atât de plină de astfel de greșeli, încât, dacă părinții
tăi nu-ți vor comunica clar contrariul, e mai mult decât posibil
să trăiești cu senzația acută c-ai fi nimic altceva, decât o
eroare nepremeditată a tinereții.
La fel ca și bastarzii, copiii din flori și aspirina săracului, o
odraslă nedorită va crește ca atare; cu un sentiment acut c-ar
fi incompletă, insuficientă, nemulțumitoare și chiar însăși
cauza nefericirilor celui, care s-a îndurat s-o aducă pe lume!
Acest copil va mânca pâinea amară și neagră a necazurilor și
problemelor, pe care propria sa naștere parcă le-a atras în
viața părintelui său ca un nor gri deasupra capului.
Și greșeala asta persistă de la o vârstă la alta, indiferent de
evoluția socială și invențiile medicale!
Ai mei și-au jurat credință dinaintea altarului bisericesc după
vreo doi ani de amor libertin.
Se credeau pregătiți să înfrunte împreună viitorul și să-l
construiască dublându-și eforturile.
M-am născut un an mai târziu într-o căsnicie căreia teoretic
doar un copil îi mai lipsea.
Cu toate acestea, ai mei erau tineri, prea tineri și neliniștiți ca
să adopte o viață de familie tipică, care sosește de regulă cu
împrumuturi pentru locuință, credite și dobânzi, planuri și
scheme de mobilare, utilități și costuri de întreținere, care cer
răbdare, devotament corespunzător și angajament pe termen
lung. Și-n tot acest timp, un pui de om trezea toată suflarea din
casă cu orăcăieli sonore în ceasurile mici ale nopții impunând
în exclusivitate și-n premieră atenție și grijă.
Aceste detalii sufocă ființa deprivând-o de libertate, libertatea
nestăpânită și lejeră de odinioară. Asta l-a făcut pe tata să se

272
simtă prizonier și să se răzvrătească într-un fel (beții și chefuri
cu amicii) sau altul (scurte aventuri ocazionale).
Înfrântă de însuși idealul iubirii, mama și-a răzbunat durerea
în crize frecvente de isterie și depresie.
Câțiva ani mai târziu, din povestea lor de iubire mai
supraviețuiam eu, ce-i drept, cam dolofană și răsfățată de
bunici.
Apoi drumurile lor s-au despărțit (vorba lui Dan Spătaru)
când deznodământul unui acord comun s-a soldat cu o
internare la psihiatrie și o rebeliune depravată - arme ale urii
reciproce și a celor deveniți două tabere pe un câmp de luptă
pustiu.
Am rămas așa cum era de așteptat sub tutela și-n grija
imediată a mamei, al cărei statut de femeie divorțată a
bântuit-o cu multe ghinioane și nenumărate concesii disperate.
Și n-au fost rare clipele de amărăciune în casa părintelui meu!
Mi se spunea că de dragul meu, spre binele meu și ca să-mi fie
mie bine, mama făcea sacrificii, încheia compromisuri
dezavantajoase și învoieli pe termen scurt.
Erau momente când nu-mi doream să mă fi născut, când
credeam cu înverșunare c-aș fi un blestem și o pedeapsă în
viața ei.
Între timp, celălalt părinte își simplificase variantele alegând
să-mi fie un soi de tată de vacanță, drept, pe care nu s-a arătat
interesat să-l revendice de multe ori.
Peste ani aveam să constat că de fapt nu avusesem pe niciunul
dintre părinții mei aproape. Că-n timp ce mama se preocupa
de pâinea cea de toate zilele, de caiete, pantofi și rechizite, tata
se recăsătorise asumându-și integral rolul de părinte al celui
de-al doilea copil.
Apoi toată furia și neputința asta, remușcările și dezamăgirile
unui părinte singur, tânăr și dezorientat, exasperat de
273
cerințele și exigențele lumii pline de sentințe și zvonuri
meschine, tot acest vârtej emoțional tindea să se abată asupra
mea cu vorbe grele și palme peste obraji.
Eram a doua mare dezamăgire din viața mamei mele!
Cel puțin așa credeam străduindu-mă să fac măcar un lucru,
cel mai mărunt și banal dintre ele bine, așa cum trebuie.
Din nefericire, anii trec și copiii cresc de la sine, cu sau fără
suport moral, sau răbdare din partea adulților responsabili.
La un moment dat nu mai știam cum să-mi mai abordez
părinții de teamă să nu-i supăr, să nu mi se reproșeze.
În același timp aveam nevoie de ei, de iubirea lor
necondiționată, de un strop de încredere.
De la 20 de ani începusem să mă atârn cu disperare de
sentimentele firave și efemere ale altor copii, mai mult, sau
mai puțin asemănători mie - copii egoiști, problematici, rebeli,
confuzi și rătăcitori, căci nu erau capabili să știe ce anume
caută, ce-și doresc și ce înseamnă să iubești.
Erau asemeni mie!
Nici acum la 40 de ani nu sunt pe deplin în stare să le înțeleg
atitudinea alor mei, dând la o parte toate problemele și
necazurile, care i-au implicat în mod direct de-a lungul
timpului.
Mama e vulcanică, generoasă material și-n același timp
exigentă, atât de neîncrezătoare în bărbați, încât îmi dă
impresia că-i urăște de-a binelea, plină de contradicții, care
uneori îi anulează intențiile bune, pentru că ceva o tentează
adesea să judece, să critice aspru și apoi să șteargă parcă totul
cu buretele și s-o ia de la capăt. E ca și când te-ai îndura
dându-i unui flămând de mâncare, ca după ce a terminat de
mâncat, să-l iei la bătaie!
Tata e mult mai simplu din fire. Problemele lui au fost
dintotdeauna mai relevante și mai urgente decât relația cu
274
fiica cea mare. Cel mai mare hobby al său e să te contrazică,
să-ți dea peste nas, pentru că tata are mereu propriile sale
mentalități evident în opoziție cu ale tale. E schimbător ca și
zilele de primăvară, mudic chiar cu riscul de a părea
nepăsător.
Ideea discuției plecase de la o expresie mai neaoșă, pe care
mulți copii din generația mea obișnuiau s-o ia în râs,
împreună cu o pereche de palme de la mămicile lor.
Căci unde dă mama, crește! Așa se spunea. Nu știi?
Mai era și aia cum că mama suflă, pupă și-ți trece. Însă mama
mea nu era adepta zicalei ăsteia.
Pentru că nu voia să-mi crească coarnele!
Alintată nu am fost niciodată de ai mei.
Mă rog, când eram foarte mică, tata obișnuia să-mi zică Caca-
n țecăr, sau Moș Tumpi. Iar mama găsise o prescurtare mai
practică a prenumelui, care n-ar fi sunat prea pretențios.
Și acum sunt strigată Lia.
Obișnuiam să ne îmbrățișăm scurt și să ne sărutăm pe obraji
în zile ocazionale și de fiecare dată când primeam, sau
ofeream ceva, ceva material.
Față de mama am început să mă deschid conversațional după
primii mei 7 ani de căsnicie. Ajunsesem într-un impas și
revenisem acasă, așa cum ți-am mai spus.
Însă am fost percepută cu totul altfel decât sperasem.
Iarăși, în comparație cu trecutul mamei, sau al bunicii mele,
dificultățile mele păleau.
Se preschimbau în simple mofturi, în superficialitate.
Doar stăteam de vorbă despre iubire cu două generații din
familia mea, care pretindeau că trăiseră în lipsa ei completă.
Și nu muriseră!
275
N-aveam să mor nici eu!
Oricum, iubirea nu ținuse niciodată de cald, sau de foame.
Trecea repede și tot ceea ce era cu adevărat important
rămânea în urma acesteia ca niște fărămițe de bun simț și
resemnare. Tot ceea ce rămânea era o înstrăinare într-o
banalitate plină de îngăduință.
Îmi erau deja familiare lucrurile astea. Învățasem demult să-
mi refuz, să-mi reprim orice izbucnire, orice dorință rebelă și
orice nevoie acută.
Trebuia să mă compar mereu cu restul omenirii!
În definitiv eram om ca toți ceilalți, nu vreun mutant X!
Trebuia să cobor cu picioarele pe pământ și să-mi realizez prin
asumare eșecurile. Așa cum fusesem sfătuită mereu.
Așadar am încercat din răsputeri să nu fiu eu însămi
proiectorul greșelilor din familia mea destrămată.
O mai dau în bară și acum, pentru că nu am fost capabilă să-
mi fericesc mama cu nepoți.
Și pentru că ea nu se face vinovată de căsnicia mea nefericită,
de neputința mea de a deveni o femeie puternică și
independentă de voința unui bărbat.
Dacă aș fi reușit, cine știe?
Poate că eram mamă la rândul meu.
Doar atunci aș fi știut, aș fi simțit ce înseamnă acest lucru.
Doar atunci aș fi înțeles-o, fără prea mari șanse însă ca acest
proces să ne aducă vreodată pe picior de egalitate.
Mă amuz și-n prezent - e un amuzament amar, atunci când
diferențele noastre de mentalitate o determină să-mi repete
aceeași vorbă, care are legătură cu o probabilitate foarte mare
de a fi fost schimbată în maternitate.

276
Pentru că nu ți-am spus, draga mea, dar eu nu le-am semănat
deloc părinților mei!
Exceptând trăsături de ordin fizic, eu sunt exact pe dos –
copilul capsoman, introvertit și rebelizat, care face ce face și
fuge de tot ce-i vrea binele!
Pe alocuri afurisită și prea categorică, infatuată fără
justificare, eu sunt cea, care îndrăznește să-și privească
părinții de sus pretinzând a fi ceea ce nu sunt și nu am fost
niciodată.
Așa se face că mi-am înghițit la propriu erorile și am pășit pe
vârful picioarelor prin viață lustruind constant ecranul
aparențelor, de groaza de a nu-i mai supăra cu prostiile mele.
Îi iubesc așa cum sunt ei, atunci și acum; tata s-a decis de mult
să devină o amintire, peste care se tot așterne ceața, în timp ce
mama îmi cântărește comportamentul cu măsurile ei proprii
în continuare.
Vreau să cred că ție îți este și-ți va fi mai bine, ma chere amie.
Înainte de a asculta de alții, ascultă-ți gândurile!
Ele te compun și te expandează într-un microcosmos personal
și mai apoi în universul învecinat.
Gândurile tale te vor ajuta să te descoperi, bucățică cu
bucățică, să fii indulgentă cu trăirile și senzațiile tale, să-ți
cunoști și accepți limitele, să-ți ierți greșelile.
Pentru că îți pasă de tine, înainte de a le păsa altora!
Înainte de a împăca pe toată lumea din jur, împacă-te cu tine
însăți!
E singurul adăpost, care te va feri pe cât se poate de ură și
frustrări, de răni incurabile și antidepresive.
Arătând că pur și simplu ești așa cum ești îi vei determina pe
toți ceilalți să te recunoască fidel, fără să te compare, să te
asocieze, ori să te acupleze trăirilor și experiențelor lor.
277
Indiferent de numărul secolului, în care trăiești, lumea rămâne
în multe aspecte neschimbată.
Îi place unui bărbat să flirteze? E inofensiv și iubăreț de fel.
Îi place unei femei să facă același lucru? E mai mult decât
voluntară să se dedea desfrâului.
Îi face plăcere unui bărbat să aibă un viciu, două? Cu toții
suntem oameni și fiecare avem câte o plăcere mai
nesănătoasă, care uneori ne ajută să reducem stresul.
Ești o femeie cu vicii? Ești stigmatizată și condamnată
constant de cei prea cuvioși.
Tocmai pentru că fiind femeie, ție nu ți se cuvine! Nici măcar
nu-ți stă bine!
Vrei autoritate, putere și bani? Nimeni nu-ți va spune că ești
îndreptățită să le ai pe toate.
Tocmai pentru că femeile nu apreciază ceea ce au!
Ar fi nechibzuite, cheltuitoare din cale-afară și chiar
extravagante.
Își dorește un bărbat aceleași lucruri? Înseamnă că e un
caracter puternic, tenace și ambițios – o personalitate
emblematică, căreia i se atribuie considerație din oficiu.
Chiar și atunci când ambiția îl împinge pe acesta să vâneze
văduve moștenitoare, să fure, să manipuleze și să-nșele!
Vrei doar iubire, să primești și să dai iubire? Ești o visătoare,
care se încăpățânează să mai creadă în neroziile astea și-n
bestseller-urile romantice.
Pretinde un bărbat iubire? E un romantic incurabil, sensibil,
devotat și extrem de râvnit.
Chiar merită iubit un astfel de specimen!
Aceleași lucruri, vreri și simțăminte, care ne apropie – femei
de bărbați, vor rămâne de-a pururea aceleași lucruri, care ne
278
despart irevocabil, din cauza perspectivei subiective, prin care
sunt văzute și analizate.
Un rol neașteptat de important în viața ta îl va avea
sexualitatea.
De fapt, aceasta face parte din identitatea ta.
De multe ori suntem dispuse să-i acordăm o asemenea
importanță, încât riscăm să ne pierdem pe noi însene.
Cu siguranță ai observat, dacă te-ai îndrăgostit între timp, că-
n acele momente, ceva de neînțeles îți frânge voința în două,
ceva te îmbie să te concentrezi pe dorințele și plăcerile celui,
care servește drept muză dragostei tale.
Ceva de neînțeles îți strecoară teama sub piele, teama de a nu
pierde senzația, de a nu-l pierde pe cel, care ți-o declanșează.
Așa se face că nu prea conștientizezi că practic tu însăți ești
elementul declanșator în jocul ăsta de-a amorul. Că vrei și că-
ți place să crezi că flacăra mistuitoare a pasiunii, care vă leagă
nu se va stinge prea curând, poate niciodată.
Îți e groază să nu devii cumva, împotriva voinței tale, prea
plictisitoare, prea rece, sau conservatoare în ochii presupusei
jumătăți.
De aceea vei alimenta constant sexualitatea voastră făcând
ceea ce-i aduce lui mulțumire și alinare și mai deloc ceea ce te
mulțumește. Și-n timp ce vei aștepta cuminte, oarbă și plină de
resemnare să ți se restituie măcar a zecea parte din aceste
petiții sufletești împăciuitoare (la tine sexul nu ține prea mult),
celălalt se va trezi brusc de sub vraja sexualității, care l-a făcut
să creadă că te iubește!
Culmea, tot el se va declara dezamăgit, păcălit de tine, precum
ursul de vulpe!
Un psiholog spunea că alfabetizarea emoțională ar fi de fapt
călcâiul lui Achile în cazul bărbaților.

279
Probabil că această maladie moștenită din tată-n fiu s-ar
putea trata cu șocuri electrice și hidroterapie, la fel ca
nevrozele și angoasele.
Alții mizează pe feminism și toată această mișcare nouă, prin
care femeile au răzbătut în ultimele secole tot încercând să se
afirme. Tot pe ele se mizează descătușarea aia sentimentală a
bărbaților, cunoscuți pentru modul lor de comunicare direct.
Aș zice că nu e imposibil ca tinerii din zilele noastre să se lase
convinși în a-și exprima emoțiile, fobiile și frustrările, fără a se
afla în pericol de a-și pierde masculinitatea pregnantă și atât
de simbolică grafic.
Femeile au tot încercat să-i lovească precum Cupidon
azvârlind săgeți otrăvite cu dragoste.
Însă nu prea i-au nimerit în inimă, nici în minte, căci erau mai
tot timpul întorși cu spatele!
Aș zice că tinerii ăștia trebuie să-nvețe și-n același timp să se
dumirească de treaba asta cu iubirea. Nu e vreun anestezic,
vreo poțiune mortală, ori otravă de șobolani. Și-n nici un caz
nu le va știrbi orgoliul ăla cantitativ, care le-a fost pompat în
vene încă de când au fost plămădiți întâia oară.
Căci nu-i așa? Din sămânță răsare lăstarul și apoi floarea.
Teoria asta e ca oul și găina.
Nimeni nu știe ce a existat prima dată, dar toată lumea tinde
să creadă-n praful magic ș-ntr-o scamatorie, cel puțin în
această privință.
Nu-i nimic. Important e că absolut întâmplător, bărbatul a
fost creat prima dată.
Cine știe ce ar mai fi dus-o capul pe Eva să facă de una
singură?! Să-și pună șorțul și să se apuce de plivit buruienile
prin grădina Edenului? Să se trezească fredonând un cântecel
vesel privind păsărelele ciripind pe rămurele?

280
Poate că tot așa într-o doară și-ar fi șters fruntea de sudoare
când ar fi terminat treaba, și-ar fi spălat fața și mâinile în
izvorul albastru precum cerul și apoi s-ar fi așezat la umbra
vreunui copac ca să-și împletească părul și să tânjească
inconștient după o cană cu cafea și lapte?
Nu vom afla niciodată.
Pentru că așa a fost să fie povestea poveștilor!
Și pentru că noi suntem singurele, care visează cu ochii
deschiși în plină zi.
Din cauza asta suntem sexul ăla slab!
De n-ar fi fost așa, în prezent eram cu toatele niște amazoane
în variantă antipoluantă, metropolitane, sau provinciale, în
stil shabby, vintage, sau glamour, nu contează, pentru că
dețineam supremația lumii evident.
Până una-alta am fi trudit tot asamblând mașina timpului și-n
cele din urmă cel puțin una dintre noi ar fi reușit să se
teleporteze până-n timpurile Evei, ca s-o învețe ce să facă.
Mai bine spus, ce să nu facă, pentru ca perechea sa inocentă să
rămână de-a pururea inocentă!
Însă nouă continuă să ni se spună că viața e o cruce, pe care
trebuie s-o cari în spinare, până cazi în genunchi ca să te ridici
iarăși și să te târăști mai departe.
Până la capăt!
E cât se poate de firesc ca tot nouă să ni se spună că nu totul e
roz, că iubirea nu ține, ci se destramă ca o cusătură subțire, că
există nenorociri mult mai mari decât suferințele sentimentale.
De la mamele noastre ducem mai departe deprinderea de a ne
compara ca personalitate și existență cu restul lumii, acea
lume, în care se petrec necazuri, boli, catastrofe și tragedii.
Că-n comparație cu această lume, problemele noastre sunt
simple nazuri și capricii.
281
Așa cum am alege să ne referim azi la iubire și totodată la
transformările climatice amenințătoare vieții!
Bucură-te că trăiești, că mai respiri aer și că beneficiezi de un
sistem modern de filtrare a apei!
Căci până să poată fi mai bine, va fi întotdeauna mult mai rău,
right?
Și totuși, printre politici deficitare, uragane și seisme, violuri și
abuzuri, drame ale sărăciei, crime pasionale și citate
prezidențiale, mass-media mai strecoară în așa-zisul
divertisment de ultimă oră câte o victimă a femeii oportuniste.
Era vorba de un domn italian, pe care dragostea îl păcălise în
valoare de cam o sută de mii de euro.
Persoana în pricină – o adevărată artistă a disimulării
exclusiv online, nu numai că-i putea fi fiică acestuia (30 de ani
diferență de vârstă), ci și un miraj complet al femeii, pe care
acesta pretindea s-o iubească înflăcărat.
Ca să vedem mai ușor absurditatea mizeră a situației, una
destul de clasică și obișnuită, îmi vine-n minte o viceversă, în
care o duduie respectabilă în etate face o adevărată pasiune
obsesivă pentru un adolescent dionisiac. Și după ce-i
subvenționează acestuia visurile, așteaptă cuminte să fie
răsplătită cu o doză generoasă de iubire eternă!
Aceste transgresiuni psihice, oricât de fucked up par ele se
întâmplă destul de frecvent în funcție de interes, apartenență,
regiune, statut și educație.
Așa se explică deziluzionarea doamnelor văduve de prin
Elveția și Germania, care se grăbeau spre un centru bancar cel
puțin odată-n lună pentru a transfera o sumă frumușică de
bani (din pensia lor de regulă) unor hoți de identitate inventivi
și perseverenți, care, chipurile, le suciseră mințile de-a binelea.
Și asta, în condițiile, în care „relația” se extindea tacit pe baza
unor astfel de clauze (avantaj contra dezavantaj) și prin scurte
282
convorbiri telefonice, fără ca protagoniștii ei să se fi văzut la
față vreodată.
Și aici reacțiile se împart categoric.
Pentru că de pățania femeilor se râde de obicei cu gura până la
urechi. Acesteia i se aduc critici și noi epitete de caracter și
materie cenușie.
În schimb, majoritatea se grăbește să-l compătimească pe
bunicuțul italian, care tocmai a fost lăsat în izmene de o
ușuratică perversă cu inimă de piatră.
Măi să vezi!
CONTROVERSE ȘI CONTRADICȚII
La finele acestei scurte discuții promit solemn să nu mai aduc
vorba vreodată despre iubirea asta plină de interpretări și
simboluri.
Un lucru e sigur;pentru fiecare, sentimentul ăsta i se
înfățișează altfel, ca ceva asemănător, sau din contră foarte
diferit.
Sau deloc!
Cum șueta noastră atât de plăcută se apropie de sfârșit, înțeleg
că timpul e prețios (mai ales al tău) și că nu mai e nevoie să
lungim vorba tot pălăvrăgind despre ceva, care se merită mai
degrabă simțit și probat, decât bârfit la o cană de cafea.
De ceea ce vreau eu să te asigur și totodată să-ți garantez (fără
clauze contractuale, ori abonamente) e că iubirea te va
schimba.
Indubitabil!
Că odată ce inima complotează împotriva creierului ieșind
învingătoare îți va șterpeli puterea de a alege.
Când alege inima, nu mai există cale de întoarcere.

283
De obicei e un drum neasfaltat, șerpuit, bolovănos, care te
azvârle cu pieptul înainte într-un abis plin de senzații și trăiri
necunoscute și contradictorii, cărora nu prea știi cum să le faci
față.
Parcă ți-e prea cald, ca-n următoarea clipă să-ți fie rece.
Parcă te înșeli și totuși ești atât de sigură.
Parcă visezi, sau trăiești aievea.
Parcă și el simte la fel, sau simte altcumva.
Parcă sunteți atât de diferiți și cu toate astea vă asemănați.
Parcă ai vrea și n-ai vrea.
Nu uita de micul meu indiciu, my dear Tinkerbell!
Atunci când vei călca cu tălpile goale peste cărbuni încinși ca
hipnotizată, nu uita că tânărului tău amorez nu i se întâmplă
prea des să confunde o nevoie cu alta!
Din păcate, ție ți se întâmplă cam tot timpul.
Intimitatea sexuală nu a fost nicicând un izvor al amorului, ci
doar o practică a ceva similar.
Bărbații știu asta instinctiv!
Și mai știu să se folosească de emotivitatea tipică femeilor,
pentru care sexul consimțit(de calitate) dă curs sentimentelor.
E prima și singura împrejurare, în care el are puterea (nu aia
divină) de a te controla pe deplin.
E un joc cu mize mari și sorți de izbândă în echipa lui.
Sau din nefericire rămâne doar un joc gratuit, prin care s-au
satisfăcut niște dorințe, ălea, de care vorbeam adineaori, ale
lui.
Sunt puțini tinerii înzestrați cu scrupule și cu simțul realității,
care optează să-și facă de cap cu o grefă încălzită la
microunde (așa ca-n Good luck Chuck), tocmai pentru că nu ar

284
avea chef, sau n-ar vrea să înceapă și să gestioneze o relație
mai complexă decât simpla penetrare!
Pentru că aceștia vor purta tot timpul frica-n sân, aia de a nu
se încurca cu cine nu trebuie - greșeală, care le-ar face viața un
coșmar.
Tot acestora le e groază de femeile frumoase și puternice, în
umbra cărora n-ar fi în stare să rămână.
Tocmai pentru că le place să controleze și să stăpânească!
Tocmai pentru că nu posedă o siguranță de sine, nici vreo
inteligență emoțională!
Cică le mai e frică rău de femeia-detectiv, cu copii din flori,
infidelă (ca ei), săracă, atotprotectoare, căsătorită și nu în
ultimul rând, tinerii noștri favorizați fug ca vampirii de
usturoi de intelectuale și carieriste.
Le mai e frică de incompatibilitate pe toate planurile, dar cel
mai mult în pat!
Cum să nu? Și noi avem frici și chiar fobii străbune, de când tot
trăim în lumea bărbaților și dintr-o nevoie de-a lor strictă.
De ce ne-am teme noi?
De tot ce nu se tem bărbații în general, mai puțin de
sentimente și suferință!
Iar pe tine să te ferească sfântul să-ți cauți calitățile în
persoana celui, pe care-l alegi ca partener!
Iubirea atribuită acestuia nu va face din tine o femeie
puternică, încrezătoare și capabilă. S-ar putea să te
transforme într-o sclavă credincioasă, nimic mai mult.
De abia când vei realiza că ești tratată ca o concubină, sau
poate ca o soră ceva mai mică și mai prostuță, de abia atunci
îți dai seama că nu i-ai fost niciodată cu adevărat iubită și încă
una egală.

285
Nu e același lucru când din iubirea, care-ți identifică
potențialul emoțional, alegi să dăruiești celui, care-ți stă
alături și care desigur s-ar face demn de un asemenea dar.
Altfel? Altfel e doar iluzie și slăbiciune, timp irosit din
neprețuita ta viață.
Depinde de tine, totul!
Consolează-te, sau răzvrătește-te!
Luptă, sau cedează!
Acceptă, sau refuză!
Deciziile îți aparțin.
Iar răspunsurile urlă să fie rostite înlăuntrul tău.
Ce să-ți spun eu? Acum când mi-am tăiat aproape toate
punțile, ferm convinsă că iluzia asta plăcută și prietenoasă, pe
care am găsit-o în fundul prăpastiei mele sufletești ar fi
iubirea adevărată?!
Așteaptă, draga mea! Așteaptă să crești (în rațiune)!
Urmărește-ți visele, vânează-le și ia-le în stăpânire!
Învață din toate câte un pic, învață să cunoști oamenii!
Rămâi fidelă intuiției și instinctelor tale, chiar și atunci când
inima încearcă să te mintă cu o variantă gen happy end!
Și nu te alătura planurilor altora, ci fă-ți propriul tău plan!
Caută-ți exploratorul în lumea largă, dacă e nevoie!
E unicul bărbat, care-și dorește aceleași lucruri!
Trăiește-ți viața, până la lacrimi de fericire!
Pentru că vorba lui Einstein, orice prost poate ști, însă nu
oricine înțelege. Acesta e de fapt scopul existenței noastre.
Te pup și te îmbrățișez, scumpa mea prietenă.

286
Sper din toată inima că lectura asta te-a binedispus și te-a
ajutat câtuși de puțin să te destinzi și să-ți reîncarci software-
ul cu câteva date interesante.
Îți urez mult succes și multe împliniri.
Să fii sănătoasă și fericită, după propriul tău plac!
Love you! Take care!
SFÂRȘIT

287
288
289
290
291
292
293
294
295
296
297
298
299
300
301
302
303