Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DIALOGUL
SOCIAL ŞI
Conf. univ.dr.
MANAGEMENTUL CONFLICTELOR
DE MUNCĂ
NOTE DE CURS
2014
2
CUPRINS
BIBLIOGRAFIE 39
3
Capitolul 1
- valorile diferite ( există când oamenii împărtăşesc credinţe diferite- de exemplu oameni
aparţinand unor religii diferite pot avea valori diferite )
- percepţiile diferite ( apar atunci când oamenii văd sau gândesc diferit un anumit lucru –
de exemplu doi oameni se pot certa pentru că nu se pot pune de acord asupra unei culori,
de fapt întâmplându-se ca ei să perceapă culoarea diferit )
- nevoile psihologice ( sunt când oamenii au stări, precum – se simt capabili, acceptaţi,
importanţi şi sănătoşi, de exemplu cu toţii au nevoia de a fi iubiţi )
Când analizează şi descoperă sursele unui conflict, oamenii îşi pot forma şi dezvolta o
metodă de a face faţă conflictului însuşi. De exemplu :
- Dacă este vorba de percepţiile diferite pe care le avem asupra lucrurilor, oamenii pot
încerca să-şi clarifice propriile puncte de vedere şi să ofere celorlalţi informaţii corecte,
pentru a evita neînţelegerile.
- Când este vorba de interese diferite, oamenii pot încerca să şi le facă reciproc cunoscute şi
să încerce să găsească o soluţie care să-i mulţumească pe toţi.
8
1.4. Modelele de conflict şi modul de manifestare
Există mai multe modele teoretice de conflict. Thomas considera că modelele de conflict
descriu fie procesul, fie structura unei situaţii conflictuale.
B) Conflictul înţeles apare odată cu conştientizarea existenţei unor condiţii latente. Scopurile
sau obiectivele divergente nu creează conflictul atâta timp cât acest lucru nu este evident.
Conflictul se menţine într-o stare latentă, cei implicaţi neacordându-i o importanţă
semnificativă. El se transformă în conflict resimţit numai atunci când ne orientăm atenţia
asupra lui. Aşadar, pot exista mai multe conflicte decât putem stăpâni şi de aceea conflictul
înţeles nu devine neapărat conflict resimţit.
C) Conflictul manifest se exprimă prin comportament, reacţiile cele mai frecvente fiind
apatia, atitudinea dramatică, ostilitatea deschisă sau agresivitatea. Managerii, prin
mecanismele pe care le au la îndemână, pot să preîntâmpine manifestarea deschisă a
conflictelor.
Dacă un conflict a fost soluţionat, părţile implicate se pot îndrepta spre o cooperare; în
caz contrar, conflictul creşte în intensitate, cuprinzând părţi sau probleme ce nu au fost
implicate iniţial.
Primul tip de manifestare apare atunci când negocierea dintre sindicate şi patronat nu se
poate soluţiona, nu se poate ajunge la o înţelegere şi atunci este necesară intervenţia unui
mediator.
9
Cea de a doua formă de manifestare – reclamaţia – se referă la protestele angajaţilor
datorate unor tratamente considerate inechitabile sau încălcări ale unor drepturi. Acest tip de
conflicte pot fi, teoretic, soluţionate repede deoarece există norme precise în acest sens.
Capitolul 2
SOLUTIONAREA CONFLICTELOR
Prevenirea conflictelor se poate realiza prin dialog social de calitate în cadrul organizaţiei.
Aceasta necesită o participare activă a angajaţilor într-o comunicare atât pe orizontală cât şi
pe verticală, care presupune mai multe niveluri:
participarea la locul de muncă;
participarea în relaţiile umane propriu-zise
cointeresarea lor financiară
Cunoscând esenţa şi cauzele conflictelor, managerii le pot evita sau, atunci când este
necesar, pot să orienteze desfăşurarea conflictelor în cadrul unor limite controlabile.
Aplanarea reprezintă strategia folosită de acei manageri care caută aprobarea celor
din jur, în loc să caute ca obiectivele organizaţionale să fie atinse; el va încerca să împace pe
toată lumea.
Forţarea este abordarea managerului care, spre deosebire de cel de mai înainte,
doreşte cu orice preţ să realizeze obiectivele de productivitate şi va apela la constrângere,
uzând exagerat de puterea cu care a fost investit.
A. NEGOCIEREA
După cum remarcă autorii unui celebru proiect de cercetare desfăşurat în cadrul
Universităţii Harvard privind problemele negocieri (vezi R. Fisher, W. Ury, B Patton,
Succesul în negocieri, Editura Dacia, Cluj- Napoca, 1995), cu toţii negociem cîte ceva în
fiecare zi. Situaţiile în care este necesară negocierea sunt din ce în ce mai multe, căci
conflictul este o industrie în plină dezvoltare. Oamenii sunt diferiţi şi pentru a aborda aceste
diferenţe folosesc negocierea. Majoritatea oamenilor iau deciziile prin negociere atît în
afaceri, cît şi în familie.
Astfel, putem deduce că există întotdeauna două sau mai multe părţi care participă
la negociere, există mereu un conflict de interese între părţile sau scopurile urmărite de
cineva, iar părţile doresc, cel puţin pe moment, să caute o înţelegere decît să lupte deschis
sau să forţeze o parte să capituleze. Desigur, atunci cînd negociem ne aşteptăm la o situaţie
de tip oferă-primeşte. Ne aşteptăm ca ambele părţi să-şi modifice într-un fel cererile sau
solicitările şi să cedeze din punctele şi argumentele lor de plecare. În schimb, negocierile cu
adevărat creative pot să nu se bazeze doar pe compromis pentru că părţile pot să inventeze
o soluţie care să satisfacă obiectivele tuturor.
B. MEDIEREA
În practică se apelează frecvent la utilizarea mediatorului sau părţii a treia. Metoda
este deosebit de eficientă atunci cînd cele două părţi aflate în conflict nu mai sunt dispuse la
o confruntare onestă, fiind prinse între presiunea organizaţiei şi neîncrederea reciprocă. O a
treia persoană cu rol de mediator, va încerca să provoace o întâlnire între părţi, favorizând
comunicarea deschisă. În acest fel se reduce emotivitatea şi se creează oportunităţi egale
15
pentru ambele părţi de a-şi exprima sentimentele. Pentru a reuşi în demersul său,
mediatorul trebuie să inspire încredere, armonie şi stabilitate. Numai astfel mediatorul oferă
o şansă de împăcare a părţilor adverse şi apoi crearea unor facilităţi pentru comunicarea
constructivă.
C. ARBITRAJUL
Arbitrajul este cea mai drastică forma de negociere pentru ca odată ajunse la
această faza cele doua parţi se supun politicii: “totul sau nimic”. În această sitaţie arbitrul
conflictului are toata puterea, hotărârile sale fiind literă de lege. Ca urmare a acestui fapt,
cineva poate caştiga totul iar cineva poate sa piardă totul, iar din cauza acesui ultim argument
parţile ce se afla in conflict preferă să facă apel la alte forme de rezolvare.
În încheierea acestui subcapitol trebuie sa facem o scurtă prezentare a calitaţilor unui bun
negociator.
D. CONCILIEREA
Concilierea – tinand cont de neintelegeri, de perceptiile gresite, de ostilitati si de
neincrederea reciproca, grupurile considera uneori incercarile de cooperare ale celorlalte
grupuri drept atacuri. Lindskold considera ca increderea reciproca poate fi recastigata daca
membrii grupului comunica dorinta lor de a coopera, angajarea in comportamente care sunt
consecvente dorintei lor de a coopera si daca au raspunsuri cooperante chiar in cazul
competitiei. Aceste directii asigura bazele modelului "initiativei reciproce si graduale in
reducerea tensiunilor". Acest model a fost conceput initial de Osgood (1979) ca ghid de
negociere pentru dezarmare. Primele trei etape se refera la comunicarea intrre grupuri, in
speranta stabilirii "regulilor jocului". Urmatoarele trei etape ajuta la cresterea increderii intre
grupuri, iar ultimele trei etape sunt necesare doar in cazul unui conflict profund in care
intreruperea relatiilor dintre grupuri implica pericolul pentru membrii grupului. Oricum,
fiecare grup trebuie sa invete sa faca concesii pana la un punct, mentinandu-si in acelasi timp
capacitatea de a raspunde provocarilor. Minimalizarea tendintelor de categorizare sociala -
Miller si Brewer au dovedit ca functionarea cooperarii se datora in parte faptului ca
eliminarea competitiei reduce frustrarea intre membrii grupului si promoveaza o interactiune
de grup pozitiva. Ei spun ca aceste schimbari sunt, totusi, doar rezultate secundare ale
cooperarii intre grupuri. Acestia au demonstrat reducerea conflictului prin cooperare prin
schimbarea unor consecinte ale gandirii "noi" contra "lor", inclusiv favoritismul in cadrul
grupului, respingerea grupului exterior si stereotipia.
Desi ideea de contact din pozitii egale ajuta, ea nu este tot timpul eficienta pentru ca, ce se
mai poate face in cazul in care ostilitatea este foarte puternica?
16
Diferenţa dintre mediere şi arbitraj. Principala diferenţă dintre cele doua forme de soluţionare a
conflictelor rezultă din aceea că prin deducerea unui litigiu arbitrajului, arbitrii decid asupra modului
de soluţionare a litigiului dintre părţi. În cazul medierii, mediatorul nu solutionează litigiul, ci asistă
părţile în negocierea şi obţinerea unei soluţii convenabile pentru toţi cei implicaţi în conflict.
Diferenţa dintre mediere si conciliere .În cazul concilierii părţile negociază între ele modalitatea
de soluţionare a conflictului. În cazul medierii, părţile negociaza între ele, însă asistate de un
mediator, persoană independentă şi neutră faţă de părţi
17
Capitolul 3
“Este foarte grav sa nu-i pese de oamenii pe care ii concediaza sau sa nu gaseasca solutii
intr-o asemenea perioada”, subliniaza proprietarul restaurantelor La Mama.
De asemenea, atunci cand un angajat cere marire de salariu intr-o perioada dificiala pentru
companie, managerul greseste enorm daca nu-l baga in seama, daca ii transmite acestuia ca el
nu conteaza, ca pentru firma plecarea sau multumirea unui angajat este irelevanta, pentru ca
astfel da un semnal gresit celorlalti colegi.
“Pana la urma trebuie sa fie cinstit cu angajatul. Niciodata un manager nu trebuie sa minta,
pentru ca oamenii nu sunt prosti si isi vor da seama. Nu trebuie sa insele un angajat, pentru ca
nici acel angajat si nici restul nu vor mai fi motivati sa munceasca”, afirma Catalin Mahu.
19
El mai crede ca este foarte important ca un manager nu-si bata joc de munca unui angajat,
pentru ca orice munca este importanta. „Daca din punctul de vedere al unui angajator, doar
unele munci sunt importante, atunci nici angajatii care fac acele munci nu se vor simti
importanti, respectati si nu vor avea determinarea in ceea ce fac”, a incheiat Catalin Mahu.
Insa cel mai important lucru, mai ales intr-o perioada de criza, estea nu dai altcuiva
treaba de a face concedierile in locul tau. „Cu totii stim ca in aceasta perioada multe companii
fac concedieri. Este unul din cele mai neplacute joburi: sa chemi un angajat in biroul tau, sa-l
privesti in ochi si sa-i spui ca postul lui nu mai exista. Nu numai ca nu mai are loc in
compania ta, dar este posibil sa nu aiba nicaieri loc in urmatoarele luni”.
Havar crede ca un manager trebuia sa faca concedirile personal, exceptand cazul cand
are sute de angajati in subordine. In schimb, marirea de salariu trebuie lasata in seama sefului
direct.
„Daca vrei sa dai unui angajat o marire de salariu insa nu esti seful lui direct, atunci
este mai bine sa-i dai sefului direct aceasta posibilitate. Astfel, angajatul simte ca seful lui,
chiar daca nu este primul om din companie, are puterea sa-i dea ceva”, mai spune managerul
AFI Europe.
Pe langa toate aceasta, un bun manager nu trebuie sa impuna distanta intre el si
angajati, astfel incat, acesta din urma sa stie cand sa se comporte ca un prieten si cand sa se
comporte ca un angajat. „Un angajat trebuie sa inteleaga cand spui un banc si cand vrei ceva
serios de la el. In cele din urma, toate tin de caracterul managerului”.
Adevaratii oameni de afaceri stiu bine ca succesul sau esecul unui business stau in mainile
catorva oameni-cheie din companiile respective, putini la numar, si ca doar la ei se refera atat-
de-vehiculata sintagma «oamenii sunt cel mai valoros capital al firmei noastre», este de parere
George Butunoiu , proprietarul firmei de consultanta in resurse umane George Butunoiu Ltd.
“Acestia ( managerii) trebuie sa faca in asa fel incat mersul afacerii sa depinda cat mai
putin de fiecare in parte dintre restul angajatilor si compania sa fie cat mai imuna la plecarea
vreunuia sau chiar mai multora dintre «cei multi», la inlocuirea, mutarea, la frustrarile sau
razbunarea, la lipsa de responsabilitate, la lenea, dezinteresul sau la indolenta lor”, a declarat,
pentru Wall-Street, George Butunoiu.
Acesti cativa oameni-cheie sunt singurii care stiu si pot face ca productivitatea sa fie
ridicata si tot ei sunt singurii responsabili daca nu se intampla asa, mai spune Butunoiu.
“Majoritatea managerilor, a sefilor mijlocii sau mai mici, precum si aproape toti simplii
angajati nu numai ca nu inteleg bine ce sunt acelea eficienta si optimizare, dar nici macar nu
isi pun vreodata aceasta problema. Mai mult, nu sunt putini angajatii care urasc firma si pe
20
patroni si se razbuna facand lucrurile pe dos ori de cate ori au ocazia si sunt siguri ca nu ii
prinde nimeni”.
In fiecare firma exista angajati slabi; unii pentru ca nu vor sa munceasca, altii pentru ca
nu-i duce mintea. Cu cat o firma e mai mare, cu atat mai putin indicat este ca managerii sa
vrea sa aiba numai angajati inteligenti, care sa aiba reflexe solide de business, de client
service etc.
“Dimpotriva, uneori e bine (din punctul de vedere al rentabilitatii) sa ai si prosti in firma,
cu conditia ca prostia lor sa fie compatibila cu jobul si ca acestia sa nu te coste mai mult decat
e cazul”, subliniaza Butunoiu.
Studiile sociologice arata, fara niciun dubiu, ca oamenii accepta si suporta mult mai usor
greutatile si lipsurile in conditii de echitate sociala. Acest lucru este valabil in toata tipurile de
grupuri: fie foarte mari (la nivelul societatii, comunitatilor etc.) fie mijlocii sau mici, cum e
cazul firmelor.
La fel de importanta ca impunerea in sine a unor principii etice foarte clare si solide in
companie sunt si transmiterea lor (comunicarea), intelegerea si acceptarea lor de catre
angajati. “Cuantificarea e aproape inevitabila, deoarece cifrele sunt cele mai convingatoare,
fiind mai usor de interpretat si de negat
Exista anumite aspecte de care trebuie sa tii cont atunci cand incerci sa trasezi limitele si
libertatile in relatia cu un manager.
1. “Chiar trebuie sa va vorbesc, este important”. Inainte de a transmite asa ceva unui
manager, gandeste-te ce este important din punctul tau de vedere si care este perspectiva
sefului. Daca vrei sa vorbesti cu un manager, explica-i inainte care este subiectul discutiei si
lasa-l pe el sa decida importanta.
2. “Nu mai am nevoie de cineva care sa ma invete.” Fii foarte atent cu o astfel de
afirmatie in fata unui manager. Este una sa stii cum sa performezi la job si alta sa ai impresia
ca stii tot ce s-ar putea invata. Un manager este in acea pozitie in care poate sa iti dea anumite
sugestii si directive, asa ca fii mai diplomat daca doresti sa iti imbunatatesti relatia cu el.
21
3. “Nu inteleg.” Daca un training la job este standard, cineva care are nevoie
constanta de instructiuni de la manager poate fi un punct slab pentru companie. Incearca sa iei
pe cont propriu cercetarea anumitor aspecte la job si solicita indrumari de la manager doar
cand nu ai alta varianta.
5. “Aceasta sarcina nu este in fisa postului.” Chiar daca sarcina pe care propriul
manager ti-o cere s-o indeplinesti nu are nimic de-a face cu jobul pe care il ai, ar trebui sa tii
acest lucru pentru tine. Poti face performanta sau poti fi remarcat de manager daca reusesti sa
duci la bun sfarsit task-uri care nu fac parte din rutina de zi cu zi de la job.
6. “Nu ma invinovatiti - nu este vina mea.” Ceva care sigur il enerveaza pe manager
este sa incerci sa pui greseala in carca altcuiva. Chiar daca ai gresit, asuma-ti
responsabilitatea, un manager va aprecia mai degraba acest lucru decat negarea evidentei.
7. “Puteti sa ii spuneti lui X sa opreasca muzica?” Nu este treaba unui manager sa iti
rezolve problemele. Daca nu poti relationa cu un coleg pe cont propriu, poti cere sfatul unui
manager, insa nu te astepta ca el sa reactioneze la plangeri de acest gen.
8. “Da, sigur. Am o familie. Plec acasa.” Este drept, programul de la job se termina la
ora fixa, insa exista momente cand este nevoie sa stai peste program pentru a rezolva anumite
probleme. Asigura-te ca intelegi si accepti politica firmei in care lucrezi, pentru a nu te
confrunta cu seful tau la finalul programului in privinta orei de plecare.
9. “Luati-va un sclav.” Chiar daca vrei sa iti dai demisia de la job, ai grija ce ii spui unui
manager cand parasesti compania. Este indicat sa lasi loc de “buna ziua”, indiferent de
relatiile tensionate pe care le-ai avut. Un fost manager poate fi o buna sursa pentru o scrisoare
de recomandare.
22
3.3. Stabilirea relaţiilor bune cu propriul manager
Cu cat reusesti mai mult sa iti tii in frau impulsurile, cu atat ai sanse mai mari sa stabilesti
o relatie buna cu propriul manager. Spune-ti nemultumirile, insa alege cu grija felul in care o
faci, ca sa fii sigur ca obtii efectul scontat.
Desi iti vei regasi seful in descrierea unui tip de manager, ia in considerare ca stilul sau de
leadership poate fi influentat si de alte abordari in management.
Managerul tiran
Acest tip de manager trebuie sa stie tot ce se intampla in departamentul pe care il are in
subordine. Nu ii place ca subordonatii sai sa ia nicio decizie fara sa il consulte si, adesea, are
tendinta de a nu impartasi informatiile: iti poate da o sarcina si nu iti spune tot ce ar trebui sa
stii pentru a-ti face munca.
Acest tip de manager are nevoie constant de informatie. Cea mai buna metoda de a lucra cu
un astfel de manager este sa ii raportezi fiecare miscare, oricat de neinsemnata ar parea.
Aceasta abordare poate fi mare consumatoare de timp, insa este singura metoda sa-l tii la o
oarecare distanta de ceea ce faci.
Un manager tiran foloseste informatia ca pe o sursa de putere. Atat timp cat stie totul,
el detine puterea. Daca vrei sa fii sigur ca poti sa iti faci jobul cu un astfel de manager,
accepta ideea ca nu il vei schimba. Fie incerci sa te adaptezi, fie cauti alt job!
23
Managerul autocrat
Un manager autocrat este dificil. Ti-ai usura cu mult sarcinile la job daca poti sa
impartasesti aceeasi tinta cu un manager de acest gen. Spre exemplu, daca managerul tau vrea
sa devina vicepresedinte, vei depune tot efortul sa il ajuti si poate vei promova odata cu el.
Managerul politician
Managerii politicieni sunt, prin natura lor, persoane spectaculoase. Ei fac lucruri aparent
gratuite, dar care sunt calculate pentru a le imbunatati imaginea. Un manager politican nu isi
va arata niciodata punctele slabe, insa stie cand sa fie lingusitor cu cine trebuie. Ca sa iti
asiguri pielea la job, trebuie sa fii acea persoana de care managerul depinde. Fie esti
competent si imaginea sefului depinde de munca ta, fie cunosti pe cine trebuie - oricum ar fi,
un manager politician va sti sa iti recunoasca valoarea si sa iti usureze viata la job.
O parte buna in a avea un manager politician este ca el cunoaste multa lume si stie cum
sa abordeze pe fiecare in parte. Profita de acest aspect si dezvolta-ti Partea proasta este ca nu
vei fi niciodata in lumina reflectoarelor daca stai alaturi de un manager politician, fiindca el
va face totul pentru a eclipsa restul echipei.
Ca sa stii cum sa il abordezi la job, trebuie sa cunosti mai bine propriul sef. Iata alte tipuri
de manager, pentru a putea sa identifici caracteristicile leadershipului de la locul tau de
munca.
Managerul pasiv
Atunci cand intalnesti prima oara un astfel de manager vei crede ca ai cel mai bun sef din
lume. Insa nu te lasa pacalit! Un manager de acest gen iti va spune exact ceea ce vrei sa auzi
sau te va lasa, pur si simplu, sa iei singur deciziile si apoi sa raspunzi pentru ele. Vei avea
libertate maxima, atat la capitolul sarcini, cat si la capitolul probleme. Nu te astepta ca un
manager de tip pasiv sa te incurajeze sau sa iti ofere vreo solutie. Va evita comunicarea si te
vei confrunta cu lipsa de implicare, lucru care, pe termen lung, iti afecteaza jobul.
Seful de acest tip nu doar ca nu isi face treaba, dar ii va face pe subordonati
responsabili pentru probelemele lui. Un astfel de manager nu isi ia responsabiliti pentru
proprii suborodonati, departement sau rezultate. Totusi, cand este vorba despre un aspect
pozitiv, va fi primul care sa si-l asume.
Un manager iresponsabil va fi primul care arata cu degetul, primul care spune: “Cineva
ar trebui sa rezolve problema”. In acest caz, incearca sa rezolvi problema, nu acuzatia. Desi
nu este foarte amuzant sa ai un manager iresponsabil, fa un efort si aduna documente pentru
toata munca pe care o faci. Daca seful te va acuza de ceva, vei avea dovada ca ai facut totul in
regula.
Managerul democratic
Acesta este un tip de manager pentru care vrei sa lucrezi. Este adesea un sef competent si
deschis, care solicita idei si opinii creative de la echipa. Un manager participativ va sti cum sa
isi asume, alaturi de subordonati, succesele si insuccesele din organizatie.
Cea mai buna modalitate de a-ti face jobul sub coordonarea unui manager democratic este
sa fii deschis fata de el, sa iti exprimi opiniile si ideile. Solicita-i ajutorul de cate ori ai nevoie
- el apreciaza mai degraba dorinta de a rezolva anumite lucruri decat mandria de a nu intreba
26
si de a te chinui sa faci totul singur. Un manager democratic pune pret pe spiritul de echipa;
asigura-te ca stii care iti este rolul in grup si vei avea un job de invidiat.
Capitolul 4
DIALOGUL SOCIAL
4.2. Sindicatele
Potrivit art. 217, alin. (1) din Codul muncii, „ sindicatele sunt persoane juridice
independente, fără scop patrimonial, constituite în scopul apărării şi promovării drepturilor
colective şi individuale, precum şi a intereselor profesionale, economice, sociale, culturale şi
sportive ale membrilor lor”.
Caracteristici ale sindicatelor
Sindicatele sunt independente faţă de autorităţile publice, de partidele politice şi de
patronate. Rolul lor nu este de a apăra drepturile şi interesele politice ale membrilor săi.
Modul de organizare, asociere şi gestiune al organizaţiilor sindicale poate fi reglementat prin
statutele proprii ale acestora, cu condiţia ca statutele să fie adoptate printr-o procedură
democratică, în condiţiile legii.
Sindicatele sunt organizaţii profesionale, orice membru al profesiunii având libertatea de a
aparţine sau de a nu aparţine la un sindicat constituit, ca şi de a se retrage când doreşte.
Membrii unui sindicat pot fi şi persoane încadrate la angajatori diferiţi, cu condiţia să fie din
aceeaşi ramură sau profesiune. Nu pot constitui organizaţii sindicale persoanele care deţin
funcţii de conducere, funcţii de demnitate publică, conform legii, magistraţii,
personalul militar din aparatul Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne,
Ministerului Justiţiei, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Pază,
Serviciului de Informaţii Externe şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, precum şi din
unităţile aflate în subordinea acestora nu pot constitui organizaţii sindicale.
Minorii se pot sindicaliza, dar cei între 15 şi 16 ani au nevoie de încuviinţarea părinţilor
pentru a deveni membrii ai unui sindicat.
32
Sindicatele se pot asocia după criteriul ramurii de activitate, al profesiunii sau după criteriul
teritorial, în federaţii, confederaţii sau uniuni sindicale.
Principalele atribuţii ale organizaţiilor sindicale
Organizaţiile sindicale participă la negocierea şi încheierea contractelor colective de
muncă, în măsura în care întrunesc criteriile de reprezentativitate, astfel:
-la nivel de unitate – numărul de membri ai sindicatului reprezintă cel puţin o treime din
numărul salariaţilor unităţii;
-la nivel de ramură – sunt federaţii sindicale, au independenţă organizatorică şi patrimonială şi
cuprind organizaţii sindicale care au, cumulat, un număr de membri cel puţin egal cu 7% din
efectivul salariaţilor din ramura respectivă;
-la nivel naţional – sunt confederaţii sindicale, au independenţă organizatorică şi patrimonială,
au organizaţii sindicale proprii în cel puţin jumătate din numărul total al judeţelor, inclusiv
municipiul Bucureşti, cuprind federaţii sindicale reprezentative din cel puţin 25% din ramurile
de activitate şi cuprind, cumulat, un număr de membri cel puţin egal cu 5% din efectivul
salariaţilor din economia naţională.
Organizaţiile sindicale reprezintă salariaţii în cadrul conflictelor de interese . De asemenea,
în cadrul conflictelor de drepturi, ele îşi pot reprezenta membrii, la cererea acestora şi pot
formula acţiuni în justiţie în numele lor chiar fără un mandat expres din partea celor în cauză.
Organizaţiile sindicale/reprezentanţii salariaţilor au dreptul de a fi informaţi şi consultaţi
de către angajatori:
-în procesul concedierii colective;
-în probleme ce privesc organizarea muncii, potrivit Codului muncii sau contractelor colective
de muncă aplicabile;
-potrivit Legii nr. 467 din 12/12/2006 privind stabilirea cadrului general de informare şi
consultare a angajaţilor ;
-potrivit, Legii sindicatelor, acestea vor primi de la angajatori sau de la organizaţiile acestora
informaţiile necesare pentru negocierea contractelor colective de muncă sau, după caz, pentru
încheierea acordurilor privind raporturile de serviciu, în condiţiile legii, precum şi cele privind
constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă,
protecţiei muncii şi utilităţilor sociale, asigurărilor şi protecţiei sociale.
Organizaţiile sindicale pot adresa autorităţilor publice competente, propuneri de legiferare
în domeniile de interes sindical şi au dreptul de a fi consultate de către Guvern referitor la
proiectele unor acte normative care privesc dezvoltarea economico-socială şi raporturile de
muncă.
33
Constituirea sindicatelor
Pentru constituirea unei organizaţii sindicale este necesar un număr de cel puţin 15 persoane
din aceeaşi ramură sau profesiune.
Etapele constituirii sindicatelor sunt:
-elaborarea proiectului de statut şi aprobarea acestuia în adunarea generală a membrilor
fondatori;
-depunerea unei cereri de înscriere a organizaţiei sindicale la judecătoria în raza căreia îşi are
sediul;
-admiterea cererii şi înscrierea în registrul special a hotărârii judecătoreşti definitive de
admitere a cererii.
Organizaţia sindicală dobândeşte personalitate juridică de la data înscrierii în registrul
special a hotărârii judecătoreşti definitive de admitere a cererii.
Patrimoniul organizaţiilor sindicale
Organizaţiile sindicale pot dobândi, în condiţiile prevăzute de lege, orice fel de bunuri
obile şi imobile necesare realizării scopului pentru care sunt înfiinţate. Aceste bunuri
pot fi folosite însă numai potrivit intereselor membrilor de sindicat, fără a putea fi împărţite
între aceştia.
Sindicatele pot primi, în condiţiile prevăzute de lege, în concesiune sau cu chirie, terenuri
din proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, pentru construirea
de sedii proprii.
Ca sedii pot folosi şi imobilele din fondul locativ de stat, plătind o chirie corespunzătoare
sediilor partidelor.
Potrivit art. 22 alin. (3) din Legea sindicatelor, unităţile în care sunt constituite organizaţii
sindicale care au dobândit reprezentativitatea, sunt obligate să pună, cu titlu gratuit, la
dispoziţia organizaţiilor sindicale, spaţiile corespunzătoare funcţionării acestora şi să asigure
dotările necesare desfăşurării activităţii prevăzute de lege.
Cotizaţia plătită de membrii organizaţiei sindicale, în cuantum de maximum 1% din venitul
brut realizat, este deductibilă din baza de calcul a impozitului pe venit.
Statutul sindicatelor
Statutul reprezintă actul după care sindicatul respectiv se înfiinţează, se conduce şi îşi
desfăşoară activitatea.
Statutele organizaţiilor sindicale cuprind prevederi cel puţin cu privire la:
-scopul constituirii, denumirea şi sediul organizaţiei sindicale;
-modul în care se dobândeşte şi încetează calitateade membru al organizaţiei sindicale;
-drepturile şi îndatoririle membrilor;
34
-modul de stabilire şi încasare a cotizaţiei;
-organele de conducere, denumirea acestora, modul de alegere şi de revocare, durata
mandatelor şi atribuţiile lor;
-condiţiile şi normele de deliberare pentru modificarea statutului şi de adoptare a hotărârilor;
-mărimea şi compunerea patrimoniului iniţial;
-divizarea, comasarea sau dizolvarea organizaţiei sindicale, transmiterea ori, după caz,
lichidarea
-patrimoniului, cu specificarea că bunurile date în folosinţă de către stat vor fi restituite
acestuia.
Conducerea sindicatelor. Protecţia liderilor sindicali.
Organismele de conducere a sindicatelor sunt alese de Adunarea generală iar membrii
acestora trebuie să aibă capacitate de exerciţiu deplină şi să nu execute pedeapsa
complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesiune de
natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii.
Membrilor organelor de conducere alese ale organizaţiilor sindicale li se asigură protecţia
legii contra oricăror forme de condiţionare, constrângere sau limitare a exercitării funcţiilor
lor. În timpul mandatului şi în termen de 2 ani de la încetarea mandatului nu li se poate
modifica sau desface contractul individual de muncă pentru motive neimputabile lor, decât cu
acordul scris al organului colectiv de conducere ales al organizaţiei sindicale.
Aceste motive neimputabile sunt motive «pe care legea le lasă la aprecierea celui care
angajează », nefiind deci vorba despre încetarea de drept a contractului.
Sunt interzise, de asemenea, modificarea şi/sau desfacerea contractelor individuale de
muncă, atât ale liderilor sindicali cât şi ale membrilor sindicatului, din iniţiativa angajatorului,
pentru motive care privesc activitatea sindicală.
Salarizarea liderilor sindicali poate fi făcută din fondurile sindicatului. În acest caz, pe
perioada în care persoana aleasă în organul de conducere este salarizată de organizaţia
sindicală, contractul său individual de muncăsau, după caz, raportul de serviciu se suspendă,
iar aceasta îşi păstrează funcţia şi locul de muncă avute anterior, precum şi vechimea în
muncă, respectiv în specialitate sau în funcţia publică deţinută, în condiţiile legii. Pe postul
acesteia poate fi încadrată o altă persoană numai cu contract individual de muncă pe durată
determinată.
Dacă contractul de muncă nu este suspendat, liderii sindicali lucrând nemijlocit în unitate,
ei au dreptul la reducerea programului lunar cu 3-5 zile pentru activităţi sindicale, fără
afectarea drepturilor salariale.
În contractul colectiv de muncă aplicabil pot fi prevăzute în plus şi alte măsuri de protecţie.
35
Potrivit Codului muncii, patronatele sunt organizaţii ale patronilor, autonome, fără caracter
politic, înfiinţate ca persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial. Nu orice
angajator este şi patron, ci numai persoana juridică înmatriculată sau persoana fizică
autorizată potrivit legii, care administrează şi utilizează capitalul, indiferent de
natura acestuia, în scopul obţinerii de profit în condiţii de concurenţă, şi care angajează muncă
salariată.
Constituirea patronatelor
Patronatele sunt constituite pe activităţi economice şi organizate pe secţiuni, diviziuni,
ramuri şi la nivel naţional.
Un număr de cel puţin 15 persoane juridice înmatriculate sau persoane fizice autorizate
potrivit legii poate constitui un patronat. Se pot constitui patronate şi cu un număr decel puţin
5 membri în ramurile în care aceştia deţin peste 70% din volumul producţiei.
Patronatele se pot constitui în uniuni, federaţii, confederaţii sau în alte structuri asociative.
Atribuţiile principale
Atribuţiile principale ale patronatelor sunt:
-reprezintă, promovează, susţin şi apără interesele economice, tehnice şi juridice ale
membrilor lor;
-activează pentru deplina libertate de acţiune a patronilor în scopul dezvoltării şi eficientizării
activităţii acestora;
-promovează concurenţa loială, în condiţiile legii, în scopul asigurării de şanse egale
fiecăruia dintre membrii lor;
-sunt consultate de Guvern la iniţierea, elaborarea şi promovarea programelor de
dezvoltare, restructurare, privatizare, lichidare, cooperare economică şi participă în structurile
de coordonare şi gestionare a programelor cuUniunea Europeană;
-desemnează, în condiţiile legii, reprezentanţi la negocierea şi încheierea contractelor
colective de muncă, la alte tratative şi acorduri în relaţiile cu autorităţile publice şi cu
sindicatele, precum şi în structurile tripartite de conducere şi de dialog social;
-asigură pentru membrii lor informaţii, facilitarea de relaţii între aceştia, precum şi
cu alte organizaţii, promovarea progresului managerial, servicii de consultanţă şi asistenţă
de specialitate, inclusiv în domeniul formării forţei de muncă. Pot asigura orice alte servicii
cerute de membrii lor, cu respectarea legii;
-pot adresa autorităţilor publice competente propuneri de legiferare în domeniile de interes
patronal.
37
La negocierea şi încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, patronul
este reprezentat de către organul de conducere al acesteia, stabilit prin lege, statut ori
regulament de funcţionare, după caz. La nivel de grup de unităţi, de ramură şi la nivel
naţional, patronul este reprezentat de către asociaţiile patronale legal constituite şi
reprezentative, potrivit Legii nr. 130/1996, îndeplinind cumulativ următoarele condiţii:
a. la nivel naţional:
-au independenţă organizatorică şi patrimonială;
-reprezintă patroni ale căror unităţi funcţionează în cel puţin jumătate din numărul total al
judeţelor, inclusiv în municipiul Bucureşti;
-reprezintă patroni ale căror unităţi îşi desfăşoară activitatea în cel puţin 25% din
ramurile de activitate;
-reprezintă patroni ale căror unităţi cuprind minimum 7% din efectivul salariaţilor din
economia naţională;
b. la nivel de ramură:
-au independenţă organizatorică şi patrimonială;
-reprezintă patroni ale căror unităţi cuprind minimum 10% din numărul salariaţilor din
ramura respectivă.
Îndeplinirea condiţiilor de reprezentativitate se constată de către Tribunalul Municipiului
Bucureşti, la cererea asociaţiei patronale. Hotărârea este supusă numai recursului.
Consiliul Economic şi Social se poate autosesiza sau poate fi sesizat de orice autoritate
publică ori de patronatele şi sindicatele reprezentative asupra unor stări de fapt,
Componenţă
Bibliografia