CAPITOLUL 3

Nafta - proces dinamic şi contradictoriu

În pofida aparenţelor şi a mediatizatei sale imagini, NAFTA se

prezintă ca o machetă a unei construcţii care arată cum trebuie aceasta a fi
realizată, fără a evidenţia însă şi problemele constructive reale. Un
aranjament comercial integraţionist la care participă mai multe economii,
diferit dezvoltate, nu este un proces static, ci trebuie să permită redefiniri
atunci când se modifică circumstanţele economice care au dus la crearea sa.
Se poate însă analiza evoluţia relaţiilor economice şi a redefinirilor
structurale între şi în economiile integrate după 1 ianuarie 1994, dar trebuie
păstrate totuşi anumite rezerve referitoare la faptul că nu toate transformările
poartă amprenta unei zone de liber schimb.
Acordul Nord – American de Liber Schimb (NAFTA) este un pact
menit să elimine barierele tarifare şi netarifare la majoritatea bunurilor
produse şi comercializate în America de Nord. După cum mai amintit,
NAFTA a devenit funcţional între Statele Unite ale Americii, Canada şi
Mexic la 1 ianuarie 1994. Ca mărime, NAFTA reprezintă a doua zonă de
liber schimb a lumii, unind 365 milioane de consumatori din cele 3 state
într-o singură piaţă liberă.
În decembrie 1993 acordul a fost semnat de către liderii celor trei
ţări: George W. Bush – SUA, Brian Mulroney – Canada, Carlos Salinas de
Gortari – Mexic.
 Integrare şi regionalism pe continentul american

După lungi dezbateri, legislaturile celor trei ţări au adoptat NAFTA.

În SUA, dezbaterea legată de NAFTA a divizat membrii partidelor
Democrat şi Republican, şi a avut opozanţi din partea unor sindicate şi
organizaţii de protecţia mediului. Mulţi s-au temut că se vor pierde locuri de
muncă pentru că acordul ar avea drept consecinţă mutarea producţiei
americane în Mexic pentru a se exploata avantajele oferite de forţa de
muncă ieftină, dar şi legislaţiile mai puţin severe privind protecţia mediului
şi a muncii. Ca răspuns la aceste probleme, la acordul iniţial au mai fost
adăugate încă două acorduri suplimentare: unul privind piaţa muncii şi un
altul referitor la protecţia mediului înconjurător. În final, în noiembrie 1993,
Congresul SUA şi-a dat acordul pentru NAFTA.
Domeniile vizate de NAFTA sunt următoarele:
1) Comerţul cu bunuri şi materiale. În decurs de 10 ani urmează a
fi înlăturate toate taxele vamale aplicabile produselor considerate
ca “nord-americane”, în conformitate cu regulile de origine,
astfel ca în anul 2004, să se formeze o vastă piaţă liberă.
2) Comerţul cu servicii. Serviciile deţin un loc extrem de important
în comerţul din zona supusă tratamentului naţional.
3) Investiţiile directe de capital – liberalizare.
4) Alte dispoziţii: reguli de concurenţă, proprietatea intelectuală,
sejurul temporar al oamenilor de afaceri, aspecte privind
protecţia mediului.
Aspectele cele mai inovative, dar în acelaşi timp şi cele mai
controversate ale NAFTA sunt reglementările legate de protecţia mediului,
care sunt incluse şi în acordul propriu-zis, dar şi în acordul separat numit
Acordul Suplimentar asupra Mediului. Aceste prevederi fac ca NAFTA să
fie cel mai elaborat acord de liber schimb din punct de vedere al protecţiei
mediului. Acest acord suplimentar a înfiinţat şi o Comisie de Cooperare a
Mediului (CEC), alcătuită din experţi în domeniu din cele trei ţări
participante.
 Capitolul 3

Trebuie să se înţeleagă că NAFTA este în mare măsură un proces în

evoluţie, ale cărui obiective se vor valida sau nu în decursul timpului, iar
câţiva ani de funcţionare nu sunt suficienţi pentru a concluziona care este
“desenul exact al acestui produs”. Procesul nu trebuie privit exclusiv din
punct de vedere al politicianului pentru care există “doar acum şi aici”, chiar
dacă acest lucru este favorabil sau nu, ci din punctul de vedere al analistului
obiectiv care caută determinanţi, calculează efecte şi oferă soluţii de
redresare.1
NAFTA este o zonă de liber schimb de un tip aparte şi nu s-a pus
problema, până în prezent, să evolueze în direcţia creării unei pieţe comune
care să permită pe larg şi libera circulaţie a factorilor de producţie. Există
cercuri de interese în toate cele trei ţări care critică această omisiune din
tratat, ele argumentând că din moment ce se prevede o liberă circulaţie a
capitalului este eronat că nu se prevede şi libera circulaţie a celuilalt factor
de producţie şi anume forţa de muncă. Această atitudine nu a depăşit stadiul
retoricii pentru că a fost evident că o liberalizare mai cuprinzătoare nu va
obţine acordul în SUA şi Canada, care se opun ideii că forţa de muncă mai
puţin calificată şi mult mai ieftină din Mexic să primească acces liber pe
pieţele lor. Aceasta este o realitate inexorabilă în cazul integrării între ţări cu
nivel mediu al veniturilor redus şi ţări cu venituri pe locuitor mult mai mari.
Statisticile arată că mişcările de forţă de muncă între Mexic şi SUA, legale
sau clandestine, sunt mult mai pronunţate decât între ţările membre UE.

3.1 SUA, Canada, Mexic – statele semnatare NAFTA

După ce am văzut ce este NAFTA, voi prezenta în continuare, modul

în care cele trei state participante, SUA, Canada şi Mexic, au ajuns la
concluzia că o astfel de relaţie comercială le-ar fi prielnică.

1 Josling Tim – Implications of Regional Trade Arrangements for Agricultural Trade, Roma,
Editura FAO, 1998
 Integrare şi regionalism pe continentul american

SUA a efectuat în perioada încheierii acordului o trecere

surprinzătoare de la vechile sale idei de multilateralism, la o opţiune mai
rezervată în domeniul comerţului internaţional, şi anume regionalismul.
Această schimbare de politică a avut la bază două cauze:
Mai întâi, erau frecvente şi supărătoare nemulţumirile grupurilor
americane cu privire la procesul de liberalizare comercială impus
de GATT. Desigur că o economie ca cea americană nu se putea
simţi mulţumită să negocieze de la egal la egal cu state mult mai
puţin dezvoltate şi să nu-şi poată impune punctul de vedere
datorită regulilor GATT. Stagnarea comerţului internaţional în
unele domenii foarte dinamice cum ar fi serviciile, investiţiile şi
drepturile de proprietate intelectuală este atribuită, de asemenea,
tot tipului de relaţii comerciale impuse de GATT.
A doua mare cauză a înclinaţiei SUA către regionalism a fost
extinderea şi adâncirea Uniunii Europene. Pentru SUA devenea
clar faptul că în Europa regionalismul a devenit o politică activă
şi eficientă. Adâncirea integrării europene nu a fost însă cauza
principală a declanşării procesului de integrare american, ci a
constituit un context favorabil pentru lansarea sa. NAFTA nu era
văzut atunci ca un adversar al UE, ci se aştepta ca, la un moment

dat, să se producă o apropiere între aceste puteri regionale.2

De ce a vrut SUA să realizeze acest acord tocmai cu Canada şi

Mexic? Canada era de mult timp în relaţii comerciale strânse cu firmele
americane. Departamentul de Comerţ al SUA aprecia că aproximativ
jumătate din exporturile SUA către Canada reprezintă livrări către filiale sau
sucursale americane de pe teritoriul Canadei şi, ţinând cont de volumul mare
de exporturi al SUA către Canada, deducem că economia SUA era încă
dinaintea încheierii acordului foarte strâns legată de cea a Canadei. Era deci
normal ca marile concerne americane să susţină iniţiativele de regionalizare.

2
Internet: www.nafta-customs.com
Capitolul 3

Şi în privinţa Mexicului lucrurile sunt clare: mai mult de 40 % din

exporturile mexicane de produse prelucrate erau schimburi între companii,
cea mai mare parte din acestea fiind desigur americane. Totodată, intrarea
Mexicului în GATT şi supravegherea strictă a politicilor comerciale, a
reprezentat o problemă pentru economia mexicană şi implicit pentru
investiţiile americane în Mexic.
Canada nu are o istorie îndelungată în privinţa politicilor de
liberalizare a comerţului internaţional. De fapt, Canada este ultimul stat
industrializat care s-a aliniat la procesul de liberalizare a schimburilor
comerciale (schimbare petrecută în cadrul Rundei Tokyo, finalizată în
1979). Chiar şi acum, media tarifară canadiană este de peste 8 %, valoare de
două ori mai mare decât a SUA. În perioada premergătoare lansării NAFTA,
Canada avea o activitate economică dominată de crearea de filiale şi
sucursale cu activităţi productive puternic protejate de importuri şi cu
desfacere îndeosebi pe piaţa SUA. Productivitatea medie a muncii în Canada
se situa cu peste 25 % sub cea a SUA, iar Canada nu reuşea să obţină
succese notabile în diversificarea pieţelor sale de export.
Canada avea câteva motive bine întemeiate să susţină regionalizarea.
Canada avea în primul rând nevoie de investiţii pentru a realiza economii de
scară şi deci se impunea o anumită liberalizare a procesului investiţional. O
altă speranţă a Canadei era să reuşească să spargă barierele vamale
americane devenite mai restrictive şi mai rafinate. Canada a fost prima care
a solicitat, după crearea NAFTA, instituirea unei comisii cu sarcina de a
armoniza legislaţia comercială din cele trei ţări.
De asemenea, Canada era conştientă de rolul ei de punte de legătură
între nou-formatul acord şi vechea Uniune Europeană (cu care Canada are
legături mai profunde decât celelalte două state, dintr-o inerţie a istoriei).
În Mexic erau încă la modă idei conform cărora integrarea
economică nord-americană ar duce la dependenţa statelor mai puţin
dezvoltate de economiile statelor dezvoltate. Aceste idei erau în special
 Integrare şi regionalism pe continentul american

alimentate de un sentiment cu rădăcini istorice de suspiciune faţă de orice

iniţiative americane.
Însă, odată cu lansarea unei noi strategii economice a Mexicului, de
substituire a importurilor şi de extindere a exporturilor, era imposibil de
ignorat imensa piaţă nord-americană. Atunci când conducătorii mexicani au
început să realizeze că investiţiile străine directe provenind din Europa nu
vor fi suficiente şi că piaţa europeană nu se va deschide semnificativ pentru
produsele industriale mexicane, ideea unei zone de liber schimb americane a
părut o scăpare pentru economia acestui stat cu o industrie emergentă.
Un alt aspect care a contat mult în decizia finală a Mexicului a fost
faptul că majoritatea leader-ilor politici şi economici mexicani erau de
formaţie americană, fiind absolvenţi ai marilor universităţi din SUA şi având
adânc înrădăcinată concepţia economiei de piaţă. Astfel, s-a creat un
adevărat curent în cercurile economice mexicane care susţinea în modul cel
mai vădit realizarea acordului de liber schimb. S-a lansat atunci un pachet de
reforme care făcea ireversibil cursul economic pentru orice echipă
guvernamentală ulterioară şi motiva autorităţile din SUA să privească “cu
alţi ochi” eforturile vecinului mai puţin dezvoltat. Cercurile de interese din
Mexic exprimau un sprijin masiv pentru crearea NAFTA, sprijin mai
important decât cel oferit de unele grupuri de interese din SUA. Se apreciază
însă că gradul de cunoaştere şi înţelegere reală a efectelor creării zonei de
liber schimb era mai redus în Mexic decât în SUA. Datorită compoziţiei şi
atitudinii diferite a Senatului şi a Camerei Deputaţilor, guvernul mexican a
avut grijă ca problema participării la NAFTA să fie lansată în Senat şi nu în
Camera Deputaţilor, unde oponenţii erau mult mai numeroşi. Cea mai mare
parte a media, îndeosebi televiziunea, a sprijinit iniţiativa NAFTA.

Astfel, deşi este relativ simplu de analizat raţiunea autorităţilor

mexicane în acest domeniu, este mult mai dificil să se aprecieze şi să se
evalueze exact percepţia publică faţă de participarea la NAFTA şi de
modificarea atitudinii faţă de SUA.
Capitolul 3

La apariţia sa, NAFTA a avut mai multe semnificaţii:

♣ NAFTA a reprezentat schimbarea politicii SUA în direcţia
regionalizării, în pofida vechilor ei concepţii despre
multilateralitate;
♣ NAFTA este o grupare economică integraţionistă între
superputerea economică a lumii, SUA, şi două ţări cu un potenţial
diferit: Canada (ţară membră G7) şi Mexic, o ţară cu economie în
dezvoltare;
0♣ alăturarea a două ţări cu venit pe locuitor foarte ridicat uneia cu
un venit substanţial mai scăzut, ne conduce la concluzia că unul
dintre scopuri a fost şi acela de a deplasa axa de dezvoltare
economică spre sud;
0♣ NAFTA nu a luat naştere din nisip, ci s-a bazat încă din faza
negocierilor pe îndelungatele relaţii comerciale dintre SUA şi
Canada, respectiv SUA şi Mexic.

Ambasadorul Robert Zoeltick, reprezentantul Statelor Unite pentru

comerţ, sublinia, în discursul său din 26 iulie 2001, importanţa Acordului
Nord-American de Liber Schimb: “Putem începe cu ceea ce NAFTA şi
liberul schimb au însemnat pentru familia medie americană, şi acestea sunt
estimări conservatoare: NAFTA şi Runda Uruguay au avut ca efecte
venituri mai mari şi scăderea preţurilor bunurilor, rezultând beneficii de
1300 – 2000 de dolari pe an pentru o familie de patru persoane. Aceştia
sunt bani reali pentru fermieri, profesori, ofiţeri de poliţie şi funcţionari
publici. Adevăraţii beneficiari sunt americanii cu venituri mici, care suferă
o povară disproporţionată când preţurile alimentelor, îmbrăcăminţii şi ale
altor articole sunt menţinute la un nivel ridicat în mod artificial, datorită
barierelor vamale. NAFTA a atras bunurile şi grânele americane în Mexic,
acest lucru fiind benefic pentru consumatori şi păstrând locuri de muncă
calificate în SUA. După cei şapte ani de implementare NAFTA, exporturile
SUA către Mexic şi Canada Antrenează 2,9 milioane de locuri de muncă
 Integrare şi regionalism pe continentul american

pentru americani, cu 900.000 mai mult decât în 1993. Asemenea locuri de

muncă oferă salarii care sunt cu 13-18 % mai mari decât salariul mediu.”3
Deci, nu este de mirare că SUA ţine foarte mult la acest acord de
liber schimb, având în vedere efectele pe care le-a avut asupra economiei
sale.

3.2 Structura instituţională a NAFTA

Lipsa unui pachet de organisme executive puternice şi importante nu

trebuie să ne conducă la concluzia că NAFTA nu dispune de o reţea
instituţională specifică. Într-adevăr, NAFTA se diferenţiază faţă de alte
aranjamente integraţioniste deoarece nu este dotată cu instrumente executive
de tipul Comisiei Uniunii Europene. Acest lucru a fost convenit în mod
deliberat pentru a minimiza dimensiunea politică a procesului. Există un fel
de Comisie a NAFTA cu sediul la Mexico City, dar aceasta nu este un organ
executiv cu acţiune permanentă şi nici o autoritate autonomă cu iniţiativă
legislativă. Ea are, în special, rolul de a sprijini rezolvarea diferendelor între
cele trei părţi şi de a servi ca un forum de discuţii între ele. Ea seamănă mai
mult cu Consiliul European decât cu Comisia Europeană.
NAFTA diferă, de asemenea, de Uniunea Europeană şi prin faptul că
nu este dotată cu mecanisme de gestionare a transferului de resurse de la
economiile mai puternice către Mexic. Crearea acestor mecanisme ar fi făcut
improbabilă aprobarea acordului în SUA şi Canada. Cu toate acestea,
informal, când Mexicul, confruntat cu marea criză financiară, a avut nevoie
de sprijin financiar la finele anului 1994, acesta a fost oferit totuşi, cu
destulă promptitudine şi generozitate.
Cu toate acestea, NAFTA funcţionează cu ajutorul unor organizaţii
care sunt în aşa fel create încât să fie perfect adaptabile condiţiilor
schimbătoare ale unor relaţii internaţionale de schimb foarte dinamice.
3 Breaking Barriers in the Americas – The Economist, august 2001
Capitolul 3

Aceste instituţii (care au rang de “organizaţie”, adică dispun de un anumit

grad de autonomie), sunt conduse de reprezentanţi ai tuturor celor trei ţări
membre.
Cele şapte instituţii pe care se bazează NAFTA sunt:
1. Comisia pentru Liberul Schimb (Free Trade Comission)
2. Comitetele NAFTA şi grupurile de lucru
3. Secretariatul NAFTA
4. Comisia pentru Cooperare în Domeniul Muncii
5. Comisia pentru Cooperare în Domeniul Mediului Înconjurător
(CEC)
6. Banca Nord-Americană de Dezvoltare (NADB)
7. Comisia pentru cooperare cu statele vecine în domeniul
mediului înconjurător (BECC)

1. Comisia pentru Liberul Schimb

Acest organism este baza NAFTA şi este alcătuit din miniştrii de
comerţ ai celor trei ţări. De fapt, Comisia nu este o instituţie în sensul
propriu, deoarece se reuneşte doar când este nevoie sau la întâlnirile anuale.
Această Comisie are două roluri majore:
0ª supraveghează implementarea completă a NAFTA până în 2008;
0ª mediază conflictele dintre membri NAFTA.

Comisia Liberului Schimb (FTC) este cel mai important grup

executiv care a sărbătorit şase întâlniri guvernamentale, dintre care ultima a
avut loc la Ottawa pe 23 aprilie 1999, prilej cu care, miniştrii comerţului din
Canada, SUA şi Mexic au comemorat cea de a V-a aniversare a NAFTA. Au
fost subliniate efectele pozitive pe care le-a avut acordul asupra economiilor
lor şi beneficiile aduse cetăţenilor din America de Nord. În opinia Comisiei,
dinamismul comerţului intra-regional a diminuat mult impactul economic
negativ al vizelor financiare mexicane.
 Integrare şi regionalism pe continentul american

Miniştrii au arătat că, de la omologarea NAFTA, forţa de muncă a

crescut cu 10% în Canada (cca. 1,3 milioane de slujbe noi), 22% în Mexic
(2,2 milioane slujbe) şi mai mult de 7 % în SUA (12,8 milioane locuri de
muncă).

2. Comitetele NAFTA şi grupurile de lucru

Munca de zi cu zi pentru implementarea NAFTA este dusă de mai
mult de 25 de comisii trilaterale, grupuri de lucru şi birouri subsidiare
(pentru aspectele tehnice ale problemelor). Toate aceste instituţii sunt
prezidate de câte un membru din fiecare ţară, provenind din diferitele agenţii
ale statelor, în funcţie de aria pe care o acoperă respectiva comisie. Astfel,
comisiile sunt organizate pe domenii cum ar fi: agricultura, comerţ, justiţie,
transporturi, protecţia mediului, imigraţie, etc.
Grupurile de lucru sunt însărcinate cu administrarea activităţilor
derivate din funcţionarea zonei de liber schimb. Aceste grupuri de lucru
vizează următoarele activităţi:
ﾕ armonizarea sau asigurarea compatibilităţii între normele
tehnice şi standardele industriale;
ﾕ uniformizarea reglementărilor pentru mijloacele de transport
care vor avea dreptul să traverseze teritoriile celor trei ţări cu
normele sanitare şi fitosanitare;
0• simplificarea şi uniformizarea regulilor de origine;
0• accelerarea procesului de armonizare a formalităţilor vamale şi
liberalizare comercială;
0• facilitarea comerţului în sectoare sensibile, cum ar fi:
agricultura, textile şi confecţii, telecomunicaţii;
0• adoptarea de proceduri unitare pentru derularea relaţiilor
financiare între cele trei ţări membre.
Capitolul 3

3. Secretariatul NAFTA
Fiecare ţară şi-a stabilit un secretariat NAFTA propriu pentru a asista
Comisia pentru Liberul Schimb, în munca sa de a facilita rezolvarea
anumitor probleme de dispută între membrii NAFTA. Secretariatul
administrează, în special, procesul de rezoluţie a disputelor din cadrul
Capitolelor 11, 14, 19 şi 20 din NAFTA.
Astfel, Secretariatul NAFTA, este un mecanism de soluţionare a
diferendelor comerciale, îndeosebi cele legate de anchetele de dumping şi de
subvenţionare a exporturilor privind agricultura şi aspectele financiare.
Metodologia de soluţionare a divergenţelor cu privire la acţiunile de
dovedire a practicilor comerciale neloiale este oarecum inovativă şi are
menirea de a atenua proceduri arbitrare care acţionează rapid şi superficial,
generând discriminare şi făcând nefuncţională zona de liber schimb.
Fiecare secretariat naţional păstrează un registru asemănător cu cele
caracteristice tribunalelor de justiţie. Suplimentar, secretariatele NAFTA au
în subordine şi diferite alte comisii şi grupuri de lucru.

4. Comisia pentru Cooperare în Domeniul Muncii

Comisia pentru Cooperare în Domeniul Muncii, constituită dintr-un
Consiliu Ministerial şi un Secretariat, este o organizaţie creată sub
patronajul NAALC (Acordul Nord-American pentru Cooperare în Domeniul
Muncii). Acesta este primul tratat din istoria SUA care leagă regulamentele
de muncă de un standard internaţional. NAALC a dat Acordului de Liber
Schimb o latură socială care i-a obligat pe ceilalţi doi parteneri ai SUA să
asigure condiţii de muncă mai bune, un nivel de trai mai ridicat şi să
respecte cele 11 principii stabilite de comun acord.
Cu toate acestea, există şi critici la adresa NAALC referitoare la
faptul că drepturile colective de protecţie socială şi dreptul de libertate a
formării de asociaţii de protecţie a organizatorilor nu sunt aplicabile.
Justificarea oficială pentru această problemă a fost faptul că includerea
acestor drepturi ar putea aduce prejudicii discuţiilor în continuă desfăşurare
 Integrare şi regionalism pe continentul american

cu privire la relaţiile de muncă. Un acord puternic ar fi trebuit să cuprindă

toate principiile de protecţie socială.
O altă observaţie critică este şi cea cu privire la perioada prea lungă
de timp necesară pentru a realiza şi soluţiona o plângere la NAALC. Într-
adevăr, poate dura ani întregi de la completarea unei plângeri şi până la
obţinerea unui acord ministerial pentru rezolvarea problemei. NAALC se
justifică prin aceea că Ministerele Muncii şi NAO (National Administrative
Office) trebuie să aibă la dispoziţie suficient timp pentru a examina şi evalua
reclamaţiile în vederea identificării celor mai bune soluţii. Oricum, cea mai
mare problemă nu este până la urmă, perioada de timp necesară, ci faptul că
plângerile şi petiţiile depuse au avut până acum rezultate slabe.4
NAALC îşi are cartierul general stabilit în Dallas.

5. Comisia pentru Cooperare în Domeniul Mediului Înconjurător

Această Comisie a fost creată în cadrul NAAEC (Acordul Nord-
American pentru Cooperare în Domeniul Mediului Înconjurător) şi îşi are
sediul la San Antonio. Comisia are rolul de a mări cooperarea şi participarea
în masă la conservarea mediului natural nord-american. Scopurile comisiei
sunt de a supraveghea respectarea legilor privitoare la mediu şi de a preveni
eventualele surse de conflict din cauza nerespectării regulilor referitoare la
mediu în relaţiile comerciale. În acest sens, NAAEC a realizat programe
care să permită o mai bună informare regională, vaste expertize tehnice şi
reglementări care să determine implementarea programelor de cooperare
trilaterală. Comisia NAAEC a adresat apeluri referitoare la comerţul cu
produse agricole care pot fi afectate de o folosire abuzivă a produselor
chimice periculoase pentru sănătatea omului şi a planetei.
Un alt punct de reper în acţiunile de conservare a mediului
înconjurător îl reprezintă ecosistemele naturale ale Americii de Nord,
păstrarea pe cât posibil a mediului natural, pentru aceasta fiind alocate sume

4 R.H.Snape – NAFTA, the Americas, AFTA and CER:Reinforcement or Competition for

APEC, Pacific Economic Papers, aprilie 2001
Capitolul 3

de bani uriaşe şi realizate proiecte de mare anvergură prin intermediul

Băncii de Dezvoltare Nord-Americană.
În cadrul întâlnirii de la Banff, Alberta, din 27 – 28 iunie 1999,
NAAEC a anunţat crearea Planului de Acţiune Regională Nord – American
(NARAP), care are în vedere folosirea în condiţii proprii a substanţelor
chimice. Acest plan de acţiune reia angajamentul Comisiei pentru
Cooperarea Mediului Înconjurător (CEC) privind reducerea folosirii
agenţilor chimici poluanţi ce afectează sănătatea populaţiei, în special copiii.
Consiliul a ajuns, de asemenea, la un acord privind crearea unui plan de
acţiune cu scopul monitorizării şi evaluării mediului înconjurător, pe baza
unor acţiuni şi măsuri de susţinere a folosirii în condiţii proprii a
substanţelor chimice.

6. Banca Nord-Americană de Dezvoltare

Principalul rol al NADB (North-American Development Bank), al
cărei sediu este la San Antonio, este de a finanţa proiectele elaborate de
BECC şi de a acorda asistenţă statelor vecine grupului “celor trei” la
realizarea de diferite programe pe termen lung şi chiar de a oferi avantaje
financiare clare acestor ţări vecine. (ex: finanţarea infrastructurilor
transfrontaliere).
Din decembrie 2000, NADB a autorizat credite, garanţii şi/sau
resurse neachitabile valorând 182 milioane USD împărţite între 22 de
proiecte de bază în Aqua Prieta, Alton, Brawley, Calexico, Ciudad Juarez,
Del Rio, Donna, El Paso J.R., El Paso Lower Valley,Heber, Mercedes,
Mexicali, Naco, Texas, Puerto Penasco, Reynosa, Roma, San Diego,
Tijuana şi Westmorland. Aceste proiecte reprezintă o investiţie totală de 614
milioane USD şi beneficiază 5,5 milioane locuitori de pe ambele părţi ale
graniţei Mexic – SUA.
NADB a semnat contracte de credit şi/sau resurse neachitabile pentru
Fondul de Bază al Regiunii de Graniţă (BEIF) pentru 15 din cele 22 de
proiecte aprobate: 6 împrumuturi de 11,5 milioane USD şi 11 fonduri
 Integrare şi regionalism pe continentul american

de investiţii aprobate de BEIF valorând 94,4 milioane USD. În total, creditul

valorând 49,75 milioane USD a fost furnizat pentru 14 din aceste proiecte.

7. Comisia pentru cooperare cu statele vecine în domeniul

mediului înconjurător
Rolul acestei comisii este de a asista statele vecine şi comunităţile
locale la realizarea de proiecte de infrastructuri în legătură cu protecţia
mediului.
De asemenea, BECC are rolul de a evalua fezabilitatea şi
compatibilitatea cu normele de poluare ale echipamentelor firmelor care
solicită sprijin financiar de la NADB. BECC are şi misiunea de a populariza
acţiunile de prevenire a poluării.
Din ianuarie 2000, BECC a atestat 33 de proiecte, valorând aproape
695 milioane USD şi a furnizat asistenţă tehnică cu scopul de a le asigura
viabilitatea. Dintre aceste proiecte, 21 sunt alocate de-a lungul frontierei de
sud a SUA şi 12 sunt alocate de-a lungul frontierei SUA cu Mexic. Aceste
programe aduc beneficii pentru 7 milioane de locuitori din coridorul
mexican şi american.

3.3 Conţinutul şi prevederile NAFTA

Preambulul acordului expune principiile care constituie

fundamentul acestuia. Ţările participante îşi exprimă intenţia de a promova
creşterea economică prin expansiunea comerţului şi a oportunităţilor
investiţionale, creşterea competitivităţii internaţionale cu respectarea
protecţiei mediului, dezvoltarea economică susţinută şi protejarea,
amplificarea şi punerea în practică a drepturilor forţei de muncă, precum şi
îmbunătăţirea condiţiilor de muncă în cele trei state.
 Capitolul 3

Obiectivele acordului sunt:

1) eliminarea barierelor comerciale şi facilitarea transportului de
bunuri şi servicii la nivel de graniţe teritoriale, între teritoriile
părţilor semnatare ale Acordului;
2) promovarea condiţiilor pentru concurenţă loială în interiorul
zonei de liber schimb;
3) creşterea substanţială a oportunităţilor investiţionale;
4) protejarea corespunzătoare a drepturilor de proprietate
intelectuală în teritoriile fiecărei părţi semnatare;
5) stabilirea procedurilor adecvate pentru aplicarea tratatului şi
soluţionarea conflictelor;
6) stimularea cooperării trilaterale, regionale şi multilaterale pentru
extinderea şi mărirea beneficiilor acestui Acord.
Pentru situaţii conflictuale se stabileşte că prevederile tratatului
prevalează tuturor celorlalte convenţii, cu unele excepţii (ex: cele referitoare
la mediu).
Acordul prevede eliminarea totală a taxelor vamale la intrarea în
fiecare ţară membră NAFTA, a mărfurilor originare din Mexic, Canada şi
SUA pe parcursul unei perioade de tranziţie, iar pentru determinarea celor
care se bucură de acest regim sunt stabilite reguli de origine foarte stricte.
Acestea sunt formulate pentru a face ca avantajele oferite de NAFTA să nu
se acorde decât bunurilor produse în America de Nord, pentru a stabili reguli
clare şi a obţine rezultate previzibile, dar şi pentru a reduce obstacolele
administrative pentru exportatorii, importatorii şi producătorii ce-şi
realizează activităţile în virtutea acordului.5
Conform regulilor de origine, un produs se consideră originar din
zonă atunci când este produs în totalitate în America de Nord sau, în cazul în
care conţine materiale importante, acestea trebuie să fie astfel transformate
încât să li se schimbe categoria tarifară. Uneori, pe lângă

5 UNCTAD – Handbook of Economic Integration and Cooperating Grouping of Developing

Countries, vol.I – Geneva, Regional and Suregional Integration Grouping, UN, 1998
 Integrare şi regionalism pe continentul american

această condiţie, respectivul produs trebuie să conţină un anumit procentaj

de materii prime naţionale. O clauză de minim permite bunurilor ce conţin
cantităţi foarte reduse de materiale “neoriginare” (nu mai mult de 7 % din
preţul lor) să se bucure de tratament preferenţial.
Dispoziţiile în materie de administraţie vamală stabilesc:
0ª reglementările uniforme ce asigură aplicarea, administrarea şi
interpretarea comună a regulilor de origine;
0ªun certificat de origine uniform, precum şi cerinţe de certificare
şi proceduri pe care să le urmeze cei ce solicită tratament
preferenţial;
0ª reguli comune pentru contabilizarea mărfurilor;
0ª reguli, atât pentru importatori, cât şi pentru autoritatea vamală în
ceea ce priveşte verificarea originii mărfurilor;
0ª hotărâri prealabile asupra originii bunurilor emise de autoritatea
vamală a ţării importatoare;
0ª un grup de lucru trilateral care se va ocupa de modificarea
ulterioară a regulilor de origine şi reglementărilor uniforme;
0ª termene specifice pentru rezolvarea rapidă a controverselor între
ţările semnatare în materie de reguli de origine.
Nici o ţară semnatară nu va putea, invocând diferite motive de
export, să returneze, să reducă sau să renunţe la:
1) o taxă vamală antidumping sau cu caracter protecţionist ce este
compatibilă cu o lege internă a unei ţări sau nu este incompatibilă
cu Acordul privind rezolvarea disputelor fiscale referitoare la
legile Antidumping şi Protecţioniste;
2) o rentă oferită sau primită de pe urma unui bun importat ce reiese
dintr-un sistem preferenţial referitor la administrarea restricţiilor
cantitative la importuri, taxelor vamale sau nivelurilor de tarifare
preferenţiale;
 Capitolul 3

(c) tarife vamale plătite sau datorate pentru un bun importat pe

teritoriul Său şi substituit apoi cu un bun identic sau similar, care
este apoi exportat spre teritoriul altei ţări.

Comerţul cu bunuri
NAFTA include principiul fundamental al tratamentului naţional,
care se referă la faptul că bunurile importate de o ţară membră NAFTA din
altă ţară membră nu vor face obiectul discriminărilor. Aceasta se extinde şi
asupra dispoziţiilor provinciale şi statale.
Dispoziţiile privind accesul la pieţe stabilesc reguli referitoare la
tarife şi alte taxe, precum şi restricţii cantitative printre care cote, licenţe şi
permise, plafoane de preţ la import sau export. De asemenea, se
îmbunătăţeşte şi devine mai sigur accesul la pieţe ale mărfurilor produse şi
comercializate în America de Nord.
NAFTA prevede eliminarea treptată a tuturor taxelor vamale asupra
bunurilor considerate de provenienţă nord-americană; pentru majoritatea
bunurilor, acestea vor fi înlăturate imediat sau în 5 sau 10 tranşe anuale
egale, iar pentru produsele sensibile, în 15 etape. Ca punct de plecare pentru
aceste reduceri se vor lua taxele în vigoare la 1 iulie 1991, inclusiv cele ale
Tarifului General Preferenţial al Canadei şi cele ale Sistemului Centralizat
de Preferinţe ale Statelor Unite. Există şi posibilitatea ca în urma
consultărilor, această eliminare a taxelor să fie realizată mai rapid.6
În ceea ce priveşte restricţiile la import şi export, cele trei ţări vor
elimina interzicerile şi restricţiile cantitative, precum cote şi licenţe de
import, dar fiecare stat îşi rezervă dreptul de a impune restricţii cum sunt
cele de protejare a mediului sau cele sanitare. De asemenea, există reguli
speciale în cadrul produselor agricole, auto, energie şi textile.
Tratatul stabileşte reguli de drawback pentru materiile prime ce se
utilizează pentru producerea de bunuri care se vor exporta în altă ţară

6 UNCTAD – Handbook of Economic Integration and Cooperating Grouping of Developing

Countries, vol.I – Geneva, Regional and Suregional Integration Grouping, UN, 1998
 Integrare şi regionalism pe continentul american

membră. Programele de rambursare a taxelor în vigoare au fost eliminate

până la 1 ianuarie 2001 şi fiecare ţară va adopta proceduri de evitare a
dublei impuneri.
Ţările semnatare nu vor aplica noi taxe pentru formalităţile vamale.
Mexicul a eliminat aceste taxe asupra bunurilor originare din America de
Nord la 30 iunie 1999, iar SUA a făcut acelaşi lucru pentru mărfurile din
Mexic la aceeaşi dată. Pentru Canada, taxele SUA au fost eliminate la 1
ianuarie 1994, conform Acordului de Liber Schimb între SUA şi Canada.
Cu privire la importul temporar de bunuri, acordul permite
introducerea pe teritoriul ţărilor membre, fără plata taxei vamale şi pentru o
perioadă limitată, a echipamentului profesional şi instrumentelor de lucru,
această regulă aplicându-se şi importului de mostre, de anumite tipuri de
filme publicitare şi de bunuri importate în scopuri sportive, de expoziţie şi
demonstraţie.
Ţările membre au convenit ca anumite produse, spre exemplu
băuturi alcoolice cum ar fi tequila şi whisky, să fie considerate produse
distincte.

Obligaţii privind importurile:

1. Atunci când este vorba de un importator care cere aplicarea unui
tarif vamal preferenţial pentru un bun importat în ţara sa din ţara altei părţi,
trebuie stipulate următoarele clauze:
1) importatorul trebuie să dea o declaraţie scrisă, bazată pe un
certificat de origine valid, în care să se specifice că acel bun
poate fi considerat un „bun original”;
2) importatorul trebuie să deţină certificatul în momentul în care
declaraţia este făcută;
3) importatorul trebuie să furnizeze, la cererea administraţiei
vămilor din ţara celeilalte părţi, o copie a certificatului;
Capitolul 3

4) dacă importatorul nu reuşeşte să îndeplinească cerinţele stabilite,

partea respectivă îi poate refuza aplicarea tarifului preferenţial la
acel bun;
5) importatorul, atunci când este îndreptăţit să creadă că certificatul
pe care este bazată declaraţia sa conţine informaţii incorecte,
trebuie să dea imediat o declaraţie corectată şi să plătească
eventualele penalizări;
6) importatorul care oferă în mod voluntar o declaraţie în condiţiile
paragrafului (e) nu poate fi acuzat pentru darea unei declaraţii
incorecte.
Fiecare ţară semnatară a Acordului trebui să aibă în vedere că, în
cazul un bun ce a fost importat ca un „bun original”, dar nu a fost aplicat
tariful preferenţial în momentul respectiv, importatorul bunului poate, în
termen de un an, să ceară returnarea oricărui exces de taxe plătit ca rezultat
al faptului că nu a fost aplicat tariful preferenţial. În această situaţie trebuie
prezentate următoarele acte:
ﾕ o declaraţie scrisă care să ateste originalitatea bunului la data
importului;
ﾕ copia certificatului de origine.

Excepţii: Fiecare din părţi va prevedea că certificatul de origine nu

va fi solicitat pentru:
importarea unui bun a cărui valoare nu depăşeşte suma de 1000
USD sau echivalentul acesteia în moneda naţională a părţii ;
importarea cu caracter non-comercial a unui bun a cărui valoare
nu depăşeşte suma de 1000 USD sau echivalentul acesteia în
moneda naţională a părţii, sau o altă sumă stabilită de comun
acord;
importul unui bun pentru care nu a fost solicitat certificatul de
origine.
 Integrare şi regionalism pe continentul american

Obligaţii privind exporturile:

1) la cererea administraţiei vămilor, producătorul care a furnizat un
certificat de origine exportatorului, va furniza şi o copie a
certificatului şi administraţiei vămilor;
2) atunci când un exportator sau un producător nu reuşeşte să
îndeplinească cerinţele stabilite, măsurile pot fi luate în funcţie
de circumstanţe;
3) un producător sau un exportator care a completat şi a semnat un
certificat de origine care conţine şi date incorecte, trebuie să
anunţe prompt toate persoanele cărora le-a fost dat certificatul de
orice modificare care ar putea afecta corectitudinea sau
validitatea acestuia;
(e) un producător sau un exportator care furnizează voluntar
notificarea scrisă ca urmare a subparagrafului (d) nu va fi supus
penalizărilor privitoare la acordarea unei certificări incorecte.

Textile şi îmbrăcăminte
Această secţiune conţine reguli pentru comercializarea de fire şi fibre
textile şi îmbrăcăminte, iar dispoziţiile tratatului prevalează asupra
Acordului Multifibre şi a altor convenţii internaţionale. Cele trei ţări vor
elimina imediat sau progresiv, într-o perioadă de maxim 10 ani, taxele
vamale asupra produselor textile fabricate în America de Nord. De
asemenea, SUA va elimina imediat cotele de import pentru produsele
mexicane de acest tip şi progresiv pe cele pentru produse mexicane
manufacturate care nu îndeplinesc regulile de origine.
Nici o altă ţară nu va putea introduce noi cote, cu excepţia celor în
conformitate cu dispoziţiile de salvgardare. Dacă în perioada de tranziţie
producătorii de textile suferă prejudicii, conform regulilor de salvgardare,
ţara importatoare va putea ridica taxele vamale sau , cu excepţia comerţului
între Canada şi SUA, să impună cote la import.
Capitolul 3

În materie de produse textile, tratatul conţine reguli de origine

specifice. Pentru majoritatea produselor, pentru a se bucura de un tratament
preferenţial, acestea trebuie să fie realizate din fire fabricate în ţările
membre. Pentru unele produse precum bumbacum şi fibrele sintetice se cere
ca acestea să fie realizate din fibre produse în ţările membre.
În ceea ce priveşte normele de etichetare, un comitet alcătuit din
reprezentanţi ai guvernelor şi sectorului privat va formula recomandări
pentru a evita diferenţele între normele de etichetare naţionale care
constituie un obstacol în calea comerţului şi va defini un plan de lucru
pentru dezvoltarea normelor uniforme de etichetare, inclusiv simboluri,
instrucţiuni de folosire etc.

Produse auto
NAFTA va elimina barierele din calea comerţului cu automobile,
camioane, autobuze şi părţi auto, eliminând restricţiile privind investiţiile în
acest sector de-a lungul unei perioade de 10 ani.
Fiecare ţară va elimina de-a lungul perioadei de tranziţie toate taxele
vamale asupra acestei categorii de produse; între SUA şi Canada,
comercializarea acestora este deja în mare parte scutită de taxele vamale, ca
urmare a CUFTA. Prevederile asupra eliminării taxelor vamale sunt
detaliate pe două categorii de produse:
♦ autovehicule – se stabilesc reguli diferite privind importurile SUA
şi Mexic (eliminarea imediată a taxelor vamale pentru automobile,
reducerea acestora cu 10 % şi eliminarea lor în 5 ani pentru camioane
uşoare, precum şi eliminarea taxelor pentru restul autovehiculelor în 10 ani)
şi pentru importurile din Canada, SUA şi Mexic (reducerea imediată cu 50
% şi eliminarea în 10 ani a taxelor vamale pentru automobile, reducerea
imediată cu 50 % şi eliminarea în 5 ani a taxelor pentru camioane uşoare,
precum şi reducerea treptată a taxelor în 10 ani pentru restul
autovehiculelor);
 Integrare şi regionalism pe continentul american

♦ componente auto – fiecare ţară va elimina imediat taxele vamale

pentru unele produse, pentru marea majoritate se vor reduce taxele în 5 ani,
iar pentru o mică parte în 10 ani.
În conformitate cu regulile de origine, pentru a obţine tratament
preferenţial, produsele auto trebuie să aibă un conţinut naţional (stabilit
conform regulii costului net) de 62,5 % pentru automobile şi camioane
uşoare şi de 60 % pentru restul de produse auto.
Decretul pentru dezvoltarea şi modernizarea industriei de
autovehicule de transport (ce cuprinde camioane, cu excepţia celor uşoare şi
autobuze) este abrogat şi este înlocuit cu un sistem de contingente ce va fi
eliminat în 5 ani.
Vor fi eliminate şi restricţiile privind investiţiile în această ramură,
Mexicul permiţând investitorilor străini să participe cu 100 % la capitalul
social al întreprinderilor considerate “furnizori naţionali” şi cu până la 49%
la celelalte, urmând ca în 5 ani acest procent să ajungă la 100 %.

Energie şi produse petrochimice de bază

Această secţiune stabileşte drepturi şi obligaţii cu privire la petrolul
brut, gaz natural, cărbune, electricitate şi energie nucleară.
Dispoziţiile NAFTA în materie de energie şi produse petrochimice
încorporează prevederile OMC legate de restricţiile cantitative la export şi
import. Astfel, acordul stabileşte că ţările participante nu vor putea impune
preţuri maxime şi minime de import, impozitele şi taxele aplicate vor fi
numai acelea pe care le suportă şi produsele naţionale, iar sistemul de
acordare a licenţelor de import va fi conform tratatului.
Dispoziţiile din tratat recunosc posibilităţile investiţionale din Mexic
în domeniu, iar cu scopul de a stimula comerţul de gaz natural şi de produse
petroliere, se acordă întreprinderilor de stat, utilizatorilor finali şi
furnizorilor dreptul de a încheia contracte de aprovizionare.
 Capitolul 3

Prevederile în materie de energie din CUFTA vor continua să fie

aplicate în relaţiile dintre SUA şi Canada.7

Agricultura
NAFTA stabileşte acorduri bilaterale între Mexic şi Canada şi Mexic
şi SUA pentru comerţul cu produse agricole. În ambele cazuri există
diferenţe structurale între sectoarele agricole şi, ca urmare, se stabileşte un
mecanism tranzitoriu de salvgardare. În ceea ce priveşte relaţiile SUA şi
Canada, se aplică în continuare dispoziţiile CUFTA. Dispoziţiile trilaterale
au în vedere sprijin intern pentru acest sector şi subvenţii la export.
În cazul barierelor tarifare şi netarifare există diferenţe între cele
două tratate bilaterale:
a) Comerţul între Mexic şi SUA
Au fost eliminate toate barierele netarifare şi înlocuite cu un sistem
de tarife/cote. Acestea permit în fiecare ţară adaptarea mai uşoară a
produselor sensibile; s-au stabilit anumite cote din import liber de taxe
vamale, aceste cote urmând a fi mărite cu 3 % în fiecare an. Importul ce va
depăşi această cantitate va fi supus unor taxe vamale ce vor fi reduse
progresiv într-o perioadă de 10 sau 20 de ani.
La intrarea în vigoare a tratatului s-au eliminat taxele vamale pentru
o gamă largă de produse ce reprezintă aproape jumătate din volumul valoric
al comerţului agricol bilateral. Restul vor fi eliminate într-o perioadă de 10
ani, cu excepţia celor pentru o serie de produse foarte sensibile (precum
porumbul şi fasolea pentru Mexic şi zahărul pentru SUA), care vor fi
eliminate în 15 ani.
De asemena, SUA şi Mexic vor liberaliza treptat comerţul bilateral
cu zahăr: după 10 ani de la intrarea în vigoare a tratatului cele două ţări vor
aplica un sistem de tarife/cote, iar după 15 ani vor fi eliminate toate
restricţiile.

7 UNCTAD – Handbook of Economic Integration and Cooperating Grouping of Developing

Countries, vol.I – Geneva, Regional and Suregional Integration Grouping, UN, 1998
 Integrare şi regionalism pe continentul american

b) Comerţul între Canada şi Mexic

Canada şi Mexic vor elimina barierele tarifare şi netarifare în calea
comerţului cu produse agricole, cu excepţia celor aplicate produselor lactate
şi avicole, uleiului şi zahărului.
Canada va elimina imediat restricţiile la importurile de grâu, orz,
carne şi margarină şi ambele ţări vor elimina imediat sau în 5 ani restricţiile
tarifare la majoritatea importurilor de fructe şi produse horticole şi în 10 ani
pentru restul.
Cu excepţia produselor avicole şi lactate, Mexicul va înlocui
licenţele de import cu taxe vamale care vor fi în general eliminate în 10 ani.
În primii 10 ani de la intrarea în vigoare a tratatului se pot aplica
reguli speciale de salvgardare; de asemenea, ţările semnatare recunosc
importanţa sprijinirii acestui sector, astfel că se pot stabili politici în acest
sens, încercându-se să nu se distorsioneze comerţul.
Folosirea subvenţiilor la export nu este considerată ca fiind potrivită
decât în unele condiţii stabilite de tratat:
0când se decide introducerea unei subvenţii, aceasta trebuie
notificată celorlalte ţări cu cel puţin 3 zile înainte;
0ªcând un exportator consideră că un membru importă produse
subvenţionate dintr-o ţară nemembră, poate cere consultări
asupra soluţionării problemei.
De asemenea, tratatul stabileşte norme pentru comercializarea
produselor agricole, pentru rezolvarea diferendelor prin stabilirea unui
mecanism de natură privată şi înfiinţează un comitet trilateral pentru
punerea în aplicare a prevederilor acestei secţiuni.

Măsuri sanitare şi fitosanitare

În această secţiune a tratatului se stabilesc norme pentru dezvoltarea,
adoptarea şi executarea măsurilor sanitare şi fitosanitare, împiedicând
utilizarea acestora ca restricţii în calea comerţului.
Capitolul 3

Pentru a evita crearea de bariere inutile în calea comerţului, NAFTA

încurajează ţările participante să adopte convenţiile internaţionale în
vigoare, dar permite şi adoptarea de reglementări mai stricte, sprijinite pe
rezultate ştiinţifice, care să acorde nivelul de protecţie dorit.
Tratatul mai conţine şi măsuri privind armonizarea normelor,
evaluarea riscului, adaptarea la condiţiile regionale, transparenţa
procedurilor, proceduri de control, inspecţie şi aprobare, asistenţă tehnică; se
creează şi un comitet de măsuri sanitare şi fitosanitare pentru promovarea
securităţii şi armonizarea măsurilor.

Măsuri de urgenţă
Această secţiune stabileşte reguli şi proceduri conform cărora ţările
membre vor putea adopta măsuri de salvgardare în cazul când sunt afectate
anumite ramuri ale industriei; aceste măsuri pot fi luate numai pentru un
termen limitat şi cu acordarea unei compensaţii ţării afectate.
Se face distincţie între:
0♦ salvgardări bilaterale – în perioada de tranziţie se pot reintroduce
taxele vamale, numai o singură dată şi pe o perioadă de numai trei
ani; după perioada de tranziţie, aceste măsuri vor putea fi luate
numai cu acordul ţării afectate;
0♦ salvgardări globale – atunci când o ţară ia o astfel de măsură în
conformitate cu Art. XIX al GATT, ţările terţe membre ale
NAFTA sunt scutite, cu câteva excepţii (când exporturile
reprezintă o parte semnificativă din importurile totale ale bunului
respectiv şi când acestea contribuie semnificativ la respectiva
daună).

Acordul stabileşte şi proceduri pentru administrarea măsurilor de

urgenţă.
 Integrare şi regionalism pe continentul american

Achiziţii guvernamentale
Tratatul liberalizează, pe baze nediscriminatorii, o parte importantă
din piaţa achiziţiilor publice din fiecare ţară.
Această secţiune are în vedere achiziţiile guvernului federal a căror
valoare depăşeşte 50.000 USD pentru bunuri şi servicii şi 6,5 milioane USD
pentru lucrări publice şi achiziţiile întreprinderilor de stat, care depăşesc
nivelul de 250.000 milioane USD pentru bunuri şi servicii şi 8 milioane
USD pentru lucrări publice.
Pentru Mexic, acestea vor fi aplicate în decursul unei perioade de
tranziţie. Prevederile din această secţiune nu se referă la armament şi
muniţii, arme şi alte importuri legate de siguranţa naţională.
Pe lângă clauza tratamentului naţional şi cea a naţiunii celei mai
favorizate, tratatul stabileşte pentru achiziţii diverse proceduri, în cadrul
cărora trebuie respectată transparenţa şi sunt interzise măsurile
compensatorii şi alte discriminări.

Transport terestru
Tratatul stabileşte un calendar pentru îndepărtarea barierelor din
calea comerţului cu servicii de transport terestru între Mexic, SUA şi
Canada şi pentru stabilirea de norme tehnice şi de securitate compatibile
pentru transportul terestru.
Acest calendar conţine prevederi diferite cu privire la :
a) camioane şi autobuze - cuprinde delalii privind acordarea
licenţelor de transport pentru operatorii din cele două ţări
(imediat pentru transport turistic şi între 3 şi 6 ani de la intrarea
în vigoare a tratatului pentru transportul de mărfuri) şi privind
participarea în domeniul investitorilor din cele trei ţări membre
(liberalizare treptată, mai puţin rapidă pentru Mexic)
2) cale ferată - conform tratatului, operatorii din SUA şi Canada
vor continua să-şi comercializeze liber serviciile, să construiască
şi să deţină infrastructura feroviară în Mexic care, la rândul său,
Capitolul 3

se va bucura în continuare de tratament similar pe piaţa Americii

de Nord.
3) Servicii portuare - există dispoziţii de liberalizare a serviciilor
portuare în legătură cu transportul maritim: Mexicul permite
participarea cu 100 % a investitorilor canadieni şi din SUA în
instalaţii şi servicii portuare pentru întreprinderi ce-şi transportă
mărfurile proprii, iar pentru restul, acest lucru este permis numai
cu acordul Comisiei Naţionale a Investiţiilor Străine.

Tratatul mai prevede:

norme tehnice şi de securitate, urmărindu-se protejarea
consumatorilor şi a mediului prin unificarea normelor
referitoare la vehicule şi echipament feroviar, acordarea
permiselor de conducere etc.
accesul la informaţii asupra transportului terestru;
la 5 ani ani după semnarea tratatului s-a creat un comitet
pentru stabilirea eficacităţii liberalizării şi a consecinţelor sale
neprevăzute şi pentru examinarea posibilităţii de liberalizare.

Telecomunicaţii
NAFTA prevede ca reţelele publice de telecomunicaţii şi serviciile
de telecomunicaţii sunt disponibile în condiţii rezonabile şi nediscriminatorii
pentru toate societăţile comerciale şi toate persoanele fizice. Operarea şi
stabilirea reţelelor şi serviciilor publice de telecomunicaţii nu fac obiectul
acestui tratat.
Accesul şi folosirea reţelelor publice de telecomunicaţii se referă la:
consesionarea acestora, conectarea echipamentelor, interconectarea
circuitelor private şi a reţelelor publice, etc. Condiţii restrictive se impun
numai în situaţii precum protejarea integrităţii tehnice a reţelei, iar preţurile
pentru serviciile de telecomunicaţii trebuie să reflecte costurile. Aceste
 Integrare şi regionalism pe continentul american

măsuri nu se aplică distribuţiei de programe de radio şi televiziune, care au

în permanenţă acces la reţelele şi serviciile de telecomunicaţii.

Investiţii
NAFTA elimină bariere importante în calea investiţiilor străine,
acordă garanţii de bază investitorilor din cele 3 ţări semnatare şi stabileşte
un mecanism de rezolvare a conflictelor.
În acord este dată o definiţie amplă a investiţiei, ce cuprinde toate
formele de proprietate şi participare la capitalul social. Se oferă
investitorilor aparţinând unei ţări semnatare un tratament nediscriminatoriu,
clauza tratamentului naţional şi clauza naţiunii celei mai favorizate, precum
şi deplina securitate şi protecţie conform dreptului internaţional.
Nici o ţară semnatară nu va putea impune investitorilor restricţii
precum: nivel de export, conţinut naţional minim, tratament preferenţial
pentru furnizorii naţionali etc. Investitorii au dreptul de a schimba moneda
naţională în devize la cursul pieţei şi de a-şi transfera veniturile în
străinătate. Nici o ţară semnatară nu va putea expropria investiţiile făcute de
întreprinzători din ţările membre în afara cazurilor de utilitate publică şi
numai cu despăgubire, a cărei valoare va fi determinată pe baza pieţei. În
caz de conflict, investitorii afectaţi vor putea cere despăgubiri prin proceduri
de arbitraj sau în faţa instanţei ţării în care s-a provocat dauna.

Servicii financiare
Referitor la această problemă, NAFTA stabileşte un ansamblu de
principii:
0• furnizorii de servicii financiare din ţările membre se pot stabili în
oricare din ţările membre şi pot oferi aceste servicii în teritoriul
zonei de liber schimb;
0• tratament nediscriminatoriu;
0 transparenţă (informaţii asupra condiţiilor pentru stabilirea în
ţară, formalităţi, publicarea soluţionării cererii în maxim 120 de
Capitolul 3

zile, centre de informaţii referitoare la legislaţia în sectorul

financiar);
ﾕ posibilitatea de a se lua măsuri pentru stabilitatea sistemului
financiar şi a balanţei de plăţi.

Tratatul stabileşte proceduri de consultare şi fiecare ţară îşi acordă

măsuri de liberalizare, perioada de tranziţie şi rezerve:
1) Mexic – până în anul 2000, limita maximă de participare a
capitalului străin a fost ridicată treptat de la 8 la 15 %;
asiguratorii nord-americani vor putea intra pe piaţa mexicană
prin asociere cu parteneri locali sau prin constituire de filiale,
orice limite fiind eliminate treptat până în 2002;
în cazul societăţilor financiare nebancare se permite
înfiinţarea de filiale în condiţii de tratament naţional.

2) Canada - extinde prevederile CUFTA asupra Mexicului,

investitorilor din această ţară permiţându-li-se să depăşească
limita impusă pentru terţi de 25 % din capitalul societăţilor
financiare sau limita de 12 % din activele financiare, fiind
totodată scutiţi de aprobarea Ministerului de Finanţe pentru
deschiderea de sucursale.

3) SUA - operaţiunile bancare ale grupurilor financiare mexicane

nu vor fi restricţionate.

Proprietatea intelectuală
NAFTA stabileşte obligaţii specifice privind acest domeniu,
fundamentate pe hotărârile OMC. Se stabilesc prevederi referitoare la
protecţia:
0ª drepturilor de autor;
0ª patentelor;
 Integrare şi regionalism pe continentul american

0ª emisiunilor codificate prin satelit;

0ª mărcilor de produse şi servicii;
0ª desenelor industriale şi secretelor industriale în general;
0ª circuitelor integrate;
0ª indicaţiilor de origine geografică.

Sunt incluse şi obligaţii detaliate în ceea ce priveşte procedurile

judiciare pentru punerea în aplicare a prevederilor şi îndeplinirea acestor
drepturi la frontieră.

3.4 Comerţul în cadrul NAFTA

În principiu, NAFTA este un acord comercial şi, ca atare, are ca scop

principal perfecţionarea structurilor economice ale ţărilor participante. În
vederea creării unei zone de liber schimb în cadrul NAFTA, s-a pus accent
pe înlăturarea progresivă a taxelor vamale şi a barierelor netarifare în calea
comerţului cu mărfuri între ţările membre.
Sub auspiciul NAFTA , au fost eliminate toate barierele netarifare la
schimbul cu produse agricole între SUA şi Mexic. Aceste bariere, încluzând
politica Mexicului de “permitere a importurilor” (care fusese singura şi cea
mai mare barieră la vânzările de produse americane în Mexic), au fost
transformate fie în taxe pe valoarea adăugată, fie în taxe normale. În plus,
multe taxe vamale au fost imediat eliminate, altele urmând a fi eliminate pe
parcursul a 5, 10 sau 15 ani. Eliminarea imediată a taxelor vamale s-a aplicat
unui mare număr de produse agricole. De fapt, mai mult de jumătate din
valoarea comerţului cu produse agricole a devenit “duty-free” chiar când
acordul a intrat în vigoare.
De la înfiinţarea sa, NAFTA trebuia abordat în primul rând, din
punct de vedere al politicii comerciale a SUA. De la începuturile NAFTA,
preşedintele Bush şi mai apoi preşedintele Clinton au avut ca scop principal
Capitolul 3

lansarea proiectului lor pentru iniţierea tratativelor de creare a unei zone de

comerţ liber a Americilor, care mai târziu s-a concretizat în FTAA. S-ar
putea spune că o lărgire a UE a adus o lărgire a Zonei Libere Nord-
Americane sau viceversa.
De la crearea NAFTA, SUA a înregistrat o creştere considerabilă a
comerţului cu celelalte două ţări membre, Canada şi Mexic. În vederea
reducerii barierelor din calea comerţului între ţările membre NAFTA,
nivelul mediu al taxelor vamale mexicane s-a situat la 10 % în 1993, de 2,5
ori mai mare decât cel al SUA, în timp ce în 1999, nivelul taxelor vamale
mexicane a scăzut la 2 %, iar barierele netarifare au fost eliminate în cea mai
mare măsură.8 În cazul relaţiilor comerciale între SUA şi Canada, situaţia a
continuat să fie aceeaşi celei dinaintea creării NAFTA, cu menţiunea că
aproape toate schimburile de mărfuri între cele două ţări sunt în prezent
scutite de taxe vamale.
Ponderea comerţului NAFTA în comerţul mondial total a crescut
simţitor în 2000 faţă de 1999 (Vezi Tabel nr.4). Exporturile intra-NAFTA ,
ca pondere în cadrul exporturilor mondiale, au crescut de la 35,6 % în 1990
la 39,6 % în 2000, în timp ce importurile au scăzut cu numai un procent, de
la 27,1 % la 27,0 %. Astfel, balanţa comerţului intra-NAFTA a înregistrat o
creştere a excedentului comercial de la 8,5 % în 1990, la 12,6 % în 2000.9

8 www.iie. com – International Institute for Economics 9 Raportul Anual al OMC, 2001
 Integrare şi regionalism pe continentul american

NAFTA: Comerţul cu mărfuri pe regiuni

Tabel 4
Regiune Export Import Balanţă
1991 2001 1991 2001 1991 2001
Lumea 100,0* 100,0** 100,0*** 100,0**** - -
Intra-NAFTA 35,6 39,6 27,1 27,0 8,5 12,6
Inter-regional 64,2 60,2 71,3 72,3 -7,1 -12,1
America Latină 13,3 15,6 11,1 14,3 2,2 1,3
Mexic 6,9 9,4 5,9 9,2 1,0 0,2
Altele 6,3 6,1 5,3 5,1 1,0 1,0
Europa 20,2 19,4 18,0 19,1 2,2 0,3
Occidentală
Uniunea 18,0 17,7 16,4 17,5 1,6 0,2
Europeană
Altele 2,2 1,6 1,6 1,6 0,6 0,0
Restul Europei şi 1,1 0,7 0,6 1,0 0,5 -0,3
Ţările Baltice
Restul Europei 0,4 0,3 0,2 0,4 0,2 -0,1
Rusia 0,5 0,2 0,3 0,5 0,2 -0,3
Africa 1,7 1,2 2,3 1,5 -0,6 -0,3
Africa de Sud 0,4 0,3 0,3 0,3 0,1 0,0
Altele 1,3 0,9 2,0 1,2 -0,7 -0,3
Orientul 2,9 2,4 2,3 2,2 0,6 0,2
Mijlociu
Asia 25,0 21,1 37,1 34,2 -12,1 -13,1
Japonia 8,9 6,8 16,0 11,3 -7,1 -4,5
China 1,6 1,6 4,9 7,3 -3,3 -5,7
APEC 10,8 9,5 12,6 11,4 -1,8 -1,9
Altele 3,7 3,2 3,7 4,2 0,0 -1,0
Sursa: Raport Anual al OMC, 2002
0* sau 610,3 miliarde USD
0**sau 934,0 miliarde USD
0***sau 743,4 miliarde USD
****sau 1280,4 miliarde USD
Capitolul 3

NAFTA a fost rezultatul unei mişcări integraţioniste a economiilor

nord-americane, care, devenind tot mai puternică, a făcut posibilă încheierea
acestui acord.
Factorii care au influenţat comerţul regional în cadrul NAFTA sunt:
0♦ reformele comerciale aplicate în cadrul NAFTA;
0♦ aplicarea, din partea concurenţilor de pe piaţa mondială, a
reducerilor, respectiv eliminărilor tarifelor comerciale negociate
la Runda Uruguay;
0♦ creşterea relativ rapidă a economiei SUA;
♦deprecierea pessos-ului mexican, care s-a produs datorită recesiunii
mexicane din 1995, dar şi invaziei pieţei mexicane cu importuri din celelalte
două ţări membre NAFTA.
Având în vedere aspectul tarifar al comerţului regional în cadrul
NAFTA, se constată o sporire considerabilă a gradului de deschidere a pieţei
mexicane. Bunurile şi serviciile SUA şi ale Canadei au acces pe piaţa
mexicană. Prin intermediul NAFTA, tarifele mexicane au fost reduse de la
10 % la 3 %, iar importante bariere netarifare (mai ales în sectorul industriei
de automobile) au fost eliminate.
Şi la început de mileniu III, NAFTA continuă să fie unul din
principalele motoare ale creşterii comerţului mondial. Astfel, importurile de
mărfuri ale acestei regiuni au crescut în 2001 cu 129 miliarde USD,
reprezentând mai mult de o cincime din importurile mondiale de mărfuri şi
aproape jumătate din creşterea comerţului mondial.
Schimburile între ţările Americii de Nord reprezintă 40 % din
exporturile regiunii, fiind cu 10 % mai mari decât importurile. În 2001,
scăderea de 2,7 miliarde USD a exporturilor SUA de produse alimentare a
fost compensată într-o oarecare măsură de creşterea exporturilor SUA de
avioane (3,4 mld. USD), echipamente de birou (1,7 mld. USD) şi de
creşterea exporturilor canadiene de combustibil (2,4 mld. USD). 10
NAFTA, UE şi Asia de Est domină în prezent economia lumii,
cuprinzând 80 % din producţia şi comerţul mondial. Şi în cadrul NAFTA, ca
10 Raport Anual OMC, 2002
 Integrare şi regionalism pe continentul american

şi în cadrul UE şi/sau Asia de Est, ţările membre desfăşoară schimburi

comerciale şi cu ţări din afara regiunii respective, comerţul intraregional
crescând astfel mai rapid decât comerţul interregional.(Vezi Tabel nr.5 şi
Grafic nr. 1).
Comerţ intraregional
Tabel 5

Comerţ Export (%) Import (%) Balanţa

1991 2001 1991 2001 1991 2001

NAFTA 42,80 54,60 33,50 41,30 9,30 3,30

UE 60,58 61,69 57,92 59,25 2,66 2,44
Asia de Est* 35,03 39,06 35,39 48,95 -0,36 -9,89

*Asia de Est include: Hong Kong, Indonezia, Japonia, Malaezia,

Filipine, Singapore, Coreea de Sud, Taiwan, Thailanda, China,
Vietnam
Sursa: OECD, Monthly Statistics on Foreign Trade, June 2002

Schimburile comerciale ale ţărilor NAFTA

Grafic 1
Restul lumii
6%

N AFTA
Restul Asiei 32%
24%

Restul
continentului
american 7%
UE
Japonia 12% 19%
Sursa: Raport Anual OMC, 2002