2.

1.1Activul net contabil este un indicator de baza al analizei financiare si este utilizat la estimarea valorii unei
intreprinderi.

Spre deosebire de capitalurile proprii, notiunea de situatie neta este mai restrictiva, excluzand din
categoria acestora subventiile pentru investitii si provizioanele reglementate. De aceea, indicatorul
situatie neta este mai relevant, exprimand valoarea activului realizabil la un moment dat. Acest indicator
ii intereseaza nu numai pe actionarii si proprietarii intreprinderii, care vor sa cunoasca valoarea pe care
ei o poseda, dar in egala masura si pe creditorii pentru care activul realizabil constituie gajul creantelor
lor. Astfel, situatia neta evidentiaza sumele ce vor reveni asociatilor sau actionarilor in caz de lichidare.

Incepand cu anul 2014, ANC este crescator, ce reflecta o situatie economica sanatoasa deoarece activele
companiei cresc mai repede decat datoriile acumulate de aceasta, iar profiturile nete sunt in general
pozitive,

1.2Fondul de rulment (FR), reflectă lichiditatea curentă în mărime absolută a unei întreprinderi pe
termen scurt.

Fondul de rulment reprezintă marja de siguranţă a întreprinderii, impusă de decalajul dintre sumele de
încasat şi sumele de plătit pe termen scurt, precum şi de decalajul dintre termenul mediu de
transformare a activelor circulante în lichidităţi şi durata medie în care datoriile pe termen scurt devin
exigibile.

Datorită faptului că întreprinderea analizată are un fond de rulment care este semnificativ mai mare
decât 0, putem afirma că aceasta este stabilă din punct de vedere financiar pe termen lung. . Cea mai
mare valoare a fost inregistrata in anul 2013, 100,363,548 lei, iar cea mai mica in 2018, valoarea fiind de
94,697,524 lei, ceea ce ne indică o independenţă financiară pe termen lung faţă de creditori.
1.3Nevoia de fond de rulment este expresia realizarii echilibrului financiar pe termen scurt,
respectiv a echilibrului dintre necesarul si resursele de capitaluri temporare, reinnoibile permanent.

Valoarea pozitiva a nevoii de fond de rulment, semnifica un surplus de nevoi de stocuri si creante
(temporare) in raport cu sursele temporare posibile de mobilizat. Aceasta nevoie de fond de rulment
pozitiva, poate fi considerata normala, daca este rezultatul unei politici de investitii privind cresterea
stocurilor si a creantelor (nevoia de finantare a ciclului de exploatare). Altfel, nevoia de fond de
rulment poate arata un decalaj nefavorabil intre lichiditatea stocurilor si a creantelor, si exigibilitatea
datoriilor de exploatare (incetinirea incasarilor si urgentarea platilor).

In cazul BIOFARM, nevoia de fond de rulment a fost pozitiva pe tot parcursul perioadei analizate, deci
stocurile si creantele sunt finantate partial din datoriile de exploatare rezultand un excedent de
resurse pe termen scurt. Cea mai mare valoare a fost inregistrata in anul 2018, 84,337,686, iar cea
mai mica a fost in 2013, valoarea fiind 50,973,805.

1.4Trezoreria netă
Trezoreria are un rol fundamental intr-o intreprindere deoarece caracterizeaza marimea
disponibilitatilor banesti de care dispune aceasta la un moment dat.

Inregistrarea unei trezorerii nete pozitive, pe perioada 2013-2018, demonstreaza succesul

intreprinderii in viata economica si posibilitatea plasarii rentabile a disponibilitatilor banesti pentru
intarirea pozitiei ei pe piata.
Trezoreria netă înregistrează un nivel pozitiv pe toată durata analizată, ceea ce reflectă faptul că
întreprinderea are un echilibru financiar şi că este independentă faţă de instituţiile de creditare

Capitol 2.2

2.1 marje de acumulare

2.2 Capacitatea de autofinanţare(CAF) este indicatorul care stabileşte pe baza datelor din contul de
profit şi pierdere potenţialul financiar al firmei şi posibilitatea de a-şi finanţa activitatea de exploatare
viitoare din surse proprii, ca urmare a câştigurilor obţinute.

Capacitatea de autofinanţare(CAF) se poate stabili prin două metode:

 Metoda deductivă: se pleacă de la Excedentul Brut de Exploatare(EBE) la care se adaugă celelalte

venituri incasabile şi se scad toate cheltuielile plătibile

.  Metoda adiţională: se pleacă de la rezultatul net la care se adaugă cheltuielile calculate şi se scad
veniturile calculate.

In anul 2013, din acumularea cu caracter monetar în suma de 31,572,575 lei, întreprinderea poate să îşi
finanţeze activitatea pe mai departe, fără costuri suplimentare de finanţare.

2.3 prag de rentabilitate

Pragul de rentabilitate este nivelul minim de activitate la care trebuie sa se situeze firma pentru a nu
lucra pe pierdere.
Pragul de rentabilitate, numit si punct critic sau punct de echilibru, marcheaza acea dimensiune a
productiei la care costurile totale sunt egale cu incasarile din vanzarea productiei, iar rezultatul este nul.
Activitatea devine rentabila dupa pragul de rentabilitate. Pana la acest nivel al productiei unitatea
inregistreaza pierderi.
Acest punct critic se realizeaza cand cifra de afaceri este egala cu cheltuielile totale.

In cadrul firmei Biofarm, pragul de rentabilitate s-a incadrat intre 80,902,237 in anul 2013 si 110,920,303
in anul 2018.

Capitol 3

3.2 propuneri

Soluţionarea problemelor întâlnite de Biofarm se poate realiza prin aplicarea unor măsuri precum:

- Orientarea spre activitatea de bază, cea de exploatare şi nu pe cea financiară prin mărirea portofoliului
de imobilizări financiare ce pot denatura rezultatele obţinute de companie şi semnalizarea unor
performanţe nesatisfăcătoare;

- Eliminarea excesului de lichiditate, costul de oportunitate, prin realizarea unor investiţii în active
corporale la o rată de rentabilitate superioară celei cerute de acţionari;

- Apelarea la resurse împrumutate pentru realizarea investiţiilor, deoarece un grad mai ridicat al
levierului financiar ar conduce la un efect pozitiv asupra rentabilităţii financiare, cash-flowurilor obţinute
de acţionari.

- O creştere a vitezei de rotaţie a stocurilor şi creanţelor asociată cu o scădere a vitezei de rotaţie a

furnizorilor şi a celorlalte datorii pe termen scurt. Acest lucru se poate realiza prin creşterea
operativităţii utilizării activelor: eliminarea stocurilor create peste nivelul efectiv necesar procesului de
producţie, selectarea atentă a furnizorilor astfel încât aceştia să îşi respecte termenele de livrare sau
fundamentarea necesarului de materii prime în corelaţie cu cererea de produse