Disonanta cognitiva

Disonanta cognitiva este un concept des intalnit in psihologie care ne pune fata
in fata cu o situatie conflictuala in care ne sunt atacate credintele, atitudinile si
comportamentele.

Acest fapt are ca rezultat o stare de disconfort, care duce la alterarea credintelor,
atitudinilor sau comportamentelor cu scopul de a reduce disconfortul si de a
reechilibra balanta. Un exemplu este atunci cand oamenii fumeaza
(comportament), dar stiu ca fumatul cauzeaza cancer (cognitie).

Atitudinile se pot schimba in functie de factorii interiori ai unei persoane. Teoria

disonantei cognitive sustine ca un motiv puternic de a rezista mental unui factor
poate da nastere unui comportament irational si inadaptabil.

Potrivit lui Festinger, fiecare are o serie de perceptii despre el insusi si

despre cei din jurul sau. Cand acestea se prabusesc, o discrepanta isi face
aparitia, rezultand o stare de tensiune numita disonanta cognitiva. Pe masura ce
disonanta cognitiva este din ce in ce mai neplacuta, suntem mai motivati sa o
reducem sau sa o eliminam.

Acest fenomen a fost studiat prima data pe o secta care considera ca pamantul va
fi distrus de o inundatie si pe efectele asupra membrilor sectei cand observau ca
acest lucru nu se va intampla. In timp ce membrii care nu se dedicau in totalitate
acestei cauze au recunoscut ca rezultatul a fost acela de a se face de ras, cei mai
infocati participanti au reinterpretat evenimentele in favoarea lor, considerand ca
pamantul nu a fost distrus datorita credintei lor puternice.

Astfel, cand o persoana este fortata sa faca ceva ce nu vrea sa faca,

disonanta cognitiva se creeaza intre perceptiile (nu vreau sa fac asta!)
si comportamentul persoanei (am facut asta!). Fortarea propriilor limite apare in
momentul in care persoana actioneaza in ciuda faptului ca acea actiune nu se
conformeaza perceptiilor sale.
Comportamentul nu mai poate fi schimbat deoarece deja apartine trecutului, asa
ca disonanta cognitiva va fi redusa prin reevaluarea atitudinii asupra a ceea ce
s-a intamplat deja.

De asemenea, procesul disonantei cognitive are in vedere intreruperea

proceselor cognitive naturale. Permitem formarea raspunsului nostru si il avem
in vedere cat se poate de clar. Apoi avem in vedere ce alta informatie este
disponibila, dar inca nu a fost folosita.
Important este sa ne intrebam ce impact pot avea aceste lucruri asupra solutiilor
pe care le cautam. Totodata, ne putem intreba ce anume ar determina ca solutiile
gasite de noi sa esueze.

Astfel, disonanta cognitiva devine un mecanism destul de puternic in luarea

decizilor sau gasirea noilor solutii, pornind de la ideea ca lumea este intr-o
continua schimbare.
Teoria disonantei cognitive poate fi folosita atat in marketing, cat si in viata
de zi cu zi. Putem folosi aceasta teorie pentru a ne influenta clientii. Daca dorim
ca acestia sa foloseasca sacose de plastic atunci cand se duc la magazin, le
putem da gratis in prima instanta, dupa care le vindem. Pe masura ce oamenii
vor veni in magazin, vor vedea ca alti clienti au pungi de plastic si nevoia de
apartenenta ii va determina sa isi achizitioneze si ei produsele.

Evaluari critice legate de disonanta cognitiva

Pe de alta parte, numeroase studii la adresa teoriei disonantei cognitive ii aduc

o serie de critici. Aceasta teorie care contine o serie de aplicatii arata ca ne dorim
un echilibru intre atitudinile si comportamentele noastre si ca uneori nu folosim
metodele cele mai rationale pentru a-l obtine.

Totodata, o serie de critici apar din zona sferei stiintifice. Astfel, oamenii de
stiinta considera ca nu putem observa procesul de disonanta cognitiva in
mod concret si tocmai de aceea nu il putem masura in mod obiectiv. Totusi,
termenul de disonanta cognitiva are valente subiective.

De asemenea, se considera ca termenul ,,disonanta” prezinta o oarecare

ambiguitate: este o perceptie, un sentiment sau o perceptie a unui sentiment?
Afirmatia lui Aronson ca disonanta cognitiva este dezechilibrul dintre
conceptele si perceptiile unei persoane poate demonstra ca disonanta nu este
nimic mai mult decat o stare de vinovatie.

Indiferent daca sustinem aceasta teorie sau suntem impotriva ei, existenta
disonantei cognitive si efectele sale asupra noastra nu pot fi contestate.