Universitatea Al. I.

Cuza din Iaşi,

Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Secţia: EFCPP

Agresivitatea în Trafic - Modele

Teoretice

Coordonator:
Asist. Dr. Simona Popușoi
Studenți:
Alexa-Angheluș Bogdan Ioanid
Hrițcan Constantin

IAȘI 2018
 Cuprins

Introducere........................................................................................................... 1

Legislația privind Agresivitatea in Trafic ......................................................... 2

Agresivitatea în Trafic – Modele Teoretice ...................................................... 5

Concluzie ............................................................................................................ 12
 Introducere

Student Alexa-Angheluș Bogdan-loanid

În lucrarea de față vom trata tema agresivității în trafic și vom aborda cateva aspecte
teoretice ale acesteia, cum ar fi condițiile, cauzele și mai ales contextul în care apar
comportamentele agresive în viața conducătorilor auto. Așadar, prin modelele teoretice vom
observa cum influențează acest element persoana din spatele volanului.

Etimologic, cuvântul agresivitate vine din latinescul adgradior, care înseamnă „a

merge către...” şi a evoluat apoi în agredire, ce semnifică „a merge către... cu tendinţa de a
ataca”. În acest sens noţiunea de agresivitate trimite la o potenţialitate individuală, la
capacitatea de a înfrunta un obstacol, de a se confrunta cu altul şi a nu da înapoi în caz de
dificultate. În acest sens, agresivitatea este necesară, uneori chiar utilă pentru desfăşurarea şi
finalizarea unei activităţi. Ea reprezintă o instanţă profundă care permite individului să se
afirme, să nu dea înapoi în faţa dificultăţilor şi nici să nu ocolească lupta ca o fază de
confruntare cu ceilalţi în succesul unei întreprinderi. Treptat însă, termenul de agresivitate
dobândeşte un nou înţeles, acela de comportament distructiv şi violent orientat spre persoane,
obiecte sau spre sine. Există şi încercări explicative care pun problema agresivităţii în termeni
de tendinţă. În Dicţionar de psihanaliză, agresivitatea este expusă drept „tendinţă sau
ansamblu de tendinţe ce se actualizează în conduite reale sau fantasmatice care ţintesc să facă
rău altuia, să-1 distrugă, să-1 constrângă, să-1 umilească etc.”. Agresiunea dispune şi de alte
modalităţi decât de acţiunea motorie violentă şi distructivă; nu există conduită, fie ea negativă,
pozitivă, simbolică sau efectiv realizată care să nu poată funcţiona ca agresiune.1

Astfel, putem observa că definirea și explicarea conceptului de agresivitate s-a arătat o

încercare relativ impunătoare. Acest fapt se exprima prin complexitatea fenomenului, dar şi
prin diversitatea formelor sale de manifestare. Pe de altă parte, dificultatea a apărut şi din
cauza asocierii şi, uneori, chiar a confundării agresivităţii cu violenţa. Cercetătorii din
domeniu au făcut însă o serie de delimitări între cele două concepte, care trebuie menţionate
imperios.

Agresivitatea umană poate fi clasificată în agresivitate directă și indirectă, prima fiind

caracterizată printr-un comportament fizic sau verbal destinat să provoace rău cuiva, iar a
doua fiind caracterizată printr-un comportament destinat să dăuneze relațiilor sociale ale unui
individ sau unui grup.2

Propunerea autorilor francezi a fost chiar înlocuirea cuvântului „agresivitate”,

considerat prea vag, cu sintagma „comportamente agresive” sau „conduite agresive”. Se pune,
deci, problema de a opta între tendinţă şi comportament, între intenţie şi actul agresiv în sine.
Cei mai mulţi dintre autori pun accentul pe intenţie atunci când definesc agresivitatea. Astfel,

1
Sălăvăstru Dorina, Violenţa în mediul şcolar, Iaşi, ed. Polirom, 2003, p. 120,
2
Rosa Maria Martins, Carlos Centurion; Narvaes Rodrigo, Behavioural, hormonal and neurobiological
mechanisms of aggressive behaviour in human and nonhuman primates, Physiology & Behavior. 2015, 143.
 R.A. Barron defineşte agresivitatea drept orice act ce are ca intenţie producerea unui
prejudiciu ţintei vizate.3

Din perspectivă behavioristă, se consideră agresiune orice comportament care rănește

sau aduce prejudicii altuia. Poziția neobehavioristă vizează faptul că agresiunea presupune
intenția de a răni sau de a aduce un prejudiciu altuia, iar poziția cognitivistă scoate în evidență
ideea că un comportament este considerat ca agresiv numai dacă este în același timp
intenționat și reprezintă o violare a normei care guvernează situația în care se produce.4

Legislația privind Agresivitatea în Trafic

În această lucrare violarea normei presupune încălcarea legislației rutiere care vizează
comportamentul agresiv in trafic. Prin acesta, se înțeleg efectuările în mod intenționat de către
un conducător de vehicule, de acțiuni sau manevre succesive, neconforme cu normele si
regulamentul ce creează neîntemeiat piedici circulației sau prejudiciază drepturile altor
participanți la trafic.

Noțiunea a fost inclusă în Regulament, după ce Parlamentul a modificat Codul

contravențional și a introdus sancțiuni pentru șoferii agresivi. Astfel, agresivitatea în trafic va
fi pedepsită contravențional in mod specific. Prin comportament agresiv se va înțelege:

 deplasarea succesivă, neregulamentară, de pe o bandă de circulaţie pe alta, în scopul

devansării, ocolirii vehiculelor;
 efectuarea manevrei de întoarcere prin folosirea sistemului de frânare;
 pornirea de pe loc prin demararea excesivă a autoturismului;
 agresarea conducătorului unui vehicul prin apropierea excesivă din spate sau din lateral, în
mod repetat sau continuu, prin gesturi obscene, cuvinte sau expresii obscene;
 folosirea repetată a semnalelor sonore şi/ sau luminoase pentru obligarea conducătorului
vehiculului care circulă regulamentar în faţa sa, de a elibera, în mod nejustificat banda de
circulaţie;
 frânarea bruscă a vehiculului, în mod nejustificat, la revenirea pe bandă, imediat după
depăşirea unui vehicul, obligând conducătorul acestuia să schimbe direcţia de mers sau să
frâneze brusc, pentru a evita impactul;
 depăşirea unei coloane, formate din vehicule obligate să oprească sau să încetinească la
pătrunderea într-o intersecţie, la trecerea la nivel cu calea ferată sau în caz de forţă majoră, în
scopul de a plasa vehiculul în faţă sau în interiorul coloanei;
 circulaţia cu viteză în limita stabilită sau depăşind această limită, la o distanţă foarte redusă
faţă de un alt vehicul, înaintea sau în spatele acestuia, cât şi în lateral, în scopul agresării sau
intimidării conducătorului acestuia;
 circulaţia pe o altă bandă decât prima, cu viteză redusă nejustificat, împiedicând circulaţia
regulamentară a vehiculelor care se deplasează în urma sa;

3
Idem,
4
Doron R., Parot F., Dicționar de psihologie, București: Humanitas, 2007, p. 886
 deplasarea neautorizată în grup (câte doi şi mai mulţi, cu excepţia coloanelor oficiale) cu
vehicule şi/sau motociclete sau ciclomotoare, care circulă pe aceiaşi bandă sau pe benzi
paralele, depăşind limita de viteză, sau cu viteză redusă nejustificat, sau fără asigurarea între
oricare două vehicule consecutive a spaţiului necesar revenirii unui vehicul care a efectuat
depăşirea;5

Desi am înțeles cum normele legislative interzic și pedepsesc fără echivoc violența în
spațiul public, dar mai ales în trafic, în rândurile urmatoare vom realiza cum apar aceste
comportamente agresive.

O problemă intens discutată este dacă agresivitatea constituie o trăsătură înnăscută sau
dobândită. Altfel spus, un individ este agresiv din naştere sau prin forţa împrejurărilor.
Adepţii teoriei caracterului înnăscut al agresivităţii vorbesc de un „instinct al agresiunii”.
Această poziţie este susţinută de psihanalişti şi de etologi. Pentru S. Freud, agresivitatea este o
forţă endogenă, înnăscută. Agresivitatea este, deci, un instinct. Făcând distincţie între două
categorii de instincte, instinctul vieţii şi instinctul morţii, S. Freud include agresivitatea în
instinctul morţii, ce este responsabil de conduitele distructive ale individului. Pentru ca
această „presiune” ereditară să nu aibă consecinţe nefaste asupra individului şi a celorlalţi,
trebuie găsite situaţii, modalităţi nedistructive care să canalizeze tendinţele agresive. O
modalitate o reprezintă ceea ce S. Freud a numit mecanismul sublimării, prin care impulsurile
agresive sunt satisfăcute în activităţi sportive.6

După cum am menționat mai sus, agresivitatea poate lua o varietate de forme, care pot
fi exprimate, așadar, fizic, sau comunicate verbal⁠ sau non-verbal, de asemenea agresivitatea
anti-prădător, agresivitatea defensivă (indusă de frică), agresivitatea de prădător, agresivitatea
de dominare, agresivitatea inter-masculină, agresivitatea rezident-intrus, agresivitatea
maternă, agresivitatea specifică a speciei, agresivitatea legată de sex, agresivitatea teritorială,
agresivitatea indusă de izolare, agresivitatea iritabilă, și agresivitatea indusă de stimularea
creierului.7

Conducerea agresivă ţine de stilul persoanei care conduce autovehiculul şi nu are nici
o legătură cu abilităţile pe care aceasta le posedă. W. Shuster defineşte conducerea agresivă ca
un incident în care un şofer supărat sau nerăbdător loveşte intenţionat un participant la trafic.
În uzul curent există tendinţa de a considera conducerea agresivă ca manifestarea unor
comportamente riscante, inclusiv excesul de viteză, slalomul periculos în trafic, ignorarea
semnalizării rutiere şi a culorii roşii a semaforului8, după cum mentionează și legislatia rutieră
in vigoare.

În capitolul principal vom observa că există mai multe modele teoretice de manifestare
a agresiunii, dar pe scurt constatăm că agresiunea poate fi clasificată în mai multe categorii:
agresiune fizică versus verbală, activă versus pasivă, directă versus indirectă, controlată
conştient versus involuntară, instrumentală versus emoţional. În cazurile de agresiune
emoţională, obiectivul principal al agresorului este de a provoca suferinţa victimei. A urmări
un alt şofer al cărui comportament a produs enervarea ar fi un exemplu clar de agresiune

5
Codul Rutier - OUG 195/2002, actualizat 2018,
6
Dr. Valentina Mitischi, THEORETICAL APPROACHES OF AGGRESSIVE BEHAVIOR MANIFESTED BY YOUNG
DRIVERS, Cahul, 2017, p. 123,
7
Akert R.M. Aronson, E. Wilson, Social Psychology (7th ed.), Upper Saddle River, NJ: Prentice Hall, 2010,
8
Havârneanu C., Evaluarea psihologică a conducătorilor auto, Iaşi: Editura Universităţii „Al.I. Cuza”, 2011, p.
235,
ostilă. Dar autorii care definesc agresivitatea în trafic nu au puncte de vedere omogene în
general.

AGRESIVITATEA IN TRAFIC – MODELE TEORETICE

Deși în țara noastră agresivitatea în trafic este delimitată concret, psihologul Giorgio
Tasca (2000) consideră că „un comportament de conducere este agresiv în cazul în care acesta
este în mod deliberat, de natură să crească riscul de coliziune şi este motivat de nerăbdare,
supărare, ostilitate sau o încercare de a economisi timp”. Autorul evidenţiază
comportamentele specifice ale conducerii agresive (face slalom printre maşini, revenire
bruscă în faţa maşinii depăşite, trece peste bordură, schimbă banda fără semnalizare, nu
acordă prioritate când este cazul, refuzul de a colabora cu cei care au dificultăţi în trafic,
circulă cu viteze mari, schimbă brusc şi frecvent benzile, nu respectă semnalele de oprire,
forţează trecerea pe culoarea roşie la semafor), ostilitatea, care nu produce un rău fizic altor
participanţi la trafic, dar intimidează, irită, provocă furie (semnalizează intermitent cu farurile,
claxonează frecvent, aprinde farurile pentru a arăta dezaprobarea, ţipă, face gesturi obscene).
Sunt enumeraţi şi alţi factori care favorizează manifestările agresive în trafic (bărbaţi relativ
tineri, situaţii de trafic care oferă anonimatul, predispoziţia de a căuta senzaţii, furia datorată
unor evenimente care nu au legătură cu traficul, credinţa că posedă abilităţi superioare de
conducere, blocajele neaşteptate din trafic)9

Fig. 1 Modelul preliminar al agresivitatii conducatorilor auto

Ellison-Potter în 1997 a elaborat un model al agresivităţii subliniind două categorii de

factori ce favorizează creşterea probabilităţii de a conduce agresiv: 1) factori situaţionali şi
environmentali; 2) factori individuali.

9
Tasca Giorgio., A review of the literature on aggressive driving research, Ontario Advisiry Group on Safe
Driving Secretariat, Road User Safety Branch, Ontario Ministry of Transportation, Canada.
 Frustrarea este generată de factorii de mediu precum aglomeraţia, traficul dificil sau
condiţiile meteorologice nefavorabile. Comportamentele agresive în trafic, precum claxonatul
excesiv sau forţarea trecerii la semafor, sunt legate de întârzierile cauzate de aglomeraţie, iar
frustrările şoferilor sunt cauzate de comportamentul altor şoferi care circulă cu viteză excesivă
sau prea mică, precum şi de blocarea carosabilului (Yagil, 2001). Pornind de la acest model,
D. Shinar (1998) dezvoltă teoria frustrare-agresiune adaptată în trafic, cu scopul de a sublinia
legătura dintre emoţiile negative şi agresivitate și lansează ideea potrivit căreia nivelul de
agresiune variază în funcţie de trei factori: 1. Nivelul de frustrare resimţit de conducătorul
auto. Conducătorii auto extravertiţi şi personalităţile de tip A au un prag scăzut de rezistenţă
la frustrare în anumite situaţii şi au tendinţa să răspundă cu manevre de conducere agresivă. 2.
Consecinţele negative ale comportamentului agresiv, care pot fi: personale (unele boli, stres
etc.), sociale (certuri cu participanţii la trafic) sau juridice (uciderea unui alt participant la
trafic). 3. Frustrarea văzută ca reacţie la un comportament inadecvat. De exemplu, şoferii sunt
deranjaţi de vehiculele ce circulă lent pe banda stângă a autostrăzii, deoarece încurcă
traficul.10
Primul factor este nivelul de frustrare resimţită de către conducătorul auto.
Conducătorii auto extravertiţi şi personalităţile de tip A au un prag scăzut de rezistenţă la
frustrare în anumite situaţii şi au tendinţa să răspundă cu manevre de conducere agresivă; Al
doilea factor care influenţează comportamentul agresiv şi se referă la consecinţele negative
ale comportamentului agresiv. Aceste consecinţe pot fi personale, sociale sau juridice.
Anumite aspecte, cum ar fi măsura în care conducătorii auto se simt anonimi (de exemplu,
conducerea pe timp de noapte sau pe autostradă) pot determina o estimare a reducerii
probabilităţii apariţiei unor consecinţele negative. Al treilea factor vizează măsura în care
frustrarea este văzută ca reacţie la un comportament inadecvat. Sondajele indică faptul că
şoferii sunt deosebit de deranjaţi de vehicule lente care circulă pe banda stângă a autostrăzii.
Conducerea lentă pe banda din stângă contravine normelor care stipulează că traficul lent
trebuie să se plaseze pe banda din dreapta. Un vehicul care se deplasează lent pe banda din
dreapta irită mai puţin şoferii11

Partea a-Ⅱ-a

Student Hritcan C-tin Cristinel

Intensificarea circulatie si cresterea frecventei vehiculelor, la care se adauga

diversitatea tipurilor de masini si a traseelor de deplasare ridica probleme serioase pe linia
asigurarii si prevenirii accidentelor, a organizarii si dirijarii, a pregatirii soferilor in trafic. In
acest context se evidentiaza cu deosebita pregnanta necesitatea cercetarilor psihologice pentru
rezolvarea optima a acestor probleme. Lucrarea de fata isi propune
scoaterea in evidenta a trasaturilor de personalitate, puternic accentuate si cu valente
disfunctionale majore, care ar putea produce manifestari agresivie la volan.
Statisticile evidentiaza, ca in 80% din accidentele din trafic,
participarea semnificativa a factorului uman, constituie elementul cel mai important in
determinismul lor. Chiar daca aparent accidentele se considera datorate nerespectarii regulilor
de circulatie, cum ar fi mai ales: viteza excesiva, depasirea excesiva, depasirea
neregulamentara si altele se mai constata ca si starea de sanatate sau comportamentul
persoanei(echilibrul bio-psiho-social), influenteaza in mod pozitiv sau negativ conducerea in
conditii de securitate rutiera. Particularitatile structurii psihice, exprimate in comportamentul
10
Shinar D., Agressive driving: the contribution of the drivers and the situation, Transportation Research, Part
F1, p.137,
11
Idem,
celor ce utilizeaza drumul public, sunt considerate factorii primordiali in geneza unui
accident, datorita solicitarilor pe care le implica, ca o conditie ce favorizeaza relevarea unor
factori psihologici dizarmonici. Traficul este mediul ce deseori provoacă apariția emoțiilor
intense și de scurtă durată, stimulatoare a comportamentelor agresive.
Manifestarea agresivității în trafic(încălcarea regulilor de circulație, agresivitate
verbală și fizică, manifestarea agresivităţii cu ajutorul automobilului.. etc.) poate fi influențată
atât de factorii sociali, individuali, precum și de factorii de mediu care se pot exprima variat.
Ponderea acestor manifestări este diferită și în funcție de cultură, mentalitate, vârsta, sexul
șoferilor, anonimatul în trafic, factorii de personalitate, stilul de viață și atitudinile
conducătorilor auto. Studiul acestor factori sociali și individuali poate aduce contribuții
importante la explicarea și diminuarea agresivității din trafic, ceea ce frecvent produce diverse
consecințe tragice.
Deseori, interacțiunea cu ceilalți participanți la trafic demonstrează reacția agresivă la
comportamentele agresive ale altor participanți la trafic, chiar dacă agresivitatea percepută nu
este în totalitate intenționată.
Gradul de agresivitate în trafic poate fi determinat de:
– caracteristicile personale ale conducătorilor: sex, educaţie, vârstă, personalitate;
– factorii sociali: ocupaţie, locul în ierarhia socială, succesul în viaţa socială.
Conducerea agresivă este factorul primordial ce dă naştere riscului rutier şi ia diferite
forme: agresivitate verbală(injuraturi, limbaj obscen)12 femeile manifesta mai multa
agresivitate verbala si barbatii mai multa agresivitate fizica13.
Printre comportamentele agresive care se manifestă frecvent în trafic pot fi
menționate: claxonatul intens, gesturile obscene, schimbarea frecventă a benzilor de
circulaţie, viteza excesivă, ignorarea indicatoarelor rutiere, trecerea la culoarea roşie a
semaforului, frânarea sau accelerarea bruscă etc. 14
Lajunen, Parker si Stradling (1998) cu ar fi:
- Furia provocata de blocaje din trafic, predictorii principali sunt autoevaluarea
abilitatii de a conduce in siguranta, varsta, autoevaluarea abilitatilor percetiv-motorii, numarul
de kilometrii parcursi annual.
- Conducere periculoasa, predictorii principali sunt autoevaluarea abilitatii de a
conduce in siguranta, varsta ,numarul de kilometrii parcursi annual.
- Ostilitate directa, predictorii principali sunt furia provocata de conducerea
periculoasa, varsta, numarul de kilometrii parcursi annual.
Ellison-Potter15 a elaborat un model al agresivităţii subliniind urmatoarele categorii
de factori ce favorizează creşterea probabilităţii de a conduce agresiv:
1) factori situaţionali(aglomeratia,tipul masini..etc)
2) factori de mediu(trafic dificil, conditii de meteorologice nefavorabile, ploie,
inghet, vanturi puternice...etc)
3) factori individuali(varsata, diferenta de gen, stilul de viata, anonimatul, factori
de personalitate...etc)
Donovan si Marlatt(1982) - soferii arestati pt. conducerea sub influenta alcoolului au
niv. ridicat de agresivitate, iritabilitate si ostilitate in trafic prezentand si o conducere riscanta.
Lowenstein(1977) sustine ca agresivitatea este stransa legata de iritabilitatea

12 ROMANIAN JOURNAL OF EXPERIMENTAL APPLIED PSYCHOLOGY RJEAP Vol 7, Special

Issue 1, Aug. 2016,
WHEN AND WHY DRIVERS SWEAR? A QUALITATIVE PILOT STUDY Simona Popușoi, Corneliu
Havârneanu
13 Dahlen si Ragan 2004
14 HAVÂRNEANU, G. Psihologia transporturilor. Iași: Polirom, 2013
15 Ellison-Potter 1997
provocata de alti soferi in trafic. Tinerii conduc cu viteze mult mai mari atunci cand sunt
furiosi.
Dollerd (1939) spune ca frustrarea este un comportament orientat spre atingerea
obiectivelor.
Shinnar si Compton (2004) au constatat ca frecventa comportamentelor agresive este
mai mare in orele cu trafic intens.
Launjunen,T., Summala,H.,16 in studiile facute arata ca autoestimare abilitatii de
connducere in siguranta si estimarea aptitudinilor perceptiv- motorii influenteaza stilul de
conducere. Summala scoate in evidednta doua trasaturi de relatia interpersonala in actul
conducerii:
- dezirabilitatea sociala care coreleaza pozitiv cu variabilile care masoara simtul
controlului in trafic.
- managementul impresiei care coreleaza negativ cu agresivitatea, numar de
accidente, frecventa depasirii si depasirea limitei de viteza.
Rezultatele acestor studii arata ca, comportamentul deviant, agresiv in trafic provoaca
furie in randul conducatorilor auto.
Intr-un studiu realizat in Noua Zeelanda in care s-a urmarit investigarea furiei
conducatorului auto(Mark J.M. Sullman,2006) se rapoteaza urmatoarele rezultate:
1. Soferii din principalele zone urbane au semnalat un nivel mai ridicat al furiei in
timp ce conduc;
2. In general femeile au raporta un nivel de furie mai semnificativ mai ridicata decat
barbatii si un grad mai mare de furie provocat de sofatul riscant;
3. Conducatorii auto din cat. de varsta 15-29 ani au raportat o furie mai mari
comparativ cu cei de peste 60 ani;
4. Soferii din orasele mai mici au semnalat un nivel al furiei semnificativ mai scazut
pt. sofatul agresiv;
5. Soferii care au condus mai mult au raportat un nivel al furiei mai ridicat;
6. Nu s-au constata diferente semnificative intre participantii care au fost implicati in
acidente si cei care nu au fost implicat.
Intr-un alt sondaj realizat in Canada17 s-a constatat ca frecventa comportamentelor
agresive in trafic este in crestere.

16 Launjunen,T., Summala,H 1997 / 2003

17
dupa Steel Alliance – Canada Safety Councel, 2000
 Similar intr-un studiu Britanic din 199518, 62% din respondenti au relatat ca in
comportamentul conducatorului auto se consta o schimbare in rau in ultimi ani.

S-a ajuns la concluzia ca iritarea este provacata de un comportament deviant in

trafic(circularea bara la bara, nerespectarea conduitei ’’primul venit primul servit’’ cu referire
la parcarile supra aglomerate unde unii conducatori auto sunt lipsiti de orice maniere...etc).
Mai pot aparea comportamente agresive si atunci cand nu se folosesc luminile de intalnire sau
cand nu se acorda prioritate de trecere.
Rezultatele acestor studii arata ca, comportamentul deviant, agresiv in trafic provoaca
furie in randul conducatorilor auto.
Agresivitatea în trafic a devenit o problemă socială importantă și o cauză frecventă a
incidentelor rutiere.
Comportamentul la volan oglindește personalitatea fiecăruia. De aceea, există
diferenţe de conduită la volan în funcţie de sex, vârstă şi profesie. Bărbaţii, femeile, tinerii,
angajaţii cu funcţii de conducere, muncitorii nu conduc în același stil. Prin urmare, o orientare
convergentă a studiilor pe factorii de person nalitate, precum şi pe cei sociali şi, îndeosebi, pe
stilul de viaţă ar fi în măsură să îmbunătăţească posibilitatea de a înţelege mai bine motivaţia
persoanelor care manifestă frecvent agresivitate în trafic.
Persoanele care manifestă o conduită agresivă sunt în situații de a produce
accidente rutiere, de aceea comportamentul la volan trebuie urmărit pe toată durata
exercitării activității de conducere auto, pentru a-i ajuta pe șoferi să conștientizeze că propriul
comportament se află sub influența motivelor interne și externe, pentru a putea învăța ordinea
acestor motive dezirabile care pot schimba comportamentul spre o eficiență optimă la șofat.
Este de menționat că în psihologia transportului au fost
stabilite caracteristici psihologice necesare reușitei în activitatea de conducere auto: aptitudini
intelectuale; aptitudini afectiv-volitive; aptitudini de personalitate.

18
Frecventa comportamentelor agresive in trafic Marea Britaniei dupa Join, 1995
 Concluzie

Concluzionand lucrare pot spune ca incidente in trafic(cu referire la comportamente

agresive) au fost si vor mai fi. Observam cu regret ca organele abilitate(Politia rutiera,
Colegiu psihologilor cu referire la Avizul psihologic) pentru combaterea acestor
comportamente agresive nu sunt bine informate conform realitatii. ,,Politistii vor continua sa
stea ascunsi prin boscheti, dupa garduri sau alte zone considerate discrete, pentru a descoperi
manifestari agresive din trafic, vor abuza de reglementarile legale, pentru a-si defula propria
agresivitate. Sefii lor, ca reprezentanti ai statului, numiti de cele mai multe ori dupa criterii
politice, le vor cere sa indentifice cat mai multe persoane care manifesta aceste
comportamente.’’19 Asadar observam ca nu prea intalnim multi politisti in trafic si atunci cand
avem onoarea de ai intalni suntem in culpa si imediati sanctionati. ‚, Ma intreb cu mare
nedumerire ce se urmareste?’’20, sanctionarea soferilor care depasec normele de conduita in
trafic sau constientizarea soferilor care au un comportament agresiv in trafic.

As dorii sa inchei aceasta cercatare, cu un citat al domnului profesor Havarneanu C. cu

referire asupra riscurilor agresivitatii in trafic!

,,Ce reprezinta pentru noi siguranta.’’21

19
Evaluarea psihologica a conducatorului auto C. Havarneanu pag.75
20
Evaluarea psihologica a conducatorului auto C. Havarneanu pag.75
21
Metoda de combatere a agresivitatii Havarneanu C. (2011 p.81)
 Bibliografie
Carți:

 Sălăvăstru Dorina, Violenţa în mediul şcolar, Iaşi, ed. Polirom, 2003.

 Havârneanu C., Evaluarea psihologică a conducătorilor auto, Iaşi: Editura

Universităţii „Al.I. Cuza”, 2011.

 Havârneanu, G., Psihologia transporturilor, Iași: Polirom, 2013.

 Rosa Maria Martins, Carlos Centurion; Narvaes Rodrigo, Behavioural, hormonal and
neurobiological mechanisms of aggressive behaviour in human and nonhuman
primates, Physiology & Behavior. 2015.

 Doron R., Parot F., Dicționar de psihologie, București: Humanitas, 2007.

 Codul Rutier, 2018.

 Dr. Valentina Mitischi, THEORETICAL APPROACHES OF AGGRESSIVE

BEHAVIOR MANIFESTED BY YOUNG DRIVERS, Cahul, 2017.

 Akert R.M. Aronson, E. Wilson, Social Psychology (7th ed.), Upper Saddle River, NJ:
Prentice Hall, 2010.

 Shinar D., Agressive driving: the contribution of the drivers and the situation,
Transportation Research.

 Frecventa comportamentelor agresive in trafic Marea Britaniei dupa Join, 1995.

Articole:
 WHEN AND WHY DRIVERS SWEAR? A QUALITATIVE PILOT STUDY Simona
Popușoi, Corneliu Havârneanu

 Tasca Giorgio., A review of the literature on aggressive driving research, Ontario

Advisiry Group on Safe Driving Secretariat, Road User Safety Branch, Ontario
Ministry of Transportation, Canada.

 ROMANIAN JOURNAL OF EXPERIMENTAL APPLIED PSYCHOLOGY RJEAP

Vol 7, Special Issue 1, Aug. 2016.