Sunteți pe pagina 1din 2

Psihologia educaţiei

-temă de control nr.2-

În baza modelului lui R. Viau privind motivaţia în context şcolar, formulaţi câte două
strategii pentru fiecare dimensiune a modelului, prin care să-i motivaţi pe elevi pentru
activitatea de învăţare:

Motivaţia este totlitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie ca sunt înnăscute, fie că sunt
dobândite, conştientizate sau neconştientizate, simple trebuinţe fiziologice sau idealuri abstracte.
În contextul şcolar motivaţia reprezintă atingerea unui scop.

În timpul anilor şcolari, majoritatea elevilor nu au o viziune clară asupra viitorului pe


care şi-l doresc. Motivatia acestora se opreşte în cele mai multe dintre cazuri la obţinerea unor
recompense cum ar fi note bune, premii. Elevii nu îşi fixează scopuri pe termen lungi ci „luptă”
doar pentru obţinerea performanţei şcolare.

O primă strategie pe care profesorii ar trebui să o aplice este aceea de a învăţa elevii cum
să-şi dozeze timpul de învăţare şi cum să reţină informaţiile într-um mod eficient cu efect de
lungă durată. Elevul trebuie învăţat ca studiul se face cu foaia şi creionul în mână, nu doar cu
cartea. Aceştea trebuie să fie capabili să realizeze scheme logice ale lecţiei astfel încât informaţia
să fie uşor de asimilat şi înţeles. Învăţatul nu presupune doar o lectură a lecţiei, ci un studiu
profund asupra noţiunilor care trebuie evidenţiate prin subliniera acestora, încercuirea lor sau
transpunerea lor într-o schemă accesibilă.

Un alt mod de a determina un elev să evolueze în procesul de învăţare depinde şi de felul


în care profesorul tratează subiectul lecţiei. În procesul de predare-învăţare atragerea copilului
are un rol foarte important deoarece acesta va reţine anumite informaţii esenţiale încă din timpul
orelor de curs. Discuţia care are loc între cadru didactic şi elevi în timpul lecţiei nu trebuie să se
abată de la subiect, ci din contra, profesorul trebuie să se documenteze cu informaţii
suplimentare pe care să le împărtăşească copiilor deoarece posibilitatea ca aceştea să reţină acele
noutăţi este una foarte mare. Astfel, elevii vor fi motivaţi să înveţe şi să descopere mai multe
informaţii despre o anumită lecţie.

Atât în cadrul şcolii, cât şi acasa discuţiile cu elevii despre viitor reprezintă un început
eficient pentru evoluarea acestora. Fixarea unor obiective de lungă durată îl vor determina să
înveţe pentru el şi cultura lui generală şi nu pentru note sau laude. Rezultatele se vor cunoaşte,
iar munca intelectuală a acestuia nu va fi facută „forţat” ci din plăcere şi devotament. Cu cât un
copil reuşeşte să asimileze în fiecare zi noi informaţii, cu atat îi va fi mai uşor să înţeleagă şi să
memoreze noutăţi mult mai complexe din punct de vedere al gradului de dificultate atunci când
acesta trece într-o nouă etapă şcolară.
Recompensarea şi întăririle pozitive faţă de oricare comportament sau activitate demnă
de luat în calcul a elevului, măreşte stima de sine a acestuia şi îl motivează să acţioneze la fel şi
pe viitor. Nu de puţine ori, comportamentul dezirabil este „uitat”, pentru a acorda o atenţie
sporită elevilor care creează probleme. Dar a beneficia de atenţia profesorilor este o întărire
pozitivă cu valenţe educative semnificative, de care nu întotdeauna profesorul face uz. Cea mai
eficientă metodă de a recompensa elevii este lauda. Totodată aceasta este și cea mai la îndemână.