A CLOCKWORK ORANGE

- ANALIZĂ POLITICĂ –

CĂLIN MĂDĂLINA-ELENA

SOCIOLOGIE, SERIA 1, GRUPA 2

SEMINAR SOCIOLOGIE POLITICĂ

 A Clockwork Orange îl are în centru pe Alex DeLarge, care trăiește într-un viitor
distorsionat, un delincvent charismatic și psihopat ale cărui plăceri constau în muzica clasică,
violul și ultra-violența. El conduce un mic grup de huligani pe care îi numește droogs. Filmul
prezintă crimele îngrozitoare ale acestei găști, capturarea lui Alex de către poliție și încercarea
doctorilor de a-l reabilita prin intermediul unui proiect guvernamental controversat, numit
tehnica Ludivico. Filmul portretizeză și guvernul unei astfel de societăți, care este dispus și
capabil de represiune inumană pentru a opri anarhia.

. Filmul a fost nominalizat la premiile Oscar pentru cel mai bun film, cât și pentru cel mai
bun rezigor. Printre nominalizările primite se numără și cea din cadrul Golden Globes pentru
cel mai bun film.

Într-o Mare Britanie futuristă, o gașcă de adolescenți iese la acțiune în fiecare noapte,
agresând și violând victime lipsite de ajutor. Alex DeLarge este personajul principal și
totodată și liderul grupului din care face parte. Alex este portretizat ca un sociopat care
jignește, violează și atacă oameni nevinovați pentru propriul său amuzament. Din punct de
vedere intelectual, el știe că un astfel de comportament este imoral. Cu toate acestea, el
mărturisește că nu înțelege motivațiile celor care doresc să-l reformeze, spunând că nu va
interfera niciodată cu dorința lor de a fi buni.

După ce unul dintre membrii stârnește o revoltă, gașca hotărăște să îl înlăture pe Alex și să
îl lase pe mâinile poliției. Odată prins și condamnat la închisoare, băiatul este de acord să
experimenteze un nou tip de terapie, metodă prin care să își scurteze pedeapsa.
Această tehnică este un tratament împortiva criminalității și presupune transformarea unei
persoane deviante într-un cetățean model. Experimentul pare să fi fost un succes, cel puțin la
început, Alex demonstrând faptul că, deși încă are înclinații spre un comportament criminal,
nu îi este posibil din punct de vedere fizic să îl ducă la capăt. După întoarcerea sa în societate,
este presat să se sinucidă, însă acesta supraviețuiește. Alex este apoi internat o perioadă lungă
de timp, unde mentalitatea precedentă experimentului pare să fi revenit, iar filmul se termină
pe măsură ce Alex părăsește publicul cu replica „I was cured alright.”

Deși filmul nu susține o anumită ideologie, acesta poate fi considerat un vehicul eficient
pentru socializarea politică. Te face să te întrebi ceea ce ar trebui luat în considerare mai întâi
- voința liberă a indivizilor sau legea și ordinea în societate.
 Voința liberă a indivizilor este portretizată în prima parte a filmului. Societatea, înainte de
închiderea lui Alex, este o reflexie a anarhismului. Deși principiile fundamentale ale
anarhismului sunt greu de sintetizat, după cum observăm și în film, este caracterizat de
individualism, de critica autorității și mai ales de respingerea acesteia indiferent de cine este
reprezentată. În materie de autoritate, sau ceea ce ar trebui să însemne autoritatea pentru Alex,
îi avem pe părinții acestuia, pe avocatul său și mai târziu organele de poliție. Niciunul dintre
aceștia nu reușește să îi inspire adolescentului autoritate.

Filmul pare să reflecte o exagerare a ideologiei, însă sub o analiză mai atentă observ faptul
că societatea nu pare a fi șocată de ceea ce Alex și gașca lui fac, fapt ce denotă o oarecare
obișnuință cu fenomenul. Comportamentul lui Alex poate fi caracterizat drept animalic, având
dreptul și libertatea de a alege, recurge la acțiuni care au consecințe negative asupra altor
indivizi, acțiuni care sunt departe de a fi morale și cu toate acestea el nu prezintă remușcări.

În momentul în care este închis, pare să se fi resemnat și în imediata perioadă începe să se

adapteze la noul cadru. Trecerea de la traiul într-o societate în care libertatea nu îi era
îngrădită, la traiul într-o instituție totală, este făcută prin dezumanizarea acestuia: „Sunteți
acum 655321”. Într-o scurtă perioadă de timp a trecut de la a fi Alex DeLarge la a fi 655321.

După mai mulți ani petrecuți în închisoare, băiatului îi este oferită libertatea bruscă în
schimbul participării la așa-numitul tratament de modificare a comportamentului, numit
Tehnica Ludovico. Alex este forțat să urmărească filme violente, drept rezultat simțindu-se
fizic rău doar gândidu-se la violență. Rezultatele obținute sunt dificil de analizat. Inițial pare
că guvernul face o favoare societății prin eliminarea comportamentului violent al criminalilor;
în realitate, această metodă este periculoasă deoarece îi privează de liberul arbitru și de
dreptul de a alege. În film este prezentată ideea că Alex nu și-a schimbat natura, nu a devenit
brusc un individ moral, definit de bunătate; ceea ce i s-a întâmplat lui Alex este o programare
a organismului, o manipulare de a reacționa astfel față de violență. În unul dintre filmele din
cadrul experimentului, coloana sonoră era reprezentată de Simfonia a noua a lui Ludwig van
Beethoven. Deși era partitura lui preferată, fiind sub efectul tratamentului, a dobândit aceeași
reacție față de Simfonie ca cea față de violență. Cred că acesta este un mesaj important al
filmului; faptul că sub o conducere totalitară ești constrâns să renunți la propriile alegeri chiar
dacă acestea te defineau ca individ.

După terminarea experimentului și după eliberarea sa, Alex se întoarce acasă unde are
parte de o serie de aventuri. Printre cele mai notabile, amintesc altercația cu poliția. O altă
manifestare a ideologiei totalitariste este reprezentată de folosirea organelor de poliție drept
mijloc de exprimare a violenței împotriva cetățenilor.

După încercarea de a se sinucide, rezultată din obligația de a asculta Simfonia a noua, Alex
ajunge să fie internat. Povestea acestuia ajunge în media și publicul începe să îl simpatizeze,
astfel guvernul responsabil de nedreptatea făcută lui Alex pierdea teren în jocul politic.
Curând Alex este vizitat de ministrul de interne care îi propune o alianță „ pentru că asta fac
prietenii”. Lui Alex îi este oferit un loc de muncă interesant și bine plătit, țindând cont și de
prietenia recent formată, în schimbul tăcerii și a afișării unei bune înțelegeri față de sistem.
Observăm cum Alex este mult mai influențabil și ușor de manipulat prin această metodă decât
prin cea a tehnicii Ludovico, mai ales, când la finalul filmului, acesta are o viziune sexuală
destul de explicită, transmițând publicului că unele lucruri nu se schimbă niciodată. Un alt
mesaj important al finalului este că politicienii erau dispuși să-l lase pe Alex să revină la
vechiul său ego, atâta timp cât îi făcea , deși temporar, să arate bine.

Acordarea primatului liberului arbitru are consecințele sale, pe de altă parte, acordarea
supremației legii și ordinii provoacă represiuni excesive. Filmul, din punctul meu de vedere,
nu sugerează care dintre cele două variante ar fi cea de preferat. Faptul că eu, personal, aș
tinde spre o situație de echilibru, cred că denotă mai mult orientarea mea politică decât ceea
ce a vrut regizorul să transmită. Filmul reușește să se adreseze într-un mod direct și personal,
și deși nu sunt persoane care să se identifice cu Alex, cred că identificarea are loc mai mult în
sfera politică și mai ales, în cea morală.