Sunteți pe pagina 1din 5

Articolul 48.

EXCES DE AUTOR

Se consideră exces de autor săvârşirea de către autor a unor acţiuni infracţionale care nu au
fost cuprinse de intenţia celorlalţi participanţi. Pentru excesul de autor, ceilalţi participanţi nu
sunt pasibili de răspundere penală.

Excesul de autor este o formă specifică de săvârşire a infracţiunii de către unul sau mai mulţi
participanţi şi constă în faptul că el (ei) săvârşesc activităţi infracţionale care nu au fost cuprinse
de intenţia celorlalţi participanţi.

Dacă un grup de persoane, în urma înţelegerii prealabile, a avut drept intenţie săvârşirea unui furt
sau a unui jaf, iar unul dintre participanţi a aplicat sau a ameninţat să aplice violenţa periculoasă
pentru viaţa şi sănătatea victimei, acţiunile acestuia vor fi încadrate în infracţiunea de tâlhărie, iar
acţiunile celorlalţi participanţi vor fi încadrate drept furt sau jaf, cu condiţia că ele nu au
contribuit nemijlocit la aplicarea violenţei sau nu s-au folosit de acţiuni violente pentru a-şi
însuşi averea victimei

Persoanele care au participat împreună la săvârşirea infracţiunii nu vor răspunde pentru acţiunile
unuia dintre participanţi, care a mai săvârşit o faptă neprevăzută în înţelegerea prealabilă dintre
participanţi şi fără contribuţia lor.

Persoana care a cauzat victimei, în timpul unui atentat concomitent al mai multor persoane, o
daună mai mică decât consecinţele infracţionale mai grave, survenite ca urmare a acţiunilor altor
participanţi la infracţiune, poate fi considerată coautor la infracţiunea cu consecinţe infracţionale
mai grave doar în cazul în care ea a avut intenţia atingerii acestor consecinţe mai grave.

Excesul de autor poate fi de 2 categorii:

1. Exces de autor cantitativ – are loc cînd executorul săvîrşeşte o infracţiune omogenă cu
infracţiunea care trebuia săvîrşită conform intenţiei coparticipanţilor. Exemplu:
instigatorul determină pe autor la furt, iar autorul comite jaf.
2. Exces de autor calitativ – are loc atunci cînd executorul săvîrşteşte acţiuni neomogene cu
acelea la care a fost instigat sau la care i-a fost acordat ajutor de către coparticipanţi.
Exemplu: un grup a avut scopul de a fura un bun dintr-o casă, dar autorul în acel timp
săvîrşeşte viol. În acest caz, autorul răspunde pentru viol, iar ceilalţi participanţi răspund
pentru intenţia pe care au avut-o, şi anume sustragerea bunurilor.
Articolul 48. EXCES DE AUTOR

Se consideră exces de autor săvârşirea de către autor a unor acţiuni infracţionale care nu au
fost cuprinse de intenţia celorlalţi participanţi. Pentru excesul de autor, ceilalţi participanţi nu
sunt pasibili de răspundere penală.

1. Excesul de autor este o formă specifică de săvârşire a infracţiunii de către unul sau mai mulţi
participanţi şi constă în faptul că el (ei) săvârşesc activităţi infracţionale care nu au fost cuprinse
de intenţia celorlalţi participanţi.

2. Excesul de autor are particularităţi specifice: există ca instituţie de drept penal doar în cazul
participaţiei penale, adică atunci când la săvârşirea unei infracţiuni intenţionate au participat
două sau mai multe persoane. Numai în cazul participaţiei penale şi în urma unei înţelegeri dintre
participanţi este rezonabil să vorbim despre cazurile de săvârşire de către autor a unor acţiuni
infracţionale care nu au fost cuprinse de intenţia celorlalţi participanţi. În astfel de cazuri suntem
în prezenţa unei situaţii în care unul din autori, prin acţiunile sale, este vădit în afara limitelor
înţelegerii prealabile, săvârşind acte infracţionale suplimentare, care nu pot fi incriminate
celorlalţi infractori-participanţi, deoarece ele nu au fost cuprinse de intenţia celorlalţi
participanţi, şi aceşti participanţi nu au susţinut actele respective şi nu au aderat la ele.

3. Dacă un grup de persoane, în urma înţelegerii prealabile, a avut drept intenţie săvârşirea unui
furt sau a unui jaf, iar unul dintre participanţi a aplicat sau a ameninţat să aplice violenţa
periculoasă pentru viaţa şi sănătatea victimei, acţiunile acestuia vor fi încadrate în infracţiunea de
tâlhărie, iar acţiunile celorlalţi participanţi vor fi încadrate drept furt sau jaf, cu condiţia că ele nu
au contribuit nemijlocit la aplicarea violenţei sau nu s-au folosit de acţiuni violente pentru a-şi
însuşi averea victimei (p.18 din HP CSJ nr.5 din 6.07.1992 Cu privire la practica judiciară în
procesele penale despre sustragerea averii proprietarului).

4. Persoanele care au participat împreună la săvârşirea infracţiunii nu vor răspunde pentru


acţiunile unuia dintre participanţi, care a mai săvârşit o faptă neprevăzută în înţelegerea
prealabilă dintre participanţi şi fără contribuţia lor.

5. Persoana care a cauzat victimei, în timpul unui atentat concomitent al mai multor persoane, o
daună mai mică decât consecinţele infracţionale mai grave, survenite ca urmare a acţiunilor altor
participanţi la infracţiune, poate fi considerată coautor la infracţiunea cu consecinţe infracţionale
mai grave doar în cazul în care ea a avut intenţia atingerii acestor consecinţe mai grave.
2.2. Participaţia în cazul excesului de autor

Participaţia presupune tendinţa către un rezultat infracţional comun. Dar


realizarea acestei intenţii comune, cauzarea urmării socialmente periculoase este
înfăptuită de autor.Autorul însă este o persoană ce acţionează liber și conștient.
Oricât de detaliat este elaborat planul săvârșirii infracţiunii, oricât de minuţios și-
au expus esenţa intenţiei sale organizatorul și instigatorul, oricât de bine și-a
îndeplinit complicele rolul său, autorul întotdeauna introduce în realizarea acestei
intenţii anumite corectări, ce pot fi explicate prin deprinderile, caracterul,
temperamentul, starea sa sufletească sau pot fi legate de schimbarea ambianţei, în
care autorul este nevoit să acţioneze; tot aici pot interveni și o totalitate de factori
externi, ce facilitează sau împiedică procesul de comitere a faptei socialmente
periculoase. Deseori autorul, sub influenţa factorilor externi, este nevoit să se abată
de la acţiunile iniţial planificate. Alteori săvârșește acţiuni ce nu au fost cuprinse de
intenţia celorlalţi participanţi. O atare abatere este posibilă ori în
urma unei erori a autorului, ori daca aceasta este controlată de conștiinţa și
voinţa sa, dar, oricum, se comite intenţionat. În cel de al doilea caz are loc așa-
numitul “exces de autor”. Etimologic cuvântul exces provine de la latinescul
excessus – deviere, exagerare, abatere, aberaţie. În dreptul penal se consideră
“exces de autor” în-
făptuirea de către autor a unor acţiuni infracţionale ce n-au fost cuprinse de
intenţia celorlalţi participanţi. Legislaţia penală în vigoare nu conţine norme ce ar
reglementa răspunderea organizatorului infracţiunii, instigatorului și
complicelui în cazul excesului de autor. Dar pe baza unor date selective, 8,
9% din persoanele ce acţionează în comun săvârșesc infracţiuni comise “din
exces”. De aceea, definirea noţiunii de exces de autor, precum și cazurile ce pot fi
cuprinse de această noţiune sunt stipulate în doctrina dreptului penal.
Articolul 48 din Codul penal include pentru prima oară în legislaţia
autohtonă noţiunea de exces de autor: “Se consideră exces de autor săvârșirea de
către autor a unor acţiuni infracţionale care nu au fost cuprinse de intenţia
celorlalţi participanţi. Pentru excesul de autor, ceilalţi participanţi nu sunt
pasibili de răspundere penală”.
În funcție de modul de deviere a activităţii autorului excesele pot fi
clasificate în două grupuri: cantitative și calitative.
Excesul cantitativcuprinde cazurile când autorul săvârșește o infracţiune
omogenă după natura sa cu aceea care ar fi trebuit s-o săvârșească în urma
înţelegerii cu ceilalţi participanţi.
În cazul excesului cantitativ autorul face abuz sau în privinţa formei
atentatului infracţional (înţelegerea a fost să se comită un furt, dar s-a comis un
jaf), sau în privinţa unui semn calificant (înţelegerea a fost să se comită un omor
in-
tenţionat simplu, iar autorul a comis un omor intenţionat cu circumstanţe
agravante). Excesul cantitativ nu întrerupe infracţiunea proiectată, de aceea fapta
asupra căreia s-au înţeles toţi participanţii în general se săvârșește. Spre exemplu,
I.S., M.S., V.B. și A.S.au fost condamnaţi pentru faptul că la 14.02.1997 au comis
un act de huliganism deosebit de grav faţă de C.P., cauzându-i leziuni corporale, în
urma cărora, peste o perioadă de timp, ultimul a decedat. După cum rezultă din
materialele dosarului, moartea lui C.P.a survenit din cauza traumei cranio-
cerebrale provocate de către inculpatul V.B. cu o ţeavă de metal.
Totodată, în cauză n-au fost prezentate probe care ar dovedi faptul că între
condamnaţi a existat o înţelegere prealabilă de a folosi ţeava de metal la comiterea
crimei. S-a stabilit, de asemenea, că inculpaţii I.S., M.S. și A.S. i-au provocat lui
C.P. leziuni corporale mai puţin grave în regiunea pieptului și spinării.
Pornind de la aceste circumstanţe, instanţa de judecată a arătat că, dacă în
timpul săvârșirii actelor huliganice unul dintre participanţii la infracţiune a folosit
un obiect special adaptat, fără știrea altor participanţi la infracţiune,
responsabilitatea, conform art. 287, alin. (3) din CP al RM, o poartă numai
persoana care a aplicat obiectul indicat pentru vătămarea integrităţii corporale (deci
s-a comis un exces cantitativ). Acţiunile lui I.S., M.S. și A.V. vor fi calificate pe
baza alin. (2) art. 287 din CP al RM. Astfel, în cazul excesului cantitativ, acţiunile
comise de autor se află în legătură cauzală cu acţiunile organizatorului,
instigatorului și complice lui, întrucât anume ei dau imboldul și contribuie la acest
act. Deci, legătura cauzală, în general, nu se întrerupe, ci suferă doar mici abateri.
Exces calitativ avem atunci când autorul comite acţiuni neomogene cu cele
la care a fost determinat sau în care i-a fost acordat ajutor. Cu alte cuvinte, autorul
săvârșește o infracţiune absolut diferită după caracterul și gradul de pericol social,
atentează la un alt obiect. Spre exemplu, a existat înţelegerea de a comite un furt cu
pătrundere în încăpere, iar autorul, în afară de aceasta, comite violul persoanei
aflate în această încăpere. Aceste infracţiuni – furtul și violul – după esenţa lor și
obiectul de atentare sunt diferite. Intenţia autorului de a comite violul a apărut
independent și nu se află în legătură cauzală cu acţiunile persoanelor ce l-au
determinat la comiterea furtului sau au contribuit la aceasta.În practică excesul
calitativ este deseori precedat de comiterea acelor acţiuni la care autorul a fost
determinat. În așa cazuri problema calificării acţiunilor nu creează dificultăţi.
Organizatorul, instigatorul și complicele poartă răspundere pentru participaţie la
infracţiunea pe care a comis-o autorul, la indicaţia acestora sau cu ajutorul lor, iar
autorul – și pentru infracţiunea comisă din exces.

Nu pot fi considerate exces de autor cazurile când, din anumite motive,


dezvoltarea legăturii cauzale provoacă alt rezultat infracţional decât cel scontat de
participanţii la infracţiune. Spre exemplu, dacă instigatorul a determinat autorul să-
i cauzeze cuiva leziuni corporale, iar victima în urma vătămării integrităţii
corporale decedează, atunci această consecinţă trebuie incriminată nu doar
autorului, ci și instigatorului.
De asemenea, nu vor fi considerate exces de autor cazurile când participanţii
la infracţiune i-au acordat autorului libertate în acţiuni. Alta va fi situaţia dacă
infracţiunea a fost săvârșită, iar timpul, împrejurările și metoda săvârșirii, alese de
autor, fac această faptă mai periculoasă. În cazul acesta problema privind
răspunderea participanţilor trebuie soluţionată în felul următor: dacă toate
circumstanţele calificante, mai sus-menţionate, au fost stabilite de participanţi
înainte de începerea comiterii infracţiunii, iar autorul s-a abătut de la planul
anterior întocmit, atunci este prezent excesul. Dacă însă în privinţa acestor
circumstanţe nu a existat nici o înţelegere a participanţilor, atunci trebuie
recunoscut faptul că ei toţi au admis sau cel puţin n-au exclus posibilitatea
comiterii infracţiunii cu circumstanţe calificante; prin urmare, participanţii,
acţionând cu intenţie indirectă, trebuie să poarte răspundere în egală măsură cu
autorul.
Nu pot fi recunoscute drept exces de autor nici cazurile de eroare ale
autorului. Dacă, spre exemplu, autorul a comis o eroare în obiect, atunci ceilalţi
participanţi vor fi supuși răspunderii pentru participaţie exprimată prin tentativă de
infracţiune. Spre exemplu, instigatorul va fi supus răspunderii pentru participaţie la
omor dacă autorul, din greșeală, va omorî o altă persoană decât cea faţă de care a
avut loc instigarea.

S-ar putea să vă placă și