Sunteți pe pagina 1din 21

Tulburari de expresie verbala

(alalia-studiu de caz)

In decursul anilor alalia a fost definita ca:


-,,tulburare de vorbire ce se caracterzeaza prin nedezvoltarea ei,,
(Leapidevski)
-,,tulburare de vorbire ce se caracterizeaza prin mutism de provenienta
centrala,,(Hvattev)
-,,alalia este o tulburare grava de vorbire , determinata de factori nocivi care
afecteaza mai mult sau mai putin zona centrala a vorbirii si se caracterizeaza
prin neputinta alalicului de a vorbi si intelege in totalitate sau suficient
vorbirea altora,cu toate ca organele de receptie sunt sanatoase si
insuficientele mentale nu-s de tip oligofren,,(E.Verza)
Clar este un lucru si anume ca alalia este o tulburare profunda de
elaborare,organizare si dezvoltare a limbajului la copil si care nu se
datoreaza deficitului de auz si nici mental.
Cauzele sunt complexe si greu de precizat, unele dinte ele pot fi :
-generale : alcoolismul parintilor, ereditate
-psihice :lipsa imboldului in vorbire, nedezvoltarea memoriei, tonus psihic
scazut
-motorii : intarziere motorie, defecte generale de motricitate
Din anumite motive este cert ca are loc o slaba dezvoltare sau
intarziere in dezvoltarea anumitor sisteme centrale :
-un deficit in auzul fonematic care nu permite sesizarea si diferentierea
sunetelor
-un deficit in perceptia vizuala
-un deficit in functia de generalizare si abstractizare
-un deficit emotional(emotivitate, atentie labila, lentoare, vointa slaba)

La copilul alalic se mentine un mutism prelungit pana la varsta de


5-7-11ani, perioada in care fie ca tace, fie ca scoate sunete nearticulate,
gangurit sau pronunta unele sunete sau cuvinte moni si bisilabice, cu
structura simpla, dominand vocalele.Chiar daca pronunta cateva sunete sau
cuvinte nu le integreaza in cuvinte sau propozitii.Acest ,,vocabular’’ ramane
neinteles si cu timpul evolueaza spre un discurs agramat , neorganizat.
Intelegerea este uneori bunisoara , dar nu atinge nivelul unui
copil de aceeasi varsta fara tulburari de limbaj.Dupa datele existente 70%
din alalicii motori inteleg vorbirea.
De obicei ei prezinta o intarziere in dezvoltarea fizica si mintala,
dar inapoierea lor e diferita de a oligofrenilor si in timp dispare sau se reduce
brusc.
Uneori alalia poate sa apara insotita de debilitate mintala.
Diagnosticul de debilitate mintala e greu de pus si la copiii care nu prezinta
alalie, cu atat mai mult se pot strecura erori in cazul copiilor alalici,unde
tocmai datorita particularitatilor acestei tulburari nu poate fi vorba de criterii
ca : lipsa de fidelitate a memoriei, caracterul concret al gandirii, etc.
La copilul alalic, datorita imposibilitatii vorbirii, nu pot fi
folosite testele de inteligenta(doar unele neverbale). Cum insa in aplicarea
testelor nu trebuie privit numai aspectul reusitei , ci trebuie analizate
determinantele psihologice ale rezultatelor obtinute, aceaste e cu mult mai
greu la copilul alalic.
La copilul alalic una din metodele de baza ale diagnozei
deficientei mintale o constitue studierea ampla a evolutiei psihicului pe
parcursul terapiei logopedice. Copilul alalic fara debilitate mintala se
distanteaza net fata de copilul alalic cu debilitate mintala, in sensul ca
debilul mintal se dezvolta din punct de vedere psihic intr-un ritm mult mai
incetinit si limitat, nereusind sa-i ajunga din urma sau sa inregistreze
performantele copiilor alalici cu posibilitati intelectuale normale.
Problema ritmului diferit de dezvoltare psihica a copilului normal
dezvoltat intelectual sau cu debilitate mintala trebuie privita cu prudenta,
deoarece fiecare copil indiferent de dezvoltarea lui intelectuala isi are ritmul
sau de dezvoltare.La copilul alalic nu ne putem limita numai la studierea
sferei intelectuale ci si a particularitatilor afectiv-volutionale sau a
particularitatilor personalitatii.
Ca o prima orientare in diagnosticare , poate fi pus gradul de
intelegere a gesturilor, pantomimei si mimicii, care la copilul alalic cu
intelect conservat este la un nivel corespunzator varstei cronologice.
Orientarea in viata de toate zilele si in mediul ambiant e corespunzatoare ,
spre deosebire de a alalicului cu debilitate mintala.
Defectele sistemului nervos central, la care se aduga tulburarile de
vorbire, provoaca intarzierea multor laturi ale personalitatii copilului alalic si
o dezvoltare ulterioara specifica a gandirii, memoriei, caracterului,
motricitatii, afectivitatii, etc.
Neputand vorbi nu capata cunostintele necesare ceea ce duca la o
intarziere mintala si la suferinte psihice serioase : se retrage, devine irascibil,
refuza sa comunice ci ceilalti.
Tulburarile de perceptie, intarzierea si neandemanarea motorie,
memoria, posibilitatile de intelegere a limbajului vorbit, trebuie raportate si
la tipul de alalie. In alalia motorie tulburarile sunt dominat de natura motrica
si sunt localizate mai ales la niveleul aparatului fonoarticulator, tulburarile
motorii sun tdifuze, imprecise, nesigure, dezordonate impidicand realizarea
vorbirii articulate. La majoritatea copiilor alalici coexista forme dispraxice
cu tulburari de organizare temporala , dar in grade diferite.La unii predomina
forma dispraxica , la altii tulburarile de organizare temporala.In timpul
pronuntiei organele fonoarticulatorii sunt incordate si articulatia e hipertona,
nediferentiata, neputand pronunta sunetele : s,z sau hipotona, articularea
sunetelor fiind foarte slaba, confuza, cu greutati mari in pronuntarea
sunetelor c,g,che,chi,ghe,ghi.Chiar atunci cand poseda unele sunete ei nu le
pot integra in cuvinte, nu pot pronunta cuvintele nici macar prin imitatie.
Se intalnesc si copii alalici cu tulburari grave de motricitate
generala si in special a celei fine. Acestia sunt incapabili sa-si coordoneze
miscarile, sa organizeze o miscare complexa, persista sinchineziile,insa
dispraxia predomina la nivelul fetei si a organelor fonatiei.
In perioada in care le lipseste vorbirea, alalicii folosesc mult
vorbirea prin mimica si gesturi.Ulterior, in urma cresterii intense a
intelectului, o poate folosi mai intens, ca urmare a greutatilor ramase in
vorbire, sau poate sa dispara treptat fiind inlocuita cu vorbirea prin
cuvinte(sub influenta logopedica).
Alalia motorie.

Majoritatea alalicilor incep sa inteleaga la timp vorbirea altora


dar ei nu pot vorbi. Vorbirea spontana e absenta, cea repetata imposibila in
cele mai multe cazuri.Intr-o oarecare masura se constata si dificultati de
intelegere care se datoreaza atat afectiunilor SNC cat si lipsei de comunicare
a incapacitatii de a intreba despre sensul cuvintelor, acesta poate ramane
gresit perceput. Slaba stimulare a vorbirii de catre persoanele din jur , care
cosidera ca daca nu poate vorbi sau intelege este inutil orice efort, face ca
vorbirea acestuia sa nu se dezvolte.
La alalicii motori, intarzierea dezvoltarii vorbirii efectoare e
conditionata de imperfectiunea analizatorului motor dar pot coexista si
tulburari ale analizatorului vizual ducand si la tulburari de organizare spatio-
temporala (nu disting elementele unui intreg sau nu le situeaza la locul
necesar), isi insusesc greu prepozitiile de loc (pe,sub,in), nu pot respecta
ordinea seriilor articulatorii, persevereaza pe acelasi loc de articulare sau
introduc sunete parazitare.
La acesti copii se observa din primii ani de viata greutati in
masticatie , o rigiditate in miscarile de inchidere si deschidere a gurii, in
scoaterea limbii, mari greutati sau imposibilitatea suflarii intr-un balon, in
sorbirea unui lichid cu paiul etc.
Diagnosticul alaliei motorie se bazeaza pe tulburarea
pronuntata a vorbirii orale, pe inexistenta vorbirii articulate din cauza
imposibilitatii executarii miscarilor verbale.Acolo unde se pot repeta unele
sunete sau cuvinte, imbinarile acestora sunt tulburate datorita si tulburarii
auzului fonematic.Cu cat mai dezvoltata este vorbirea prin mimica si gesturi,
cu atat mai mult poate fi vorba de o alalie motorie.
Dificultatea procesului vorbirii mentine pentru mult timp , chiar
cand posibilitatile verbalizarii cresc simtitor, lipsa dorintei de a vorbi si o
serie de reactii psihice negative legate de vorbirea lui.
La alalicii motori , evolutia este lenta, cu greutati deosebite in
articularea sunetelor.Ei incearca sa comonice si sa se faca intelesi prin
mimica si gesturi sau rudimente de cuvinte, apoi sub influienta terapiei
logopedice incep sa articuleze corect sunetele, sa pronunte cuvinte, treptat
mai corect, sa formuleze propozitii, la inceput din doua-trei cuvinte ,
agramate.In timp vorbirea devine tot mai coerenta, mai corecta sub aspect
gramatical.Persista mult timp agramatismele, dislexia-disgrafia(la majori-
tatea cazurilor fiind consecutiva) este destul de rezistenta la corectare, dar
prin metode speciale poate fi inlaturata total.
Alalia mixta

Copilului care prezinta o alalie mixta, ii lipseste atat vorbirea


impresiva cat si cea expresiva. Ea se datoreaza unei vaste afectiuni a
creierului, care s-a extins asupra zonelor verbale senzoriale si motorii.
Alalia mixta se intalneste mai rar si de obicei una din formele
vorbirii e mai tare tulburata.
Diagnosticul diferential

Diagnosticul nu se rezuma la incadrarea intr-o anumita categorie


nosografica care pare mai apropiata. Trebuie cunoscuta anamneza
subiectului, dezvoltarea sa, mediul familial si extrafamilial.
In cazul alaliei trebuie avute in vedere o serie de caracteristici
care o deosebesc de alte tulburari cu care foarte usor se poate confunda: de
starile prepsihotice sau parapsihotice, de mutismul datorat debilitatii mintale,
traumatismele neuropsihice grave, de mutismul cu provenienta social
psihologica, de mutismul datorat despicaturilor labio-velo-palatine sau
paraliziei limbii, de surdo-mutitate, de mutismul elective, de autism, de
retardul de limbaj, de vorbirea hipoacuzicului, de afazie, de dizartrie.

Starile prepsihotice sau parapsihotice sunt mult mai


frecvente ca alalia.Copilul prepsihotic nu-i present, activ, fara motiv devine
agitate sau coleric.Deficitul motor e variabil, nivelul inteligentei scazut iar
absenta limbajului e determinata de o suferinta mai complexa.
Copilul alalic este prezent, interesat de anturaj, de obiecte, de
tot ce-l inconjoara.Pentru ca la varsta mica distinctia nu e destul de evidenta,
e recomandata observarea in timp si stabilirea diagnosticului in jurul varstei
de sapte ani.
Spre deosebire de copiii cu debilitate mintala, la care se
observa inertie, greutati deosebite de intelegere, necesitatea a numeroase
repetari pentru invatare, o evolutie lenta si limitata de nedezvoltarea lor
mentala, alalicul intelege si indeplineste tot felul de sarcini, indicate prin
gesturi sau pantomima, se orienteaza bine in viata de toate zilele. Spre
deosebire de alalicul senzorial , debilul mintal intelege mai bine vorbirea iar
spre deosebire de alalicul motor , debilul mintal imita mai bine cuvintele.
Spre deosebire de mutismul electiv, alalia este o tulburare
congenitala, care nu dispare fara terapie logopedica. Alalicului nu-i este de
folos schimbarea mediului pentru ca nu acesta a dus la aparitia tulburarii de
limbaj, nu refuza contactul cu mediul, foloseste intens mimica si gestul,
evolutia limbajului se face incet , anevoios, deoarece la alalic sunt afectate
caile de perceptie si recunoastere auditiva care influenteaza achizitiile prin
tot ansamblul lor.Mutismul electiv e o tulburare dobandita , temporara,
datorata in special unor traume psihice.Acesti copii refuza contactul cu
anumite persoane sau cu toate, dar ei poseda limbajul si daca se schimba
mediul sau se inlatura cauza care a dus la instalarea mutismului, copilul
reincepe sa vorbeasca.
Spre deosebire de surdo-muti, la copii alalici exista un
gangurit modulat, cu intonatii de tipat.De la 1-3 luni exista reactii la sunete,
incearca sa foloseasca vocea, vocea e sonora, incearca sa repete unele
cuvinte.Pe parcursul terapiei logopedice apare ecolalia.Daca nu e insotita si
de un deficit auditiv, alalicii isi insusesc destul de usor si elementele
prozodice.Copilul cu surdo-mutitate nu aude si de aceea nu reactioneaza la
stimuli auditivi.Nu intelege vorbirea , fara demutizare nu poate repeta
cuvintele, vocea e fie stridenta, fie afona, infundata, voalata.Elementele
prozodice sunt insusite cu foarte multa greutate.
Spre deosebire de vorbirea copiilor cu intarziere in
dezvoltarea limbajului, dezvoltarea vorbirii la alalici se abate mult de la
normal, putand ramane pentru totdeauna deficienta daca nu se intervine la
timp si competent. La copilu cu intarziere in dezvoltarea limbajului ,
vorbirea apare mai tarziu , evolueaza lent dar in conditii favorabile se poate
accelera ritmul si ajunge la un nivel corespunzatoe varstei.
Spre deosebire de alalie , afazia e o tulburare dobandita ,
fiind vorba de o dezintegrare a limbajului copilului care a posedat limbajul si
nu de o neintegrare a limbajului cum e alalia.La alalici nu se constata
descompunerea cuvintelor si propozitiilor reproduse , greselile din vorbirea
orala asemanandu-se cu greselile copiilor mici.La afazici sunt mai specifice
si sunt prezente stereotipiile verbale.
La dizartrici exista leziuni pe unul di marile sisteme
motorii si in functie de acestea si motricitatea generala si a organelor vorbirii
imbraca anumite caracteristici.La dizartrici este vorba deci de o infirmitate
motorie , pe cand la alalici de o necoordonare motorie.Daca la alalici e
afectat limbajul propriu zis , la dizartici e afectata numai latura instrumentala
a vorbirii.Alalicul nu stie sa vorbeasca, pe cand dizartricul nu poate vorbi.
Daca la dizartrici tulburarile fonetice sunt stabile, la alalici acestea sunt
foarte inconstante.
Personalitatea alalicului

Afectarea SNC, imposibilitatea de a comunica normal cu


cei din jur, dificultatea actului vorbirii, atitudinea celor din jur, duc la
aparitia multor trasaturi negative.Devin foarte agitati , sau din potriva
inhibati , susceptibili , plangareti , incapatanati , irascibili , cu treceri bruste
de la o stare sufleteasca la alta , inactivi , neindemanatici , inceti in miscare
si gandire , lipsiti de initiativa , spirit de inventivitate , conservatori.Aceasta
pasivitate indiferenta fata de orice , face sa para ca sunt mai inapoiati decat
in realitate.
Indicatii terapeutice

Absenta limbajului este unul din cele mai grave obstacole


in calea dezvoltarii psihice normale.
Deoarece la copilul alalic limbajul nu se dezvolta spontan ,
e necesara o activitate bine dirijata in scopul invatarii vorbirii , spre
deosebire de celelalte tulburari de vorbire , unde limbajul e deja eleborat si
trebuie doar corectat.
Terapia logopedica uramreste elaborarea , oraganizarea si
dezvoltarea limbajului si restructurarea pe aceasta baza a intregii
personalitati.In elaborarea limbajului se actioneaza concomitent asupra celor
3 componente ale vorbirii :fonetica, vocabular si structura gramaticala.
Terapia logopedica e de lunga durata si foarte complexa , ea
urmarind intreaga dezvoltare psihica.Invatarea limbajului se realizeaza
treptat , in timp , parcurgand mai multe etape , in functie de posibilitatile
fiecarui copil.Eficienta terapiei logopedice este in funcite de interesul
copilului , varsta , gradul deficitului neurologic , dezvoltarea si intelegerea
vorbirii si priceperea terapeutului.
Diagnosticul complex trebuie sa stabileasca atat tulburarea de
limbaj cat si diferentierea normalului depatologic si a diferitelor grade de
deficienta.
Invatarea scrierii la copilul alalic se structureaza pe vorbirea
orala , scrisul la randul lui contribuind la o mai buna memorare si intelegere
a vorbirii.
Este indicat ca terapia logopedica sa inceapa la 4-5 ani.Cei
mai dificili sunt alalicii senzoriali.Pentru crearea dorintei de a vorbi , pentru
activizarea vorbirii trebuie multa rabdare , tact , indemanare , orice metoda
aplicata cu neindemanare putand duce la inhibarea vorbirii.Permanent la
baza activitatilor de invatare trebuie sa stea principiul gradarii eforului
verbal in functie de posibilitatile copilului la momentul respectiv.Activitatile
sa fie variate si sa-i trezeasca interesul.
La inceput se vor folosi intens analizatorii vizuali , auditivi ,
tactili si chinestezici.Pentru usurarea intelegerii se va folosi mimica si gestul.
Pentru formarea vorbirii la alalicii senzoriali se vor avea in
vedere 3 mari obiective :
-educarea senzorial-motorie
-formarea vorbirii si dezvoltarea gandirii
-instruirea
Primul obiectiv urmareste educarea perceptiilor acustice care
tin de vorbire , educarea perceptiilor vizuale , educarea senzatiilor
kinestezice , tactile , a motricitatii generale si verbale.
Se incepe cu identificarea surselor sonore dupa auz , a
locului unde s-a produs sunetul , recunoasterea vocii celor din jur , cu
pronuntarea onomatopeelor si recunoasterea lor.Pe masura cresterii
posibilitatilor de pronuntie corecta a diferitelor sunete , folisind intens toti
analizatorii , se va trece la pronuntarea unor silabe directe , indirecte , cu
silabe duble , cu schimbarea locului de articulare a sunetelor , cu diftongi ,
grupuri consonantice , la exercitii de diferentiere a consoanelor surde de cere
sonore , de diferentiere a sunetelor care se confunda.
Daca este necesar , se vor face si exercitii de dezvoltare a
motricitatii verbale , urmarind mobilitatea buco-linguo-faciala , educarea
miscarilor fine ale degetelor si la nevoie chiar exercitii pentru imbunatatirea
motricitatii intregului corp.
Realizarea celui de-al doilea obiectiv incepee cu invatarea
unor cuvinte scurte , clare si usoare , cu un continut legat de viata de toate
zilele.Deoarece la alalicii senzoriali dificultatea principala e la nivelul
intelegerii , se va insista pe aspectul semantic.Se demonstreaza actiunea sau
se indica obiectele si se denumeste tare.Alalicul e pus sa repete.Dupa ce
denumeste e pus sa indice obiectul respectiv.
In urmatoarea etapa e pus sa indice un obiect cunoscut dupa
denumire sau sa efectueze o actiune.Prin mimica sau verbal i se atrage
atentia asupra greselilor.La nevoie se revine si se i-a totul de la inceput.
Alalicul este pus apoi sa denumeasca el singur obiectele
indicate sau sa execute o actiune si sa o denumeasca.In aceasta etapa se va
folosi un bogat material ilustrat , jocuri , jucarii , desene.
Chiar de la primele cuvinte , ele trebuie sa se dea in
propozitii , la inceput foarte scurte formate din 2-3 cuvinte.Se mai insista
mult pe analiza fonetica a cuvintelor si a propozitiei punandu-se un mare
accent pe dezvoltarea auzului fonematic.Tot acum se va avea in vedere
insusirea semanticii cuvintelor si propozitiilor.
Citirea labiala a cuvintelor invatate va usura intelegerea
continutului si insusirea articulatiei.Folisind un bogat material didactic ,
legaturile cuvintelor cu obiectele fiind mai numeroase , si vorbirea se
insuseste mai repede si mai corect.Pentru aceasta trebuie urmarit ca un
cuvant sa fie legat intotdeauna de acelasi obiect.Pentru inceput sa se evite
imbinarile grele de sunete si sa nu i se pretinda sa pronunte de la primele
exercitii corect un anumit cuvant.E bine sa nu se treaca la insusirea unor noi
cuvinte daca celelalte nu au fost suficient fixate.Nu se poate stabili o ordine
a cuvintelor ce trebuie invatate dar se impune o planificare a acestora.In
general se porneste de la cele mai uzuale si legate de persoana lui , de ceea
ce-l inconjoara , de activitatile de zi cu zi :familia , partile corpului , mobilier
, jucarii , animale , pasari , alimente , imbracaminte , mijloace de transport ,
diferite actiuni(pune , ia , tine , da , merge , fuge , se joaca , se spala , scrie ,
citeste , doarme , etc) , stari sufletesti , anotimpuri , momentele zilei , zilele
saptamanii , lunile anului , etc.
La inceput numarul cuvintelor este foarte mic , 2-3cuvinte.
Treptat numarul cuvintelor invatate la o activitate va creste.Odata cu acestea
si propozitiile vor creste atat sub aspectul numarului de cuvinte cat si al
complexitatii exprimarii , al respectarii structurii gramaticale , al claritatii si
coerentei.
Vor fi pusi sa formuleze propozitii pornind de la un cuvant
dat , sa dezvolte o propozitie simpla.De exemplu :
-Fata bea.
-Fata bea apa.
-Fata bea apa cu cana.
-etc
Se va acorda atentie introducerii prepozitiilor , pronumelor personale ,
folosirii pluralului , genitivului , dativului , timpurilor.
Odata cu imbogatirea vocabularului se educa treptat si
structura gramaticala a vorbirii.Sesizarea formelor gramaticale este destul de
dificila dar importanta.Mult timp vor abunda greselile gramaticale , mai
evidente in limbajul scris datorita nerespectarii regulilor morfologice si
sintactice.Permanent se va insista asupra preciziei si fortei articulatorii ,
somnorizarii , a pronuntiei corecte , se vor explica si comenta cuvintele ,
expresiile cerandu-i-se permanent articularea corecta , clara.
Datorita insuficientei cunoasteri a sensului cuvintelor si
folosirii gresite a partilor secundare de vorbire , mult timp copii fac greseli
de logica si de stil , denaturand sensul celor exprimate :
-Copii mananca cu mere.
Pentru a respecta succesiunea evenimentelor , ordinea
ideilor , copilul va fi dirijat prin intrebari.Treptat va fi pus sa povesteasca
singur , oral sau scris daca e posibil.Logopedul va dirija si urmari permanent
asezarea cuvintelor in propozitii a propozitiilor in fraze , intelegerea si
reproducerea logica a ideilor.Pentru usurarea insusirii corecte a semanticii
structurii gramaticale , la inceput pune logopedul intrebari si tot el da
raspunsul corect , apoi solicita de la copil formularea intrebarilor si
raspunsurilor corecte.Formularea intrebarilor ridica probleme mai serioase
decat formularea raspunsurilor.
Pe masura ce posibilitatile copilului permit , se va trece
la formulari de propozitii pe baza de cuvinte date , la povestire , la inceput
dirijat pe baza de imagini , apoi pe baza unor texte citite de el sau
logoped.Se ajunge astfel la dezvoltarea unui vocabular suficient de dezvoltat
, care sa-i permita sustinerea unui dialog , a unei conversatii diferite
persoane , la expunerea unui subiect , deci la o integrare normala in colectiv.
Al treilea obiectiv-instruirea :

Se face incepand de la 5 ani in paralel cu dezvoltarea


vorbirii si consta in insusirea limbajului scris , numaratoarea.
Insusirea limbajului scris trebuie facuta cu o serie de
exercitii pentru realizarea coordonarii perceptiilor oculomotorii si auditive ,
exercitii pentru executarea grafica a literelor si pentru legarea suntelului de
litera , exercitii care sa-i usureze realizarea operatiilor de analiza si sinteza :
-sa studieze partile componente , legaturile , asemanarile , deosebirile
-sa execute corect diferitele elemente ale literei
-sa le memoreze si actualizeze in timpul scrierii
-sa analizeze concomitent procesul scrierii literei(linie , oval , carlig)
-sa observe distantele dintre semnele grafice
-sa posede reprezentarile de aproape , egal , inceput , sfarsit , inainte
-sa aprecieze constanta volumului si inaltimea literei
-sa asocieze litera cu sunetul respectiv
-exercitii de analiza si sinteza la nivelul silabei , cuvantului , propozitiei
-scriere dupa copiere , dictare , pe baza de intrebari si raspunsuri , apoi
independent , cu citirea ulterioara
-exercitii pentru insusirea semnelor de punctuatie
-exercitii pentru insusirea formelor ortografice
-exercitii pentru folosirea majusculei
-exercitii pentru insusirea operatiilor de calcul aritmetic , numaratul
-exercitii pentru insusirea culorilor
Formarea vorbirii la alalicii motori se bazeaza in
special pe metoda vorbirii reflectate , prin imitatie.Corectarea sunetelor
pronuntate gresit sau impostarea sunetelor pe care nu le au , se face prin
procedee logopedice obisnuite , folosite si la celelalte tulburari de pronuntie.
La alalici auzul fonematic este foarte tulburat , multe din
greselile de mai tarziu datorandu-se tulburarii auzului fonematic(pierderea
finalurilor cuvintelor , omiterea sau contopirea unor cuvinte , inlocuirile de
sunete , etc.).Acestora i se adauga si dificultatile in realizarea analizei
fonetice si verbale.Terapia logopedica trebuie inceputa cu exercitii pentru
dezvoltarea auzului fonematic , a atentiei si memoriei auditive.
Deoarece vocea alalicului motor este foarte slaba ,
articularea foarte defectuoasa , lipsita de forta , precizie , coordonarea
miscarilor , tot in aceasta prima etapa se vor face exercitii de gimnastica
fonoarticulatorie generala si specifica sunetelor , urmarindu-se imbunatatirea
mobilitatii organelor articulatorii , a dirijarii constiente a aparatului
fonoarticulator in articularea sunetelor , ajungandu-se in final la
automatizarea miscarilor necesare articularii sunetelor , cuvintelor.
Exercitiile de gimnastica folosite in scopul dezinhibarii
si educarii motoare sunt in linii mari aceleasi ca si la celelalte tulburari
articulatorii.Ele trebuie bine gradate , in functie de posibilitatile fiecarui
copil , sa creasca treptat in dificultate si durata.La obtinerea unei articulatii si
diferentieri corecte contribuie mult dezvoltarea auzului fonematic dar si
semantic , de acea exercitiile se vor combina permanent.
Insusirea articulatiei corecte a sunetelor se va face pe
baza imitatiei , logopedul demonstrand in fata oglinzii modul de articulare
corecta a sunetelor.Dupa ce reuseste sa articuleze unele sunete corect va fi
pus sa citeasca dupa miscarile fetei si a buzelor logopedului , obligandu-l in
acest fel sa-si concentreze atentia atat asupra articularii sunetelor , cuvintelor
,de catre logoped , cat si asupra propriei articulari.
Odata fixate sunetele , se vor face exercitii de
diferentiere a sunetelor opozitionale in paronime si in vorbire in general.Se
va insista si la alalici motori asupra aspectului semantic.La inceput numarul
cuvintelor insusite va fi mai mic ca apoi pe masura cresterii posibilitatilor ,
numarul lor va creste.La alalici motori de multe ori vocabularul pasiv e
suficient ca volum dar el nu poate sa devina usor vocabular activ.De aceea ,
insusirea vocabularului e bine sa se faca mai mult in mod activ , in cadrul
unor activitati variate.Primele cuvinte vor fi legate de necesitatile imediate ,
de familie , de jocuri sau jucarii care ii fac placere.Imediat ce si-a insusit un
minim de cuvinte , acestea se introduc in propozitii , la inceput simple ,
formate din doua apoi trei cuvinte , cu structuri gramaticale simple.Treptat
acestea vor creste in complexitate.Se va folosi un bogat material ilustrat.
Jocurile sunt foarte indicate :jocuri care provoaca
imitarea sunetelor , jocuri care-i obisnuiesc pe copii sa asculte si sa inteleaga
rolul , sa participe activ la el , jocuri in care e pus sa pronunte anumite
cuvinte , etc.Se studiaza corpul omenesc cu toate partile lui , alte fiinte
denumirea partilor lor , obiecte de imbracaminte , alimente , camere , familia
, diverse actiuni , anotimpurile , zilele saptamanii , momentele zilei ,
mijloacele de transport , etc.Important este ca toate acestea sa fie dozate
progresiv , in raport cu nivelul vorbirii.Activitatea sa fie interesanta , sa nu
aiba caracter de obligativitate , sa fie stmulati , incurajati , sa fie speculat
orice progres pentru cresterea increderii si trezirea dorintei de a comunica.
Povestirile , la inceput dirijate , pe baza de ilustratii ,
apoi independente trebuie folosite imediat ce se observaun minimum de
posibilitati in acest sens.Si la alalici motori se observa greutati in asezarea
cuvintelor in propozitii si a propozitiilor in fraza , in reproducerea ideilor ca
urmare a unei gandiri insuficient organizata.Povestirile lor sunt simplificate ,
limitate la o enumerare de fapte , reproduse de multe ori izolat , fara o
suficienta intelegere a fondului si fara respectarea succesiunii logice a
faptelor.Treptat pe parcursul terapiei logopedice poate aceste aspecte se
imbunatatesc.
In jurl varstei de 5-6 ani trebuie inceputa si munca cu
grafermul.Formarea deprindelor grafice de multe ori e dificila dar sunt si
cazuri unde realizarea scrierii nu intampina greutati deosebite.La majoritatea
insa , aceasta perioada e destul de indelungata , deoarece pentru insusirea
scris-cititului e necesara o buna coordonare a perceptiilor oculo-motoare si
auditive care sa-i permita legarea sunetului de litera si excutarea grafica a
acestuia.Ei trebuie deprinsi sa execute corect diferitele elemente ale
literelor , sa le memoreze si actualizeze in timpul scrierii , sa observe
distantele dintre semnele grafice , sa posede reprezentarile de aproape , egal ,
inceput , sfarsit , intre , sa aprecieze constanta volumului si inaltimea
literei.Uni copii alalici prezinta tulburari ale perceptiilor spatiale fiind
necesare diferentiere vizuale. De multe ori mana trebuie purtata mult timp ,
analizandu-se concomitent procesul scrierii literelor (linie , oval , carlig)
Literele vor fi asociate imediat cu sunetele , la nevoie
se vor folosi cuvinte de legatura pentru amintirea literei.Imediat ce a fost
insusita scrierea corecta si memorarea primelor litere , incep si exercitiile de
analiza si sinteza la nivelul silabelor , a cuvintelor si apoi a propozitiilor
simple dupa care se va trece la citire , scriere , povestire , la inceput pe baza
de intrebari apoi libera.
Ca si la alalicii senzoriali , se observa dificultati in
folosirea semnelor de punctuatie , dificultati sub aspect prozodic , in
sesizarea continutului de idei si de sens acelor citite si prin urmare si a
capacitatii de reproducere si a respectarii regulilor gramaticale.Toate acestea
in timp (ani de zile) , pe parcursul terapiei logopedice se elimina treptat ,
limbajul alalicului putand ajunge la un nivel corespunzator varstei
cronologice , permitandu-i o buna integrare in colectiv si asigurarea
succesului scolar.
Este absolut necesara includerea alalicului intr-o
colectivitate de copii cu vorbire normala , trezirea interesului pentru vorbire ,
puterea de a-si transmite dorintele prin cuvinte , inlaturarea unor elemente
supraadaugate , crearea unui mediu stimulativ lipsit de stari tensive sau
supraprotectionism.
Daca e tulburata intreaga motricitate sau doar a
membrelor superioare se vor face exercitii de gimnastica generala si
respiratorie dupa modelul celor folosite si la celelalte tulburari de vorbire.
La alalici senzorio-motori se aplica masuri si metode combinaet , punandu-
se accentul pe tulburarea mai pronuntata.
Prognosticul e mai favorabil pentru alalici
motori.Alalici senzoriali , in general , progreseaza mult mai greu.Daca
terapia incepe din timp(varsta de 4 ani)si este condusa competent
prognosticul e pe deplin favorabil pentru ambele forme.
Chiar daca terapia incepe la varsta prescolara , ea
trebuie continuata si in primi ani de scoala , deoarece ei nu pot raspunde
exigentelor scolaer in aceasi masura ca si copiii in a caror evolutie nu a
survenit vreun factor perturbator.Si acum este necesara o tratare individuala ,
puandu-se accentul in continuare pe dezvoltarea vorbirii , pe insusirea scris-
cititului si calculului.Greutati mai mari alalicii vor intampina in realizarea
unei citiri constiente , in intelegerea cuvintelor , a continutului.Pentru ca
interesul pentru citire si conversatie sa nu scada , la inceput nu se va insista
asupra intelegerii fiecarui cuvant ci se va urmari prinderea intelesului
general al propozitiei , al continutului celor citite.
Se va urmari consolidarea anumitor structuri
gramaticale , la aceasta contribuind in mare masura si insusirea scris-cititului
noile achizitii trebuie bine consolidate si introduse in practica.
Formarea deprinderilor de scris citit
Sub aspectul formarii deprinderilor de scris-citit s-a
constatat ca si la copii cu intelect conservat exicta mari diferente.La acesti
alalici greselile care apar in scriere sunt o urmare a defectelor vorbirii
orale.Nu poate fi vorba de tulburarea unor mecanisme ale scrierii ci de o
transpunere in scriere a defectelor vorbirii orale.
La altii insa , si in special la alalici senzoriali , unde
exista si un deifcit de intelegere a vorbirii , scris-cititul ridica probleme
foarte serioase.Dislexia-disgrafia lor este grava si constanta , scrierea putand
ajunge la un moment dat posibila dupa copiere , dar imposibila dupa dictare.
La alalici motori apar greutati in executarea formelor
grafice , determinate de imperfectiunile analizatorului motor.Acestora le
lipseste coordonare miscarii diferitelor parti ale bratului (degete , palma ,
brat , antebrat) datorita carora apar :
-greutati in unirea elementelor grafice ale lioterelor si ale acestora in cuvinte
-distantele dintre litere , cuvinte , se mentin neuniforme si necorespunzatoare
, scrisul e putin lizibil , pagina inestetica.Uneori e prea apasat datorita
contractiei exagerata a mainii , alteori abia atinge foaia datorita nesigurantei
-la majoritatea alalicilor le lipseste supletea mainii si a degetelor , relaxarea
musculara care sa le asigure un scris corect(se observa o inconstanta in
forma , dimensiunea , orientarea , presiunea si legatura literei)
-orientarea literelor este inconstanta , screrea orientata in mai multe directii ,
directia neprecizata
-literele sunt neuniforme si aglomerate intre ele , legaturile sunt prea lungi
sau prea mici , majoritatea nu se incadrteaza in spatiu.Literele a , b , c , d , e ,
etc nu sunt uniforme ca volum iar elementele grafice din care sunt alcatuite
literele m , n , r , b , u , v sunt distantate intre ele.Toate acestea dau un aspect
inestetic paginii.
Aspectele discaligrafice sunt insotite de obicei si de
omisiuni , inversiuni , inlocuiri , adaugiri datorita atat tulburarilor grave
agnostice-apraxice care impiedica executia miscarilor intr-o direcite sau
alta , stabilirea raporturilor spatiale cat si a tulburarilor grave ale analizei
foenmatice.Se pot adauga si tulburari nalizatorii vizual , care duc la tulburari
spatiale(nu pot distinge elementele unui intreg , sau nu le stiu), sau agnozii
vizuale care impiedica formarea reprezentarilor.
La copilul alalic cu debilitate mentala , elaborarea
deprinderilor de citire si scriere e mai anevoiioasa , deoarece inapoierea
mentala e o frana serioasa atat in insusirea limbajului oral cat si a limbajului
scris.
La el se constata de obicei tulburari motorii senzoriale si
psihomotorii , dezinteresul pentru stimuli de afara , care impiedica
intelegerea , agravandu-le intarzierea mintala.Dificultatile de a actiona , de a
raspunde la stimuli , impiedica achizitiile psihomotirii.Leziunile la nivelul
sistemului nervos central duc la perturbarea maturizarii neurofunctionale si
implicit la intarzieri in dezvoltarea psihomotirie.Adeseori manifesta :
-tulburari de orientare spatiala care duc la perturbari in planul perceptiei
literelor , nereusind sa respecte ordinea de desfasurare si discriminarea
elementelor grafice.Apar conflicte de dominanta , inversarea literelor ,
scrierea in oglinda , tendinta de a citi si scrie de la dreapta la stanga
-tulburari de organizare temprala care duc la dificultati in respectarea
elementelor literelor , cuvintelor , propozitiilor , in limbajul scris
-nu recunosc literele si nu le pot executa , nu si le pot aminti , nu pot facea
analiza si sinteza la nivelul silabelor si a cuvintelor.
Chiar si atunci , cand dupa eforturi serioase reusesc sa
citeasca , persista greutati deosiebite in intelegerea celor citite.Raman pentru
mult timp , uneori pentru toata viata , la o citire mecanica , fara intelegerea
celor citite , nu sesizeaza sau nu respecta semnele de punctuatie , nu pot
realiza o citire pe sintagme , citierea este deficitara sub aspect prozodic.
In concluzie cu copilul alalic terapia logopedica trebuie
inceputa inainte de 6-7 ani , dupa aceasta varsta deblocarea gandirii fiind
foarte dificila.Sub influenta terapiei logopedice recuperrarea va fi mult mai
rapid ape planul gandirii decat a limbajului , atat sub aspect articulator cat si
intelectiv al limbajului , indifferent daca alalia e motora sau senzoriala.
Studiu de caz
Alalie mixta , predominant motorie

M.A. , baiat nascut in Pascani in anul 1997.A inceput


terapia logopedica la 6 ani jumatate.
In timpul sarcinii mama a facut diverse tratamente pentru
mentinerea sarcinii , pentru inlaturarea unei infectii renale aceasta ducand la
o sarcina toxica.
Nasterea a fost prematura iar copilul s-a nascut subponderal
cu o greutate de 1700g.Gangureste tarziu iar primele cuvinte le pronunta
dupa 10 luni urmand o evolutie foarte incetinita a limbajului.Primele cuvinte
cu sens le pronunta dupa 2 ani.La 2 ani si 5 luni este internat in spital cu
febra foarte mare dupa care evolutia limbajului stagneaza.Dupa afirmatiile
mamei a urmat chiar o involutie in sensul pierderii si celor cateva cuvinte pe
care le pronunta inainte de imbolnavire.Dupa o perioada de mutenie totala a
urmat cateva cuvinte foarte putine la numar.Este dus la medici si i se
prescriu diferite medicatii , atat pentru dezvoltarea fizica(deoarce prezenta o
debilitate fizica) cat si psihica.La 6 ani ajunge cu o vorbire aproape
inexistenta.
Ancheta sociala

Este primul din 4 copii.Ceilalti 3 frati prezinta si ei


tulburari de vorbire dar de o intensitate mai mica.La nasterea copilului
mama avea 21 de ani iar tatal 24.Mama are 4 clase si este casnica iar tatal
are 4 clase si este tinichigiu.
Conditiile de locuit sunt aproximativ bune , apartament cu
3 camere la bloc , modest mobilate.Conditiile de igiena psihica sunt
necorespunzatoare datorita tatalui care consuma multe bauturi alcoolice ,
provocand dese scandaluri in casa.Cand lipseste de acasa fiind foarte des
plecat la lucru regimul de viata este ordonat , echilibrat.Mama este o buna
gospodina , devotata copiilor si interesata in reusita lor.
Copilul in cauza coopereaza mai putin cu ceilalti membri
ai familiei preferand sa traiasca intr-o lume a lui.In general este supus dar
distant.
Din punct de vedere somatic prezinta o dezvoltare
staturala si toracala sub limitele normalului , cu o musculatura insuficient
dezvoltata si tesut adipos insuficient.
Din punct de vedere psihologic prezinta o usoara
intarziere in dezvoltarea psihica , cu posibilitati insuficient valorificate ,
datorita deficitului de integrare prin limbaj.Imposibilitatea de a vorbi a creat
un caracter inchis si irascibil.
Concluzii logopedice

Vorbirea neinteligibila redusa la incercari de modulatie a


sunetelor , dar de cele mai multe ori fara o reusita articulatorie , formata din
cateva consoane si vocale , asamblate deficitar.Auzul fonematic este grav
tulburat , din aceasta cauza nu sesizeaza si nu diferentiaza bine sunetele
vorbirii.
Atentia si memoria pentru vorbirea normala sunt foarte
deficitare , imaginile fonematice labile si difuze.
Stereotipul dinamic articulator e foarte tulburat , apraxia
organelor vorbirii nu-i permite executarea unor miscari la cerere(rotunjirea
buzelor , ridicarea varfului limbii , fluieratul , etc.).
Se observa o mare discrepanta intre posibilitatile
intelectuale si grava insuficienta a manifestarilor verbale , care au fost facut
sa fie etichetat cu intarziere dezvoltarea mintala , debilitate mintala si
recomanderea pentru scoala ajutatoare din Pascani.
Prezinta si unele tulburari afazice care impiedica buna
intelegere , insusire si reproducere a limbajului.In general intelege cuvintele
cu un continut din viata de toate zilele si unele propozitii simple.Intelegerea
posibilitatilor mai complicate din punct de vedere structural si semantic este
deranjata simtitor.
Diagnostic logopedic

Avand in vedere ca pana la varsta de 6 ani a ajuns cu o


vorbire expresiva aproape inexistenta , desi intelegea si cuprindea mintal o
serie de simboluri dar pe care nu le putea comunica verbal , orientarea a fost
spre alalie.Tulburarea puternica a stereotipului dinamic articulator , marile
greutati in executarea miscarilor verbale au evidentiat preponderenta
motoare a alaliei.
Deficitul de compunere si formulare a cuvintelor si nu
numai a articularii verbale , marile greutati in puterea de evocare a
cuvintelor , de abstractizare si generalizare au reliefat si o componenta
afazica.
Tinand seama de toate acestea , precum si de unele
particularitati care s-au evidentiat pe parcursul terapiei logopedice , i s-a pus
diagnosticul de alalie mixta predominant motoare.
Prognostic :evolutie lenta pe linia dezvoltarii limbajului
expresiv , datorita dificultatilor de executare si fixare a fonetismului si
dificultatilor de evocare.Mai favorabile pe linia dezvoltarii intelectuale.

Evolutia pe parcursul terapiei logopedice :

Complexitatea tulburarii a impus initierea unei terapii


complexe , urmarindu-se actionarea asupra diferitelor laturi :articulatorii , a
limbajului , memoriei , atentiei , gandirii , afectivitatii.
In prima etapa s-a urmarit :
-inlaturarea tulburarii motricitatii organelor de vorbire , pentru a crea
posibilitatea articularii corecte a diferitelor sunete
-dezvoltarea auzului fonematic pentru o buna sesizare si diferentiere a
sunetelor
-educarea atentiei si memoriei auditive care sa-I permita urmarirea
constienta , activa , a exercitiilor logopedice , sa-I usureze realizarea vorbirii
articulate si imitarea vorbirii orale
-inlaturarea supraadaugirilor psihice si trezirea interesului , precum si
crearea unui tonus afectiv pozitiv.
Primele exercitii au fost exercitii de gimnastica a
aparatului fonoarticulator , in vederea inlaturarii apraxiei acestuia si exercitii
de gimnastica respiratorie pentru educare respiratiei si echilibrului dintre
inspire si expir in scopul asigurarii unor functii biologice dar si a realizarii
pronuntiei corecte.
Am trecut apoi la miscari mai complexe si mai precise
ale buzelor , limbii , obrajilorul , pe baza imitarii in fata oglinzii fara emitere
de sunete.La vorbirea articulate am trecut numai dup ace deprinderile
motrice au ajuns in faza de automatizare si au fost bine intelese pentru a fi
executate numai dupa comenzi verbale.
Pe masura diminuarii deificulatilor articulatorii s-a trecut
la emiterea sonora a sunetelor.S-a inceput cu invatarea pronuntarii vocalelor
si apoi a consoanelor , in ordinea complexitatii lor , indemnandul permanent
sa urmareasca atent miscarile buzelor si limbii.Concomintent au fost
facuteexercitiide respir(suflat , umflat baloane , fluierat , etc.).
Permanent exercitiile s-au sprijinit pe antrenarea
analizatorilor vizuali si kinistezic.Astfel ca primele consoane au fost
bilabiale , acestea fiind mai bine vazute si mai usor de imitat , apoi
dentalele , nazalele si in cele din urma suieratoarele.Concomitent cu
impostarea fiecarei consoane au fost pronuntate silabe duble , in a caror
componenta intrau consoanele respective(papa , tata, nana , mama ,
etc.).Totodata s-a trecut si la pronuntarea primelor cuvinte.Pronuntarea
primelor silabe si cuvinte a fost asociata de fenomene din natura , stari
afective , etc.
Primele cuvinte au fost monosilabice , formate la inceput
din doua sunete , apoi trei , trecandu-se treptat la cuvinte bi-tri si
polisilabice.In aceasta etapa accentul a fost pus pe fixarea succesiunii
articulatiilor si silabelor.Metodele de baza au fost fonominica si fonetico-
analitico sintetica.In scopul precizarii articulatiei si intaririi atentiei fata de
pronuntia logopedului denumirile obiectelor au fost precedate de citirea
labiala.
Pentru dezvoltarea auzului fonematic s-a folosit mult
analiza chinestezica auditiva si optica.Particularitatile pronuntiei unui sunet
dat s-au fixat prin pipairea laringelui , cutiei toratice , simtirea jetului de aer
pe mana , urmarirea cu ochii a articulatiei in oglinda , simtirea incordarii
organelor de vorbire prin atingerea cu mana in regiunea radacinii limbii.
Tot in scopul dezvoltarii auzului fonematic au fost folosite
ilustratii , desene , in denumirile carora existau sunete identice in diferite
pozitii.Au fost facute exercitii de diferentiere a sunetelor apropiate in
pronutarea :p-b , f-v , c-g , folosindu-se procedeul opunerii , cuvinte
apropiate in pronuntare dar deosebite ca sens(fata-vata , sare-zare , pai-dai ,
varsa-varza , etc) , prezentandu-i fie obiectele , fie imaginile acestora ,
concentrandu-i astfel atentia si ajutandu-l sa-si insuseasca si rolul semantic
al sunetelor , cuvintelor vorbirii.
In scopul formarii atentiei si memoriei auditive , a
acomodarii cu activitatea logopedica , pentru inceput am folosit o serie de
procedee neverbale , sortari de obiecte colorate cu diferite forme , dominou
cu figuri , desene de colorat , reproducere gesturilor.Pe masura cresterii
posibilitatii de a asculta si a intelege vorbirea au fost initiate activitati mai
complexe cum ar fi :
-diferentierea sunetelor dupa articulare
-formarea deprinderiide de a asculta povesti dupa ilustratii
-participarea la jocul cu reguli , inscenari
-raportarea atentiei si a auzului diferentiat la obiectele respective(cum face
semnul intrebarii , cine face semnul intrebarii)aratand si denumind in acelasi
timp
In toate aceste exercitii s-a urmarit formarea deprinderii de
a asculta , de a intelege , de a participa la an umite actiuni.Pentru trezirea
interesului au fost folosite metode variate :jocuri , inscenari , vorbirea a fost
legata de viata de acasa.
Pentru dezinhibarea vorbirii au fost folosite imagini viu
colorate care sa trezeasca interesul , nu au fost comentate esecurile , totul a
decurs firesc cu aprecieri pozitive , constientizand cel mai mic succes si fiind
incurajat permanent.In aceasta etapa au fost intampinate greutati deosebite in
executarea diferitelor miscari la cerere ale aparatului fonoarticulator.
Dupa articulare sunetelor , greutatile au continuat in
asamblarea lor , in imbinarea lor in silabe si a silabelor in
cuvinte.Pronuntarea cuvintelor a fost ingreunata de perseverarea unor sunete
parazite , adaugate in incercarile de a pronunta noul sunet.Foarte frecvent
aparea ca sunet insotitor(parazit) sunetul c(scare in loc de sare , scapa in loc
de sapa).
Treptat pe masura insusirii vorbirii copilul a fost pus sa-si
corecteze activ vorbirea , prin repetare , repetarea mecanica a fost inlocuita
cu intelegerea celor repetate , constientazandu-si greselile.
Dupa 6 luni de activitate posibilitatile articulatorii au
crescut simtitor putand pronunta toate sunetele , cu exceptia foniomului r ,
dar cu un aspect apraxic.Pronuntarea reflectata a cuvintelor a fost mult
imbunatatita dar cea independent , la cerere , a ramas ezitanta , cu multe
inexactitati si neancredere.
Copilul a facut mari progrese pe linia atentiei incepand sa
se observe un autocontrol auditiv.Revenea adeseori asupra cuvintelor
pronutate gresit dar se solda rareori cu reusita , trebuind permanent ajutat.
Exercitiile au fost urmarite de copil cu tot mai mult
interes si bunavointa.Vorbirea a ramas insa inhibata , nevorbind decat la
cerere si in fata persoanelor cunoscute.
In etapa a2a am continuat exercitiile pentru
imbunatatirea articularii sunetelor si cuvintelor.In mod deosebit s-a uramrit
imbunatatirea vocabularului , realizarea unei vorbiri corecte , coerente , pe
baza formularii unor propozitii.Trebuiau neaparat formate deprinderile de
alcatuire a propozitiilor care sa contina in mod obligatoriu predicate sis a se
elimine stilul telegrafic.
Am urmarit in continuare dezvoltarea intelegerii
vorbirii , precizare continutului cuvintelor , atentia indreptandu-se tot mai
mult de la latura sonora a cuvintelor la cea semantica , Insistand asupra
structurii fonetice a cuvintelor si a acelor proprietati ale sunetelor a caror
modificare schimba intelesul intregului cuvant.Dupa ce s-a ajuns la un mic
vocabulary s-a trecut la activizarea lui sub forma de mici propozitii.
Primele propozitii au fost formate din 2 apoi 3
propozitii , la inceput propozitii pentru uz personal(da cana , bea apa , fata
bea apa , tata taie paine).S-au introdus apoi cuvintele de legatura , adjectivce
si adverbe cu structure gramaticale din ce in ce mai complexe.Insa acestea
din urma erau folosite doar in vorbirea reflectata , iar atunci cand incerca sa
le foloseasca independent erau de cele mai multe ori gresite.
Pentru o mai buna si rapida insusire cuvintele au fost legate
in continuare de obiecte , imagini , demonstratii.Propozitiile au fost reluate ,
repetate de mai multe ori in vederea fixarii lor.
S-a trecut la numeratia de la 1-10 , s-au denumit zilele
saptamanii , lunile anului.Cuvintele noi au crescut treptat in dificultate ,
cuvinte cu 2 consoane alaturate ce apartin la 2 silabe diferite.
Pentru respectarea succesiunii corecte a cuvintelor au fost
alcatuite cuvinte de sprijin dupa scheme(cine face?ce face?cum face? , etc.).
Treptat conversatia si campul cunostiintei s-a largit.Noile cuvinte au fost
permanent introduce in context , contribuind astfel si la restructurarea
gandirii lui.
Insa ezitarile si unele inexactitati insotite de neancredere s-
au manifestat in continuare.Pentru memorarea , intelegerea , folosirea
propozitiilor si a orientarii spatial s-au folosit mult demonstratia si materialul
intuitiv.
Pentru intelegerea aspectelor gramaticale , cuvintele au fost
date in forme schimbatoare , in diferite propozitii cu schimbari dupa caz ,
numar , timp , persoana , etc , si insotite de explicatiile necesare.S-a
dezvoltat astfel si vorbirea expresiva.
Tot in aceasta perioada a inceput si munca cu grafemul
ajutand la fixarea constienta a sunetelor vorbirii , sprijinirea pe litere ajutand
si la descompunerea cuvintelor in sunete.
Procedeele pentru invatare scris-cititului au fost cele
scolaresti , iar metoda de baza a fost cea fonetica-analitica-sintetica.Am
utilizat in acest scop alfabetul decupat.Fiecare fonem a fost asociat cu
imaginea.Pe baza planselor cu imagini , insotite de literele respective , s-a
trecut la memorarea si scrierea lor , introducerea in silabe directe si indirect ,
apoi in cuvinte , la inceput monosilabice , iar apoi bi , tri si polisilabice.
De la inceput s-a urmarit legarea suneteleor in silabe si a
silabelor in cuvinte .Primele consoane au fost cele ce se pot prelungi , pentru
a usura formarea citirii legate.Nu i s-a permis copilului intreruperea
miscarilor necesare primului sunet pana ce n-a ajuns sa-l perceapa pe al
doilea , pronuntand silaba fara a intrerupe vocea.
In scris pentru realizarea analizei a fost antrenat analizatorul
vizual urmarind pe buze silabele si descompunerea lor.Sinteza a fost
realizata sprijinindu-l pe propria articulatie neantrerupand pronuntia unui
sunet pana nu termina scrierea lui si trecerea la urmatorul.
Pentru evitarea greselilor in scrierea cuvintelor mai lungi ,
acestea au fost analizate in prealabil , descompuse in silabe , numarate
silabele , stabilite ordinea acestora in cuvant , inainte si dupa scrierea lor.
Citirea acestora s-a facut la inceput pe parti si apoi in intregime. Pentru
precizarea structurii fonetice , scrierea a fost mult timp insotita de articularea
sunetelor.
In vorbirea independenta s-a mentinut un stil telegrafic.
Povestirile au ridicat greutati atat sub aspectul formularii propozitiilor cat si
a corectitudinii pronuntarii.
Treptat vocabularul s-a imbogatit , vorbirea reflectata a
devenit mai corecta si realizata cu mai multa usurinta , raspunsurile la
intrebari mai complete si corecte.
Din motive familiale la inceputul clasei a doua a copilul s-
a mutat in alt judet .A plecat cu performante grafice bune , realizand o
scriere estetica , cu o corecta folosire a formelor ortografice.