Sunteți pe pagina 1din 13

1.

RESTRICTII CANTITATIVE SI MASURILE CU EFECT ECHIVALENT RESTRICTIILOR CANTITATIVE

Restricţiile cantitative
Definiție: restriciţiile cantitative sunt măsuri adoptate de statele membre care condiţionează exercitarea dreptului
de import sau export al mărfurilor de dobândinerea unei licenţe acordate de autorităţile publice în limita unui contingent
prestabilit

Măsurile cu efect echivalent prevăzute de art. 34 şi 35 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (ex-art. 28 şi
art. 29 din Tratatul C.E.) - Definiţia măsurilor cu efect echivalent restricţiilor cantitative dată de Curtea de Justiţie a
Comunităţilor Europene: hotărârile Dassonville, Cassis de Dijon, Keck şi Mithouard

DASSONVILLE : a) este o măsură luată de către o autoritate dintr-un stat membru sau de către o autoritate a UE;
b) este susceptibilă de a avea un efect restrictiv;
c) este suseptibilă de a afecta comerţul între statele membre

CASSIS DE DIJON
 două principii:
(i)principiul ţării de origine: mărfurile trebuie să fie legal comercializate în ţara de origine sau exportatoare
(ii) principiul justificării măsurilor echivalente pentru motive de interes general: libera circulaţie a mărfurilor poate fi
afectată numai pentru motive de interes general

KECK ȘI MITHOUARD
 în absenţa armonizării, este exclusă din domeniul de aplicare a măsurilor cu efect echivalent, reglementarea
naţională asupra modalităţilor de exercitare a comerţului pe teritoriul unui stat membru, care este de competenţa
exclusivă a statului membru în cauză

2. JUSTIFICARI POSIBILE ALE M.E.E.R.C. PREVAZUTE DE ART. 36 DIN TFUE

 Art. 36 autorizează interdicţiile sau resticţiile la importuri, exporturi sau pentru mărfurile care tranzitează
teritoriul unui stat membru, justificate pentru motive de:
(i) morală publică, ordine publică, siguranţă publică;
(ii) protecţia sănătăţii şi a vieţii persoanelor, animalelor sau plantelor;
(iii)protecţia patrimoniului naţional cu valoare artistică, istorică sau arheologică;
(iv)protecţia proprietăţii industriale şi comerciale.
- enumerare exhaustivă/enunțiativă?
- art. 36 din TFUE permite statelor membre să deroge de la obligaţiile lor privind restricţiile cantitative şi măsurile
echivalente acestora, în anumite cazuri, cu respectarea următoarelor condiții: (i) aceste derogări să nu constituie un
mijloc de discriminare arbitrară sau (ii) o restricţie disimulată în comerţul dintre statele membre
• O restricţie este arbitrară dacă este edictată fără un motiv de interes general, dacă nu este justificată, dacă este
disproporţionată în raport cu interesul general în cauză sau dacă nu respectă principiul recunoaşterii mutuale
• O restricţie este disimulată dacă, în ciuda existenţei unui motiv de interes general, răspunde, în realitate, unei
finalităţi protecţioniste

3. LIBERTATEA DE CIRCULATIE A CAPITALURILOR : PRINCIPII SI RESTRICTII


Funcțiile LCC:
a) contribuie la desăvârşirea pieţei unice europene înlesnind celelalte libertăţi (libera circulaţie a mărfurilor, a
persoanelor şi a serviciilor);
b) favorizează progresul economic prin alocarea optimă a capitalurilor;
c) permite crearea unui spaţiu financiar de dimensiuni internaţionale;
d) contribuie la realizarea obiectivelor politicii economice şi monetare a Uniunii Europene;
e) deschide calea unei concurenţe directe între fiscalitatea statelor membre

Reglementare
- Etapizat, progresiv
- iniţial, Tratatul de la Roma nu prevedea nicio obligaţie formală în ceea ce priveşte LCC
- Liberalizarea a început odată cu adoptarea a două directive: 1) Directiva din 11 mai 1960 privind liberalizarea
investiţiilor directe; 2) Directiva 86/566 din 17 noiembrie 1986 privind liberalizarea operaţiunilor de achiziţie a
acţiunilor sau a obligaţiilor emise de societăţi comerciale.
- Însă, circulaţia capitalurilor a fost complet şi definitiv liberalizată prin Directiva 88/361 din 24 iunie 1988 a
Consiliului
- În prezent, art. 63-66 TFUE

Restricţiile la libera circulaţie a capitalurilor


a) Noțiune
• Restricţiile directe sunt acelea care împiedică circulaţia capitalurilor care provin din alte state membre
• Restricţiile indirecte sunt cele care, deşi nu interzic în mod direct deplasarea capitalurilor care provin din alte state
membre, sunt de natură să descurajeze sau să reducă volumul mişcărilor de capitaluri sau al investiţiilor

b) Tipologii
• afacerea Église de Scientologie, 14.03.2000, CJCE a decis urtea de Justiţie a decis că art. 73D din Tratatul de la Roma
(în prezent art. 65 alin. 1 lit b) se opune reglementării naţionale care supune investiţiile directe străine autorizării
prealabile şi care defineşte într-o manieră generală investiţiile de natură să pună în discuţie ordinea publică şi
securitatea publică, astfel încât cei interesaţi nu sunt în măsură să cunoască exact circumstanţele în care o asemenea
autorizaţie este necesară; o asemenea măsură legală, fiind redactată într-o manieră ce lasă loc echivocului, este
susceptibilă de a fi arbitrară.
• regimurile naţionale care atribuie guvernului anumite prerogative de interevenţie în structura acţionariatului şi
gestiunea întreprinderilor privatizate, care îmbracă diferite forme:
 autorizaţia administrativă, dreptul de intervenţie în gestiunea activelor, dreptul exclusiv de a desemna organele
sociale:

I. acţiuni privilegiate sau „acţiuni în aur” (golden shares) - 23 octombrie 2007 în afacerea Comisia c/ Germania, C-
112/05

Germania şi-a încălcat obligaţiile care rezultă din Tratat prin menţinerea în vigoare a Legii din 21 iulie 1960 privind
transferul către sectorul privat al părţilor sociale ale societăţii comerciale cu răspundere limitată Volkswagenwerk
Această lege conţinea următoarele restricţii:
a) limita dreptul de vot al unui acţionar a cărui participaţie depăşea o cincime din capitalul social la numărul de voturi pe
care îl confereau acţiunile cu o valoare nominală egală cu o cincime;
b) Germania şi landul Saxonia Inferioară erau autorizate să desemneze, fiecare, câte doi membri ai consiliului de
supraveghere în măsura în care deţineau acţiuni ale societăţii;
c) deciziile adunării care, în temeiul legii privind societăţile comerciale pe acţiuni, necesitau o majoritate de cel puţin trei
sferturi din capitalul social reprezentat în momentul adoptării lor, impuneau o majoritate de peste patru cincimi din
capitalul reprezentat în momentul adoptării;

II. 6 decembrie 2007 în afacerea Federconsumatori ş.a. şi Associazione Azionariato Diffuso dell’AEM SpA/Comune di
Milano :
- legislaţia italiană potrivit căreia actele constitutive ale unei societăți pe acțiuni pot conferi statului sau unui
organism public care deține participații la capitalul acestei societăți dreptul de a numi în mod direct unul sau mai mulți
administratori sau cea care recunoaște statului sau organismului respectiv dreptul de a participa la alegerea prin votul
pe listă a administratorilor pe care nu îi numește în mod direct, încalcă dispoziţiile Tratatului referitoare la libera
circulaţie a capitalurilor, fiind de natură să permită statului sau organismului în cauză să dispună de o putere de control
disproporționată în raport cu participația sa la capitalul respectivei societăți

III. Comisia c/ Italia, 26 martie 2009


-Curtea a hotărât că prin menţinerea unei legislaţii care conferea statului prerogative exorbitante în societăţile pe care
le controla direct sau indirect şi care-şi desfăşurau activitatea în sectorul apărării, al transporturilor, al
telecomunicaţiilor, al resurselor energetice şi alte servicii, precum:
(i) opoziţia la achiziţionarea de către investitori de participaţii importante, reprezentând cel puţin 5% din drepturile de
vot,
(ii) opoziţia la încheierea de pacte sau acorduri între acţionari reprezentând cel puţin 5% din drepturile de vot,
(iii) veto la adoptarea deciziilor de dizolvare, transfer al întreprinderii, fuziune, divozare, mutare a sediului social în
străinătate, schimbare a obiectului de activitate al societăţii, modificare a actelor constitutive, care elimină sau modifică
prerogativele speciale;
(iv) numirea unui administrator fără drept de vot,
Italia nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul art. 43 şi 56 din Tratat (art. 49 şi art. 63 din Tratatul
privind funcţionarea Uniunii Europene)

7. SOCIETATEA EUROPEANA : CONSTITUIRE, FUNCTIONARE SI INCETARE

Reglementare

Societatea europeană este guvernată de :


• dispoziţiile Regulamentului nr. 2157/2001;
• dispoziţiile Statului societăţii europene (atunci când Regulamentul autorizează expres aceasta)
• pentru domeniile nereglementate de Regulament sau când o anumită materie este doar parţial reglementată de
acesta se aplică: dispoziţiile legii adoptate de Statul membru în aplicarea măsurilor comunitare care privesc în mod
specific societatea europeană; dispoziţiile legale din statele membre care s-ar aplica unei societăţi anonime potrivit
legislaţiei acelui stat; dispoziţiile statutare ale societăţii europene.
• Directiva 2001/86/CE privind implicarea salariațiaor

2.Constituirea societăţii europene


(A) Modalităţi de constituire
Potrivit art. 2 din Regulamentul nr. 2157/2001, societatea europeană poate fi constituită:
a)pe calea unei fuziuni;
b) prin constituirea unui holding;
c) prin constituirea unei filiale;
d) prin transformare unei societăţi anonime într-o societate europeană.

a) Constituirea prin fuziune


• Două sau mai multe SA pot constitui o SE prin fuziune. Aceasta se poate realiza fie prin absorbţie, societatea
absorbantă luând forma unei SE, fie prin crearea unei noi societăţi sub forma SE, atunci când cel puţin două dintre
societăţile fondatoare au sediul statutar şi administraţia centrală în state membre diferite.
 Art. 20 din Regulament stabileşte conţinutul minimal al proiectului de fuziune:
• denumirea socială şi sediul statutar al societăţilor care fuzionează; sediul viitoarei SE;
• raportul de schimb al acţiunilor şi, după caz, limita sultei; modalităţile de predare a acţiunilor SE;
• data de la care aceste acţiuni conferă dreptul de a participa la beneficii, precum şi orice modalitate particulară
referitoare la acest drept;
• drepturile asigurate de SE acţionarilor care sunt titularii drepturilor speciale;
• orice avantaj particular atribuit experţilor care examinează proiectul de fuziune, cât şi membrilor organelor de
administrare, supraveghere sau control al societăţilor care fuzionează;
• statutul SE;
• informaţii privind procedurile după care se vor stabili modalităţile de implicare a salariaţilor conform Directivei nr.
2001/86/CE.

 Fuziunea şi constituirea simultană a SE produc efecte de la data înmatriculării SE.


a)Înmatricularea nu se va putea face decât după eliberarea unui certificat sau aviz de către autoritatea competentă.
Fiecare societate participantă trebuie să publice într-un buletin naţional avizul care conţine menţiunile enumerate de
art. 21din Regulament.
 Controlul legalităţii fuziunii se face în conformitate cu legea statelor membre în care sunt situate sediile
societăţilor participante. Astfel, autoritatea naţională competentă (tribunal, notar sau orice altă autoritate abilitată de
legea naţională) trebuie să ateste îndeplinirea condiţiilor legale şi a formalităţilor prealabile fuziunii.
 În acelaşi timp se asigură protecţia creditorilor, obligatarilor şi purtătorilor de titluri speciale, altele decât acţiuni,
precum şi a acţionarilor minoritari ( ex: opoziția).
 Fuziunea are următoarele efecte:
• transmisiunea universală a patrimoniului societăţilor care fuzionează către SE;
• acţionarii societăţilor care fuzionează devin acţionarii SE;
• încetarea existenţei societăţilor absorbite.
 După înmatricularea SE, fuziunea nu poate înceta prin anulare fuziunii, ci numai prin dizolvare.
b) Constituirea unei societăţi europene holding
 Mai multe SA şi/sau SRL-uri pot iniţia constituirea unei SE holding, dacă cel puţin două dintre ele au sediul statutar
în state membre diferite sau dacă ele au de cel puţin 2 ani o filială al cărei sediul este situat într-un alt stat membru
decât acela în care se află administraţia principală.
 Modalităţile de constituire sunt prevăzute în art. 32-34 din Regulament, care cer o mare transparenţă
 Proiectul de constituire a SE stabilit de organele de direcţie sau administraţie ale societăţilor participante, pe baza
unui raport care justifică aspectele economice şi juridice ale operaţiunii şi consecinţele asupra acţionarilor şi salariaţilor
 Acest proiect stabileşte procentul minim de părţi sociale sau acţiuni pe care asociaţii societăţilor participante
trebuie să le aporteze la SE, care nu poate fi mai mic de 50 % din drepturile de vot permanente.
 Proiectul face obiectul publicităţii în registrul în care sunt înmatriculate societăţile participante, cu cel puţin o lună
înainte de data stabilită pentru adunarea generală a fiecărei societăţi pentru a se pronunţa asupra constituirii SE.
 Unul sau mai mulţi experţi independenţi elaborează un raport asupra proiectului de constituire.
 Adunarea generală a fiecărei societăţi va aproba proiectul în condiţiile de cvorum şi majoritate cerute pentru
hotărârile care modifică statutul. Ea poate subordona înmatricularea SE de aprobarea sa prealabilă asupra modalităţilor
de implicare a salariaţilor, conform dispoziţiilor Directivei nr. 2001/86/CE.
 Societatea este constituită dacă în termen de 3 luni de la data aprobării proiectului de către adunarea fiecărei
societăţi participante
 În schimbul aportului lor, asociaţii societăţilor participante dobândesc acţiuni la SE. Dacă au fost îndeplinite toate
condiţiile de constituire a SE, fiecare societate participantă va efectua publicitatea prin menţiune în registrul unde este
înmatriculată. Asociaţii care nu şi-au manifestat intenţia de a aporta drepturile lor sociale au la dispoziţie un termen
suplimentar de o lună pentru a o face.
 Statele membre au facultatea de a adopta dispoziţii specifice vizând prezervarea drepturilor acţionarilor minoritari
care se opun operaţiunii, cât şi a drepturilor creditorilor şi salariaţilor.
 SE nu poate fi înmatriculată decât dacă s-a făcut dovada îndeplinirii formalităţilor prevăzute de art. 32-34 din
Regulament.

c) Constituirea unei societăţi europene filială

• Orice societate în sensul art. 48 din Tratatul CE sau orice entitate juridică de drept public sau privat constituită în
conformitate cu dreptul unui Stat membru şi având sediul statutar şi administraţia centrală în UE poate constitui o filială
comună sub forma unei S. E., dacă sunt îndeplinite anumite condiţii. Aceste condiţii sunt identice cu cele cerute pentru
constituirea unei SE holding.
• Cel puţin două dintre societăţile sau entităţile implicate trebuie să aibă sediul statutar în state membre diferite sau
să aibă de cel puţin 2 ani o societate filială al cărei sediu este situat într-un alt stat membru decât cel în care se află
administraţia principală.
• Modalităţile de subscriere a titlurilor filialei sunt guvernate de dreptul statului membru al fiecărei societăţi
participante, care este aplicabil la constituirea unei filiale sub forma unei SA.
• Astfel, prin constituirea sub forma filialei, SE este accesibilă nu doar SA şi S. R. L-urilor, ci şi diferitelor forme de
grupuri private sau publice.

d) Transformarea unei societăţi pe acţiuni în societăţi europene

• O SA care are sediul său statutar şi administraţia centrală într-un Stat membru se poate transforma în SE, dacă are
o filială juridic legată de un alt Stat membru.
• Conform art. 37 din Regulament, transformarea nu provoacă nici dizolvarea societăţii în cauză, nici crearea unei
persoane juridice noi. În schimb, ea nu trebuie să aibă drept consecinţă transferul sediului într-un alt stat membru.
• Organul de direcţie sau administrare al societăţii stabileşte un proiect de transformare pe baza unui raport care
justifică aspectele economice şi juridice ale operaţiunii şi consecinţele sale asupra acţionarilor şi a salariaţilor.
• Proiectul face obiectul publicităţii în registrul unde este înmatriculată societatea, cu cel puţin o lună înainte de data
adunării generale care se va pronunţa asupra transformării în SE.
• Unul sau mai mulţi experţi independenţi trebuie să ateste că societatea dispune de active nete echivalente
capitalului majorat, de rezerve legale şi statutare.
• Adunarea generală aprobă proiectul de transformare în condiţiile de cvorum şi majoritate prevăzute de legea
statului cu care are legătură juridică SE pentru adoptarea proiectului de fuziune.
• Dacă participarea salariaţilor este organizată în cadrul SA care este supusă transformării, statele membre pot
subordona operaţiunea de transformare aprobării sale cu majoritate calificată sau cu unanimitatea membrilor organului
social la care participă salariaţii

(B) Legătura SE cu un stat membru


• SE instituită de Regulamentul nr. 2157/2001 este o societate pe acţiuni guvernată de dispoziţiile Regulamentului, în
principal, dar şi de dreptul statului în care îşi are sediul şi administraţia centrală, în toate domeniile nereglementate prin
Regulament (cum sunt fiscalitate, concurenţă, proprietate intelectuală, insolvenţă).
• SE trebuie să aibă sediul statutar şi administraţia centrală, adică sediul efectiv al direcţiunii, în acelaşi stat.
Disocierea dintre sediul statutar şi administraţia centrală este interzisă prin Regulament. În caz contrar, ne aflăm în
faţa unui caz special de lichidare a societăţii care nu-şi regularizează situaţia.
(C) Înmatricularea societăţii europene

• Înmatricularea SE nu este posibilă decât dacă implicarea salariaţilor a fost pusă în practică conform Directivei nr.
2001/86/CE.
• Acordul asupra salariaţilor trebuie în mod obligatoriu să poarte asupra drepturilor de informare şi consultare ale
salariaţilor, şi nu asupra unui sistem de participare a salariaţilor în organele de administrare sau supraveghere ale SE.
• Înmatricularea SE se efectuează în registrul special ţinut în acest scop, în conformitate cu legea statului membru de
stabilire a sediului statutar. Regulile naţionale de publicitate din statul de înmatriculare se aplică SE în măsura în care
sunt conforme Directivei nr. 68/151/CE.
• De asemenea, înmatricularea unei SE face obiectul unui aviz publicat pentru informare în Jurnalul Oficial al UE,
ulterior publicităţii naţionale a înmatriculării.
• SE dobândeşte personalitate juridică din momentul înmatriculării sale în statul membru.
• Sub rezerva dispoziţiilor Regulamentului, SE este tratată în statul membru în care s-a înmatriculat ca o SA
autohtonă.

3. Funcţionarea SE

(A) Organele de direcţie şi administrare a societăţi europene

• Inspirându-se din propunerea celei de-a cincea directive referitoare la structura şi organizarea SA, Regulamentul nr.
2157/2001 prevede că direcţia şi administrarea SE poate fi organizată, la alegerea fondatorilor, după un sistem monist
de administrare sau un sistem dualist de direcţie şi supraveghere.
• Regulamentul prevede reguli materiale comune celor două sisteme şi reguli materiale proprii fiecăruia dintre ele.
• De asemenea, există numeroase lacune care sunt acoperite prin aplicarea dreptului naţional referitor la SA.
a) Dispoziţii comune

• Cu titlu de dispoziţii comune, Regulamentul prevede că membrii organelor de direcţie şi administrare sunt numiţi,
prin statut, pe o perioadă determinată, care nu poate fi mai mare de 6 ani.
• Mandatul acestora poate fi reînnoit în mod nelimitat, cu excepţia restricţiilor statutare.
• Membrii pot fi, potrivit stipulaţiilor statutare, atât persoane fizice cât şi persoane juridice, cu excepţia cazului în
care regulile aplicabile SA în statul membru de înmatriculare prevăd altfel. Acesta este, spre exemplu, cazul legislaţiei
franceze, care interzice unei persoane juridice să fie membru în directorat.
• Membrii organelor de administare, direcţie sau supraveghere sunt ţinuţi de obligaţia de confidenţialitate, chiar şi
după încetarea funcţiei lor, cu excepţia cazului în care divulgarea de informaţii privind SE este cerută sau admisă de
dreptul naţional al statului de stabilre aplicabil SA sau de interesul public.
• Răspunderea membrilor acestor organe este guvernată de regulile naţionale referitoare la responsabilitatea
membrilor organelor de direcţie, administrare şi supraveghere a SA în statul membru de stabilire. Regulamentul nu
stabileşte un regim comunitar de răspundere a membrilor organelor de administrare a societăţii.
• În cadrul organelor colegiale de administrare se deliberează în prezenţa a cel puţin jumătate din membri iar
deciziile se iau cu majoritatea membrilor prezenţi sau reprezentaţi, votul preşedintelui fiecărui organ fiind
preponderent. Regulile de cvorum şi majoritate au caracter supletiv.

b) Dispoziţii particulare

• Cu titlu de dispoziţii particulare, aplicabile fiecărui sistem de administrare, monist sau dualist, Regulamentul nr.
2157/2001 detaliază mai mult cel de-al doilea sistem (art. 39-42) decât primul (art. 43-45).
• Sistemul dualist cuprinde un organ de direcţie şi un organ de supraveghere, fiind interzis ca o persoană să fie
simultan membru în cele două organe. În sistemul dualist, organul de direcţie este însărcinat cu gestiunea societăţii, dar
Regulamentul lasă statelor membre facultatea de a prevedea ca un director general sau mai mulţi directori generali să
fie responsabili cu gestiunea curentă, în aceleaşi condiţii ca şi în SA care au sediul pe teritoriul lor.
• În sistemul monist, organul de administrare gestionează SE. Statele membre pot să prevadă că un director general
sau mai mulţi directori generali sunt responsabili cu gestiunea curentă în aceleaşi condiţii cerute pentru SA cu sediul pe
teritoriul lor. Numărul de membri ai organului de administrare este fixat prin statut. Legislaţiile statelor membre pot să
prevadă un minimum şi un maxim, dar în niciun caz numărul de membri nu poate fi mai mic de trei, atunci când
participarea salariaţilor în cadrul organelor este organizată conform Directivei nr. 2001/86/CE.
• Membrii organului de administrare pot fi numiţi prin statut, odată cu constituirea societăţii, sau pot fi aleşi,
ulterior, de către adunarea generală a acţionarilor.
• Administratorii se reunesc cel puţin o dată la trei luni, pentru a delibera asupra începerii activităţii şi perspectivelor
asupra evoluţiei SE.
• În principiu, administratorii aleg dintre ei un preşedinte al consiliului de administraţie sau supraveghere. În cazul în
care jumătate din membrii organului de supraveghere au fost desemnaţi de salariaţi, preşedintele consilului de
supraveghere va fi ales de către adunarea generală a acţionarilor.
• În ceea ce priveşte puterile sale, în lipsa prevederilor în Regulament, trebuie să se aplice regulile naţionale
referitoare la atribuţiile preşedintelui consiliului de administraţie al SA.

(B) Adunarea generală a acţionarilor societăţii europene

• Dispoziţiile Regulamentului referitoare la adunarea generală a acţionarilor nu sunt numeroase.


• Desfăşurarea adunării şi exercitarea dreptului de vot sunt guvernate de regulile naţionale aplicabile SA.
• Adunarea generală a acţionarilor trebuie să se reunească cel puţin o dată pe an, în termen de 6 luni de la
închiderea exerciţiului financiar, cu excepţia cazului în care legea naţională aplicabilă societăţii pe acţiuni prevede o
frecvenţă superioară.
• În aceleaşi condiţii şi sub aceleaşi derogări statutare sau naţionale, unul sau mai mulţi acţionari poate cere
înscrierea unuia sau a mai multor puncte pe ordinea de zi a oricărei adunări genarale.
• Adunarea generală a acţionarilor adoptă hotărârile care nu modifică actul constitutiv cu majoritatea voturilor
valabil exprimate. Pentru hotărârile de modificare a statutului se cere o majoritate calificată de cel puţin 2/3 din voturile
valabil exprimate. O majoritate mai ridicată este posibilă numai dacă este prevăzută de legea naţională aplicabilă
societăţii pe acţiuni.

4. Transferul sediului SE într-un alt stat membru

• Transferul sediului SE pe teritoriul atui stat membru constituie una dintre contribuţiile esenţiale ale Regulamentului
nr. 2157/2001. Acesta cuprinde un singur articol referitor la transferul sediului societăţii europene, fără a fi însă lapidar.
Art. 8 conţine 16 paragrafe. Arhitectura articolului în cauză este simplă. Paragraful 1 enunţă principiul potrivit căruia
societatea europeană are dreptul de a-şi transfera sediul social, fără să-şi piardă personalitatea juridică.
• Transferul sediului nu atrage dizolvarea, nici crearea unei noi persoane juridice. Prin această dispoziţie,
Regulamentul consacră principiul continuităţii personalităţii juridice a SE, atunci când se transferă sediul social.
• Restul paragrafelor detaliază minuţios procedura de transfer: iniţierea unui proiect în acest scop, modalităţile de
modificare a înmatriculării principale, preluarea diferitelor angajamente ale societăţii.
• Proiectul de transfer al sediului stabilit de organul de direcţie sau administrare face obiectul publicităţii, conform
regulilor naţionale.Acest proiect este însoţit de raportul organului de direcţie sau administrare, care explică şi justifică
aspectele juridice şi economice ale operaţiunii, precum şi consecinţele asupra acţionarilor, salariaţilor şi terţilor.
• Ambele documente, proiectul şi raportul, sunt puse la dispoziţia acţionarilor, cu cel puţin o lună înainte de data
stabilită pentru adunarea generală în cadrul căreia se va delibera asupra transferului. Hotărârea se adoptă numai după
trecerea unei perioade de două luni de la data publicării proiectului. Această perioadă este stabilită în favoarea
autorităţilor naţionale care se pot opune transferului. Astfel, statele membre au facultatea de a prevedea că orice
autoritate competentă poate să facă opoziţie la transfer, în acest interval de timp, pentru motive de ordine publică.
• Regulamentul nr. 2157/2001 nu prevede nici o dispoziţie de protecţie a acţionarilor minoritari care refuză
transferul sediului în alt Stat membru. Aceasta însă nu exclude protecţia facultativă, statele membre fiind libere să
prevadă în legislaţia lor dispoziţii specifice în acest scop.
• Transferul sediului şi modificările statutare conexe produc efecte de la data noii înmatriculări.
• Radierea vechii înmatriculări se va face la data recepţionării notificării noii înmatriculări. Radierea este importantă
deoarece publicarea noii înmatriculări face opozabilă terţilor noul sediu, în timp ce radierea înmatriculării de origine încă
nu a intervenit. Astfel, societatea poate continua să se prevaleze de sediul de origine şi de efectele care îi sunt aplicabile,
cu excepţia cazului în care societatea demonstrează că terţii sunt de rea-credinţă şi cunoşteau existenţa sediului nou.
• Transferul sediului va fi menţionat şi publicat în Jurnalul Oficial al UE.

5.Încetarea existenţei SE

a) Încetarea prin transformarea în SA


• Acţionarii pot transforma societatea europeană în societate pe acţiuni, cu respectarea cerinţelor prevăzute de
legea naţională a statului membru pe al cărei teritoriu îşi are sediul. Transformarea nu are ca efect dizolvarea sau
crearea unei noi persoane juridice. Regulamentul prevede două cerinţe suplimentare:
• a) societatea să fi existat cel puţin doi ani după înmatricularea sa;
• b) rezultatele financiare din acest interval de timp să fi fost aprobate de adunarea generală a acţionarilor.

b) Dizolvarea şi lichidarea

• Publicitatea dizolvării, lichidării şi a deschiderii unei proceduri colective se efectuează în conformitate cu


modalităţile prevăzute de legea naţională a statului membru al Sediului SE.
• Regulamentul prevede un singur caz particular de lichidare, atunci când sediul statutar şi administraţia centrală a
societăţii europene nu mai sunt situate în acelaşi stat membru. Dizolvarea este înlăturată în cazul în care societatea îşi
regularizează situaţia.

8. GRUPUL EUROPEAN DE INTERES ECONOMIC: CONSTITUIRE, FUNCTIONARE SI INCETARE

I. Reglementare, definiție, utilitate


• Fundament. Regulamentul din 25 iulie 1985, a cărui redactare a fost inspirată de ordonanţa franceză din
23 septembrie 1967, a dus la crearea primei forme de întreprindere europeană. Un asemenea tip de
cooperare economică se dovedea, într-adevăr, oportun, în vederea realizării, în cadrul funcţionării pieţei
comune, a unuia dintre obiectivele CEE şi anume creşterea unităţilor de producţie. Astfel, regulamentul
îşi găseşte temeiul legal în articolul 308 al Tratatului (fostul articol 235), obiectiv constând în constituirea
„unei structuri juridice deosebite care ar permite întreprinderilor să promoveze în comun anumite
sectoare ale activităţilor lor, păstrându-şi totuşi autonomia juridică şi economică. ”
• 2. Definiţie. În absenţa unei definiţii în însuşi textul care o instituie, se poate încerca o caracterizare a
GEIE ca fiind un contract încheiat între două sau mai multe entităţi juridice de drept public ori privat,
având sediul sau administraţia în Uniunea Europeană, care pun în comun diferite mijloace în scopul de
a facilita ori dezvolta activitatea economică a membrilor sau de a creşte numărul rezultatelor acestei
activităţi

II. Constituirea GEIE


1. Obiectul GEIE. GEIE are vocaţia de a se aplica tuturor aspectelor vieţii economice. El este conceput ab origine
într-o manieră foarte largă, pentru a evita orice interpretare restrictivă. Totuşi regulamentul autorizează, în articolul
4§4, orice stat membru „să excludă ori să restrângă pentru motive care ţin de interesul său public participarea anumitor
categorii de persoane fizice, de societăţi sau a altor entităţi juridice”.

• Conform articolului 3 din regulament, scopul GEIE este e a facilita ori de a dezvolta activitatea economică
a membrilor săi, de a ameliora sau de a multiplica rezultatele acestei activităţi. De aceea, obiectul grupării europene nu
este de a urmări realizarea beneficii pentru ea însăşi. S-ar putea induce ideea că GEIE ar fi constituit fără scop
patrimonial. Dacă nu ar avea scop patrimonial, atunci scopul constituirii lor ar trebui sa fie desfăşurarea unor activităţi în
interes general sau în interesul unor colectivităţi locale ori, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial.
Reglementarea discutată vizează evitarea apariţiei problemelor legate de impunerea fiscală a profitului grupului, de
aceea s-a ales soluţia elegantă a transferului profitului către membri grupului.

2. Caracterul auxiliar al activităţii. Articolul 3 din regulament trebuie coroborat cu articolul 1 §2 conform căruia
activitatea GEIE trebuie legată de activitatea economică a membrilor săi şi nu poate avea decât un caracter auxiliar
raportat la aceasta din urmă. Condiţia legată de dezvoltarea activităţii economice a membrilor săi, trăsătură
caracteristică a grupărilor de mijloace, este totuşi avută în vedere într-o manieră mai restrictivă datorită limitărilor
exprese prevăzute de paragraful 2 al articolului 23 din regulament : imposibilitatea dobândirii unei poziţii dominante în
ceea ce-i priveşte pe membrii săi; interdicţia de a angaja mai mult de 500 de salariaţi; interdicţia de a fi membru al unui
alt GEIE, pentru a evita o diluare a responsabilităţilor; imposibilitatea de a recurge la această formă pentru a efectua
tranzacţii financiare cu administratorii. Caracterul auxiliar al activităţii şi necesitatea unei legături cu aceea a fondatorilor
GEIE implică faptul că activitatea nu poate fi total independentă. Activitatea GEIE nu se poate substitui activităţii
membrilor săi.

4. Naţionalitatea asociaţilor. În viziunea legislatorului european, GEIE este o persoană juridică cu un scop exclusiv de
cooperare economică transfrontalieră, în interiorul Uniunii Europene.
• Existenţa elementului transfrontalier este esenţială, respectiv asocierea trebuie să conţină fie cel
puţin două structuri societare având sediile în state diferite ale Uniunii, fie cel puţin două persoane fizice care
desfăşoară activităţi în două state diferite ale Uniunii, fie cel puţin o structură societară şi o persoană fizică din state
diferite ale Uniunii.
• Caracterul european al grupării este fundamental : absenţa acestuia constituie o cauză de
dizolvare a grupării.

5. Teza sediului real. Crearea ex nihilo a unei entităţi juridice presupune în mod logic ca unul dintre atributele sale,
sediul social, să fie situat în interiorul UE. Adoptând teza sediului real, regulamentul impune criterii obiective : locul în
care gruparea îşi are administraţia centrală sau locul în care unul dintre membri îşi are administraţia ori unde desfăşoară
activitatea principală. Consecinţele rigide care pot decurge din criteriul sediului real sunt atenuate de faptul că
regulamentul nu interzice GEIE să exercite, în paralel, activităţile sale în mai multe state membre.

6. Denumire. Gruparea trebuie să introducă în denumirea sa cuvintele „grupare europeană de interes economic” sau
sigla „GEIE” exprimate în limba ţării unde se află sediul social. CJCE a reamintit această exigenţă, într-o decizie din 18
decembrie 1997, afirmând că articolul 5 a) din regulamentul trebuie interpretat în sensul că denumirea unei grupări
europene de interes economic trebuie să comporte în mod obligatoriu cuvintele „grupare europeană de interes
economic” sau sigla „GEIE”, în vreme ce celelalte elemente care trebuie să figureze în denumirea sa pot fi impuse prin
dispoziţii de drept intern aplicabile în statul membru în care grupul îşi are sediul”. Acestei sigle ori acestei denumiri i se
pot adăuga o denumire fantezistă, o firmă ori un nume comercial a căror validitate va fi apreciată conform dreptului
naţional.

7. Perioada de formare. În materie de preluare a angajamentelor, lacunele regulamentului autorizează o libertate de


apreciere destul de largă. Dispoziţiile naţionale în materie au fost coordonate prin articolul 9 al primei directive. Prin
urmare, principiul răpunderii solidare și nelimitate a membrilor, cu excepţia preluării de către GEIE a actelor săvârşite în
timpul perioadei de formare, ar trebui să garanteze interesele creditorilor sociali. În orice caz, ca urmare a răspunderii
solidare și nelimitate a membrilor GEIE, absenţa unei reglementări privind preluarea angajamentelor nu constituie o
problemă în măsura în care, în toate cazurile, creditorii societăţii vor fi suficient de protejaţi.
8. Capacitatea juridică şi capitalul înregistrat. GEIE este, în general, înzestrat cu capacitate juridică(excepţie în unele
state membre ale UE, ex. Italia, Austria sau Germania). Recunoaşterea capacității juridice facilitează realizarea
obiectivelor grupării (dezvoltarea propriilor activităţi ale membrilor). În toate statele, GEIE are capacitatea, în numele
său propriu, să aibă drepturi şi obligaţii de orice fel. GEIE poate încheia un contract sau efectua orice act juridic, poate să
acţioneze sau să fie acţionată în justiţie.

• În ceea ce priveşte capitalul înregistrat, GEIE se poate constitui cu sau fără aporturi, în numerar sau în
natură. Statisticile arată că cele mai multe dintre grupuri, la momentul constituirii, nu au nici un capital (în jur de 95%).
• Membrii pot decide liber să contribuie sau nu la formarea capitalului social al grupului. Din acest punct
de vedere, GEIE apare ca un instrument legal mult mai convenabil decât o societate cu răspundere limitată, care este
condiţionată de existenţa unui capital.

(A)Adunarea generală este organul de deliberare format din membrii grupului. Deciziile sale se adoptă prin vot unanim,
exceptând cazurile în care actul constitutiv prevede altfel.
Este necesară unanimitatea în următoarele cazuri:
• modificarea obiectivului de activitate;
• modificarea duratei şi aportului fiecărui membru la capitalul Grupului;
• modificarea numărului de voturi repartizat fiecăruia;
• modificarea condiţiilor prevăzute pentru adoptarea hotărârilor ;
• orice altă modificare a actului constitutiv, în cazul în care prin actul constitutiv nu se prevede altfel.

(B)Organele de gestiune:

• - pot fi numiţi sau aleşi ca administratori atât persoane fizice cât şi persoane juridice;
• - Administratorii formează organul de gestiune şi reprezentare al GEIE. Administrarea grupului poate fi asigurată
de una sau mai multe persoane (chiar şi de către o persoana juridică), nefiind obligatoriu ca administratorul să aibă şi
calitatea de membru al grupului. Fiecare administrator are puterea de a reprezenta grupul, exceptând cazul în care
actul constitutiv impune condiţia ca unul sau mai mulţi dintre ei să acţioneze împreună.
• Se poate observa că s-a instituit în favoarea administratorilor un mandat general pentru aducerea la îndeplinire
a obiectului de activitate al grupului. Limitele puterii de gestiune trebuie să fie expres arătate în actul constitutiv.
• Dreptul de reprezentare se poate transmite altei persoane doar dacă această prerogativă a fost acordată în mod
expres administratorului, sub sancţiunea răspunderii solidare cu persoana substituită pentru eventualele prejudicii
produse grupului.
• Înmatricularea şi/sau radierea în/din registrul comerţului a unui grup european de interes economic fac obiectul
publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Oficiul registrului comerţului de la sediul grupului va transmite, din
oficiu, un comunicat în acest sens Oficiului Publicaţiilor Oficiale ale UE, în vederea publicării acestuia în Jurnalul Oficial
al Uniunii Europene.

3. Răspunderea membrilor GEIE

• Membrii GEIE răspund solidar şi nelimitat pentru datoriile şi alte obligaţii, indiferent de natura lor.
Legislaţia naţională stabileşte consecinţele unei asemenea răspunderi.
• Creditorii nu pot să acţioneze în justiţie un membru în vederea achitării unor datorii sau altor obligaţii, în
conformitate cu condiţiile stabilite la aliniatul sus menţionat, înainte de finalizarea lichidării grupului, cu excepţia cazului
în care ei au cerut în prealabil grupului să plătească, iar plata nu a fost făcută în cadrul unui termen rezonabil.

4. Modificarea componenţei GEIE


a) Primirea de noi membrii
• Conform art. 26 din Regulamentul 2137/85, decizia privind primirea de noi membri se ia cu unanimitate de
către membrii grupării.
• Fiecare nou membru răspunde, în conformitate cu condiţiile stabilite la art. 24 Regulamentul 2137/85, pentru
datoriile şi alte obligaţii ale grupării, inclusiv de cele rezultate din activităţile grupării anterior aderării sale.
• Acesta poate, totuşi, să fie exonerat de răspundere în cazul datoriilor sau a altor obligaţii, anterioare aderării
sale, printr-o clauză stipulată în actul constitutiv al grupului sau în actul juridic care are ca efct intrarea noului membru în
cadrul grupului. O astfel de clauză poate fi opozabilă terţilor, în condiţiile menţionate la art. 9 alin. (1), din Regulamentul
2137/85 numai dacă este publicată în conformitate cu art. 8 din acelaşi regulament menţionat.

IV. Încetarea existenţei GEIE

• În afară de nulitate, analizată mai sus, GEIE poate înceta prin insolvabilitate şi dizolvare şi lichidare.
a) Insolvabilitatea GEIE. GEIE se supune legislaţiei naţionale care reglementează insolvabilitatea şi încetarea plăţilor.
Începerea procedurilor împotriva unui grup pentru insolvabilitate sau încetarea plăţilor nu are ca efect intrarea în acest
proceduri a membrilor săi.

b)Dizolvarea şi lichidarea GEIE. În privinţa motivelor de dizolvare a GEIE., Regulamentul 2137/85 prevede următoarele:
1. GEIE poate fi dizolvat prin hotărârea membrilor săi, adoptată cu unanimitate, cu excepţia cazului în care se
prevede altfel în actul de constituire a grupării.
GEIE trebuie dizolvată prin hotărârea membrilor săi atunci când:
• (i) a expirat durata pentru care a fost constituit GEIE sau a apărut orice altă cauză de dizolvare prevăzute în actul
de constituire, sau
• (ii) scopul pentru care s-a constituit GEIE a fost îndeplinit ori a devenit imposibil de realizat.
• Dacă, după trecerea unui interval de trei luni de la apariţia uneia dintre situaţiile menţionate la primul paragraf,
membrii GEIE nu au luat hotărârea de a dizolva grupul, oricare membru poate cere instanţei dizolvarea acesteia.
2. De asemenea, GEIE se dizolvă prin hotărârea membrilor săi sau a membrului rămas, în cazul în care condiţiile
stabilite la art. 4 alin. (2) nu mai sunt îndeplinite.
• La cererea unui membru, instanţa poate să dispună dizolvarea unui grup pentru motive bine
întemeiate.
• Un stat membru poate să prevadă că instanţa, la cererea unei autorităţi competente, poate să dispună
dizolvarea unui grup care îşi are sediul statutar în statul de care aparţine autoritatea respectivă, indiferent unde şi-ar
desfăşura activitatea, dacă GEIE acţionează împotriva interesului general al statului respectiv şi legislaţia statului
respectiv prevede această posibilitate.
c) Lichidarea unui grup şi încheierea lichidării sale sunt reglementate prin legislaţia naţională.
• GEIE îşi păstrează personalittea juridică competenţele până la încheierea lichidării sale.
• Lichidatorul sau lichidatorii iau măsurile necesare, prevăzute la art. 7 şi 8, care prevăd că următoarele
documente şi informaţii trebuie de asemenea să fie depuse la registrele care sunt desemnate de fiecare stat :
• orice decizie a membrilor privind lichidarea de pronunţare sau constatare a lichidării grupului, în
conformitate cu art. 31, sau orice hotărâre judecătorească prin care se pronunţă o astfel de dizolvare, în conformitate cu
art. 31 sau 32 din Regulgrupuluiamentul 2137/85;
• notificarea numirii lichidatorului sau lichidatorilor unui grup, menţionată la art. 35, numele lor şi orice
alte elemente de identificare cerute de legislaţia statului membru în care este păstrat registrul;
• notificarea încheierii lichidării unui grup, în conformitate cu art. 35 alin. (2);
• publicarea în Monitorul Oficial a informaţiilor privind numărul, data şi locul de înregistrare, precum şi
notificarea încetării acestei înregistrări.
10. RECUNOASTEREA SOCIETATILOR COMERCIALE SII A PERSOANELOR JURIDICE

Recunoaşterea societăţilor şi a personalităţii juridice


a) Noțiune
 luarea în considerare a de către ordinea juridică a unui stat membru a unei societăţi care-şi deduce calitate de subiect
de drept din ordinea juridică străină competentă să o reglementeze
 recunoaşterea presupune acceptarea societăţii aşa cum rezultă din aplicarea dreptului străin
b)Importanță
 o condiţie prealabilă pentru ca societăţii să i se recunoască libertatea de stabilire sau prestare a serviciilor într-un stat
membru
 condiţie prealabilă pentru a i se recunoaşte societăţii capacitatea de a acţiona în justiţie într-un stat membru, de a
dobândi drepturi şi de a-şi asuma obligaţii sau de a crea un sediu secundar

Drepturile societăţii în raport cu statul al cărui resortisant este ( statul de origine):

 hotărârea Daily Mail


 hotărârea SEVIC
 hotărârea Cartesio

1) Hotărârea pronunţată la 27 septembrie 1988 în afacerea Daily Mail:


________________________________________
I.P.: ex- art.52 şi ex-art. 58 din Tratatul CE garantează unei societăţi constituită în conformitate cu legislaţia britanică
dreptul de a-şi transfera administraţia centrală pe teritoriul unui alt stat membru ca efect al exercitării libertăţii de
stabilire?

Răspunsul CJCE:
 Pornind de la faptul că, spre deosebire de persoanele fizice, societăţile comerciale sunt creaţii ale legii şi
ale dreptului maţional, subliniind că legislaţia statelor membre variază foarte mult în privinţa elementului care
asigură legătura unei societăţi comerciale cu teritoriul unui stat membru, necesar pentru constituirea sa, şi a
posibilităţii de modificare ulterioară a acestui element de legătură cu sitemul de drept în conformitate cu care a
fost înfiinţată, Curtea a răspuns că ex-art.52 şi ex-art. 58 nu garantează unei societăţi comerciale constituită în
aceste condiţii dreptul de a-şi transfera administraţia centrală pe teritoriul unui alt stat membru.

2) Hotărârea pronunţată la 13 decembrie 2005 în afacerea SEVIC

___________________________________
I.P: art. 49 și 54 TFUE se opun legii germane care prevede că poate fi înmatriculată în Germania doar societatea care
rezulta din fuziunea între societăţi germane?

Răspunsul CJCE:
 Constatând că fuziunea era o modalitate eficace a libertăţii de stabilire, Curtea de Justiţie a apreciat că
legea germană conţine o restricţie la libertatea de stabilire şi a considerat că măsura nu era proporţională cu
necesitatea protecţiei intereselor legitime care ar fi trebuit apărate în caz de fuziune (protecţia creditorilor,
protecţia acţionarilor)
Obs: hotărârea SEVIC a intervenit după adoptarea Directivei nr. 2005/56 din 26 octombrie 2005 asupra fuziunilor
transfrontaliere ale societăţilor de capitaluri
3) Hotârârea pronunţată la 16 decembrie 2008 în afacerea Cartesio (C-210/06)
___________________________________
I.P.: dispoziţiile legii maghiare, care interzic unei societăţi maghiare să îşi transfere sediul într-un alt stat membru,
păstrându-şi în acelaşi timp calitatea de societate de drept maghiar, sunt compatibile cu prevederile ex-art. 43
(actualul art. 49) şi ex-art. 48 (actualul art. 54) TFUE?

Răspunsul CJCE:
 în lipsa unei reglementări europene uniforme, un stat membru dispune de posibilitatea de a defini atât
legătura specifică solicitată unei societăţi pentru ca aceasta să poată fi considerată constituită potrivit dreptului său
naţional şi susceptibilă, din acest motiv, să beneficieze de dreptul de stabilire, cât şi legătura solicitată pentru
menţinerea ulterioară a acestei calităţi
 Aceasta cuprinde posibilitatea ca statul membru să nu permită unei societăţi reglementate de dreptul
său naţional să îşi păstreze această calitate, în cazul în care intenţionează să se reorganizeze în alt stat membru prin
deplasarea sediului său pe teritoriul acestui din urma stat, rupând astfel legătura specifică prevazută de dreptul naţional
al statului membru în care a fost constituită
 un asemenea caz de transfer al sediului este diferit de acela privind deplasarea unei societăţi aparţinand
unui stat membru către un alt stat membru cu modificarea legislaţiei naţionale aplicabile, societatea transformându-se
într-o formă de societate reglementată de dreptul naţional al statului membru în care se deplasează
 libertatea de stabilire permite unei societăţi să se transforme în acest mod, fără ca dizolvarea şi
lichidarea acesteia să fie necesare în primul stat membru, în masura în care dreptul statului membru gazdă permite o
asemenea transformare, cu excepţia cazului în care o restricţie privind această libertate se justifică printr-un motiv
imperativ de interes general