UNIVERSITATEA STEFAN CEL MARE SUCEAVA

FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARA

SPECIALIZAREA CONTROLUL SI EXPERTIZA PRODUSELOR

ALIMENTARE

Notiunea de populatie si tipurile de

selectie a populatiei

ANUL IV

Profesor: CONF.DR.ING Studenta: IPSALAT MONICA

IOAN GONTARIU Grupa: 3F, anulIV

CONF.DR.ING IOAN GONTARIU

 “Reducerea numărului populaţiei este un bine necesar pentru dezvoltarea lumii.”

Bertrand Russell în Impactul ştiinţei în societate

POPULATIE

Termenul de “populaţie” se utilizează în diferite domenii ale biologiei. În ecologie, de

exemplu, o populaţie se poate constitui din totalitatea indivizilor ce reprezintă diferite specii şi
alcătuiesc planetonul.
O populaţie alcătuieşte şi un grup de oameni care aparţin unei specii (Homo sapiens). În
ultimul timp, graţie dezvoltării sistematicii şi geneticii populaţionale, populaţia reprezintă o
comunitate de indivizi, care se încrucişează liber (panmictic) şi dau urmaşi fecunzi, sunt supuşi
aceloraşi factori ai mediului şi ocupă un anumit teritoriu (areal).
Populaţia constituie unitatea de bază a microevoluţiei. Asupra populaţiei acţionează factorii
evoluţiei: mutaţia, migraţia, selecţia naturală, driftul genetic etc.
Specia este unitatea fundamentala a sistematicii, o unitate functionala alcatuita din indivizi de
origine comuna care realizeaza un travaliu geochimic si o anumita functie pe o suprafata
numita areal si unde sunt localizate populatiile sale.

Dacă individul există la scară de timp între două evenimente – apariţia(prin naştere,
germinare, eclozare etc.) şi dispariţia prin moarte, o populaţie persistă atâta timp cât persistă
indivizii componenţi, între două evenimente extreme – apariţia sa prin colonizare sau speciaţie şi
dispariţia prin extincţie.

Exemplu

Iepurii dintr-o pajişte reprezintă un exemplu de populaţie. Populaţia este reprezentată de

totalitatea iepurilor din zona respectivă. Aceştia diferă între ei prin sex, vârstă şi teritoriul pe care
îl ocupă, ei nefiind distribuiţi uniform. În ansamblu populaţia este dinamică atât datorită
animalelor care se nasc dar şi celor care mor (fie din cauze naturale,de boli, fie omorâte de vulpi,
lupi sau alţi prădători). Alţi iepuri migrează către alte zone sau pot veni din populaţii învecinate.
În condiţiile unei ierni severe, a unei epidemii, a vânătorii excesive sau a transformării pajiştii în
cartier de locuinţe, populaţia de iepuri poate dispare.

Ca subsistem al biocenozei, populaţia este influenţată atât de factorii abiotici cât şi de alte
populaţii din cadrul biocenozei, fie că este vorba de cele cu care stabileşte relaţii trofice
(populaţiile ce reprezintă hrană şi populaţiile de prădători), relaţii de competiţie pentru resursa
trofică şi/sau habitat, prezenţa unor paraziţii sau agenţi patogeni .
Populatiile din aceeasi specie se aseamana intre ele prin caracterele esentiale atat din punct de
vedere morfologic cat si fiziologic,genetic sau ecologic asemanari care se mentin in baza
procesului de reproducere.astefel de populatii care se delimiteaza prin trasaturi
ecologicebspecifice ca urmare a adaptari acestora la conditiile particulare ale biotopului poarta
denumirea de populatie ecologica.

Populația se caracterizeaza prin:

o efectivul populației : nr total de indivizi ai unei populații la un moment dat;
o densitatea : nr total de indivizi raportat la unitatea de suprafață sau volum;
o distribuția în spațiu este de trei tipuri:
 uniformă – indivizii sunt distribuiți aproximativ egal,
 grupată- indivizii sunt distribuiți cât condițiile de mediu sunt favorabile,
 întâmplătoare- indivizii sunt distribuiți aleatoriu.
o structura pe vârste:
 prereproducătoare,
 reproducătoare,
 postreproducătoare,
o structura genetică:
 dacă sunt mai multi indivizi de gen feminin populația crește.
 dacă sunt mai multi indivizi de gen masculin populația scade.
 daca nr. este egal, populația este constantă.

Tipuri de selectie a populatiei

Selecția este procesul de supraviețuire a indivizilor cu însușirile cele mai apte în lupta pentru
existență.
1. Selecția naturală este mecanismul fundamental al evoluției ființelor vii (plante,
animale, bacterii, fungii), care constă în șanse inegale ale indivizilor la reproducere cu succes și
propagarea genelor sale, în dependență de însușirile organismului, dictate de acele gene, care îl
fac pe acesta mai mult sau mai puțin adaptat la mediul său. Teoria selecției naturale a fost
elaborată de Edward Blyth, și sistematizată apoi de Charles Darwin, în cartea sa "Originea
Speciilor" .Conform teoriei evoluției prin selecția naturală, natura produce spontan variații: -
dăunătoare, - indiferente, - avantajoase.
Variațiile avantajoase sunt selectate prin acest mecanism și sunt propagate la urmași. Variațiile
dăunătoare se propagă la mult mai puțini indivizi, sau dispar complet. Varietățile se conturează
ca specii în curs de formare. În populațiile mici se manifestă efectul Sewall Wright sau driftul
genetic, supraviețuirea urmând legile întâmplării.

Subiectul selectiei

Mai mulți savanți au înaintat diferite opinii referitor la subiectul selecției naturale. Cine este
selectat și conform trăsăturilor cărui individ.

 Selecția grupului afirmă că un anumit grup de indivizi tinde să apere interesele grupului, și
avantajele individului se împart la tot grupul. Exemple de astfel de selecție reprezintă grupuri
de animale sociale. O colonie de albini lucrează împreună, și indivizii se sacrifică, pentru
binele grupului. Astfel este selectat grupul în care indivizii au mai multe trăsături avantajoase
față de alt grup (printre care și trăsăturile care influențează colaborarea).Prin selecția
grupului, evoluția ar duce la comportament absolut altruist care are ca scop beneficiul
grupului. Lacunele acestei ipoteze se ivesc atunci când se cercetează alte forme de viață, care
nu au comportament social, sau când se observă comportament agresiv între membrii unui
grup.
 Selecția indivizilor afirmă că fiecare individ este independent. În acest context,
supraviețuirea și propagarea genelor sale depinde doar de trăsăturile proprii, și prin urmare
evoluția prin selecție naturală are ca scop îmbunătățirea doar a individului.
 Selecția genelor, cea mai populară teorie, popularizată de Richard Dawkins în cartea sa "The
Selfish Gene", afirmă că unica urmare directă a selecției naturale este selecția, și propagarea,
pe scară cât mai largă, a acelor gene, care dau un avantaj mai mare. Teoria aceasta explică
comportamentul albinilor sterile care se sinucid pentru apărarea reginei, deoarece astfel
genele sale vor fi propagate, prin regină. La fel explică și comportamentul păsărilor, puii
cărora deseori ucid pe cel mai slab din ei, deoarece astfel se maximizează șansele la
supraviețuirea celor puternici, și la propagarea acelor gene mai departe. Se explică și
comportamentul uman, care demonstrează o atitudine diferită față de rude decât față de
străini, deoarece rudele apropiate au un set de gene similar. Merită de menționat că urmarea
evoluției prin selecția naturală a genelor, nu sunt indivizi care trăiesc mult și sănătos, ci
indivizi care trăiesc suficient pentru a se reproduce cu succes, cu cât mai mulți urmași
posibil, care primesc genele fără alterații.
Exemple de selectie naturala:
- Un exemplu bine-cunoscut de selecție naturală în acțiune este dezvoltarea rezistenței la
antibiotice în microorganisme . De la descoperirea penicilinei în 1928 , antibioticele au fost
utilizate pentru combaterea bolilor bacteriene .. Atunci când sunt expuse la antibiotice , cele mai
multe bacterii mor repede , dar unele pot avea mutatii care le fac mai puțin sensibil . În cazul în
care expunerea la antibiotice este scurt , aceste persoane vor supraviețui tratamentului . Această
eliminare selectivă a persoanelor fizice inadaptaptat dintr-o populație este selecție naturală .

----- Mutația Δ32 a genei CCR5. Gena CCR5 răspunde de producerea proteinei cu același nume,
care se află la suprafața globulelor albe (leucocitelor). Această proteină este folosită de ciuma
bubonică pentru a intra în leucocit și pentru a fi transportată în nodurile limfatice, cauzând
simptomele specifice, apoi moartea. Mutația Δ32 a apărut în Italia în timpul când ciuma
bubonică a venit în Europa, și din cauza că individul cu această mutație nu putea fi infectat, sau
rezista mult mai bine la această boală, pe acest principiu s-a produs selecția naturală, și acum
până la 18.2% din populație din regiuni din Europa sunt purtătorii acestei mutații. Persoanele cu
două copii ale acestei mutații nu se pot molipsi cu HIV.
- Hemofilia este o mutație la o genă în cromozomul X (cromozomul sexual feminin) care
răspunde de producerea proteinelor necesare pentru coagularea sângelui. Din cauza că femeile
pot purta această mutație fără a arăta vreun simptom, această mutație este până acum purtată de o
parte mică de populație, și transmisă la băieți.
- Persistența Lactazei. Lactaza este o enzimă care prelucrează lactoza. Toate mamiferele o
secretă în timp ce sunt alăptate. După alăptare, individul nu mai produce această enzimă.
Persistența lactazei la om însă este o mutație apărută aproximativ 10 mii de ani în urmă, care nu
oprește secreția acestei enzime. Astfel oamenii, chiar și fiind adulți, pot consuma lapte.] Această
mutație s-a propagat deoarece laptele e o sursă curată de lichid. Șansele de a fi infectat cu lapte
sunt mult mai mici decât șansele de a fi infectat cu apa din lacuri/râuri. Iar în călătorii lungi,
laptele servește și ca sursă de nutrienți.

 - Albinismul - este prezent la indivizii care au două copii mutate ale genei responsabile
pentru producerea melaninei - pigment prezent în iris, în păr și pe piele. Persoana care suferă
de albinism are pielea albă/roz, ochii roz, părul alb. Persoanele suferă deoarece sunt mult mai
sensibile la soare, ceea ce reprezintă un dezavantaj în regiunile iluminate de soare puternic.
Apariția unei specii noi se produce când o populație este separată de restul speciei pe o perioadă
suficient de lungă încât adaptările, diferite de adaptările din populația principală, să se acumuleze
și să formeze diferențe suficiente față de populația de bază. Exemple de astfel de scenarii:

 Bonobo separați de cimpanzei de fluviul Congo, au evoluat ca specie separată.

 Salamandrele din California, care s-au răspândit spre sud, ocolind deșertul prin 2 direcții
diferite, când s-au întâlnit pe partea cealaltă, erau deja prea diferite încât să poată să se
reproducă între ei. Cu toate că indivizii din oricare 2 regiuni adiacente se pot reproduce între
ei, la punctul de întâlnire pe partea cealaltă de deșert, populațiile sunt deja prea diferite.

2. Selecție sexuală
Selecția sexuală este o modalitate evolutivă la animale cu sexe diferențiate, constând în alegerea
preferențială a partenerului sexual după anumite însușiri atrăgătoare ( voce, penaj, etc).

Păunul a reprezentat o enigmă pentru Darwin. Cum au apărut acele cozi extravagante ? Cum au
ajutat ele la “supraviețuirea celui mai adaptat”? Darwin a propus un răspuns în cartea sa, Descent
of Man, în care a introdus un nou concept, selecţia sexuală, rolul critic pe care sexul opus îl joacă
în evoluţia trăsăturilor. Darwin credea că alegerea femelei despre care păuni ar constitui cei mai
buni parteneri ar fi condus la apariția acestor cozi ostentative la masculii păuni. Un studiu din
anul 1990 a dovedit bănuiala lui Darwin. În medie, păuni au 150 de “ochi” pe coada lor. Tăind
câțiva din acești ochi, s-a descoperit că acest lucru reduce semnificativ şansele de împerechere
ale unui mascul, iar masculii cu mai puțin de 130 de ochi s-au împerechiat mult mai rar.
Explicația ar fi că femelele păun își aleg partenerii mai sănătoși, capabili de a întreține o coadă
mai bogată.

3. Selecție artificial

Selecţia artificială este metoda prin care oamenii determină evoluţia anumitor specii de animale
prin împerechere selectivă, până când acestea devin practic mutante.Diversitatea speciilor de
porumbei, care sunt urmaşii unor păsări crescute special de oameni, l-a determinat pentru prima
dată pe Charles Darwin să se gândească la ideea evoluţiei speciilor.Animalele domestice sunt
deseori folosite pentru aceste împerecheri selective, menite să dea naştere unor exemplare care să
aibă anumite caracteristici dorite de stăpânii lor.

De exemplu, una din cele mai frecvente trăsături căutate este pedomorfismul, adică aspectul mai
„copilăros” al animalelor: ochi şi urechi mai mari, cap mai mare, fălci delicate şi un
comportament blând, prietenos, ca al unui pui.
Astfel, timp de mii de ani, oamenii au modificat aspectul şi comportamentul animalelor
domestice, chiar şi fără să ştie mecanismul genetic implicat în aceste transformări.

Chiar şi acum anumite detalii despre apariţia unor mutaţii extreme rămân necunoscute. Unele
mutaţii sunt funcţionale, altele sunt însă de-a dreptul monstruoase.
Câteva exemple de mutaţii extreme provocate de selecţia artificial:

 Această specie de porumbel a fost obţinută prin zeci de ani de împerechere selectivă. A
rezultat o pasăre cu faţa foarte mică, ochi mari şi cioc extrem de mic.

Nu doar aspectul este straniu la această specie, ci şi comportamentul ei. Acest porumbel cade
pe spate când încearcă să zboare, crizele putând fi controlate cu medicamente anticonvulsive.

Nu este vorba de o eroare în selecţie, bizarul comportament fiind ales special de crescători. Este
provocat de o anomalie în mecanismul care controlează nivelul de serotonină.

.
 Canarul Gibber Italicus. Penajul acestei specii de canar este mai deosebit, penele fiind
foarte tari, dure. Prin selecţie, crescătorul poate alege nu doar penele (moi sau dure),
culoarea lor, forma scheletului, dar şi cântecul păsării. În acest caz, canarii pot suferi din
cauza penelor care le cresc pe sub piele şi pot duce astfel la infecţii şi la răni.
 Găina fără pene. Găina, unul din animalele domestice cele mai folositoare omului, a
suferit în timp diferite transformări, dar cea mai spectaculoasă şi poate chiar
înfricoşătoare este aceasta: specia fără pene. Mutaţia este produsă de un singur cromozom
care nu funcţionează corect şi împiedică astfel formarea unei proteine care determină
apariţia penelor.
  Bubble Eye Goldfish. Peştişorii aurii au fost de mult timp crescuţi pentru divertisment,
ajungând astfel să aibă diferite forme şi dimensiuni. Cel mai ciudat este cel din specia
Bubble Eye. Acest peşte are saci uriaşi, plini cu lichid, sub ochi, care se pot sparge, dar
ochii sunt de asemenea deformaţi, coloana vertebrală este foarte curbată şi nu are
înotătoare dorsală.

 Capra Damascene. această specie de capre câştigă de obicei titlul de „cea mai frumoasă
capră din lume” la concursurile din Orientul Mijlociu.
Exemplarele au fost alese pentru reproducere ca să se obţină o specie cu nasul foarte mic, scurt şi
cu maxilar minuscul. Cercetătorii nu ştiu încă ce anume provoacă aceste bizare mutaţii.
Alte specii de capre domestice au o mutaţie care provoacă „leşinuri”, adică scurte perioade de
rigiditate musculară extremă. Afecţiunea se numeşte mitonie congenitală şi este provocată de o
mutaţie genetică, determinând contracţii prelungite şi intense ale muşchilor.

Împerecherile selective sunt la fel de vechi ca domesticirea animalelor. Iniţial, aceste mutaţii nu
au fost intenţionate, fiind o simplă consecinţă a selecţiei, dar în scurt timp oamenii au înţeles
mecanismul şi au început să aleagă exemplare ca să obţină specii cât mai ciudate ca aspect.
 BIBLIOGRAFIE
1. http://io9.com/6-animals-shaped-by-artificial-selection-into-beautiful-
1603184303?utm_campaign=socialflow_io9_facebook&utm_source=io9_facebo
ok&utm_medium=socialflow
2. http://www.descopera.ro/dnews/12933053-5-specii-bizare-create-de-om-prin-
mutatii-genetice-cat-de-departe-am-mers-cu-imperecherile-selective-galerie-foto
3. http://ro.wikipedia.org/wiki/Selec%C8%9Bie_%28biologie%29
4. http://introducereinpermacultura.wordpress.com/2011/05/04/biodiversitatea/
5. http://liisevolueaza.wordpress.com/2012/03/27/darwin-selectia-sexuala-16/
6. http://www.descopera.org/charles-darwin-originea-speciilor/
7. https://www.scribd.com/doc/187825081/Charles-Darwin-Descendenta-Omului-
Si-Selectia-Sexuala-Ed-Academiei-RSR-1967-PDF-ThC
8. http://ro.wikipedia.org/wiki/Selec%C8%9Bie_natural%C4%83
9. http://www.lovendal.ro/wp52/evolutionismul-o-mare-minciuna-partea-1-selectia-
naturala-nu-inseamna-evolutionism/