Sunteți pe pagina 1din 11

Comportamentul uman – o abordare economică

Gary S. Becker

Gary Stanley Becker s-a nascut pe 2 Decembrie 1930 in Pottsville, Pennsylvania. A obtinut
licenta de “Bachelor of Arts” la universitatea Princeton in 1951 si doctoratul la universitatea din
Chicago in 1955. A predat la universitatea Columbia intre anii 1957 – 1968, dupa care s-a intors la
universitatea din Chicago, unde a organizat sedinte cu departamentele de Economie, Sociologie si cu
Scoala de Afaceri Booth.
A castigat premiul Bancii Suediei in Stiinte Economice, in memoria lui Alfred Nobel in anul
1992 pentru „extinderea domeniului analizei microeconomice la o varietate de comportamente si
actiuni umane, incluzand comportamentul „non-market”.
Becker este cunoscut pentru argumentarea sa conform careia diferitele tipuri de comportament
uman pot fi vazute ca fiind rationale si maximalizatoare a utilitatii.
Conform citatului de pe premiul Nobel, munca sa poate fi impartita pe patru arii:
• Investitiile in capitalul uman
• Comportamentul familial, incluzand distributia muncii si alocarea timpului in familie
• Crima si pedeapsa
• Discriminarea pe pietele muncii si bunurilor.

Gary S. Becker a fost unul dintre primii economisti ce a patruns in subiecte din afara ariei
conventionale a economiei - sociologia, discriminarea rasiala, criminalitatea, dependenta de droguri,
organizarea familiei. A lansat modul de abordare economic al comportamentului uman, fiind printre
exponentii cei mai importanti in studiul capitalului uman, definit ca o suma de cunostinte, abilitati si
competente ale indivizilor care pot fi utilizate in activitati ce stimuleaza cresterea economica si
dezvoltarea. El a fost de asemenea creditat pentru teorema copilului rasfatat (rotten kid theorem).
Cartea sa, "Comportamentul uman – o abordare economica", reprezinta o colectie de
lucrari, structurata in 7 parti, referinte, index si 13 teme numerotate.

PARTEA I. INTRODUCERE

1. O abordare economica a comportamentului uman


Ca in orice prim capitol de carte economica, incepe cu abordarea notiunii de economie. Astfel:
“Economia se spune ca este: (1) studiul alocarii bunurilor materiale pentru satisfacerea nevoilor
materiale, (2) studiul sectorului de piata si (3) studiul alocarii resurselor insuficiente pentru
satisfacerea unor cereri concurente.”
Desi autorul ofera mai multe definitii gasite de-a lungul timpului asupra notiunii de economie,
acesta le utilizeaza doar pentru a conchide ca “toate aceste definitii ale economiei trateaza numai
scopul, si niciuna dintre ele nu ne spune ce inseamna abordarea economica”. El este de parere ca ceea
ce distinge cel mai mult economia ca disciplina de alte discipline nu este subiectul ei, ci modul
specific de abordare.
Ipoteza ca informatia este adesea incompleta din cauza ca obtinerea ei este costisitoare, este
utilizata in abordarea economica pentru a explica acelasi tip de comportament care in alte dezbateri
este calificat drept comportament irational,comportament traditional sau comportament
“nonrational”.
Becker abordeaza si tema sanatatii si a vietii lungi. Abordarea economica implica existenta
unei lungimi optime a vietii, in care valoarea in utilitate a unui an in plus este mai mica decat
utilitatea inainte stabilita folosind timpul si alte resurse pentru obtinerea acelui an. El afirma ca cea
mai mare parte a deceselor (daca nu toate) sunt intr-o oarecare masura sinucideri, in sensul ca ar fi
putut fi amanate daca s-ar fi investit mai multe resurse in prelungirea vietii.
Abordeaza de asemenea si problema casatoriei. Conform teoriei sale, o persoana decide sa se
casatoreasca atunci cand utilitatea probabila a casatoriei este mai mare decat cea a ramanerii singure
sau decat utilitatea cautarii mai departe a unui partener mai potrivit. In mod similar, o persoana
divorteaza atunci cand utilitatea anticipata a ramanerii singure sau a casatoriei cu altcineva depaseste
pierderea in utilitate a despartirii, incluzand pierderile datorate separarii fizice de copii, impartirii
bunurilor, taxelor legale si altele. Asadar, se poate afirma existenta unei “piete a casatoriei”. De
asemenea, “potrivitii” tind sa se casatoreasca intre ei, luand ca etalon educatia, rasa, mediul familial,
inaltimea etc., iar “nepotrivitii” atunci cand etaloanele sunt marimea salariului si altele precum
aceasta.
Alta teorie prezentata este cea a persoanelor care aleg o cariera universitara sau o alta cariera
intelectuala sau artistica numai daca se asteapta ca beneficiile, atat monetare cat si psihice, sa
depaseasca beneficiile corespunzatoare altor ocupatii.

PARTEA A II-A. PRET SI PREJUDICIU

2. Discriminare efectiva
De exemplu, discriminarea exercitata de albi determina se pare reducerea veniturilor negrilor,
dar cum actioneaza ea asupra propriilor venituri? Multi scriitori au afirmat ca discriminarea in sfera
pietei, exercitata de catre albi este in interesul albilor – se presupune ca le cresc veniturile. Daca acest
lucru ar fi corect, ar fi in interesul negrilor sa se razbune impotriva albilor, discriminandu-i la randul
lor, de vreme ce acest lucru ar trebui sa duca la cresterea veniturilor negrilor. Daca, pe de alta parte,
discriminarea exercitata de catre albi conduce la reducerea si a propriilor lor venituri, procentajul
reducerii veniturilor lor este mai mare sau mai mic decat in cazul veniturilor negrilor?
Concluzia lui Becker este ca discriminarea exercitata de orice grup W conduce atat la
reducerea propriilor venituri cat si a celor ale N, si drept urmare o razbunare a N determina mai
degraba o inrautatire a situatiei pentru N decat o imbunatatire. Se arata de asemenea de ce minoritatile
sufera mai mult din cauza discriminarii decat grupurile majoritare. Deoarece discriminarea de catre
W afecteaza atat W cat si N, in cele din urma reiese ca ea nu poate reprezenta o metoda subtila prin
care W sa isi poata mari comanda neta de bunuri economice.
Comertul dintre doua societati este maximizat atunci cand nu exista discriminare si descreste
pe masura ce creste discriminarea. Daca membrii unei societati lucreaza numai intre ei, izolarea
economica completa va insemna si segregare economica completa.
Este abordata si problema “discriminarii in realitate”, aducand in atentia cititorului detalii mai
putin cunoscute. In realitate, numai circa 10% din populatia totala a Statelor Unite o reprezinta negrii
(1997), deci cantitatea de munca furnizata de ei este substantial mai mica decat cea furnizata de albi.
Pornind de la asemenea afirmatii, realizam ca grupurile minoritare sunt tentate adesea sa se “razbune”
impotriva discriminarii lor de catre altii prin intoarcerea acestei discriminari.
Becker isi sustine demonstratia cu formule; una dintre acestea se exprima astfel: o crestere a
discriminarii de catre W trebuie sa reduca venitul net al N relativ la cel al W, daca si numai daca,

1 Y (W ) l
= > n ,
R Y ( N ) / ct lw

unde: R=, Y(W)=venit net la echilibru al lui W, Y(N)=venit net la echilibru al lui N, ct=marimea
capitalului exportat, ln= cantitate totala de munca furnizata de N, lw=cantitate totala de munca
furnizata de W. Daca aceasta inegalitate ar fi satisfacuta, ar exista in continuare discriminare efectiva
impotriva N.

PARTEA A III-A. LEGE SI POLITICA


3. Concurenta si democratie
Economistii au argumentat adesea ca daca o ramura industriala actioneaza ca un monopol, o
politica guvernamentala de dorit ar fi inchiderea monopolului, sau daca acest lucru nu e indicat din
cauza cresterii beneficiilor, reglarea sau chiar nationalizarea lui. Monopolurile determina o distribuire
inadecvata a resurselor, deoarece pretul cerut de monopolist depaseste costurile marginale, iar o
distribuire optima presupune un pret egal cu costul marginal. Ar fi avut loc o alocare optima daca
ramura ar fi fost facuta sa fie concurentiala. Daca ramura era monopol natural, pretul putea fi facut
egal cu costul marginal fie indirect prin reglare guvernamentala, fie direct prin conducere
guvernamentala.
In prima sectiune, concurenta in democratiile ideale, este dezvoltata teoria functionarii
democratiei politice in conditii ideale. Se arata ca o democratie ideala este foarte asemanatoare cu un
sistem ideal al liberei intreprinderi in cazul pietei. Ceea ce inseamna ca deciziile politice vor fi
determinate de dorinta electoratului iar sectorul politic va fi condus foarte eficient.
Sectiunea a doua, concurenta in democratiile efective, incearca determinarea motivului
pentru care democratiile efective difera semnificativ de cea ideala. Se pune intrebarea daca interventia
guvernamentala in monopolurile particulare, in democratiile efective, ar aduce imbunatatiri situatiei
actuale. Concluzia este totusi una apoteotica, de forma: “poate ar fi preferabil sa nu reglezi
monopolurile economice si sa suporti efectele negative, decat sa le reglezi si sa suporti efectele
imperfectiunilor politice”.

4. Crima si pedeapsa
Eseul asupra crimei si pedepsei aplica abordarea economica la comportamentul criminal si
politica de stat fata de crima. Pune sub semnul intrebarii parerea larg raspandita ca inchisoarea si alte
pedepse nu sunt eficace in impiedicarea crimei, si trateaza raportul intre pedeapsa si metode mai
eficace de intimidare a criminalilor, meritele relative ale amenzilor, inchisorii si ale altor tipur i de
pedeapsa si sarcinile politicii de stat in ce priveste crima.
Respectarea legii nu este considerata de la sine inteleasa, iar resursele de stat si cele
particulare sunt cheltuite in general atat pentru impiedicarea infractiunilor, cat si pentru intimidarea
infractorilor. Condamnarea nu este considerata in sine o pedeapsa suficienta prin ea insasi; celor
condamnati li se aplica pedepse suplimentare si uneori severe.
Gradul optim de aplicare al legii se arata ca depinde, printre alte lucruri, de costul prinderii si
condamnarii infractorilor, de natura pedepselor si de reactiile infractorilor la modificari ale tipurilor
de constrangere.
Becker defineste crima, o descrie folosind tabele si statistici, pe costuri ale crimelor. Astfel,
crimele impotriva persoanelor au un cost de 815 milioane de dolari, cele impotriva proprietatii 3932
milioane de dolari si asa mai departe. Acestea sunt evaluate de Comisia Crimei.
O dovada indirecta a cresterii numarului de crime este cresterea mare a banilor lichizi aflati in
circulatie incepand cu 1929. De atunci, in ciuda urbanizarii continue, a cresterii veniturilor, a
raspandirii cartilor de credit si a altor tipuri de credite, ambele proportii au crescut sesizabil. Aceasta
inversare de situatie poate fi explicata printr-o crestere neobisnuita a activitatilor ilegale, deoarece
banii lichizi sunt evident mai usor de folosit in tranzactii ilegale decat cecurile, pentru ca nu raman
urme ale tranzactiei.
Pentru determinarea modului optim de combatere a crimei este utila dezvoltarea unui model
care sa cuprinda relațiile comportamentale ce se afla in spatele costurilor din tabelele furnizate.
Categorii: relații intre:1. Nr. de infracțiuni, 2. Nr. infracțiunilor si pedepsele aplicate, 3. Nr. de
infracțiuni, arestari si condamnari si cheltuielile naționale pentru polit ie si condamnare, 4. Nr.
condamnarilor si cheltuielile pentru inchisorile sau cu alte tipuri de pedepse, 5. Nr. de infracțiuni si
cheltuielile persoanelor particulare cu politia si arestarile.
Costul omorului se masca prin pierderea din veniturile victimelor si nu cuprinde printre alte
lucruri, valoarea pe care societatea o da țiivieinsasi; costul jocurilor de noroc nu cuprinde nici
utilitatea celor care joaca si nici “disutilitatea externa” a clerului si a altora; costul transferurilor
precum spargerile si delapidarile nu cuprinde atitudinile sociale fata de redistribuirea forțata a averilor
si nici efectele furturilor asupra acumularilor de capital.
Abordarea folosita urmeaza analiza economiș tilor asupra alegerii si pornește de la ipoteza ca o
persoana comite o infracțiune daca utilitatea probabila a acelei infracțiuni depaseste utilitatea pe care
o poate obține folosindu-si timpul si celelalte resurse in alte activitati.
Aceasta abordare presupune existenta unei funcții ce leaga numarul de infracțiu ni comise de
orice persoana de probabilitatea ei de a fi condamnata, de pedeapsa primita daca este condamnata si
ța ei de
de alte variabile, ca venitul din activitati legale sau altele ilegale, frecventa arestarilor si tendin
a comite un act ilegal. Aceasta se poate reprezenta astfel:

Oj=Oj (pj, fj, uj),

unde Oj – nr. infracțiunilor pe care le va comite o persoana intr-o anumita perioada, pj – probabilitatea
sa de a fi condamnata per infrac țiune, f j – pedeapsa per infracțiune, iar u j – o variabila care include
toate celelalte influente.
Deoarece numai infractorii condamnați sunt pedepsiți, apare ca efect „discriminarea prin preț”
si nesiguranța. O creștere a veniturilor din activitati legale sau o creștere a gradului respectarii legilor,
datorate, de exemplu, „educației” va conduce la reducerea stimulentelor de a intra in activitati ilegale
si deci si numarul acestor infracțiuni.
Problema daca crima este profitabila se pune in func ție de atitudinile infractorilor fata de risc
si nu este legata direct de eficienta politiei sau de banii cheltuiți in combaterea crimei.
In sec. XVIII si XIX exista in tarile anglo-saxone si chiar si astazi in tarile comuniste si
subdezvoltate, tendința de a-i pedepsi destul de sever pe cei condamnați pentru infracțiuni crimi nale,
in timp ce probabilitatea de capturare si condamnare a acestora avea valori relativ scazute. O
explicatie a acestei tendințe este ca probabilitatea ridicata de condamnare absoarbe evident resurse
naționale si particulare sub forma numarului mare de polițiști, judecatori, jurați si așa mai departe.
Prin urmare, o reducere compensata a acestei probabilitatea, reduce in mod evident cheltuielile cu
combaterea crimei, si daca pedeapsa anticipata ramane neschimbata, nu exista oștere cre evidenta
compensatoare nici a marimii daunelor si nici a costului pedepselor. Rezultatul poate fi o presiune
politica continua pentru a pastra cheltuielile cu politia si celelalte cheltuieli la o marime relativ
scazuta si pentru a compensa prin aplicarea unor pedepse severe celor condamnați.

Teoremele bunastarii si stabilirea prețului transmisibil


Deși stabilirea prețului transmisibil in bani este cea mai obișnuita modalitate astazi, cealalta
modalitate nu trebuie ignorata, mai ales in tarile subdezvoltate sau comuniste. In afara condamnarii la
inchisoare si a altor pedepse, alte exemple sunt polițele, plata in natura si cozile sau alte forme de
așteptare a raționalizarii care rezulta din restricții legale asupra fixarii prețului si din variații
intamplatoare in condițiile c ererii si ofertei.

Condițiile optimalizarii
Economiștii trag in general concluzia ca pentru activitațile care cauzeaza un rau „extern” ca de
exemplu, fabricile care cauzeaza poluarea aerului sau taierea padurilor care pustiesc pamantul ar
trebui percepute taxe sau ar trebui reduse pana la nivelul la care raul extern marginal ar egala castigul
particular marginal, adica pana când pagubele nete marginale ar fi zero.

Situația amenzilor
Aceasta parte a lucrarii prezinta diferite argumente care arata ca bunastarea sociala creste daca
amenzile sunt folosite de cate ori este cazul.
Eliberarea condiționata si instituționalizarea consuma rezervele sociale, iar amenzile nu, din
moment ce sunt de fapt doar plați prin virament in timp ce primele doua pedepse neces ita resurse sub
forma gardienilor, personalului de supraveghere,țerilor ofi pentru supravegherea celor eliberați
condiționat si chiar si timpul infractorilor. Amenzile asigura victimelor o compensație iar amenzile
optimale la limita compenseaza victimele in totalitate si restabilesc status-ante-ul, astfel incat
victimele nu sunt cu nimic dezavantajate fata de cazul in care infracțiunea n -ar fi fost comisa.
Amenzile optimale depind doar de raul si costul minim si in nici un caz de pozi ția economica
a infractorilor. Acest lucru a fost criticat ca fiind nedrept si au fost sugerate amenzile proporționale cu
veniturile infractorilor. Daca scopul este de a minimiza pierderea sociala in venituri datorata
infracțiunilor si nu de a se razbuna sau a le face rau infractorilor, atunci amenzile ar trebui sa depinda
de raul total facut de infractori si nu in mod direct de venitul, rasa, sau sexul lor etc.
Impotriva amenzilor au aparut multe argumente, printre care de exemplu faptul ca anumite
crime, ca omorul sau violul sunt atât de odioase incat nicio suma de bani nu poate compensa raul
provocat. Deci principiul conform caruia nu tețipobaza exclusiv pe amenzi ori de cate ori raul
depaseste resursele infractorilor. Aceasta este explica ția pentru care inchisoarea, elibe rarea
condiționata si eliberarea pe cuvânt de onoare sunt pedepse majore pentru crime majore; este cauzat
un rau considerabil iar infractorii criminali nu au destule resurse pentru compensare. Din moment ce
sunt preferate totuși amenzile, acest lucru indica nevoia unui sistem flexibil de amenzi in rate pentru a
le da infractorilor posibilitatea sa plateasca amenzile cu o mai mare promptitudine si astfel sa evite
alte pedepse.

Compensarea si legea penala


Procedurile penale din Statele Unite cauta sa imbine intimidarea, compensarea si razbunarea.
Acestea nu pot fi atinse simultan; daca pedeapsa cu amenzi optimale ar deveni o regula, abordarea
țial modificata – telul primar al tuturor procedurilor
tradiționala a legii penale ar trebui sa fie substan
penale ar deveni același: nu pedeapsa sau intimidarea, ci evaluarea „raului” facut de acuzat. Autorul
abordeaza un exemplu practic, cel al legilor antitrust. Un avantaj nea șteptat, datorat accentuarii
compensației si amenzii si nu pedepsei si intimidarii, este ca validitatea poziției clasice nu trebuie
verificata apriori. Daca este valida, amenzile compensatorii ar descuraja toate constrângerile asupra
comerțului si ar atinge scopurile clasice. Daca nu, aceste amenzi ar permite constrângerilor care ar fi
de dorit din punct de vedere social, sa continue si in același timp ar compensa si societatea pentru raul
facut.

Cheltuieli particulare destinate prevenirii crimelor


O multitudine de masuri particulare si publice sunt luate pentru a se incerca sa se reduca
numarul si frecventa crimelor. Nevoia de ac țiuni particulare este mare, in special in cazl economiilor
moderne, in mare masura interdependente, unde o persoana trebuie sa isi incredinteze in mod frecvent
propriile resurse si propria persoana „grijii” angajatilor, patronilor, clientilor sau vanzatorilor. Daca
fiecare persoana incearca sa minimizeze pierderea previzibila din venitul personal datorata crimelor,
deciziile particulare optimale pot fi cu usurinta deduse.

Eficacitatea politicii publice


Anticiparea condamnarii si pedepsirii reduce pierderea datorata infractiunilor si astfel mareste
bunastarea sociala descurajand unii infractori.

Concluzii:
Aceasta lucrare foloseste analiza economica pentru a expune politicile optimale publice si
private de combatere a comportamentului ilegal. Deciziile „optimale” sunt interpretate in sensul de
decizii care minimizeaza pierderea sociala din venit cauzata de infractiuni. Aceasta suma este suma
pagubelor, costurilor de prindere si condamnare, a costurilor de realizare a pedepselor impuse, s poate
fi minimizata simultan in ceea ce priveste p,f sau forma lui f daca una sau mai multe dintre aceste
variabile nu sunt supuse unor restrictii „exterioare”.
Amenzile au un anumit avantaj fata de pedepse: de exemplu conserva resursele, compenseaza
societatea in timp e pedepsesc si infractorii si simplifica determinarea valorilor optimale. Nu este
surprinzator faptul ca amenzile sunt cele mai obisnuite pedepse si importanta lor a crescut de-a lungul
timpului. Indfractorii care nu pot plati amenzi trebuie pedepsiti in alte feluri, dar analiza optimalizarii
implica faptul ca pentru ei valoarea in bani a acestor pedepse trebuie in general sa fie mai scazuta
decat amenzile.
Razbunarea, intimidarea, siguranta, reabilitarea si compensarea sunt probabil unele din cele
mai importante deziderate propuse de-a lungul istoriei. Alaturi de acestea, minimzarea pierderii
sociale din venituripoate parea limitata, stupida, chiar caraghioasa. Dar, spre exemplu, daca pedeapsa
ar fi o amenda optimala, minimizarea pierderii din venit ar fi echivalenta cu compensarea
„victimelor” in totalitate si ar elimina „panica" sau ar fi echivalenta cu impiedicarea tuturor
infractiunilor care cauzeaza pagubele mari daca costul prinderii, condamnarii si pedepsirii acestor
infractiuni ar fi relativ scazut.
Aceasta lucrare se concentreaza asupra determinarii politicilor optimale pentru combaterea
comportamentului ilegal si da mai putina atentie politicilor existente. De exemplu, s-a constatat, pe
baza celor sapte crime majore in Statele unite ca sunt pedepsite mult mai sever crimele care aduc mai
multe pagube. Exista insa si discrepante: de exemplu schimbul existent intre inchisoare si amenzi
prevazut in diverse regulamente este in mod frecvent mai scazut decat cel prevazut, favorabil celor
inchisi.

PARTEA A IV-A. TIMPUL SI PRODUCTIA GOSPODAREASCA

Lucrarea despre alocarea timpului reformuleaza teoria gospodariei. Gospodariile nu mai sunt
considerate simpli consumatori pasivi si bunuri achizitionate din sectorul de piata, ci producatori
activi de marfuri nevandabile, cum ar fi sanatatea sau prestigiul. Aceste marfuri sunt compuse
combinand bunurile si serviciile de pe piata, timpul propriu al membrilor gospodariei, educatia,
indemanarea si alte variabile „ambientale”. Tot in aceasta parte este abordata si functia productiei
gospodaresti.

5. Alocarea timpului
Becker prezinta o teorie a alocarii timpului pentru diverse activitati. La baza teoriei sta ideea
ca gospodariile sunt atat producatori cat si consumatori, ele produc marfuri combinand inputurile
timp si bunuri conform regulilor de minimizare a costurilor din teoria traditionala a firmei. Marfurile
sunt produse in cantitati determinate de maximizarea functiei utilitatii configuratiei marfurilor, supusa
preturilor si constrangerii asupra resurselor. Resursele sunt masurate cu ajutorul asa numitului venit
complet, care este suma venitului in bani si a celui la care se renunta sau "pierdut" prin folosirea
timpului si bunurilor pentru obtinerea utilitatilor, in timp ce preturile marfurilor sunt masurate cu
ajutorul sumei costurilor inputurilor bunuri si timp.
Efectul schimbarilor de venit, alte venituri, preturile bunurilor si productivitatea timpului de
lucru si de consum asupra alocarii timpului si configuratiei marfurilor produse a fost de asemenea
analizat. De exemplu, o crestere a castigurilor compensata de o scadere a celorlalte venituri astfel
incat venitul complet sa fie neschimbat, va cauza o micsorare a cantitatii de timp folosite pentru
activitatile de consum pentru ca timpul va deveni mai scump.
O interpretare „economica” traditionala a micsorarii de-a lungul timpului a orelor de munca a
accentuat cresterea productivitatii timpului de lucru si venitul si efectele substitutiei care rezulta,
presupunand ca cresterea productivitatii este dominanta. Alt factor care a avut influenta a fost
micsorarea de-a lungul timpului a preturilor bunurilor folosite pentru marfurile in care se aloca
intensiv timp.
Estimarile aproximative sugereaza ca, castigurile la care se renunta sunt importante cantitativ
si ca din aceasta cauza venitul complet este substantial superior venitului banesc. Deoarece
castigurile la care se renunta sunt in primul rand determinate de folosirea timpului, mult mai multa
atentie ar trebui data eficientei si alocarii sale. Bugetele de timp, considera autorul, ar trebui incluse in
bugetele banesti pentru a obtine o imagine mult mai fidela a marimii si alocarii venitului complet.

6. Alocarea timpului si bunurilor de-a lungul timpului


In aceasta parte se discuta despre alocarea timpului si bunurilor pe toata durata vietii intre trei
sectoare principale: consumul, investitia in capitalul uman si participarea la forta de munca.
Unele implicatii ale acestui model au fost testate de autor cu ajutorul datelor recensamantului
din 1960, pe esantioane de 1/1000, in ceea ce priveste castigurile, orele si saptamanile lucrate,
clasificate in functie de varsta, sex, rasa, educatie.
7. Consideratii despre noua teorie a comportamentului consumatorului
Aceasta lucrare pledeaza pentru reformularea teoriei comportamentului consumatorului,
bazata pe abordarea functiei productiei gospodaresti, sugerata in lucrarea lui Becker „O teorie a
alocarii timpului”. Reformularile au aparut partial datorita caracterului inadecvat al teoriei
traditionale a alegerii si ceea ce este mai important, datorita capacitatii noii abordari de a genera o
gama larga de ipoteze convingatoare, care se pot testa si de a pune la dispozitia omului de stiinta
instrumentele necesare pentru intelegerea unui spectru mai larg de comportamente umane studiate.
Tratat in acest fel, efectul capitalului uman asupra consumului devine simetric cu efectul sau
asupra investitiei: acesta din urma indica valoarea baneasca a valului de venituri marite, in timp ce
primul indica valoarea monetara a valului de costuri reduse.
Pot fi observate cateva implicatii ale includerii efectelor de consum ale capitalului uman.
Deoarece aceste efecte maresc in mod clar beneficiile totale ale investitiei, se va consuma mai mult
timp la orice varsta pentru a investi, decat s-ar consuma daca aceste efecte ar fi nule. Acest lucru la
randul sau implica o probabilitate mai mare a solutiilor „de stocare” mai ales la varste fragede,
demonstratia fiind relevanta. In plus, acum ar fi justificata presupunerea ca randamentul consumului
si randamentul ratelor salariilor cresc si scad in acelasi timp pentru ca sunt rezultatele comune ale
schimbarilor din fondul capitalului uman.
In concluzie, aceasta lucrare sugereaza ca abordarea functiei de productie gospodareasca a
teoriei consumului este un instrument puternic de analiza. Ea incorporeaza sistematic si simetric
numeroase constrangeri asupra comportamentului gospodariei, se bazeaza pe schimbarile venitului si
preturilor ca explicatii ale comportamentului studiat si reduce corespunzator increderea in diferentele
de gusturi sau preferinte. Aceste schimbari sunt de dorit in primul rand pentru ca genereaza o
varietate de previziuni comportamentale suplimentare, fara o ingeniozitate deosebita sau teoretizari
ad-hoc facute de cercetator. Noua abordare extinde aplicabilitatea teoriei economice a alegerii in
sectorul din afara pietei, facandu-se astfel mai utila pentru analizarea comportamentului gospodariei
din toate punctele de vedere.
Teoria consumului a fost transformata, asadar, dintr-o zona sterila a economiei intr-o zona
dintre cele mai atragatoare. Aceasta reprezinta cea mai convingatoare dovada a puterii sale analitice si
a avantajelor sale practice.

PARTEA A V-A. COMPORTAMENTUL IRATIONAL

In aceasta parte se demonstreaza ca teorema fundamentala a teoriei traditionale a cererii


consumatorului. Noua teorie a gospodariei este mai bogata si mai vasta decat teoria traditionala,
incluzand marfuri nevandabile, productia gospodareasca, alocarea justa a timpului multor membri ai
gospodariei, preturi umbra, investitii in capitalul uman si altele. Abordarea care foloseste
maximizarea si preferintele stabile ofera o indrumare mai amanuntita in ceea ce priveste influenta
acestor variabile diferite comparativ cu modelele de comportament „irational” folosite in acest eseu.

8. Comportamentul irational si teoria economica


Se porneste de la ipoteza ca fiecare familie isi controleaza perfect atat numarul de nasteri, cat
si perioadele de timp dintre ele. Pentru majoritatea parintilor, copiii sunt o sursa de venit psihic sau de
satisfactie, iar, in terminologia economica, copiii vor fi considerati un bun de consum.
Aceasta lucrare foloseste un cadru economic pentru a analiza factorii care determina
fertilitatea. Copiii sunt priviti ca un bun de consum indelungat, care aduce venit parintilor, in primul
rand venit psihic. Fertilitatea este determinata de venit, costurile copilului, cunoastere, nesiguranta si
preferinte. O crestere a venitului si o scadere a pretului va creste cererea de copii, desi este necesar sa
se faca distinctia intre cantitatea si calitatea copiilor ceruti. Calitatea copiilor este direct proportionala
cu marimea cheltuielilor cu ei.
Fiecare familie trebuie sa isi produca proprii copii, deoarece copiii nu pot fi cumparati sau
vanduti in sfera pietei. De aceea, fiecare nesiguranta in producerea de copii(cum ar fi sexul lor)
creeaza o nesiguranta corespunzatoare in consum. Acesta este si motivul pentru care numarul de copii
dintr-o familie nu depinde numai de cererea acesteia ci si de capacitatea ei de a-i produce si de a-i
aproviziona. Unele familii nu pot produce atatia copii cati doresc, iar altele sunt nevoite sa produca
mai multi decat doresc. Deci, fertilitatea efectiva poate fi substantial diferita de fertilitatea dorita.
Autorul explica cresterea fertilitatii in tarile vestice dupa razboi, fluctuatiile ciclice ale
fertilitatii relativ mici in comparatie cu cele ale altor bunuri de consum indelungat, cateva relatii
observate intre cantitatea si calitatea copiilor, si de ce femeile din mediul rural sunt mai fertile decat
cele din mediul urban.
De asemenea, Becker analizeaza o implicatie importanta, si anume ca numarul de copii dorit
depinde direct proportional de venit. Datele brute tipic selectionate arata o relatie inversa cu venitul,
dar aceste date nu mentin constanta cunoasterea contraceptivelor. Cand este mentinuta constanta,
apare o relatie directa. Aceasta parere este sustinuta de corespondenta directa dintre modificarile
ciclice ale venitului si fertilitatii. Declinul secular al fertilitatii poate fi de asemenea compatibil cu o
relatie directa, deoarece declinul secular al mortalitatii infantile si cresterea seculara atat a cunoasterii
contraceptivelor cat si a costurilor copilului pot depasi usor cresterea seculara a venitului.

PARTEA A VI-A. CASATORIE, FERTILITATE SI FAMILIE

Becker demonstrează că actul de căsătorie nu reprezintă o excepţie şi că poate fi analizat cu


succes prin prisma cadrului oferit de economia modernă.

9. O analiza economica a fertilitatii


Economistii au recunoscut demult ca oportunitatile de consum ale gospodariilor sunt limitate
de venitul disponibil, dar nu si faptul ca oportunitatile de productie ale firmelor sunt limitate in exact
acelasi mod la cele care produc profituri nenegative – sau la un set oarecum mai mare atunci cand
venitul provine si din alte surse. Aceasta neglijare provine din preocuparea aproape exclusiva de
firmele care maximizeaza profiturile, ele si numai ele fiind independente de constrangerea
oportunitatilor de productie. Daca firmele ar maximiza mai degraba utilitatea decat profiturile sau s-ar
comporta irational, constrangerea asupra oportunitatilor ar actiona asupra firmelor la fel ca asupra
gospodariilor.
Trebuie sa accepte realitatea chiar si unitatile de decizie irationale, ele neputand sa mentina,
de exemplu, o alegere care nu se mai afla in setul lor de oportunitati. Iar aceste seturi nu sunt fixe sau
dominate de variatii haotice, ci sunt modificate sistematic de diferite variabile economice: o crestere
compensata a pretului unor marfuri va schimba oportunitatile de consum in altele. Prin urmare, sunt
posibile raspunsuri sistematice, cu o mare varietate de reguli de decizie, cuprinzand in mare parte
comportamentul irational.
Intr-adevar, cel mai mare rezultat al acestei lucrari este faptul ca unitatile irationale vor fi
fortate adesea de o variatie a oportunitatilor sa reactioneze irational. De exemplu, gospodariile
impulsive vor tinde sa aiba curbe ale cererii inclinate negativ pentru ca o crestere a pretului unor
marfuri va schimba oportunitatile cu altele. Alte gospodarii irationale vor tinde de asemenea, sa aiba
curbe ale cererii inclinate negativ, firmele irationale curbe ale cererii inclinate negativ pentru intrari,
iar muncitorii irationali curbe ale ofertei pozitiv inclinate pentru ocupatii.
Daca unitatile irationale raspund totusi adesea rational, explicatia ar fi aceea ca s-a acordat
putina atentiei studiului comportamentului irational. Un grup insa va reactiona mai corect si mai
rational decat o singura unitate, iar concentrarea exagerata asupra nivelului individual poate conduce
usor la o supraestimare a gradului de irationalitate asupra nivelului pietei.
S-a demonstrat explicit ca numai modelele simple ale comportamentului irational in care
alegerile curente erau determinate partial fata de cele din trecut si partial prin consideratii
probabilistice.

10. Consideratii despre interdependenta dintre cantitatea si calitatea copiilor


Aceasta parte analizeaza existenta unei relatii speciale intre numarul (cantitatea) de copii
nascuti intr-o familie si calitatea copiilor, asa cum sunt ei perceputi de altii, daca nu de parinti.
Pentru intelegerea datelor privind interdependenta dintre calitate si cantitate si a celor
privindu-le exclusiv, este necesara presupunerea ca acestea doua sunt mai strans legate decat orice
alte marfuri alese la intamplare.
Trasatura de baza a acestei analize este consideratia ca pretul umbra al copiilor in raport cu
numarul lor este cu atat mai mare cu cat calitatea lor este mai mare. Sunt analizate, astfel efectele
venitului si efectele pretului.

11. O teorie a casatoriei


In acest eseu se demonstreaza faptul ca actul casatoriei nu reprezinta o exceptie si ca poate fi
analizat cu succes prin prisma cadrului oferit de economia moderna.
Becker susține că analiza economică a căsătoriei se bazează pe două principii fundamentaleși
anume:
– teoria preferinţelor – aceasta presupune că actul de căsătorie se încheie în mod voluntar fie de
către persoanele care se căsătoresc, fie de către părinţii acestora și că persoanele care iau decizia
respectivă se aşteaptă să le crească utilitatea în urma căsătoriei.
– piaţa căsătoriei – pentru găsirea unui partener concurează mulţi bărbaţi şi multe femei şi fiecare
persoană încearcă să-şi găsească cel mai bun partener, în funcţie de restricţiile impuse de condiţiile de
piaţă.
Aceste doua principii explica de ce sunt casatoriti cei mai multi dintre adulti si de ce
clasificarea partenerilor dupa avere, educatie si alte caracteristici este similara chiar atunci cand
conditiile sunt vizibil diferite. Tiparele maritale sunt diferite de la o societate la alta si se modifica in
timp intr-o varietate de moduri.
Sectiunea 2 din partea I analizeaza determinantii avantajelor casatoriei fata de cele ale
ramanerii singur pentru un barbat si o femeie. Castigul dintr-o casatorie depinde de compatibilitatea
sau complementaritatea timpului, bunurilor si altor intrari ale partenerilor in productia gospodariei.
Sectiunea 3 din partea I se ocupa de modul in care un grup de barbati si femei se pot
clasifica in functie de caracteristici de piata si din afara pietei. Combinarea compatibila – o corelare
directa a trasaturilor caracteristice ale sotilor cu cele ale sotiilor – este in general optima, o exceptie
importanta fiind cazul cand clasificarea se face in functie de veniturile barbatilor si ale femeilor, caz
in care apare o corelatie inversa. Din punct de vedere empiric, cea mai comuna este combinarea
compatibila si se verifica pentru IQ, educatie, inaltime, atractivitate, culoarea pielii, origine etnica si
alte caracteristici.
Sectiunea 4 a partii I trateaza modul in care se imparte intre sot si sotie productia totala a
unei gospodarii. Partajarea nu este fixa intotdeauna, sa zicem 50-50, sau determinata mecanic, ci
variaza in functie de variatia ofertei si cererii pentru diferite tipuri de parteneri.
Partea II cuprinde diverse extinderi si modificari ale analizei relativ simple din partea I.
Este definita „grija”, si sunt tratate cateva dintre efectele sale asupra clasificarii optime
precum si avantajele casatoriei. Sunt analizati factorii care determina incidenta uniunilor maritale
poligame. Se renunta la presupunerea ca trasaturile caracteristice ale partenerilor potentiali sunt
cunoscute cu exactitate, si se analizeaza „cautarea” de parteneri, amanarile casatoriei, casatoria de
proba si divortul. Divortul si durata casatoriei sunt legate de asemenea de investitii specifice facute in
timpul casatoriei sub forma copiilor, a atasamentului si sub alte forme. Se cerceteaza de asemenea pe
scurt implicatiile diferitelor modele maritale asupra fertilitatii, selectiei naturale si asupra
inegalitatilor de venit din cadrul familiei.
Constatarile din partea II:
• o explicatie a motivului pentru care persoanele tin una la cealalta e mai probabil sa se
casatoreasca decat celelalte persoane similare care nu manifesta aceasta afectiune una pentru
cealalta. Acest fapt ofera la randul sau o justificare pentru presupozitia ca fiecare familie
actioneaza ca si cand ar maximiza o singura functie de utilitate.
• o explicatie a motivului pentru care poligamia, atunci cand este permisa, se intalneste mai
mult la barbati mai prosperi si in general de ce inegalitatile dintre barbati si diferentele dintre
numarul de barbati si femei au fost importante in determinarea incidentei poligamiei.
• analiza relatiei dintre selectia naturala in timp si casatoria compatibila, care este relevanta
pentru intelegerea, printre alte lucruri, a persistentei timp de cateva generatii a diferentelor
dintre veniturile diferitelor familii.
• analiza cu privire la casniciile care sunt mai expuse separarii sau divortului precum si o
analiza referitoare la modul in care difera casnicia compatibila a celor care se recasatoresc de
prima lor casnicie.

PARTEA A VII-A. INTERACTIUNI SOCIALE

Cele doua lucrari din aceasta sectiune analizeaza interactiunea dintre persoane, care rezulta
din atitudinea pe care o au, una fata de cealalta. In prima lucrare este expusa o analiza generala a
acestor „interactiuni sociale”, iar apoi sunt analizate cateva aplicatii, in special interactiunea dintre
membrii aceleiasi familii. Se arata, printre altele, de ce chiar si membrii egoisti ai familiei au
cateodata tendinta sa se poarte ca si cand ar fi altruisti unul fata de celalalt.
Aceasta tendinta este denumita „teorema pustiului ticalos” si este folosita in a doua lucrare
pentru a explica de ce comportamentul altruist poate fi selectionat biologic de-a lungul timpului.
Comportamentul altruist poate de fapt sa mareasca in loc sa micsoreze consumul personal si propriile
proiecte de supravietuire. Deoarece probabilitatea ca altruismul sa le mareasca este mai mare atunci
cand este indreptat spre membrii familiei, altruismul real sau simulat este mai puternic selectionat
biologic in interiorul familiei decat intre familii diferite.

12. O teorie a interactiunilor sociale


Acest eseu foloseste instrumentele simple ale teoriei economice pentru a analiza interactiunile
dintre comportamentul anumitor persoane si diverse caracteristici ale altor persoane. Desi aceste
interactiuni sunt accentuate in literatura sociologica si antropologica contemporana, si au fost
considerate piatra de temelie a comportamentului de catre economisti importanti ai secolului XIX, au
fost ignorate in mare parte de literatura economica moderna.
Conceptul central al analizei este venitul social, suma venitului personal al unei persoane
(castigurile sale etc.) si valoarea monetara pe care o au caracteristicile relevante ale celorlalti pentru
el, ceea ce eu numesc mediu social. Cheltuirea optimala a venitului sau personal pentru schimbarea
acestor caracteristici este data de conditiile marginale obisnuite. Folosind conceptul de venit social,
pot analiza efectul asupra acestor cheltuieli pe care il au schimbarile diverselor surse de venit si
preturi, inclusiv „pretul” mediului social. Poate ca cea mai importanta implicatie este ca schimbarea
doar a venitului personal va tinde sa cauzeze o schimbare relativ importanta a acestor cheltuieli, cu
alte cuvinte, elasticitatea venitului personal a cererii de cheltuieli va tinde sa fie „mare”, mai mare
decat elasticitatea rezultata din schimbari cu acelasi procentaj ale venitului personal si mediului
social.
Interactiunilor dintre membrii aceleiasi familii li s-a dat cea mai mare atentie. „Capul familiei”
este ales indiferent de sex sau varsta, drept membrul care transfera puterea generala de acizitie
celorlalti membri ai familiei pentru ca este preocupat de bunastarea lor, daca un astfel de membru are
urmatoarele proprietati:
O distribuire a venitului intre membri nu afecteaza consumul sau bunastarea niciunui membru
pentru ca determina schimbari compensatorii ale transferurilor facute de capul familiei. Drept
rezultat, fiecare membru este cel putin partial asigurat impotriva dezastrelor care il pot afecta. Nu
numai capul familiei, ci si ceilalti membri se comporta ca si cand i-ar „iubi” pe toti membrii, chiar si
cand sunt de fapt egoisti, in sensul ca maximiszeaza nu doar venitul personal ci venitul familiei.
Astfel, existenta unui cap al familiei economiseste canditatea de dragoste adevarata dintr-o familie.
O familie se comporta ca si cand ar maximia o functie a utilitatii consistenta si tranzitiva
supusa unei constrangeri bugetare care depinde doar de variabilele familiei. Aceasta functie a utilitatii
este aceeasi cu a capului familiei, nu pentru ca acesta are o putere dictatoriala, ci pentru ca
preocuparea sa pentru bunastarea familiei integreaza toate functiile lor de utilitate intr-o singura
functie consistenta.
Transferurile de la parinti la copii in forma, sa spunem, scolarizarii, cadourilor si mostenirilor
tind sa fie invers proportionale cu ceea ce ar fi venitul copiilor comparativ cu cel al parintilot, in
absenta acestor transferuri. Astfel, venitul relativ al copiilor inclusiv transferurile poate sa nu fie
dependent sau sa fie chiar invers proprotional cu aceste transferuri. In consecinta, nu putem
presupune nimic despre stabilitatea de peste generatii a pozitiilor economice sau sociale, cunoscand
doar relatia dintre pozitia parintilor si suma transferata.
Din punct de vedere metodologic, scopul acestei lucrari este de a arata cum o alta relatie
considerata importanta in literatura sociologica si antropoligica, poate fi analizata cu folos cand este
inclusa intr-un cadru furnizat de teoria economica. Principala explicatie pentru neglijarea
interactiunilor sociale de catre economisti este atentia excesiva data dezvoltarilor formale din utlimii
70 de ani. Drept consecinta, chiar si conceptele considerate importante de economistii anteriori, cum
ar fi interactiunile sociale, au fost lasate deoparte.

13. Altruism, egoism, si competitivitate genetica: Economia si sociobiologia


Aceasta sectiune isi propune a realiza o continuitate a studierii impreuna a domeniilor
prezentate, avand un caracter amplu psihologic.
Economistii in general preiau gusturile asa cum le primesc si rezolva consecintele
schimbarilor preturilor, veniturilor si altor vairabile presupunand ca acestea nu se schimba.
Atunci cand sunt fortati, ori incep sa se teoretizeze ad-hoc, ori trimit discutia despre gusturi
sociologilor, psihologilor sau antropologilor. Din pacate, aceste discipline nu s-au dezvoltat foarte
mult in ceea ce priveste cunostintele sistematice si folositoare despre gusturi.

...

Becker a impulsionat, prin abordarea sa, noua la acea vreme, iesirea dintr-un cerc vicios si
cercetarea mai departe a unor concepte care sa rezulte in final la o dezvoltare fara precedent a
economiei. Lucrarea sa sprijina principiul conform caruia eforturile economistilor ar trebui sa aiba
drept scop final intelegerea comportamentului uman si cerintelor sale, datorita faptului ca in fond
caracterul unei persoane influenteaza decizia adoptata, in orice situatie economica la care ne putem
gandi. Abordarea economică presupune uneori o perspectivă empirică de analiză a comportamentului
care poate falsifica realitatea şi este eronată prin generalizare.